Kemono-Bestiile(SasuSaku FanFic)

Capitolul 10

Un nou început

*

Kakashi alături de Naruto și Yamato, cutreierau pădurile, luând pe rând fiecare rută parcusă înainte de cei, presupuși a fii, trei ANBU, jinchuriki și Sakura. Ajunseră, într-un final, la locul final, unde au văzut-o pe Sakura ultima dată.

Naruto privea locul, fiind absent. Își pierduse mințile într-un cu totul alt loc. "Sakura...", mintea blondinului era la rozalie. Simțise, dintr-o dată, cum totul se prăbușii asupra lui. Sakura nu era de găsit. Panica îi pusese mintea la încercare. Sentimentele de vinovăție punea, treptat, stăpânire asupra sa. Subconștientul îl avertiza, din moment în moment, că ceva rău avea să urmeze. Ochii albaștrii ai băiatului căutau disperați, dar fără rost. Simții cum îl ardea prin interior. Dorința de a o găsii pe Sakura era neestimabilă, iar aceasta creștea tot mai mult. "Sakura...", se repeta în continuu în mintea blondinului, însă, într-un moment de dizgrație, a evadat numele acesteia fără pic de milă. Naruto se rușină și, totodată, pică emoționat în genunchi. Lacrimile se lăsau grele pe obrajii rumenii ai băiatului. Din spate venii Kakashi, aplecându-se și punându-și mână pe umărul acestuia, spune:

-Naruto, o să fie bine, ai să vezi!

**

Sasuke și Sakura, mergeau nestingheriți pe unde apucau. Acel infern nu avea să se sfârșească prea curând, iar răbdarea îi puse la încercare.

-Sasuke, mi-e sete...

-Știu, Sakura... Și mie, dar trebuie să mai rezistăm! răspunse acesta încurajând-o pe rozalie.

-Sunt curioasă... oare...-oprindu-se, și-a ridicat câțiva centimetri bărbia spre cer, luând astfel o gura de aer- oare unde mergem.

Sasuke nu cugetă să-i răspundă. Nu știa ce avea să-i spună. În mintea băiatului se derulau imagini, parcă interminabile:" Acei oameni... Și acel loc. Oare este... Oh, Doamne!". Acesta se oprii și, întorcându-se spre Sakura, spuse:

-Sakura, acel loc...

Sakura se oprii curioasă. Îl privii pe brunet confuză, neștiind ce avea să-i spună. Privirea brunetului o speriase, acesta părea speriat. Ochii săi aproape ieșeau din orbită, fruntea era transpirată, iar hainele sale erau sfâșiate. Rupturile acestora scoteau la iveală răni adânci ce, încă, sângerau.

-Sasuke...

-Da, Sakura?

Cei doi se priviră în ochi câteva momente, tăcerea, însă, nu a reușit să pună stăpânire prea mult căci unul sparse gheața:

-Îmi explici și mie ce se întâmplă? întrebă Sakura îngrijorată.

-Ce vrei să știi mai exact?

-Totul... în special, motivul pentru care am ajuns până în situația asta!

Sasuke se oprii, se uită în jur de câteva ori, apoi se așeză pe pământul cald, invitând-o pe rozalie să ia parte. Aceasta acceptă, în tocmai, brunetul începându-și povestea:

-Tocmai mi-am dat seama, Sakura, aici e locul! spuse acesta fașcinat.

-Ce loc?

-Ascunzătoarea Uchiha, unde au fost aduși cei din Haruno. Așa se explică existența acelor cadavre, explică acesta uitându-se fix, fără a schița vreun gest.

-Oh, Doamne... Dar, Sasuke,spune-mi, ce se întâmplă? întreabă Sakura șocată de cele auzite.

-Păi... am să-ți spun totul.