The Seeker

Capitolul 1

Apa era rece si buna de băut. Îmi scufund plosca ,iar dupa câteva secunde o ridic punandu-i dopul. Îmi fac mâinile caus si le scufund in apa. După câteva minute le ridic stropindu-ma pe fata. Firele care nu demult stăteau in voia sorții , acum stau lipite de fata mea. Îmi trec o mana peste fata adunând firele ude dandu-le peste cap. Cu o mana mi-am strâns părul lung si brunet intr-un pumn, iar cu alta imi pun gluga pe cap acoperindu-mi fata. Atata timp cat soarele este pe cer trebuie sa îmi acopăr chipul. Scot cele doua săgeți,acum manjite de sânge si le pun in apa. Rup o bucata din bluza inmuind-o si pe aceasta in apa. Iau prima săgeata si trec peste ea carpa umedă, spaland-o , asa făcând si la a doua săgeata.
Pun arcu langa tolba plina de săgeți acoperindu-le cu o pătură veche. Strang curele calului si ma urc in căruță luând hamul astfel pornind calul la trap.
Ies din mica poieita,ajungand pe cărarea principala. Drumul este destul de aglomerat din cauza ca este singura perioadă din an cand Regele Arthur lasă negutatorii sa isi vândă marfă in grădinile castelului. Multa lume se aduna in aceaste 5 zile. Unii vin de peste hotare doar pentru a vinde marfa pe care o au.
Cand ajung la portile orasului opresc calul in dreptul soldatului.
-Cine esti?
-Sunt cu tante Urzică.
-Asa zici. Deci tu esti cea care transport marfa Urzici. Ia zi... ce-s in butoaie?
-Ceai.
Face semn unui alt soldat, iar acesta urca in căruță, ridicand capacul unui butoi.
-Ceai e dom'le. Ceai de zmeură.
-Poți trece.
După ce soldatul s-a dat jos din căruță, am mânat calul catre piata.
După ce am dus căruță si calul in grajdul unui bun prieten am mers la Urzică.
-Ai pus căruță bine?
-Am pus-o la fierarul din colt.
-Bine ai facut. Au fost probleme la venire?
-Nu. N-au fost.
-Bine. Steie aici pana ma întorc.
După ce a plecat m-am pus pe aranjat borcanele cu alifie pentru răni si sticlele de sirop si de ceai. Multa lume acu' nu-i, maine o sa fie. Azi lumea munceste, maine e zi de sărbătoare.

-Meggie nu merg la târg.
-Haide frate. Niciodata nu vrei.
-Du-te cu James sau cu Merlin si Zon. Zon spunea ca ar vrea sa meargă sa se duca.
-Dar eu vreau cu tine, Arthur.
-Si eu vreau sa ma lasi in pace. Am o mulțime de treabă.
-Nu se intampla nimic daca lipsesti si tu o ora.
- Nu merg. Maine poate am sa merg.
-Maine daca nu mergi te bat.
-Distractie plăcută.

-Zon unde mergem?
-Mai luam ceva si dupa putem pleca.
-Ce mai trebuie sa luam?
-Niste alifii pentru rege ca sa se facă bine si după putem pleca.
-Am trecut pe langa doi mercenari care aveam alifii. De ce nu ne-am oprit sa luam de acolo?
-Stiu eu pe cineva care face niste alifii excelente.
-Caitlin?
-Ma bucur ca ti-ai amintit de ea, Merlin. Cred ca a venit si ea aici.
-Cine e Caitlin?
-Prințesa,nu vreti sa va mai uita-ti pe aici?
-Merlin, ti-am zis ca nu îmi place sa-mi spui prințesa.
-Ia gata voi doi.

După ce am umplut si borcanul acesta de alifie mi-am dat gluga jos. Acum eram doar intr-o ie si niste pantaloni de calarit acoperiti cu o fusta, parul brunet dandu-l dupa ureche.
-Ce bine îmi pare sa va vad. Nu credeam ca o sa mai ajungeți pe aici.
Se pare ca Urzica s-a întâlnit cu cineva. Nu e treaba mea. M-am întins pe paiele care se aflau încolțit odăii si am inchis ochii.

