Buna. Deci hai sa fac un micut rezumat de inceput al povestii, ca sa stiti ce veti citi.:-p
Ioana este o fata singura la parinti, a carei mama a murit pe cand ea avea varsta frageda de 11 ani. Acum are 18 ani si sta cu tatal ei, care, din cate se pare s-a recasatorit cu o tanara de aceeasi varsta cu Ioana, pe nume Adina. De mica, aceasta a iubit muzica, fapt mostenit de la mama sa. Cu doar doua zile in urma a aflat ca a fost acceptata la Cambridge, Marea Britanie, ceea ce inseamna ca se va desparti definitiv de tatal ei pentru a-si indeplini visul, de a canta pentru lumea intreaga. Aici lucrurile se vor complica, deoarece va da chiar de... Dar mai bine va las sa cititi!:))
CAPITOLUL 1.:. LONDRA,AM VENIT!
Partea I. Intalnire cu o vedeta
- Taaaata! Unde mi-ai pus bagajul?
Of, tata, iar nu ma aude.
- Nu mai urla asa ca imi spargi timpanele, desteapto! Uhh... Adina, o urasc. Niciodata nu tine cu mine si nu pot accepta faptul ca am o mama de varsta mea. Pardon, nici nu o consider mama! Dar macar voi scapa de ea. Il vad pe tata care vine cu bagajele spre mine. Imi pare rau sa il privesc... E trist, si e normal ca sunt singura lui fata. Nu prea as vrea sa plec, dar ceva ma cheama acolo... Habar nu am ce. Fata usor imbatranita a tatei este mai palida ca niciodata, ochii lui albastri parca dau sa scape lacrimi ,iar un zambet melancolic se arata pe buzele sale.
Imi va fi dor de el.
- Uita-te la tine! Ce frumoasa te-ai facut! imi spune acesta. Cand te privesc, parca o vad pe mama ta... Aceeasi ochi verzi, acelasi par castaniu si ondulat, acelasi miros imbietor de primavara...
- Tata... si mie imi va fi dor de tine!
Il imbratisez cat de tare pot si nu ma pot abtine sa nu plang.
- Fa-ma mandru, pititco! apoi ma saruta pe frunte, iar eu plec.
Merg pe jos la aeroport, oricum e la distanta de 5 minute, caci Adina, printesa casei, trebuie dusa la mall. Uff... Ajung in sfarsit la aeroport, unde vad mii de oameni diferiti. Parca ma simt stanjenita, nu imi place cand toata lumea se uita la mine. Mai ales, la fata cu chitara, adica tot eu! Cealalta eu...
Urc rapid in avion si imi gasesc singurul loc liber: langa o batranica. Cred ca tot timpul, adica 2 ore, mi-a povestit doar de nepotii ei plecati in strainatate, dar nu ma deranjeaza. Imi place sa o ascult, mai ales ca cred ca si ea este cam singura. Ne asemanam.
* Dupa 2 ore *
Tocmai am coborat din avion. Nu pot spune decat: Londra, am venit! Aerul curat si usor racoros imi strabate tot corpul si ma mai invioreaza. Ce bine este! Dar acum chiar sunt singura: la Cambridge nu cunosc pe nimeni, aici nu cunosc pe nimeni si nici macar nu este nimeni care sa ma intrampine cu un " bun venit ". Nimeni. Ma doare sufletul cand vad aici, prin apropiere, copile mici ce sar in bratele mamei si striga vesele " Mamiii!!". Eu de ce nu pot face acest lucru? De ce nu am pe nimeni? Doar pe tata, dar nebuna aia de Adina il va corupe si mi-e frica sa nu il pierd. De ce? Nu inteleg, nu exista chiar nimeni care sa ma inteleaga?...
Tot asa mergand si gandindu-ma la cele povestite, simt cum iau inainte pe cineva. Si nu e de ajuns: Mai cad si pe acel cineva! Cand imi ridic privirea, vad in fata mea doi ochi albastri. Ma ridic rapud si imi iau chitara de pe jos. I-am rupt si o coarda!
