Virgin Mystery (Part 2)

Cap.48.Move my heart

Aştept de câteva ore pe holul spitalului.Nimeni nu îmi spune nimic.Încep să îmi fac griji aşa că urc scările până la cabinetul doctorului.
-Pot să o mai văd ? întreb eu fără să salut
-Domnule SkyFall , chiar acum trebuia să vin la dumneavoastră.Pulsul ei scade iar , drastic de data asta.Trebuie să mergeţi la ea , faceţi ceva , acum depindede dumneavoastră.
În timp ce cobor la salonul lui Melody o sun pe Agnes.
-Agnes adu-o pe Rowsalyn acum la spital .
-De ce ?
-Adu-o .ţip eu su îi închid.
Întru în salon şi de dată asta o văd înconjurată de trei bărbaţi în uniformă de infirmieri.
-Cum e ? întreb eu speriat
-Nu ştim încă.Pare să se stabilizeze.E incertă situaţia.
-În orice caz soţia dumneavoastră e frumoasă.zice unul dintre ei şi îmi zâmbeşte că să mă liniştească
-A dar nu e so...Mulţumesc.
Mă aşez lângă patul ei dar nu o prea văd de infirmieri şi doctorii ce vin şi pleca aducând diferite instrumente.Agnes intră cu Rowsalyn în braţe şi mi-o dă.
-Daţi-va la o parte.zic eu către doctori.
Unul dintre ei rade şi se uita la mine.
-Domnule SkyFall , nu ştiţi ce să faceţi , liniştit-va şi duceţi copilul acasă .Nu e un mediu bun pentru fetiţă.
Îl împing şi mă pun langa patul lui Melody.O aşez pe Rowsalyn pe pieptul ei şi o iau de mâna.
-Haide ...şoptesc şi mă apropii de ea
Vreau să o sărut dar unul din medici mă opreşte.
-Ce faceţi ? mă întreabă şocat
-Ceva ce nici unul din voi nu poate face.O salvez.
Se dă la oparte uitându-se la mine că la un psihopat.O sărut pe vârful buzelor şi mă uit la ea.
-Nu putem trăi fără tine...Îţi jur că nu pot trăi fără tine.îi şoptesc uşor şi îi privesc faţa inertă .
I iau pe Rowsalyn în braţe şi o privesc.Arată ca Melody ...Dintr-o dată doctorii răsuflă uşuraţi şi şocaţi.O privesc pe Melody.Are ochii deschişi .Nu zice nimic , nu mişcă , însă ochii ei sun deschişi.Ochii ei verzi ...
-Melody ...şoptesc însă îi las pe doctori să o ajute şi să o stabilizeze.
Ies cu Rowsalyn în braţe unde Agnes , Caly şi Mylo aşteaptă.
-S-a trezit zic eu şi încep să lăcrimez de fericire.
Toţi încep să strige şi ne îmbrăţişăm împreună .
-Cum ...cum ai reuşit ? întreabă Caly
Nu răspund .Nici eu nu ştiu .Intuiţia mi-a zis că dacă o aduc pe Rowsalyn şi o sărut , toatea astea nu o vor lăsa să ne părăsească.Ştiu că îşi iubeşte fiicaşi asta e cel mai important lucru pentru ea.În momentul în care şi-a deschis ochii fericirea şi uşurarea m-au copleşit.Îmi era nespus de dor de faţa ei vie , de raspiratia ei , de bătăile inimii ei .Agnes mă trage la oparte şi o lasă pe Caly cu Rowsalyn şi Mylo.
-Spuneţi-mi ce aţi făcut .zice ea serioasă şi mă priveşte cald
-Am iubit-o .zic eu su îi zâmbesc
-Doamne sunteţi uimitor.Ea e uimitoare , voi sunteţi uimitori.
-Dar îmi e frică Agnes ...dacă nu îşi mai aduce minte nimic? Dacă rămâne cu ceva boală ? Dacă intră iar în comă ? Şi ce-i mai rău ...dacă nu mă mai iubeşte?
Agnes suflă îngândurată şi îşi freacă mâinile îmbătrânite.
-Haideţi să sperăm ...că până acum.
-Mulţumesc.zic eu şi o îmbrăţişez
E prima dată când eu şi Agnes ne apropiem aşa tare.Mereu am respectat-o ...nu mereu , ci de când mi-a arătat Melody cât de mult merită respectul meu.
Doctorii ne-au trimis acasă fără să ne dea prea multe detalii.Tot ce ştiu că că Melody trăieşte acum , şi că nu mai e în comă însă e într-o altă stare deinconştienţă dar mult mai puţin periculoasă.Ajung acasă şi culc fetele apoi o las pe Agnes să urce şi ea la culcare.Eu rămân cu Mylo pe veranda să discutăm.
-Şi copilul tău cum mai e ? îl întreb că să destind atmosfera.
-Bine.Familia mea e perfectă.Lucas ? întreabă el şi mă şochez când îmi spune pe nume...puţini îmi mai spun pe nume în zilele astea
-Da .
