" În gândul meu mi-am spus că dacă mă va opri, dacă îşi va cere scuze din nou, dacă voi vedea că îi pare rău cu adevărat, l-aş ierta. La auzul răspunsului său mort, mă cutremură frigul sfârşitului de decembrie, mai apăsat şi mai alert:
- Nu te voi opri. A încetat să îmi mai pese de ceva timp, în caz că nu ai observat.
A intrat în maşina neagră, trântind cu putere uşa în urma sa. M-a lăsat singură sub cerul trist, cu o mie de speranțe, o mie de vise şi o inimă frântă. Sunt nimic fără el. "
