Unexpected Love||A 1D story||

Capitolul 6-Nu afecteaza cu nimic.

Louis pov.

Se pare ca vor veni si Allan cu Jose cu noi in Caraibe.Harry ma tot suna in caz ca se reintoarce tipa aia...parca avea iubita,parca.In frigider nu mai era mâncare si la toti ne era prea lene sa mergem sa cumpărăm asa ca am comandat niste pizza.

-Mai vreau o felie! Zice Jose.

-Ai mâncat deja 2!

-Si?

-Sa reformulez,2 CUTII!

-Asa si? De cand te intereseaza pe tine silueta mea?

-De cand nu mai ai una...vezi, deaia ne intelegem noi asa de bine...aaah.

-M-a sunat profesoara ta, Jose.Ai luat 4 la lucrare. Zice Allan.

-Si...de parca tu nu ai luat!

-Pai...

-Nu nega, ti-am vazut eu carnetul...si ce era semnul ala...

-Ok, sa terminam cu asta. Ce a fost asa de greu?

-Pai profa ne-a zis ca rezultatul calculului e varsta ei împărţit la doi.

-Si tu cat ai scris?

-104...

-Ce??

-Inteleg... zic eu.

-E vina mea ca arata ca un cimpanzeu?Tipa aia are nevoie de o baie...si de un prieten!

-Parca era maritata.

-Asa crezi tu...

Cineva suna la usa asa ca ma duc sa raspund. La usa erau Tess si Megan. In sfarsit ii pot intalni pe varul meu si Jose.

-Bunaa... zice Jose intr-un mod pervers catre Tess.

-Da,salut. Zice Tess.

-Hei, ce mai faceti? Intrati. Fetelor, ei sunt Allan, varul meu si fiul lui,Jose.

-Ma bucur sa va cunosc! Zice Megan.

-Placerea e a mea.Zice Jose facand un zambet "fermecător".

-Ok,ce va aduce pe aici?

-Pai Harry a spus ca si-a uitat telefonul aici asa ca ne-a trimis pe noi sa il luam.Spune Tess.

-Harry...spune-i ca e un nebun care nu ma lasa sa stau pana seara la televizor. Care e problema lui? Zice Jose.

-Sigur...o sa ii las un bilet pe frigider. Zice Megan.

-Uite telefonul.Zic eu si ii dau telefonul lui Megan. Pa fetelor!

-Pa...

Tess pov.

-Chiar o sa ii laşi un bilet pe frigider?

-Da,ce am de pierdut.

Dupa asta am plecat acasa. Lucrurile sunt cam plictisitoare in ultimul timp. Nu se intampla nimic interesant, poate o sa fie mai multa actiune in Caraibe.

Louis pov.

S-a inserat repede asa ca am decis sa ma culc.Pe la ora trei dimineata aud sunete de aspirator. Cobor jos si il vad pe Allan ca da cu aspiratorul si făcea zgomotele cu gura, ca nu era băgat in priza.

-Allan ce faci aici? Zic eu somnoros.

-Curat praful, e o gramada aici! Zice el gesticuland spre parchet, in jurul scarilor.

-Allan esti somnambul?

-Ce,nu! Doar ca e prea mult praf aici.

-Haide sa te culci, du-te sus, si daca iti vine sa dai cu aspiratorul, gandeste-te ca e curat. Zic si il apuc de umeri si ii arat scarile.

Am mers pana in bucatarie sa iau niste lapte. Am deschis frigiderul, am luat laptele si cand am inchis usa Jose era in spatele ei. M-am speriat si m-am sprijinit de masa.

-Ce ai si tu?Ai vazut vre-o fantoma? Ciudatu-le! Zice Jose si imi ia laptele din mana dupa care se duce in camera.

Deja nu ii mai suport pe astia doi.

***

-Louis! Ce face aspiratorul in mijlocul camerei? Intreaba Allan.

-Curatam praful! E o gramada aici nu vezi? Zic eu.

-Louis ai baut?

-Da,pff,da asta nu are legătură cu momentul asta...

Tess pov.

-Hai sa mergem undeva! M-am plictisit! Tot trage Megan de mine de cand m-am sculat.

-Unde? Sa mai furam haine de la Eloure? Cred ca ne omoară daca ne vede. Plus ca trebuie sa merg la doctor.

-Atunci hai la doctor si după furam haine.

-Chiar iti plac hainele alea nu?

-Da...acum urca in masina,hai la doctor si hai sa ciordim niste haine!

-Megan, nu o sa ciordim nimic! Nimic momentan...trebuie sa merg la mall sa imi iau haine pentru Caraibe.Nu am timp si nici chef.

-Atunci vin si eu! Hai sa cumpărăm niste haine! Spune si ma trage de mana, dar din păcate a uitat ca am piciorul in ghips asa ca am ajuns pe podea. Imi trebuie un covor nou.

-Hai totusi mai întai sa trecem pe la doctor.Cred ca ai nevoie de o consultatie.

-Crezi? Spun eu smiorcaindu-ma de durere pe podea.

Am mers la doctor si a spus ca maine imi scoate ghipsul. In sfarsit scap de chestia asta. Totusi o sa il pastrez, pentru ca toti cei apropiaţi l-au semnat si nu as vrea sa il pierd. La mall a mers repede.Ne-am oprit sa mancam ceva si am dat de Niall. Am vorbit ca doi oameni normali,si cateodata imi mai arunca priviri zambitoare. De fiecare data ma inroseam si era cam evident. Oh doamne, il plac pe tipul asta atat de mult dar mintea imi spune ceva iar inima altceva. Toti spun:Asculta-ti inima!Dar le stiu poveştile celor care au facut asa,si-au ascultat inima si au ajuns sa fie raniti. Nu cred ca Niall m-ar rani, nu intenţionat cel putin. Sunt curajoasa dar am o frica care ma acapareaza. Aceea de a nu suferi, am învăţat de la mama mea ce inseamna sa suferi, am trecut printr-o perioada mai grea din viata mea la varsta de 8 ani, cand tata s-a decis ca vrea sa incerce ceva nou. Un an, eu i-am fost alinarea mamei pana cand a decis tata ca ce făcuse a fost o mare prostie. Mama a avut puterea de a-l ierta si acum sunt fericiti, dar numai eu stiu cat a suferit. Si mi-e teama sa nu păţesc si eu ca ea. Niall nu seamana cu tata, ceea ce e bine,cred,dar tot nu sunt stăpână pe sentimentele mele, iar mie imi place sa am controlul asupra a tot ce ma priveste si a sentimentelor mele.Tot ce am realizat pana acum este datorita minţii mele, nu a inimii. Poate ca e si rândul ei, dar prefer inca sa raman cu deciziile mintii. Trebuie sa ma decid pe cine vreau sa ascult: inima sau creierul.

Scuze ca acest capitol este plictisitor si deloc amuzant dar nu prea am avut chef de a scrie dar totusi aveam si sunt al naibii de confuza. Poate maine o sa iasa ceva mai bun, pana atunci, o zi placuta!