Zi călduroasă de vară. Soarele își aruncă săgețile de foc pe pământul dogorit. Dealul e acoperit de mantia-i de lumină orbitoare,iar ochii tăi strălucitori scurtează cerul,oglinda viselor noastre.
E frumos. Pădurea, lumea magică spre care noi ne îndreptăm,freamătă de bucuria revederii. Păsările ne duc dorul mai departe, iar umbrele copacilor ne învăluie precum emoția reîntâlnirii noastre. Mi-au lipsit mult clipele petrecute alături de tine, atingerea buzelor tale pe ale mele. Eu nu știu de ți-a fost dor, altă dragoste de-ai avut...Sentimentele-mi alunecă ușor, râuri de iubire sinceră.
Ne oprim din mers și ne lungim pe pământul acoperit de iarbă. Mâna ta își caută alinarea într-a mea și chipul tău se întoarce spre mine. Ochi negri mă învăluie și simt că nu mă pot mișca. Soarele este martor al iubirii noastre, o dragoste sinceră pe care depărtarea nu a putut să o tulbure. Sinceră și curată precum lacrima ce mi-i se rostogolește pe obraz. Mă las purtată de-ale mele gânduri și adorm fericită,lângă tine. Visele-mi senine pătrund printre emoții și vântul cald îmi duce mai departe fericirea. Tu stai lângă mine și privești spre cer gândindu-te la...Oh,cât aș vrea să știu unde-ți zboară gândul, spre ce inimi însetate se duce inima ta? Dar brațul tău mă curpinde, ochii-mi se deschid ușor și zâmbetul tău se apleacă și mă sărută. Acum am umbra surâsului tău pe buze,astfel știu că inima ta spre a mea se îndreaptă.
Luna-și face loc pe cerul înstelat,
Privind cum
Doi copii, împiedicându-se,
Coboară dealul, de mâini ținându-se.