-Ce ma bucur sa te vad Zon. O vai ce ai mai crescut Merlin.
-Da...multumesc.
-Ce ai mai facut Urzica ? Tot acolo stai?
-Tot acolo Zon. Da cum de ai părăsit tu odaia ta?
-De nevoie. Regele Arthur m-a auzit ca vreau sa-l trimit pe Merlin la târg si m-a pus sa merg si eu si sa o iau si pe printesa Meggie.
-Bine a facut? Dar unde e printesa?
-Se uita pe la mercenari.
-Bine face. Si ce vânt v-aduce pe aici?
-Zon nu mai are coada de soparla si alifii de mentă si coada de soricel.
-Observ ca ii stii lucrurile de trebuință , Merlin.
-Da a invatat de la cel mai bun.
-Tot un modest ai rămas, Zon.
-Urzica, Caitlin nu a venit?
-Ba da. Este in spate. Doar ce a ajuns. Du-te la ea si spune-i sa-mi aducă un borcan de coada de soparla.

Stăteam cu ochii închisi cand am auzit usa de la odaie deschizandu-se. Am crezut cae Urzica , dar ea ar tipa la mine sa ma scol. Mi-am întins mana dupa o bucata de lemn care o aveam in apropiere. Am luat-o in mana si am asteptat sa vina. Era deasupra mea asa ca am deschis ochii si i-am tras cu lemnu peste fata, acesta căzând la pământ. M-am ridicat si m-am apropiat avand încă lemnul in mana.
-Ce naiba Caitlin? Ce ai ?
-Merlin?
-Cine alt cineva?
-Îmi pare rău , dar tu m-ai speriat. Esti bine?
-Daca nu pui la socoteala nasul spart sunt bine.
-Stai asa. Ce cauti tu aici?
-Urzica m-a trimis sa iti spun sa aduci un borcan de coada de soparla, dar nu ma asteptat sa primesc un lemn in fata.
-Ala e cadou.
După ce am luat un borcan de coada de soricel am iesit afara împreună cu Merlin. Se pare ca a venit si Zon.
-Ce ai pățit Merlin? Ai speriat cumva fata?
-Da Zon. Am speriat-o si m-am ales cu un nas spart.
-Bravo Caitlin.
-Mersi Zon. Nasul spart e din partea casei.
-Da o plăcintă de-a ta nu e?
-Aia se cumpara, Merlin.
După ce i-am dat borcanul Urzicii , Merlin m-a tras intr-o parte.
-Te astept maine dimineata la răsărit in apropierea turnului cel mare. Adu si ceva de mâncare si calul.
-Iar tu aduci apa. Ne vedem la răsărit.
-Ce puneti voi doi la cale?
-Nimic Urzica.

-Arthur am venit!
-Te-am vazut pe geam Meggie.
-Stiu. Mi-am luat o brățară. Iti place?
-Daca tie iti place atunci da.
-Zon mi-a spus sa iti dau asta. Este o alifie pentru rana ta.
-Multumesc.
-La ce te uiți?
- La apus.

După ce am strâns am iesit din albie m-am infasurat intr-o cârpă, iar cu alta imi stergeam parul. După ce m-am îmbrăcat in hainele de ieri , l-am înhămat pe Xe si am iesit in piata. Nu mai era mult pana la răsărit asa ca trebuia sa ma grăbesc. L-am încălecat si am pornit spre castel. Cand am ajuns acolo un gardian m-a oprit.
-Nu aveti ce cauta aici.
-Il caut pe Merlin.
-Poți trece.
L-am tras pe Xe dupa mine pana la niste garduri. Am luat hamul si i l-am legat. Am scos din geanta borcanul de alifie se mentă si l-am asteptat pe Merlin.

-Doare Merlin. Doare.
-Scuze Arthur. Dar nu mai am alifie de mentă.
-Ma întreb de ce?
-Hei. Am vorbit si o sa îmi aducă un borcan de alifie de mentă.
-Sper sa fie rapid.
-Bine. Ma duc sa vad daca a venit.

Stau de mai bine de 10 minute aici si Merlin tot n-apare. Ma întreb ce tot face?
-Ai ajuns. Ai dus alifia de mentă.
-Ia.
-Mersi. I-o duc lui Zon si după mergem.
După 5 minute Merlin era inapoi un un cal alb. Am pornit amândoi spre poarta, dar tot ma simteam urmărită. Mi-am întors privirea inapoi dar nu era nimeni.
-Esti bine?
-Da. Sa mergem.

Hello. După cum vedeti am pus primul capitol. Aceasta carte va fi făcută in stil vechi. Sper sa va placă si astept parerile voastre.