Cand am ajuns, focul era deja aproape oprit. Masini de politie, de pompieri si vre doua-trei... nu, patru...ambulante erau gata pregatite de un drum grabit spre spital. Am ales o zi buna sa nu vin la scoala.
Eram tarziu. Cand am plecat era sapte seara, acum probabil e opt. Nu mai mai erau multi elevi in liceu la ora asta.
Stateam acolo, ca o statuie, cu mainile impreunate si lipite de buze. Toata lumea parea sa se miste foarte repede in jurul meu, ma imbolnaveau.
Primul elev evacut a fost dus impreuna cu alti cativa in ambulantele care sa inmulteau din minut in minut.
Ea nu iesea. Poate... poate nici nu era acolo. Am dat sa plec, insa doar picioarele mi s-au miscat, privirea ramanandu-mi pe usa arsa.
Un politist. Un pompier. Doi doctori. Ea. Era ea! La naiba, era chiar ea! Nu stiam daca sa plang sau sa ma bucur.
Am privit cum era dusa pe brate. Mana ei stanga era neagra, arsa sau poate era doar acoperita cu cenusa. Era atat de calma.
Si-a deschis ochii si, intr-un fel cunoscut numai de ea, a stiut ca eram acolo. Ne-am incrucisat privirile.
Si atunci, in momentul ala, m-am intrebat cum de o fiinta atat de frumoasa este atat de urata.
CITEȘTI
Wish me Goodluck [Michael Clifford ff.]
FanfictionAs fi putut sa am cea mai normal viata. As fi putut fii norocos. As fi putut avea tot ce imi doream. Asta inainte sa o intalnesc pe ea. Ii doresc noroc, si, daca as putea, I l-as da pe al meu... O poveste despre noroc si ghinion. Despre viata si mo...