Loving unknown

Capitolul 1.

" Prea frumoasa pentru a fi pământeană " - capitolul 1.

Imi arunc haine pe canapeaua din salon, astăzi a fost o zi plină la Reed's, de parca tot orașul si-ar fi dat întâlnire acolo. Toate luminile sunt stinse, dar e ceva obișnuit , tata nu ajunge decât târziu in noapte.
Imi plimb mâna pe telecomanda care era legată indirect de televizorul meu micuț, acoperit de tot felul de bibelouri. Tresar când vocea din interiorul sau răsuna si cuprinde orice liniște era in casa .
:- " Căutările continua pentru găsirea Vanessei Willson. Se pare ca niște cetățeni declara ca au văzut-o acum câteva zile in josul pădurii Swert. Va reamintim ca tânara a despărut acum 2 ani iar șansele ca datele sa fie reale, sunt minime."

Cazul acestei fete a întors toată lumea pe dos. Acea fata care a supraviețuit, o Cunoșteam, obișnuiam sa imi bat joc de ea in clasa a9-a. Era foarte frumoasa, dar prostuța. Am fost însă destul de bulversat când am aflat ca tata participa la căutările ei.

:- Ash? se aude o usa trantindu-se.

:- In salon, tata! ma răstesc eu , astfel încât sa ma audă.

Isi lasă greoi corpul sa cada pe canapea , scoțând un oftat puternic , care imi gâdila toată șira spinării.

:- Si ? Ați găsit-o? întreb eu dupa câteva minute in care el se uita pe tavan.

:- Nu, Ash. De parca ea chiar nu vrea sa fie găsită! imi răspunde Ținându-se de spate ca sa se poată ridica. Varsta înaintata i se putea citi acum in gesturi.

:- Chiar crezi ca mai e in viata? ridic mâinile in aer, apoi imi dau seama ca sunt mai revoltat de cât ar trebui.

Ma privește ochis, un zâmbet apărându-i pe fata palida.

:- Cadavrul sau nu a fost găsit, deci cred ca orice e posibil. Lasă asta, Ash! E târziu , iar eu voi reîncepe căutările in zori! șoptește ultima parte iar apoi isi târăște trupul obosit pe scări, nu înainte sa imi ureze un scurt "noapte buna".

Decid sa ma pun si eu la somn, maine am o zi liberă , si vreau sa profit din plin de ea. Doar ca nu imi pot scoate din minte imaginea Vanessei. Cazul ei mi-a fost indiferent, doar ca acum ma apasă o vinovație nemarginita. De parca eu sunt de vina, de parca eu sunt soluția .

Ce fraier, nici măcar nu imi pasa! Ma așez in pat, cu ochii spre geamul între deschis. Ea rătăcește undeva , pe acolo.. Dar eu sunt prea obosit sa ma mai gândesc la asta si las pleoapele sa imi cada intr-un somn adânc.

***

De obicei ma trezesc foarte târziu , dar in dimineața asta ochii mei s-au deschis forțat. Nu am dormit prea mult, ce-i drept. Pun ceașca de cafea pe
masa, știind ca tata urmează sa se trezească.

:- Pe toți Sfinții, Ash! Trebuie sa notez asta undeva! spune căutând prin jur sarcastic.

Ador când il văd asa vesel. Moartea mamei l-a marcat , si ma bucur din plin sa il văd zâmbind.

:- Nu am avut somn! moțăi eu plictisit .

:- Nici eu, spune așezându-se lângă mine.

O liniște apăsătoare se lasă peste noi. Imi e dor de zilele când mama făcea prăjiturele si punea tot felul de melodii drăguțe , apoi dansam împreuna prin casa. Dar ăștia suntem noi, oamenii, niște mașinării formate din multe doruri.

:- Eu o sa plec! spune tata lăsându-si cafeaua rămasă in ceașca.

:- Tata! ma trezesc eu spunând. Te-ar deranja dacă as veni cu tine? întreb eu aproape in șoaptă, pentru ca nodul din gât nu ma lasă sa vorbesc .

Ochii săi se măresc considerabil apoi isi scutura capul. Ce am spus?

:- Cine ești tu si ce ai făcut cu băiatul meu? spune tata printre chicoteli

:- Chiar asa rău sunt? ii răspund printr-un zâmbet mișelește, lasandu-ma pe spate.

El doar clatină din cap,si ma face sa ma gândesc serios . Adică da, nu sunt cel mai de Gașca tip dar totuși.

:- Te aștept la mașina, visatorule! spune aruncându-mi cheile camionetei pe masa si iese râzând .

Le apuc si eu apoi imi trag geaca de piele de aseara pe mine si ma arunc in scaunul camionetei care produce un scârțâit. Nimic nu ma mai mira, bătrâna Molly e buna de aruncat, dar e tot ce avem momentan.
Tresar când tata pornește motorul iar radio-ul scoate niște vibrații ciudate. Il închid apoi ma las ușor pe spate.

:- Ma bucur ca ai venit cu mine, Ash! il aud pe tata vorbind in timp ce conducea atent.

:- Da-mi voie ca eu sa nu ma bucur , atunci! ma trezesc susotind.

Ma las purtat de legănatul mașinii si adorm instant. Măcar de as scapă de imaginea ei in somn.

**

Cineva ma lovește cu putere in burta iar din cauza socului capul meu se izbește puternic de geam producând o durere usturătoare si probabil un cucui.

:- Ce mama dracu? spun căutând vinovatul cu privirea

Tata imi face semn din cap sa ma cobor . Stii? Un "Trezește-te " ar fi mers mai bine. Imi ridic corpul din camioneta si ma târăsc la locul unde se mai aflau câțiva jandarmi.

:- Nu va îndepărtați! Rămâneți uniți! Pentru orice indiciu sau altceva găsiți, aveți un tranzmitator! le explica tata ușor agitat.

:- E târziu sa merg la baie ? replica unul dintre tinerii aflați la fata locului.

:- Doar daca nu vrei ca un urs sa asiste ! raspunde tata făcându-i cu ochiul. Aveți mare grija! continua el.

Repiratia mea se îngreunează cu fiecare pas pe care il fac. Simt doua brațe reci care imi acoperă in totalitate umărul, si ma întorc cu o fata de omule-lasa-ma-in-pace .

:- Ești ok? aud vocea tatălui meu si ma liniștesc brusc.

:- Da, eu.. vreau doar sa o găsim! zâmbesc plăcut, apoi ma îndepărtez ușor de el pentru a lua contactul cu o piatra pe care ma asez.

Pădurea pare diferită azi, mult mai strălucitoare, mai primitoare dar atât de Misterioasa. Simt cum corpul meu gravitează in jurul ei, aud toată agitația din jurul meu, dar eu ma focusez pe liniște .
Ma ridic speriat si constat ca nu sunt unde trebuia sa fiu . Sunt înconjurat de niște stânci masive si nici urma de tata sau alții. Unde sunt? Unde e toată lumea? Capul ma doare îngrozitor, si imi dau seama ca sunt blocat ca intr-o mini groapa.

:- Cacat! răbufnesc eu.

Inima imi bate cu atâta putere, încât ma așez joc pentru a ma liniștii. Ce Dumnezeu se întâmpla cu mine? Imi las capul pe spate, iar in următorul moment dau de ceva rece, moale aparent.
Toate simțurile mele spun sa nu ma întorc, dar o fac . Pulsul mei creste înfricoșător când constat Frumusețea de lângă mine. E ea. Doar ca e prea frumoasa ca sa fie pământeană .

:- Vanessa? Deschide ochii! spun eu luandu-i in mâini chipul firav .

E dezgolită , iar parul ei e răvășit pretutindeni . O iau in brațe, acoperind-o cu geaca mea. Nu pot sa cred ce fericit sunt !

:- Am găsit-o! șoptesc in transmițători apoi imi las capul lângă al ei, si adorm.

IEP. Atât ar fi. Acum. *-* Ne vedem sau poate nu, depinde de voi 🙅🏻💪🏻