Moartea este un fenomen teribil, reprezentată pe plan individual, chit că e vorba de un milion de individualităţi sau de zeci de milioane de individualităţi. Moartea nu este decât trecerea noastră de la timp la eternitate.Moartea nu este decât o schimbare veşnică.Moartea nu este un punct terminus, ci doar o joncţiune. Moartea este umbra care dă plasticitate vieţii. Moartea este ultima nuanţă a vieţii.Moartea este un mister inexplicabil, a cărui experienţă zilnică ar părea că nu a convins pe nimeni.Moartea nu e o pedeapsă sau o răsplată, ci o lege structurală a lumii. Moartea este cea mai solidă şi profundă dintre spaime, impusă omului de ignoranţa sa. Moartea este un mod de a fi, pe care fiinţa umană şi-l asumă de îndată ce începe sa existe. Moartea este plata datoriei către specie. Moartea este capătul, nu însă scopul vieţii. Moartea este un scurt, dar teribil pas între timp şi veşnicie. Moarte. A înceta brusc să păcătuieşti. Moartea este o noapte furtunoasă şi un drum nou. Moartea este regele acestei lumi. Moartea e un abis, în care deşi ştim că trebuie să pătrundem cu toţii, de câte ori intră acolo cineva drag şi apropiat, în noi, cei rămaşi pe marginea prăpastiei, se sfâşie sufletul de teamă, jale, disperare. Toate raţionamentele se sfârşesc la acest mal şi-ţi vine doar să strigi după un ajutor, care nu poate veni de nicăieri. Singura salvare, singura mângâiere ar putea fi credinţa, dar cineva care n-are nici lumânarea asta în mână, acela pur şi simplu poate să înnebunească la gândul nopţii veşnice.Moartea este singurul lucru, in zilele noastre, caruia nu-i poti supravietui.Moartea este conditia sub care am fost nascuti.
Moartea. Moartea înseamnă a-ţi schimba trupul, cum îşi schimbă actorul haina.
Deci, nu trebuie să vă fie frică de moarte, până la urmă, toți o să o trăim.. Fie dacă e mai repede sau mai târziu, va fi.
