"Simion?.." a spus sosoaca cu o voce joasa, si abatuta. Situatia asta era chiar foarte melancolica daca o pot numii asa. Parca ceva se schimbase intre ei..
Simion se uită la ea pentru cateva secunde,necunoscator de chipul ei ca portelanul, ochii ei luciosi si scanteietoari.(nj cum se scrie)
"Sosoaca?.." simion i-a zis numele cu o voce deprimata si descurajata.
"Ti ai amintit de mine,wow. Ma mir,domn "presedinte" spune sosoaca,intr-o voce foarte meschină, dar care pe sub piele era un strigat care poti jura ca zicea "inca te iubesc"
"Hai sa nu fim egoisti, esti doar geloasa, iovanovici." spuse simion, in timp ce isi da ochii peste cap.
"De tine? Niciodata. Mi am facut datoria de roman, tu cand?" spuse sosoaca, cu un strop de sarcasm.
"Poftim? Te auzi ce spui, iovanovici?" spuse simion in timp ce a luat cativa pasi inspre sosoaca, trupul ei la cativa metri distanta de abdomenul lui. Poti zice ca il avea lucrat,nu ca i ar pasa lui sosoaca de asta...corect?
"Ce ai auzit, ai surzit?"
