Stăteam eu pe-un pod în sat.
Întins, cu berea la cap și-un pic șocat,
Că-mi văzuși muierea, cu altu-n pat.
Îmi belii ochii la ei,
Să constat într-un final, că-i Andrei.
Prieten bun crezuși că-mi e,
Nu credeam, în veci și-amar
Că amantu' muierii e.
Împărții cu el mereu,
Bere, bere și-un lichior.
De știam ce poamă e,
Îi serveam o furcă-n loc.
Acum stau golan pe pod,
Ca în tinerețea mea,
Mă gândesc cum s-o omor,
Să n-afle poliția.
