Capitolul doi

173 22 2
                                    

"Am ajuns." zâmbi mama îndată ce Josh oprii maşina în fata unei case,care pare a fii destul de veche.

Oftez lung şi ies afară din maşină uitându-mă în jur. Nu pare a fi un loc atât de rău. Dar tot îmi va lipsii oraşul meu. Şi încă nu înţeleg adevăratul motiv pentru care mama a luat decizia de a ne muta. Nu vrea sa vorbească cu mine despre asta.

"Ce parere ai,Rose? " spuse mama

"Este un loc drăguţ. " şoptesc

"Totul va fii bine,ok?" şoptise mama şi mă trage într-o îmbrăţişare

"Da,mamă." zâmbesc slab şi o îmbrăţișez

***
"Mamă, merg afară. Vreau să ma plimb puţin."

"Să fii acasă pana la ora 7,servim cina. "tipa mama din bucătărie

Am ieşit pe uşă şi am început să mă uit în jur. Ok,voiam să ma plimb dar nu ştiu pe unde, mi e frică că mă voi pierde, cartierul era destul de mare.
Am oftat şi am început să merg, nu aveam idee unde dar mergeam. Acest cartier este foarte mare şi frumos, cum ziceam..nu e un loc atât de rău. Dar aici nu am niciun prieten, sunt singură.
M-am oprit din mers când ceva mi-a atras atenţia. Nu foarte departe de locul în care mă aflam era o pădure, perfect. Aş mutea explora.
Zâmbind m-am îndreptat spre pădure uitându-mă atent in jur. Locul ăsta mă liniştea, aş putea venii mai des aici.
Am continuat să mă plimb până am găsit un râu şi am decis că este timpul să iau o pauză. Mi-am scos pantofii şi mi-am bagat picioarele în apa rece din râu. Apa nu era foarte adâncă, dar era foarte curată şi rece.
Privind în jur, nu foarte departe de aici am observat o clădire imensă. Era albă, înconjurată de garduri electrice si câţiva oameni, ce păreau a fii gardieni. Geamurile cladirii erau acoperite cu acele gratii. Oh,Dumnezeule. Cred că acesta este spitalul. Am înghiţit în sec și mi-am încălţat repede pantofii.
Am tresărit când am auzit un zgomot venind din pădure.
"Linişteşte-te Rose. Probabil e doar un animal. "am repetat asta în gând de câteva ori până ce am reuşit să mă liniştesc.
Am început să merg spre ieşirea din pădure şi din nu ştiu ce motiv, aveam impresia că cineva ma privea. Dar am ignorat asta si mi-am continuat drumul.

Am suflat uşurată când m-am văzut din nou în casă. Mi-am scos pantofii apoi am mers în bucătărie, la timp pentru cină. Mancarea era gata, pregatită pe masă. Mama şi Josh erau deja acolo,ugh, cred că am întârziat.

"Îmi pare rău că am întârziat." spun ruşinată şi mă aşez la masă

Mama ofta lung. "Rose,te rog să nu mai ieşi din casă fară mine sau Josh. "

"De ce?pentru că am întârziat? "

"Nu,nu e asta. A apărut o ştire în legătură cu acel Harry Styles. Nenorocitul a evadat din nou si se plimbă prin oraş,cautând noi victime. " şoptise mama,puteam vedea frica din ochii ei

"Oh,Dumnezeule "şoptesc. Îmi era frică, îmi era cu adevărat frică. Era cel mai periculos, toata lumea se temea de el,şi cei din spital, abosult toata lumea. Iar el a evadat din nou, este liber din nou. Drace.

"Nu-ţi face griji, Rose. Nimic rău nu ţi se v-a intampla, da?" spuse Josh privindu-mă în ochi.
Tot ce am făcut a fost să încuviintez din cap. Eram a dracu de speriată, chiar dacă existau puţine şanse ca eu să păţesc ceva,bărbatul acesta mă sperie de moarte.
--------
imi pare rau daca sunt greşeli gramaticale, capitolul nu este editat. o sa l editez mai târziu.:)

My nightmareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum