Destinul

Incercarea

" Ce e cu mama? Ce se intampla cu ea? O sa aflu! Ma duc dupa ea! Probabil e acasa! E prea misterioasa in ultima vreme! Poate stie tata... Intru pe usa casei si ma indrept spre camera lor. Cand intru, il gasesc doar pe tata care plangea langa o poza!
- Unde e mama???
- Nu stiu! Nu e de gasit!!
- Mamaaaaaaaaaaaaaa!!! "

BEATRICE! BEATRICE! BEATRICE!

Emma imi tot striga numele si ma zguduia sa ma trezeasca! Totul a fost doar un vis! Nu stiu ce as face daca mama ar disparea! Ea inseamna totul pentru mine.
- Da Emma! spun eu putin iritata.
- Trezeste-te odata! Hai sa ne jucam! spune ea foarte fericita.
- Nu vreau! Joaca-te cu prietenii tai!
- Bine, morocanila!

Asa imi zice mereu cand se supara pe mine! Si mai adauga Doamna Supărici, Monstruleț cu coarne si Fetita bosumflată. Uneori sunt putin cam rea cu ea, dar nici ea nu renunta la postul de copil enervant si totusi adorabil in acelasi timp!

- Cora e si ea in bucatarie! Si eu o sa ma joc cu ea!! Tu stai aici si dormi!! spune Emma.
- Cora??? Cand a venit?? De ce nu m-ai trezit??

Ma ridic entuziasmata din pat si alerg spre bucatarie! Cora statea in tocul usii! E o fata superba cu ochii caprui si parul negru stralucitor! Eu si ea suntem cele mai bune, ne cunoastem de cand eram in grupa mica la gradinita. Si acum clasa I e o povara!

- Coraaa!! Ce faci??
- M-a adus mama. A vorbit cu doamna Martina si a zis ca tu esti aici, ea a cinvins-o sa ma aduca si pe mine.
- Hai sa margem in camera mea. Am asa multe sa iti zic!! spun eu tragand-o spre dormitor
- Deci ce e asa urgent?? Ma sperii!
- Mama e foarte misterioasa... Nu stiu ce e cu ea. Nici nu era in plan sa venim la bunica! Dintr-o data ne-a pus sa ne facem bagajul si ne-a adus aici. Apoi a plecat in graba.
- Poate va face o surpriza.
- Daca era ceva planuit ne anunta din timp ca mergem la bunici.
- Nu stiu ce sa zic Beatrice...
- Poti sa ma ajuti?
- Cu ce? spune Cora curioasa.
- Azi ne ia mama ta si ne duce acasa. O sa-i spun bunicii ca dorm la tine.
- Ok! Si?
- Si eu ii voi putea urmari pe mama si pe tata! Spune-mi ca ma ajuti! Te roooog!
- Sigur ca te ajut! Dar totusi avem 7 ani!
- Ne descurcam noi!

Am sunat-o pe mama Corei care a venit sa ne ia. Emma nu a vrut sa mearga cu noi, asa ca am ramas doar eu si Cora, un bonus totusi deoarece nu poate sa isi tina gura!
Cand am ajuns am fugit in camera. Casa mea e doar la cativa pasi de a Corei, o poti vedea de pe acoperis, acolo este amenajata o masa cu scaune totul incinjurat cu flori frumos mirositiare.
Seara se lasa incet. O vad pe mama care vine acasa de la munca. Era putin peste ora 19. Tata inca nu apare. Lumina sta aprinsa cateva ore la bucatarie, apoi se stinge, apare insa in dormitor. Tata nu apare. Mama maine merge iar la munca asa ca probabil se culca. Am asteptat sa vina tata. Ora era deja 2:15.
Oare ce se intampla? De ce la ora asta? Sunt certati? Trebuie sa aflu! Poate maine dimineata... Acum e cam tarziu!