Never Forget About You

Looking Me Deeper Into The Eyes

"Prima mea saptamana de scoala in Forks a fost minuata mi-am petrecut timpul cu prietenii mei si cu Robert. Adoram sa stau cu el,ma facea sa ma simt asa bine. Iubesc Forks,acum cred ca a fost o decizie buna de a ma muta cu Charlie. Lany,mama mea era atat de fericita,era diferita. Nu mai era trista nu se mai ascundea in baie sa planga. Inainte era deprimata,facu-se depresie dar nu vroia sa recunoasca. Era trist sa o vad asa. Imi incep a doua saptamana de scoala,perfect dar inca simt o teama in interior. Robert ma astepta in fata scolii,era asa dragut"
- Neata!
- Hey!
- Ce crezi ca o sa spuna ?
- Uuuh...despre ce? (Facand ochii mari si uitandu-se la el)
- Tema noastra(zambind)
- Oh! Bineinteles! Doar am lucrat...impreuna...ca parteneri...(cu o voce foarte joasa)
- Esti bine Bella?
- Robert...eu...
- Poti avea incredere(zambind) in mine
- Forks nu e pentru mine,imi lipseste mama mea cateodata prostuta dar grijulie.
- Mda! Te inteleg(zambetul perfect ii pierise de pe fata lui)
- Esti bine Rob?
- Da..eu intotdeauna sunt bine...uuuh...eu trebuie sa plec
"L-am privit plecand,ma gandeam ca poate am spus ceva gresit. Ceva se intampla cu el. Trebuia sa aflu!"
-Erika: Hey!
-Bella: Doamne mai speriat!
- Imi dau seama dupa reactia ta (razand)
- Ce se intampla cu Robert? Pare asa trist,stii ceva?
- Rob e foarte misterios,nimeni nu stie nimic despre el. Acest e un motiv pentru care suntem atrase asa tare de el.
- Oare parintii lui stiu?
- Poate e genul ala emo. Niciodata nu iam vazut parintii sau bunicii venind la scoala...
- Te referi sa fi venit la "School and Parents" ?
- Da,nimeni niciodata nu a venit sa discute cu profesori.
- Ciudat!
- Vrei sa sa stii mai multe,nu?
- Da...
- Mai bine treci peste...nu va merge.
- Merita sa incerc!
"Dupa ce sau terminat cursurile tatal meu a venit sa ma ia cu vechia lui camioneta"
- Charlie: Cum a fost ziua ta Belle?
- Bella: Ca o zi obisnuita de scoala...uuuh tata pot sa te intreb ceva?
- Orice vrei tu Belle!
- Il stii pe Robert Steward?
- Scriitorul ? ciudatul...?
- Nu e ciudat! Da el...ce se intampla cu el? Stii ceva despre el?
- Sta toata ziua cu nasul im cartii si in "fermecatul sau caiet".
- Nu asta! Ce stii despre parintii lui?
- Pe 21 septembrie 2002 era ziua lui Rob s-au dus cu toti la un restaurant pentru a sarbatori. Ploua era o zi asa urata,si era asa cetos,nimic nu se vedea. Drumul era alunecos. Se intorceau si tatal sau,Joe Steward,a pierdut controlul masinii si masina s-a rostogolit de mai multe ori. Joe si Alexandra Sreward au fost raniti grav... Robert a avut noroc pentru ca era in spate,el nu era ranit grav. Parintii lui au murit. Cand i-au scos dim masina Rob se uita la ei,el ia vazut cum se stingeau. E foarte afectat...
- DOAMNEEE!!! Nu stiam...(plangand)
- Asa a fost sa fie...
- Si el cu cine locuieste?
- Cu bunica sa...ea sufera de o boala foarte grava,e pe moarte.
- Si eu care credeam ca situatia mea e dificil...Si nu a fost asa sa fie a fost un accident...
"Dupa o ora decand venisem de la scoala m-am hotorat sa il vizitez pe Rob,am ciocanit la usa. Se auzea urme de pasi venind spre uza. Se deschidea usor usa. El era! L-am strans tare in brate el era destul de speriat nu cred ca se astepta la asta"
-Robert: Esti bine Bella?
-Bella: Imi lipseai...
- A trecut o ora de cand nu ne-am mai vazut(zambind usor si delicat ca de obicei)
- Esti un bun actor.
- Nu sunt la cursul de actorie.
- Zambesti,esti misterios,vorbesti ca in carti,esti atent,asculti. Genul de baiat perfect. Dar sub acesr mister intotdeauna se afla ceva...
- Unde vrei sa ajungi cu asta?
- In inima ta,la adevar,adevaratul tu. Imi place cu iti joci rolul.
- Nu inteleg...
- Vreau sa-ti intrerup filmul. Vreau sa traiesti o poveste stii tu "the happy life and the happy end". Am aflat cine esti tu cu adevarat. Stiu cine esti.
- Tu nu stii nimic! (Cu voce tot calma dar tot odata trista)
- Ai spus ca ai incredere in mine... De ce nu imi spui ce ascunzi?
- Ar trebuii sa intram...
- Imi vei spune ce se intampla?
- Nu crezi ca mama mea ar fi trebuit sa te intampine acum? Sa intrebe "Ea este iubita ta?" iar eu sa fiu stanjenit si sa spun"Mama,nu". Sa iti arate poze cu mine de cand eram mic. Sa vorbeasca de mine sa te faca sa crezi ca sunt "perfect pentru tine" ? Stii tu ca orice mama.
- Ar fii facut-o daca era aici...(o lacrima i se scurgea pe obraz)
- Sau tatal meu sa fii zis "Fiule in sfarsit ai adus ai fata acasa"! (Cu ochii plini de lacrimi)
- E okay sa plangi...ajuta sa te descarci.
- Stii despre ei?
- Da! Tatal meu mi-a spus...(vocea era asa trista)
- Mi-as fi dorit sa ii aud vocea ei melodica in fiecare zi. Sa ii pot cere sfaturi. Sa am cu cine sa discut sa nu mai fiu singur. Sa am un tata. (Fata inundata de lacrimi)
- Acum eu sunt aici... Nu voi pleca!
- Mi-as fi dori sa fiu cu ei,aici sau acolo.
- Nu e o solutie...
- Imi lipsesc asa tare(plangand)
"L-am luat pe Robert in brate si l-am strans asa tare. Am inceput sa ma joc in parul lui si sa ii spun usor la ureche"
- Totul va fi bine,acum eu sunt aici! Nu te voi parasi nicodata,te rog linisteste-te.
- Vreau sa-ti arat pe cineva...
- In regula!
"Am mers sus,intr-o camera luminoasa plina de florii era un miros atat de placut. In camera se afla un pat mare,era o batranica atat de slaba dar pe atat de frumoasa"
- Ea este Tiffany,bunica mea...
- Buna...
- Tu trebuie sa fii Bella,Robert mi-a povestit despre tine. Dar esti mult mai frumoasa de cat spusese el.
- Multumesc!
- Si cum te acomidezi cu frigul? Am fost in Pheonix cand eram tanara acolo este foarte cald!
- Trebuie...mama mea s.a...
- Stiu draga mea(atingandu-i fata Bellei incet)
- Bunica mea este bolnava...
- Robert stie ca inca sunt ca la 20 de ani(zambind)
- Am observat din prima clipa cand am intrat pe usa.
- Nu stati aici,Robert arata-i casa noastra.
"Era atat de trist prin ce trecea Robert. Ma durea inima ca nu puteam sa fac nimic,el isi dorea parintii inapoi. Dupa ce mi-a aratat casa lui ne-am oprit in la el in camera"
- Asta e camera mea...
- Uuh! Wow!
- Ce? (Zambind)
- Camera ta e asa luminoasa,nu e cum ma asteptam sa fie...
- La ce te asteptai? Draperi trase,sa fie intuneri ca intr-o pestera?
- Nu ca intr-o pestera...(zambind)
- Pai atunci...nimic nu-i cea ce pare a fi...
- Observa ca in afara de scris si citit te preocupa si muzica...
- Mda...
"In acel moment am redat melodia pe care o asculta-se el inainte,am ramas uimita. Nu ma asteptam la asta"
- Este Debussy - Clair De Lune...
- E minunat...
"Am ramas fara cuvinte atunci. Robert mi-a tras mana incet din sold si am inceput sa dansam. Era atent la fiecare pas dar eu nu stiam sa dansez,si il calcam din cand in cand pe picioare"
- Poate intr-o zi o sa te invat sa dansezi...mai bine(zambind)
- Mi-ar face placere
"Atunci privirile noastre s-au intersectat. In ochii lui puteam sa observ ca se ascunde acea tristete cumplita,dar el era asa puternica. In timp ce ne priveam ne-am apropiat unul de celalalt din ce in ce mai aproape. Era ca si cum traiam visul perfect. Dintr-o data el m-a strans tare in brate si a spus"
- Nu ar trebui sa mai fim prieteni...
- Ce?!! (Socata)
- Ar trebui sa fim mai mult decat atat(soptind cu o voce inceata si melodica)
"M-a facut sa zambesc,cu el langa mine totul era perfect. Nu as fi vrut sa-l pierd niciodata"
- Nu voi lasa pe nimeni sa te raneasca niciodata...
"Vocea lui angelica ma facea sa ma simt in siguranta. Stiam ca nu ar putea sa ma raneasca intentionat. Mi-as fi dorit ca acel moment sa nu se fi terminat,dar probabil Charlie era ingrijorat,pe Lindy nu o mai sunasem de doua zile. Asa ca trebuia sa plec acasa"
- E tarziu...
- Stiu,ar trebui sa pleci.
"M-a condus pana la usa unde ne-am luat ramas bun"
- Ai grija de tine Rob,daca ai nevoie de ceva sa ma suni nu conteaza la ce ora...
- Stiu(zambind) si tu poti face la fel.
- Deci...noapte buna.
- Si tie la fel... Ne vedem.
- Pa!
"Atunci cand iubesti fi sincer pentru nu a pierde acea persoana".