Era o zi ploioasă ca aproape oricare alta. În clasă, majoritatea elevilor priveau hipnotizaţi rapiditatea cu care buzele profesorului pronunţau cuvintele dojenitoare. Câţiva ridicau mâinile spontan, parcă prea brusc pentru starea de amorţeală răspândită.
În a doua bancă de lângă fereastră, un onorabil domn contempla peisajul.
-Jimmy Thompson!
Flăcăul tresări la auzul numelui şi-şi îndreptă spatele. Îl recunoştea, dar nici nu zici că era al lui. Acum şi-a aruncat panicat privirea sprea cartea deschisă, prefăcându-se interesat de lecţie.
-What is the text about?
Tăcere.
-Did you understand the question?
-?
-Ai înţeles întrebarea?
-D-da.
-Despre ce e textul, netrebnicule?
Disperat, ia primul cuvânt care-i sare în ochi.
-Life?
Chicoteli.
-Mă întrebi?
-N-nu.
-Aşa se răspunde?
-Nu?
-Atunci răspunde cum trebuie, mă, bădăranule!
Băiatul îşi drese vocea:
-The text about life! spune sigur pe sine.
-Greşit! 4! Stai jos!
Domnul Anderson avea talent în a-şi pune studenţii în dificultate, dar pentru Jimmy avea un izbitor impact emoţional. Tot ce auzi fură râsetele isterice şi înecate ale colegilor. Erau ca un tunet ce acompania zgomotul ploii într-un haos fără armonie. Se trezi cu lacrimi fierbinţi pe obrajii palizi şi cu pumnii încleştaţi pe genunchij. Profesorul îi observă tulburarea şi rânjea satisfăcut, răutăcios.
După ce s-a terminat ora, elevii au ieşit grăbiţi din clasă bârfind, înghiontindu-se, nerăbdători să ajungă acasă, ca şi cum cu un moment în urmă nu îşi ţineau ochii de abia deschişi.
Jimmy suferea în tăcere, împietrit. Din spate, o mână l-a bătut uşor pe umăr. Un tip scund, schilod, şaten cu ochi căprui şi pistrui. Nimeni altul decât Sam. Sam era cea mai apropiată persoană de sufletul lui, dar totuşi nici de el nu se simţea foarte ataşat. Singurul motiv pentru care se împrieteniseră era că "pistruiatul" era dispus să înţeleagă pe oricine şi să-l accepte. Bunătatea lui era considerată o slăbiciune totuşi. Ochii albaştri -acum înroşiţi- ai lui Jimmy s-au aţintit rece asupra zâmbetului cald.
-Hai să mergem acasă!
"Şi tu ai râs de mine, prietene..."
***********************************
Imaginea pe care am pus-o are şi nu prea are legătură cu textul. E "morala" uneia din melodiile mele preferate (FFDP- Coming Down).
*ascultaţi-o vă rog e genială*
*uitaţi-vă şi la videoclip dacă vă ţine sufletul*
Anyway. Vă mai aştept recenziile.
Scuzaţi greşelile de gramatică şi vocabularul de baltă.
