Carousel

107 14 10
                                    

Conduc cum n-am mai condus demult . Ma strecor printre masini. Imi era dor sa conduc in modul asta agresiv . Max era destul de incordat, imi spunea mai tot timpul sa incetinesc ca sa nu fac vreun accident . Bineinteles nu il bagam in seama. Trec pe podul care imi aduce atât de amintiti dar nu ma opresc . Daca as opri ar trebui sa ii zic lui Max si nu vreau sa-mi amintesc trecutul. Ma speri, nu mai venisem aici de mai bine de un an, iar acum ca sunt din nou aici imi da fiori. Incep sa vad amintirile care se derulau in mintea mea . Asa ca ma dezechilibrez dar imi revin imediat.

-Ce a fost asta ? Intreaba Max surpins. Vede ca nu ii raspund si nu face nimic in privinta asta . Si-a dat seama ca sunt suparata si m-a lasat in pace .
Respect asta .

Imi aduc aminte de un loc de distracti care era pe plaja. Intorc motorul si ma indrept spre ea . In mai putin de 15 minute ajung acolo.
Cobor apoi Max ma intreaba ceva .

-Ce facem aici?
Nu puteam sa ii zic ca am venit aici, unde ma duceau parinti când eram mica, nimeni nu imi cunoaste trecutul nici macar Sophie. Asa ca nu aveam de gând sa ii zic. Nu puteam sa fiu lasa . Nu trebuie sa imi arat adevarata fata, trebuia sa fiu cum am fost dintotdeauna. DURA. NEPASATOARE.

-Huh! ? Chiar credeai ca o sa pierd seara asta doar din cauza lui aia.? Spun si ma intorc cu spatele ca sa imi sterg o lacrima ...

Plec fara sa il astept pe Max . Nu ma interesează daca vrea sa vina sau nu.

Mergeam cu privirea in jos pana la un moment dat când aud cele mai cunoscute versuri ...

***
Just close your eyes
The sun is going down
You'll be alright
No one can hurt you now
Come morning light
You and I'll be safe and sound
***

Era cântecul pe care mi-l cânta mama inainte sa adorm.
Se pare ca nu doar ea il stia. O fetita de cam 10 ani il cânta. Era atât de frumos.

Termina de cântat când vine si Max. Ce i-o fi luat atât de mult ?

Merg spre ea .
-Buna! ii zic eu si ii intind mâna . Sunt Sabine! Cum te cheama .

Isi ridica privirea si imi arunca o privire de catelus .
-Nu am voie sa iti spun! imi zice timid.
- De ce ?
-Mama mi-a zis ca n-am voie sa vorbesc cu straini .spune cu lacrimi in ochii.
-Pai si acum unde este mami tau ?
-La doamne-doamne .

Nu ma asteptam la raspunsul asta . Perfect. Seara mea este din ce in ce mai buna . Imi spun singura ironic.

-Uite cum facem, daca tu o sa imi spui numele tau atunci nu vom mai fi straine si o sa poti sa vorbesti cu mine . Bine ? O intreb.

- Da! Eu sunt Tiffany dar mami imi spunea Tiff.
-Bine Tiff! Esti singura aici?
-Da! Si tati a vrut sa plece dupa mami si am ramas aici singura .

Trebuie sa actionez rapid, dar inainte sa scapam de spion..
-Max te rog ne aduci niste ciocolată calda ? Tiff vrei ?
Fetita da din cap in semn afirmativ
-Bine, spune si pleaca .

Poate ar trebui sa va zic, o sa gaseasca ciocolată calda deabea la sfârsitul parcului. Upss . Chiar nu stiam

-Hmm Tiff iti propun ceva!
-Ce?
-Uite stam in parcul asta si ne distram si atunci când plecam daca vrei sa vi cu mine acasa poti sa vi si vom locuii impreuna . Accepti ?

Va contiuna! Vreau sa va multumesc pentru ca imi cititi cartea :*

Traficanta de dragosteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum