Not the only one!

Apelul

Vacanța de vara dintre clasa a 9-a si a 10-a... Cea mai lipsită de griji as putea spune. Mult timp petrecut in familie, prieteni de familie, rude etc. Totul e roz cand nu stii ce inseamna sa iubesti si sa suferi din dragoste... Dar urma sa aflu.
Am uitat sa ma prezint sunt *Anastasia* dar imi puteti spune Ana sau Sia... Whatever!...
Un an in internat, nu pot spune ca nu mi-a placut, dar cand am aflat ca părinții se muta in oras cu mine a fost o veste grozava!
Clasa a 10-a, aceiași colegi plictisitori... Glumesc! Am cei mai tari si crazy colegi pe care i-am putut visa vreodată! Dar nu toti, păcat ca nu suntem un colectiv unit, unora nici nu le-am remarcat prezenta in clasa a 9-a... Ciudat! Stiu!... Mai ales in cazul lui.
Acelasi liceu, acelasi profil, aceiași profesori... Promițător! Ce pot spune?! Dar ceva se va schimba in curând....
Am uitat sa precizez ca am un număr nou de telefon? Da... Uituca din fire... Nu am ce face... Ia si cerșește numere de telefon acum... Nu toti imi aveau numărul, desigur, doar cei mai apropiați coleguți... Dar unii chiar stiu cum sa faca rost de un număr de telefon.
Cam 3 saptamâni, atat a trecut pana sa înceapă calvarul, mai exact, pana la acel apel:
"-Buna! Ce Faci?
Panica, panica, panica! Cine e? Vocea imi părea cunoscuta... Dar parca nu prea... Ce sa fac?... **Raspunde geniule! Ce ai de pierdut?!** ( ea e vocea mea interioară ) am ales varianta in care cunoșteam vocea... Un coleg de clasa... Leo.
-Oare? Ce as putea sa fac?! Ma pregătesc pentru scoala! ** Bravo! Foarte direct! Claps, claps!**
-De unde ai vrea sa stiu eu ce faci?"
Ups... Nu stie ca am scoala.. Deci nu e el.. Ce sa fac? Ce sa fac?... Stiu!
Si i-am închis!