-Ştii că mama noastră e în viaţă , nu ? întreabă el iar eu afirm
-Ştiu .Dar parcă avea un iubit şi era departe de voi.Melody nu vorbeşte deloc de ea.A zis că nu prea o consideră mama.
-Am sunat-o şi i-am zis ,nu era foarte îngrijorată.Îmi e teamă să nu întrebe Melody de ea şi să se întristeze când află că propia mama nu e îngrijorată de starea ei.Dintre toţi tu ai fost cel mai îngrijorat.
Zâmbesc slab şi nu zic nimic.Normal că am fost îngrijorat.Mă simt mai vinovat că oricând şi o iubesc.
-Da , recunosc că nu m-am mai simţit aşa niciodată.
-Chiar sunt curios de ce va face după ce iese din spitalul ăla .zice Mylo şi mă priveşte
-Şi eu , deşi ce contează e să fie în siguranţă şi fericită.zic eu şi mă joc cu medalionul în formă de soare.
-Ştii ce , SkyFall ? Nu eşti aşa rău precum credeam.Adică da , eşti un dobitoc că n-ai crezut-o pe Melody în legătură cu copilul şi că din vina ta probabil numânanca dar... acum tot din vina ta respiră iar singură.
-Şi ce vrei să zici cu asta ? întreb eu puţin amuzat
-Că ...că ţi-o încredinţez.Ştii ... până acum eu am fost mereu bărbatul din viaţa ei , fratele mai mare şi protector .Chiar dacă o tratam puţin neortodox nute-am plăcut niciodată căci ştiam că o să o iei de lângă mine.Şi uite-mă aici , spunându-ţi că ţi-o încredinţez.
Mi-am întors privirea spre el şi i-am zîmbit.
-Mulţumesc .Dar acum totul depinde de ea.Dacă vrea să plece , va pleca.
-Şi copilul ?
-O fi Rowsalyn şi copilul meu însă ea a dus sarcina singură , l-a născut şi aproape a murit pentru ea.Nu am nici un drept asupra copilului.
Mylo oftează însă nu spune nimic.Îi sună telefonul şi îl pune pe speaker căci încă nu îşi terminase cafeaua.
-Alo ? întreabă el şi din telefon se aud fosfote
-Mylo ? aud o voce şi părul mi se ridica peste tot
-Melody ?
-Medicii au zis că pot merge acasă.
-Asta e excelent ! exclamă Mylo şi vrea să îşi ducă telefonul la ureche apoi vede că ascult conversaţia aşa că mă lasă să ascult
-Unde îmi e copilul ? întreabă ea răguşită
-La Lucas.E perfectă , Melody.E aşa frumoasă!E în siguranţă la Lucas.zice Mylo entuziasmat
-Vii să mă iei ? Vreau să îmi văd copilul.zice ea dar nu pomeneşte nimic de mine.
Mylo închide telefonul şi se urcă în maşină.Iese în viteză din curtea casei mele .Rămân pe terasă , gandidndu-mă la ce am să fac.În momentul în care i-am auzit vocea la telefon mi-a îngheţat sângele în vene.Îmi era aşa dor de ea , de vocea ei ...Mi-o şi imaginez ieşind din spital , slabă , albă la faţă, cu ochii verzi obosiţi şi vocea răguşită.Caly şi Agnes dorm şi nu am de gând să le trezesc aşa că intru în casă şi observ că Rowsalyn e trează.Se uită lasteluţele pe care i le-am pus pe tavan.Nu i-am făcut o cameră , i-am pus doar un pătuţ în dormitorul meu , un pătuţ roz ,şi am decorat puţin pereţii că să oînveselească.Deşi are un pat de obicei doarme cu mine în pat.Îmi place să o privesc atunci când nu am somn.O cuprin în braţe şi mă plimb cu ea prin casăagitat.Capul ei stă pe umărul meu şi ochii ei verzi scanează tot în cale.Uşa casei mele se dechide şi privesc cu ochi mari.Melody , e îmbrăcată cu un tricou alb şi o pereche de blugi , probabil sunt hainele cu care era înainte să nască căci tricoul îi e cam larg.Are părul răvăşit , fata palidă şi cearcăne .Ochii ei verzi ne privesc apoi îşi deschide gura larg şi cască zâmbind.
-Rowsalyn ...şopteşte şi se aruncă spre mine apoi o ia în braţe.
Rowsalyn cască puţin apoi adoarme direct pe umărul ei .probabil călătoritul meu intens prin casă a adormit-o .
-Doamne ... eşti deja aşa mare...uită-te la tine.zice ea şi îi mângâie creştetul
O privesc insintent.Sincer...mă aştept să îşi ia copilul şi să mă părăsească.Nu o merit , ştiu că nu o merit .O privesc şi îmi dau seama a mia oară de când o cunosc cât de îndrăgostit sunt de ea.E aşa slabă ...ca un înger bolnav.