Rich & Famuous

Capitolul 1 - The escape

Privesc în jur, dar tot ce văd este o cameră simplă, slab luminată, cu pereții scorojiți, cândva albi. O saltea veche și prăfuită tronează în mijlocul micii încăperi.
Lipindu-mă de primul perete, mă las să alunec pe podeaua rece, simțind cum lacrimile îmi curg pe obraji.

*Flashback*

Rose mă trage de mână, îndemnându-mă să o urmez în clubul de noapte.

- Hai Rachel, cât de rău poate fi?

O privesc dezaprobator.

- Ar fi trebuit să învăț la ora asta, Rose! țip eu, datorită volumului ridicat al muzicii.

Își da ochii peste cap, luând 2 pahare de șampanie în mână. Îmi întinde unul din ele, dar o refuz.

*end of flashback*

Aud pași greoi pe hol, urmați de niște înjurături.
- Ridică-te bitch odată, îmi ordonă bărbatul din fața mea, trăgându-mă puternic de braț. Ai un client care te așteaptă.

Îl privesc scârbită, ridicându-mă în silă. Pe hol, îmi zăresc reflexia într-o oglindă crăpată. Sunt slabă, foarte slabă. Tot ce am pe mine este o pereche de blugi rupți și un sutien negru. Părul îmi este ciufulit și încurcat.

- Curvulițo nu mai visa! îl aud pe bărbatul de lângă mine spunându-mi în timp ce-mi deschidea ușa spre clientul meu.

*Flashback*
Nu mai suport bubuitul puternic al boxleor din club, așa că mă duc în baie. Spre mirarea mea nu era nimeni, având în vedere că în club erau foarte multe doamne. Mă aplec deasupra chiuvetei și îmi umezesc fața, după care îmi privesc reflexia in oglindă. Dar ceea ce văd nu e numai reflexia mea, ci ...

*end of flashback*

Clientul îmi mângâie spatele, iar eu mimez un geamăt de plăcere. Coboară din ce în ce mai jos, strângându-mi fesele cu putere în mână.

Pe măsură ce îl sărutam, am reușit să apuc cureaua care zăcea langa noi.
Peste câteva minute, clientul zace fără suflare legat de pat cu. Scotocesc buzunarele, găsind câțiva cenți și o guma de mestecat.

Reușesc să desprind o bară din patul vechi, și bat la ușa din fața mea strigând:
- Jonie, am nevoie de un prezervativ!

Aud clinchetul cheilor, pe măsură ce sunt băgate în broască. Degetele îmi sunt încleștate în jurul bării, pe care o strâng așa de tare, încât mâinile mi se albesc.

Ușa se deschise, Jonie intrând, moment în care îi aplic o lovitură zdravăna. Cade, după care îl mai lovesc de câteva ori, pentru a mă asigura că nu se va trezi curând.

Ies pe ușa în liniște, asigurându-mă că sunt singură. Alerg spre unul din capetele holului, unde gasesc o ușă. O deschid și sunt orbită de o lumină puternică. Nu stau pe gânduri și alerg spre pădurea din fața mea.

Aud focuri de armă, și voci ce-şi dau ordine, dar nu mă opresc.
Adrenalina îmi năvălește în vene, corpul meu concentrându-se pe supraviețuire. Încerc să îi fac să îmi piardă urma, alergând permanent în zig-zag.
La un moment dat, o liniște profundă învăluie pădurea. Încetinesc simțindu-mă în siguranță. Merg spre nord, urmărind mușchiul care îmbraca copacii.

- Hei Hei! strig după o mașină, ce frânează brusc.

O femeie blondă, coboară din mașină. Este îmbrăcată complet în negru. O pereche de pantofi Prada îi completează ținuta.

- Te rog, ajuta-mă! îi strig.

<><><><><><><><><><><><><><><><><><><>

- Deci spui c-ai fost răpită? mă întreabă terifiată, desprinzându-şi pentru un moment ochii de la condus.

Dau din cap, aprobând.

- Și obligată să le satisfaci nevoile tuturor?

Aprob din nou.

Privește drumul speriată.

- Eu sunt Rachel, îi spun într-un final, astfel rupând tăcerea stânjenitoare.
- Miranda, îmi zice zâmbind. Dacă vrei ceva de mâncare, te poți întoarce și vei găsi pe bancheta din spate cateva snacksuri.

Ne-am oprit în final la un hotel luxos. Coborând din Porsche-ul Mirandei, pășesc pe covorul roșu care duce spre intrare. Un majordom mă întreabă dacă am nevoie să îmi ducă bagajul, ier eu îi fac semn că nu.

- Bănuiesc că nu ai mai văzut un hotel de mult timp, nu-i așa? mă întreabă Miranda.
- Așa este.
- Nu-ți face griji! Ești în siguranță acum.

Iau receptorul telefonului aflat pe noptieră, scoțând o hârtie jerpelită din buzunarul blugilor. Formez numărul de pe hârtie.

- Hello? aud o voce răgușită la capătul celălalt al firului. Sper că e ceva important de mă deranjezi la ora asta.

Privesc la cadranul rotund de pe perete. Este 2 dimineața.

- Rose... zic eu cu o voce tremurândă. Sunt eu, Rachel.

Aud zgomotul unui pahar ce lovește podeaua.

- Rachel! țipă femeia de la capătul firului. Nu poate fii adevărat! Nu pot să cred. Unde ești?
- New Jersey.
- Trebuie neapărat să ne vedem. Mâine iau primul avion cu destinația New Jersey. Ne vedem la aeroport.

- Am înțeles. Sună-mă când pleci să-mi dai informațiile legate de zbor! îi spun.
- Sure (Desigur)! îmi zice, iar apoi închide.

Miranda iese din duș.
- Acum te poți duce, îmi zice, indicând baia.

<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><>

Apa fierbinte mi se revarsă pe umeri, atingându-mă ușor. Aburi jucăuși se ridică grațios, pentru ca mai apoi să plutească în jurul meu. Nu am mai simțit de mult ceva așa liniștitor. Gândul că sunt în siguranță, mă înfioară. Acum câteva ore eram mai mult moartă decât vie, fizic, dar mai ales psihic. Ajunsesem în punctul în care nu-mi mai păsa daca voi trăi sau nu. Viața este o lupta continuă, pe când moartea este liniștită, îmbrățișându-te imediat.

* Flashback *
... ci un bărbat. Mă apuca de încheietura și mă trage afară din încăpere. Mă târăște până la ușa din spate a clubului, pe care o deschide, lovind cu pumnul în geamul fragil din care era făcută. Îmi astupă gura, văzând că vreau sa strig dupa ajutor. Îmi leagă mâinile la spate și mă ia pe sus, pentru ca mai apoi să mă trântească într-o dubă.

Simt cum lanțul gros îmi rănește încheietura fină, acest lucru fiind urmat de un miros puternic de sânge.

*end of flashback *

Mă întind pe patul moale.

- Dacă ai nevoie de ceva, sunt în camera de lângă! îmi zice Miranda Închizând ușa.

<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><>

Razele soarelui îmi gâdilă fața. Deschid brusc ochii la auzul telefonului care sună.