Be my shadow || HS & SG ||

Capitolul 1.

*perspectiva lui Harper*

-    Harper, trebuie să te trezești, ai treabă de făcut, o aud pe mama spunându-mi și mă ridic cu greu din patul comfortabil de care nu m-aș fi despărțit niciodată. Îmi ridic brațele dezmorțindu-mi complet corpul și mă uit în oglinda din fața mea.

După 18 ani și tot sub comanda ei, mormăi frustrată și mă îndrept spre baia micuță, unde îmi fac rutina zilnică. După ce ies din baie având un prosop înconjurat în jurul meu decid să mă îmbrac într-o pereche de pantaloni de trening și o bluză neagră, părul prinzându-l într-un coc dezordonat.

Ies din cameră și merg spre bucătărie unde dau de mama făcându-mi micul dejun.

-    Hei , îi spun mergând spre ea și sărutând-o scurt pe obraz. Ce bine miroase. Unde e Shawn?

-    A ieșit să se plimbe, știi cum e el. Tot timpul găsește scuze să nu stea cu familia. O observ pe mama cum începe să chicotească și zâmbesc, știind că glumește.

Îmi întinde o farfurie pe care se află omletă cu șuncă și iau câteva guri, neavând totuși un apetit prea mare. După ce termin de mâncat îmi așez farfuria în mașina de spălat vase și mă întorc cu privirea spre Chane.

-   Ce treabă spuneai că am de făcut? îmi pun mâna la gură căscând ușor iar mama îmi zâmbește timid.

-    Scumpo, știu că ești obosită și îmi pare rău că te trezesc la ora asta, dar am nevoie să faci câteva cumpărături pentru mine. Mă privește parcă așteptându-mi răspunsul, cu toate că mereu va fi da.

Mama sau Chane, așa cum i se spune, are tendința să se simtă prost dacă îmi cere ceva, cu toate că aș face orice pentru ea. Mă iubește enorm așa cum își iubește și familia și pot vedea cum în fiecare zi îi lipsește și sora mea, dar încearcă să ascundă asta.

Oare cum o fi? Nu i-a păsat niciodată îndeajuns de mult de Chane încât să vină să o viziteze? Dacă o voi vedea vreodată, o să o iau la bătaie doar pentru că a putut să rănească ființa care practic i-a dat naștere.

Îmi alung acest gând și îi zâmbesc mamei care îmi întinde o listă de cumpărături destul de lungă.

Acum e acum. Îmi spun în gând și iau lista luându-mi la revedere.

Ies din casă și intru în mașina mea, punându-mi centura și asigurându-mă înainte să intru pe șoseaua aglomerată. După un drum de 10 minute ajung în fața supermarket-ului și parchez mașina în locul special amenajat.

Mă îndrept spre magazin și iau un cărucior, simțind cum mă dezechilibrez brusc, o persoană cu un corp destul de proeminent intrând în mine. Se apleacă și mă prinde de șold înainte să cad, punându-mă înapoi pe sol apoi se uită confuz la mine.

-    Amélie? Ce cauți aici? tonul său răgușit și vocea sa dură îmi demonstrează faptul că este puțin nervos și clatin scurt din cap.

-    Mă cheamă Harper și nu e politicos să intrii așa în cineva fără ca măcar să îți ceri scuze. Aș fi putut pății ceva.

-    Cum o fi, spune sec și pleacă rapid în direcția opusă, intrând într-un Range Rover negru și dispărând în trafic. Tot ce am putut observa era corpul bine făcut, brațele acoperite de diverse tatuaje la care nu le găseam semnificația și un păr creț lung până la baza gâtului de o nunață șaten-închis.

Bădăran sau nu, era unul sexy. Îmi spun mintal și iau căruciorul intrând în magazin, căutând tot ce este scris pe listă.

După aproximativ două ore în care îmi blestemam mama că are nevoie de atâtea, am ajuns acasă, întâmpinată fiind de minunatul meu frate Shawn ce stătea la bustul gol pe canapea cu o doză de bere în mână.