Noi vorbim despre moarte în general, dar, de fapt, nu există asemenea lucru, pentru că fiecare om îşi creează, cu sau fără voie, o moarte a lui, prin minciună. Ce câștigă cei care mint? Că nu sunt crezuți când spun adevărul. Oamenii sunt răi, mincinoși și lacomi. Nu respectă nimic și nu se gândesc decât să-și cultive propriile lor vicii, chiar dacă ar fi să vină după ei condamnarea, potopul. Adevărul este, la momentul acesta, atât de întunecat, iar minciuna, atât de fixată, încât nu am fi capabili să cunoaștem ce e bun, dacă nu l-am iubi. Adevărul, până când nu este dovedit că e minciună, este adevăr. Cel mai rău lucru este, însă, să te minți pe tine. Să te minți că nu îl/o iubești, să te minți că nu îți face zilele mai senine, să te minți că nu există în inima ta, să te minți cu voia ta. Aceasta este cea mai veninoasa minciună; cea referită la dragoste.
Maturitatea spiritului se manifestă prin încetarea crezării. Minciuna este foarte obișnuită, de aceea crezarea este neobișnuită, deoarece își schimbă locul neîncetat. Dar minciuna este adevărul din care a fost extrasă esența, este unicul ascendent al umanității asupra celorlalte vietăți, pentru că prin ea, se ajunge la dulcele adevărului.
Adevărul adevărat este întotdeauna neverosimil. Ai știut asta? Pentru a convinge pe cineva de verosimilitatea lui, trebuie să îi adaugi puțină minciună.
E greu să crezi că un om spune adevărul când știi că și tu ai minți dacă ai fi în locul lui. Însă printr-o singură minciună se pierde întreaga reputație a integrității.
Și în fond, ce este minciuna sau mincinosul? Adevărul mascat, cineva care spune un adevăr neplăcut; este grăbită, pentru că adevărul așteaptă; are aripi și zboară, iar adevărul se târăște după ea; este cântecul văratic al păsărilor, adevărul fiind tunetul care le sperie.
Rămas bun, suflet din fântâna nopții.
