Timpul e antibiotic pentru orice durere
Când vocea-mi devine ruptă de prezență
Căci ochii îmi plâng pentru o revedere
Regăsindu-ți doar memoria în absență
Orice durere are medicament, credeam
Nu știam că odată îmi voi dori moartea
Ce mi-ai lăsat, e sub formă de amalgam
Ce nu-i parte din tine, dar îți ține partea
Mi-ai arătat iubirea cu întreaga ta ființă
Acum, în absența ta, prezentul pare greu
Tu mi-ai dat, când eu nu aveam credință
Eram ateu, tu mi l-ai arătat pe Dumnezeu
