Acelaşi univers, altă viziune. Totul pare ca un joc sumbru, aleatoriu. Cu fiecare copil se naşte şi o umbră, având personalitate proprie. Le poţi distinge intenţiile când te eliberezi de timp şi spaţiu.
Astfel sunt şi clasificate:unele sunt prinse într-un joc al inerţiei printre picioarele trecătorilor, altele îţi împietresc sufletul cu o privire neutră, iar pe ascuns, câteva râd înecat.
Pentru a convieţui cu aceste prezenţe de care nu ne putem descotorisi, oamenii au creat o singură regulă: umbrele nu trebuiau tulburate.
****************************************
Okok. Se pare că iar am pitici pe creier şi îi împart cu voi (2 lei bucata). De data asta chiar am câteva idei şi de aceea m-am decis să scriu această bâzdâganie (nici nu ştiu cum s-o numesc), în speranţa că nu o voi şterge într-o lună.
Scuzaţi vocabularul de baltă şi greşelile gramaticale (e încă vacanţă mai am timp) şi sper că o să vă placă (→comment).
*wink*
