Summer Well ~ În colaborare cu NoRemedyForMemory ~

Ziua I ~ Partea I ~

La ora șapte dimineața, Elena era trează, își verificase deja bagajul și era gata de drum. Urma să fie cea mai plictisitoare vară din viața ei din moment ce nu avea să o petreacă așa cum se cuvine. Cel puțin așa presupunea.

S-a frecat la ochi, buimacă și s-a îndreptat spre bucătărie, rugându-se ca Violeta, minunata, mirifica, excelenta ei mamă să NU fie trează. 

 Dar slabe șanse .

- Da, Laur, eu te înțeleg perfect. Știu că ți la sora ta mai mică și vrei să o ajuți, dar ești conștient de ce face? Dacă le bagă în belele și acolo? M-am săturat să aud plângeri la adresa fetei mele, ea nu e așa. 

Elena și-a dat ochii peste cap și a chicotit. Laur. Doamne cât ajutor a primit de la omul ăsta. Prietena ei cea mai bună, Andreea, era puțin mai... ei bine lasă asta, o să vă dați seama pe parcurs, iar fratele ei de 19 ani, trebuia să curețe mereu în urma ei. Era un om bun. 

Putea să audă pe fundal înjurăturile Deei la adresa Violetei și a morților ei. A zâmbit. Deea era cea mai devotată persoană pe care o văzuse Elena. O iubea ca pe o soră și spera din tot sufletul că maicăsa o să se râzgândească și o să o ia în așa zisa tabără cu ea. 

Și putea să jure că asta o să se întâmple când tonul Violetei s-a calmat și și-a stins țigarea în apa de la chiuvetă. Trebuiau să plece la 10. Destul timp pentru tot.  

A luat un bol și și-a turnat niște lapte și jumătate de cutie de cereale. A mâncat repede, fiind încă atentă la discuție.

- Okay, dar dacă aud o singură plângere de la doamna Ioana o să ți-o trimit acasă, să știi.

Cine dracu era doamna Ioana? Nu-i păsa. Asta era cea mai stupidă întrebare posibilă. Nu doamna căcat-pe-tavă conta. Deea venea în tabără! Oh, Doamne și ce bine suna asta. După 2 luni de zmiorcăială, femeia aia a cedat însfârșit. 

Eliie, cum îi plăcea să-și scrie numele, s-a ridicat în viteză de la masă, aproape lovindu-se de tocul ușii. S-a dus direct la ea în cameră și a încuiat ușa în caz că Rareș, fratele ei de 5 ani avea să intre și să o bată din nou. Era autist. Trăia în lumea lui și nu îi prea păsa că sora lui de 15 ani jumate are cicatrici pe corp din 2 motive: 

1.Băiețelul ăla e handicapat.

2.Ea e handicapată. 

Și-a întins părul lung și ondulat, placa scârțâind la atingerea vârfurilor roșcate. A decis să-și facă un cat eye, asta scoțăndu-i ochii verzi mereu în evidență. 

Cum abia plouase afară, o pereche de colanți negrii, converșii albi și un pulover alb, călduros făcea totul.

Ce-a făcut Deea tot timpul ăsta? 

S-a trezit, mișcându-se în slow motion, ca în fiecare dimineață. 

A căscat lung, absurd de lung și aproape a căzut în pragul ușii, dar ce mai contează atâta timp cât a ieșit din cameră întreagă? 

S-a dus la baie, și-a făcut rutina zilnică, s-a machiar discret, doar cu puțin rimel, fard de sprâncene și baza, desigur.

- Laaaauuuuurr! Ai vorbit cu curva aia? Nu mă interesează dar o să mă bage și în portbagaj, dacă e nevoie. 

- Stai o secundă, Violeta. spune calm, dar cu subînțeles. Se pare că cineva s-a trezit.

Deea s-a grăbit spre sufragerie, unde era fratele ei și a început să țipe lângă urechea unde el ținea telefonul.