Mereu am avut impresia ca o sa rămân o bătrânică neajutorată cu multe pisici la fel ca mătușa Dolly. De curând, fac un curs de pictură, mai mult e o tradiție de familie. Sunt multi oameni frumoși si ciudati. Vine un băiat într-o jacheta de un albastru șters, niște pantaloni rupti in genunchi, dădea impresia de bad boy. Cu glasul șters imi spune întinzându-si mâna:
- Eu sunt Andrew, am observat ca ai nevoie de câteva culori noi.
-Buna! Spun eu pe un glas blând. Eu sunt Leona. Mulțumesc pentru culori si pentru observație.
El plecă zâmbind. Imi întorceam privirea des spre el, dar el se uita deja la mine. Peste 45 de minute, cursul s-a terminat. Am ieșit afară si așteptam sa vină mama dupa mine. Deodată a venit el langa mine:
- Nu vrei sa facem o plimbare?
- Desigur, răspund eu cu o voce plictisită.
