Vestea

24 3 3
                                    

*Ariana P.O.V*
Este ora 23:45 si afara ploua...Nu stiu de ce dar sunt foarte nelinistita...Am o stare ciudata,pe care n-am mai avut-o pana acum,una melancolica...

Ecranul telefonului se lumineaza si ma ridic in graba.Nu stiu de ce,dar simt ca ceva rau urmeaza sa se intample.
Era un numar necunoscut.Raspund si vocea masculina imi da o veste teribila:
-"Avionul in care parintii tai se aflau s-a prabu..."
Nu a apucat bine sa termine fraza ca eu deja aruncasem telefonul de la ureche.Nu vroiam sa aud cuvintele alea.
Lacrimile curgeau in sir si eu nu le puteam opri.Strigam din toata inima cat de mult imi urasc viata.
Imi iubeam parintii si nu vroiam sa raman singura.Vroiam sa mor in clipele alea mai mult ca niciodata...

Lies Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum