Nou capitol. Da știu... A venit cam greu ce-i drept! Nu mă urâți pentru asta, vă rog! Scriu capitole înainte și pun câte unul în fiecare săptămână!
Lectură placută!
În sfârșit a venit timpul să mă mut în noul apartament. Nu știu de ce, dar cred că Harry mă urmărește... Adică, faza cu banca, la magazin, și stă lângă mine, apartament lângă apartament. Nu știu ce să zic. Mă simt nașpa. Sunt întreruptă din misterul meu de un ciocănit în ușă.
Eu: Intră!
Harry: Salut! Ce faci, colega?
"Colega" , serios? Ce naiba e cu el?
Eu: Salut! Bine! Voiam să despachetez. Tu ce faci? îi zic cu un zâmbet tâmp pe față.
Harry: Păi... Voiam să văd dacă ești bine și dacă ai nevoie de ceva. În caz de orice, știi unde sunt. Off... Ce frumos e când zâmbește. Parcă ar fii un ÎNGER care a căzut pe Pământ ca să vegheze pe cineva și bănuiesc că eu sunt acea persoană. Neah... prostii!
Eu: Mulțumesc! Ai să fii primul la care voi apela în caz de e ceva urgent! (fac cu ochiul) Defapt, ai putea să mă ajuți la despachetat... Dacă vrei, normal.
Harry: Niciodată nu se refuză o domnișoară la ananghie! Să se știe mereu.
Începem să despachetăm și deodată Harry pune mâna pe un sutien de al meu, negru cu dantelă. Când îl văd în mâna lui roșesc instant și i-l iau din mână în secunda a două. Rânjește până la urechi și îi scot limba afară.
