Heartbeat

Mişcare greşită!

Mereu mi-am dorit să am parte de linişte şi pace, poate chiar şi de iubire dar mereu am primit un "îmi pare rău " sau "nu se poate " .
De mică, eu închide-am ochii şi îmi plăcea să îmi imaginez că viata mea este perfectă, că tatăl meu este alături de mine şi nu prin nu ştiu ce baruri,băut , îmi imaginam că mama mea îmi arată iubirea ei faţă de mine. În lumea mea totul era aşa cum îmi doream, aşa cum trebuia. Dar spre ghinionul meu viata mea era întoarsă pe dos.
M-am obişnuit, oarecum, cu viaţa asta stricată şi plină de anxietate. Uram şi urăsc momentul acela când mă opresc din imaginat şi dau ochii iar cu realitatea! Prefer, uneori,să nu mai deschid ochii niciodată şi să mă afund în perfecţiunea lumii mele.
La 6 ani mă afundam în somn doar ca să visez frumos şi să reintru în perfecţiunea pe care o vreau,dar vremurile se schimbă şi la cei 16 ani ai mei mă afund în ţigări, băutură şi joint-uri. Sunt de condamnat, ştiu, dar ele îmi aduc fericirea de care am nevoie şi îmi calmează demonii acumulaţi de-alungul anilor plini de chin care au fost şi care vor urma.
-Unde vă duc domnişoară?
Bărbatul din taxiul în care am urcat în grabă mă întreabă cu o voce groasă dând clar de înţeles că a fumat mult prea multe ţigări la viaţa lui.
-Aici! *Spun înmanându-i o hartie cu adresa prietenei mele cele mai bune pe care nici acum nu am memorat-o.
-Şi ce vânt vă aduce pe la noi în oraş domniţă? *Încearcă bărbatul să facă o conversaţie
-De unde ştiţi că nu sunt de aici?
- Crede-mă ,am destulă experienţă încât să pot recunoaşte o persoană nouă în oraş!
- Mhm, cum spuneţi! *Murmur eu plictisită.
-Deci? *Insistă şoferul.
-Deci ce?
- Cu ce ocazie pe aici pe la noi? * Spune acesta şi se întoarce pentru o secundă ca să mă privească.
Până acum nu l-am observat bine dar mi se pare cam tânăr pentru a fii taximetrist, are ochii de un albastru electrizant,superbi dar transmit o răceală pe care o avea şi tata atunci când o lovea pe mama. Are buzele cărnoase şi un nas mic încadrat perfect pe faţa lui frumoasă dar dură! E ceva suspicios la el iar asta mă face să mă îngrozesc dar poate aşa sunt cei ce conduc taxiul aici.
-Ămm, păi, merg la ziua prietenei mele pe care nu am văzut-o de un an! *Răspund cât de calm pot ca să nu trădez starea pe care o simt acum când mi-am permis să îl examinez mai bine. Este foarte musculos şi bine sculptat ,cam prea bine sculptat.
Îmi ridic privirea spre faţa sa şi observ că are un rânjet ce îmi trezeşte nişte fiori pe şira spinării iar pe chip poartă o privire amuzată şi atunci când rosteşte urmatoarele cuvinte pur şi simplu îngheţ :
-Oh iubito,acolo clar nu mai ajungi!
La dracu'!
Hei, Antonia aici! Aceasta este prima mea carte şi clar am nevoie de sfaturile voastre în legătură cu povestea asta, dacă greşesc cu ceva sau nu vă place ceea ce relatez vreau să îmi spuneţi, îmi asum orice! O să postez regulat, in fiecare săptămână! Ne mai auzim sau citim! Bye.. H.
Kisses! xoxoxo.