O poveste cu vampiri (partea 2)
1
Ce faci?
Mananc. Vrei?
Nu mersi!
Ah, da. Am uitat.
Dar nu mancai si acum jumatate de ora?
Ba da. Si? Are ceva?
Nu, doar ca in ultima vreme mananci cam mult. De ce?
Stresul, antrenamentele. Toate consuma energie. Pana si cosmarurile, asa ca trebuie sa fac ceva!
Hmmm. Eu nu mananc cand sunt stresat.
Asta pentru ca tu esti vampir, si nu esti stresat. Eu, om, asa reactionez!
Interesant!
Ma bucur sa aflu ca inca te mai surprind!
Cred ca ma vei surprinde toata viata!
Foarte bine, acum da-mi te rog maieul ala violet de pe scaun.
Trebuie sa spun ca imi place schimbarea din garderoba ta.
Da, si mie. Jack stia atunci ce face. I-am raspuns zambind la amintirea sesiunii mele de cumparaturi de acum ceva vreme
Unde mergi? Ma intreba uitandu-se la mine cu privirea lejera, ca de obicei
Ma intalnesc cu gasca la pizza.
Mergi la pizza si mananci inainte?
Ce?!?
Nimic!
M-am ridicat de la masa, am urcat in camera mea, urmata de umbra mea credincioasa si mi-am schimbat bluza exact inainte sa sune telefonul.
Da?
Andrea, am o veste proasta!
Ce e Rick?
Am anulat in seara asta.
Pentru ca...?
Gail nu se simte bine, Selma are musafiri, Hugh e la Gail binenteles, iar Dan nu raspunse la telefon, deci nu stie ca ne intalnim.
Si noi doi nu putem iesi pentru ca...?
Pai, ma gandeam ca ar fi ciudat sa iesim numai noi.
Hei, eu deja m-am imbracat. Vi?
Ok. Ne intalnim acolo
Pa! Si am inchis telefonul, aruncandu-l pe pat
S-a intamplat ceva? Ma intreba simtind tensiunea din vocea mea
Da, dar nu vreau sa-mi stric seara in oras! I-am raspuns pe un ton final. Insa el ignora aluzia si continua
De ce esti asa agitata?
M-am oprit in mijlocul camarei uitandu-ma pentru o clipa pierduta pe geam. Nu imi placea sa recunosc, dar eram agitata. Faceam orice ca sa fiu ocupata si sa nu am timp sa ma gandesc.
Nu sunt agitata, doar ca... si n-am putut tremina fraza
Doar ca...?continua expectativ
Doar ca mai sunt doua saptamani pana plecam, si mi se pare ca...nu stiu, mi se pare ca....of, de fapt mi-e frica!
Afirmatia mea il lua prin surprindere. Pana acum am fost o adevarata stoica, eroina chiar. Am facut fata cosmarurilor, antrenamentelor, scolii, examenelor, si scapasem cu viata, si nici nu ma plansesem, dar de cateva zile ceva se schimbase in atitudinea mea.
