Acum câțiva ani, am pățit o chestie ciudată. Eram în liceu și eram foarte îndrăgostit de o fată. Bine, ea nu știa că eu exist în viața reală pentru că relația dintre mine și ea se derula mai mult pe mess. În sensul că eu îi recomandam filme și ea mă mai băga în seamă doar când se certa cu iubitul ei, prietenele ei nu erau disponibile și maică-sa era la cumpărături și câinele ei dormea.
Ideea este că s-a întâmplat la un moment dat să fim invitați la aceeași petrecere, fiind ziua de naștere a unui prieten comun, la o cabană. Știam că ăla e momentul meu și eram conștient că e ori atunci ori niciodată. Mi-am pregătit replicile de acasă, știam exact la ce oră o salut, la ce secundă o întreb ce face, în ce punct al serii o iau la dans, în ce moment o sărut, când o iau în brațe și mă vedeam deja urcând scările cu ea, în grabă, căutând o cameră liberă pentru a o face femeie cinstită.
Ok, toate bune și frumoase, am ajuns acolo, s-a făcut seara, am început să dansăm, să bem shot-uri de tequila, să ne pipăim și toate lucrurile mergeau bine. Devenea din ce în ce mai clar că urmează să o posed în acea seară. Dar, după cum știm cu toții, norocul nu ține niciodată cu ăla care vrea să fută, așa că s-a întâmplat următorul lucru: eu am decis că trebuie să merg până la baie și în punctul ăsta s-a dus dracului totul. Am intrat acolo și în clipa în care senzorii mei olfactivi au trimis spre creier informația conform căreia în acea toaletă mirosea ca și cum acum zece minute ar fi fost gazați evreii în lagăre și s-au căcat pe ei de la lipsa oxigenului, am vrut să ies cât mai repede. Dar când am vrut să ies, cineva a bătut în ușă. Nu știam ce să fac: dacă ieșeam atunci, ar fi părut că eu m-am bălegat ca vaca și picam de prost. M-am uitat în WC și acolo pluteau nepăsători câțiva boți de căcat care se uitau la mine și îmi zâmbeau.
Am stat câteva minute în baie, iar când am văzut că nu mai bătea nimeni în ușă, am decis să ies și să mă duc să plâng sub duș. Dar când am ieșit din baie, în fața ușii, aștepta Ramona (era cu încă o prietenă pentru că îți dai seama că nu avea cum să se pișe singură), petala mea de trandafir, adierea mea de primăvara și totodată femeia pe nu aș mai fi văzut-o niciodată goală dacă ar fi intrat în baie. Așa că am luat-o de mână și am dat să plec de acolo cât mai repede și să nu o las să intre să vadă monstrul carea murea letargic în baie.
Dar cum mă îndreptam eu spre ea și ea spre baie, un prieten de-al meu a intrat în toaletă. După ce a suferit un mic atac cerebral, a început să urle:
−Băăă, veniți toți să vedeți cum s-a căcat Ciobanu!!!
Hey nu stiu ce parerea aveti despre capitolul asta dar sper sa nu va deranjeze.Ma simt putin prost ca l-am postat dar ...
Astept commuri cu pareri multe. Va pup!
