Vanessa

Prieteni... zici?

Dupa, Dennys m-a cuprins intr-o imbratisare, dupa care si-a cerut scuze.
-nu trebuie sa iti ceri scuze!
-Oh, ba da.
-Ba nu!
-Ba da!
-Fie!
-Fie!
...
-Hei, Dennys, asta a fost... stii tu... o cearta?
-Cred...adica nu, dar totusi, insa nu, dar totusi...
-O, haide! Suntem bine?
-Suntem bine!
Plec in camera mea unde dau de Carla cautand prin lucrurile mele.
-Scuza-ma Vann, dar imi place foarte mult ochiul de sticla!
-Ce iti place?!?!
-E atat de realist!
-Ăăm, dă! Pentru cccca... e... REAAAAL!!!! AAAAAAAA!!!!
-Are un bilet!
"Nu trebuia sa te porti asa cu mine! Considera-l un avertisment! Si sincere, adica nesincere condoleante pentru mama ta, fara dragoste, Maya"
Am inceput sa plang, cand in camera isi face aparitia tata cu mainile pline de sange.
-Cineva mi-a pus o bomba in masina!
-Du-te sa te speli dragule!
-Vanessa, ce e?