O Eterniate

O Eternitate

O zi,o zi obsnuita de toamna as putea zice.Ma gaseste aici,pe holurile institutiei ,,Brown".

M-am saturat,m-am saturat sa astept.Sunt aici de doua ore,vreau si eu un loc de munca si cred ca sunt mai buna decat toate ,,domnisoarele,, de aici,care au o fustita scurta.

-Rebecca Smith.

-Aici, eu sunt.Zic foarte tare si ma indrept spre birou.

Bat timid de doua ori in usa masiva.Am atatea emotii.Dar,pot sa surprind un bosorog cu dantura in pahar.Nu?!Da,pot,clar pot.

-Intra.Omg,ce voce impunatoare are bosorogul.

Apas incet,incet pe manerul usii,iar a naiba sa fie ea,se deschide asa usor.Interiorul era unul asa surprinzator.Biroul era mare,imens chiar,de o culoare calda,in dreapta,o canapea din piele neagra,isi facea ,,meseria,, ,iar un birou,un birou negru,cu scaun care era intors cu fata spre peretele de sticla cu priveliste la haosul New York-ului.Nu puteam observa decat spatele domnului,care parea bine lucrat.

-Rebecca?Inteaba acesta,intocanduse.

Doamne,Doamne Dumnezeule.Unde-i bosorogul cu dantura in pahar?! Ce cauta aici o bunciune?!Domane,cred ca l-am vazut pe fratele mai mare si mai frumos al lui Adonis.Dumnezeule,e perfect.Ochii aceia,nici verzi nici albastrii,m-a privesc asa intens,parca vrand sa citeasca si cele mai mici secrete,adanci pastrate in sufletul meu.Costumul ala negru,dadea o tenta si mai apriga masculinitatii ce pare sa se ascunda in acest mic,mare Adonis.

-Domnisoara Smith?Voce,ce voce.

-D-d-da.

-V-ati emotionat?Intreaba amuzat.

Normal,am vazut cel mai frumos barbat de pe Pamant,normal ca m-am emotionat,desteptule.

-Nu,sau da,sau nu stiu.Adica ,am emotii pentru interviu.Da,asa merge.Numai la interviu nu ma gandesc acum.

-Ok,atunci luati un loc si o sa schimbam atmosfera prin niste intrebari simple.E bine asa?

-Da.

-Perfect.Sa incepem.Deci,domnisoara Smith,sau doamna?

-Domnisoara.

-Am inteles.Ce varsta aveti?

-20,aproape,aproape 21.

-Multi inainte!

-Multumesc!

-Putin cam tanara pentru un job in afacei.Ce va facaut sa alegeti acest drum al ,,pacatelor",sau de ce asa devreme?Mica sclipire din ochii aia perfecti,vazuta mai clar atunci cand lasa invartitul cu scaunul si se opreste in fata mea,ma facea sa las joaca cu pixul pe care scria clar,dar totusi mic ,,Brown'' si sa-l privesc serioasa,dand un raspuns instantaneu.

-Pai,mereu ma fascinat acest drum al ,,pacatelorl''.Mereu asta am vrut de la viata,iar acum,cand sunt asa de apropae nu am sa dau inapoi,idiferent de cate ,,denivelari" are acest drum,eu voi merge pe el,fiindca el e perfect pentru viata mea.Iar varsata.Ei bine,am 21 de ani,trebuie sa fac ceva cu viata mea,sa-mi castig existenta.Nici-o urma de timiditate nu se ma regasea in vocea mea.Seriozitatea si perseverenta-i luasera locul

-Foarte impresionant,domnisoara Smith.

-Multumesc,domnule Brown!

-Domnisoara Smith,va vom contacta.

-Asta a fost tot?Intreb mirata.

-Se pare ca da.

-Multumesc,mult,mult mult!Zic entuziasmata.

Se ridica de pe scaun si vine langa mine,parea asa itimidant,era mult prea inalt si avea un corp mult prea bine lucrat.Mi-a sarutat mana,oh,mi-a sarut mana.Sa vina pompierii,cred ca am luat foc

-Domnisoara Smith,daca nu va deranjeaza intrebarea mea.Ce inaltime aveti?

-1,60.

-Oh,pai.Sa cresteti mare!

-Multumesc,cred.Dumneavoastra?

-1,90,se poate spune.

-Am inteles,pai.Sa nu mai cresteti mare!Asta a fos,amandoi pufnim intr-un ras ciudat si atat de natural.

-Domnule Brown ,trebuie sa plec.Zic intr-un final.

-Rebecca.

-Da?

-Aiden,imi pare bine.

-Asemena.La revedere,domnule B,Aiden

-La revedere,Rebecca.

Aiden

-Sara,anunta si restul persoanelor venite pentru interviu,ca postul a fost dat.

-Aiden,nu vreau sa ma bag,dar multe persoane,cu un potential perfect pentru noi,sunt aici.

-Sara,doar fa ce ti-am cerut.Dupa care cauta un arhitect,cel mai bun arhitect.Am nevoie de cel mai frumos birou din lume.

-Da,sefu".Zice secretara mea si pleaca chicotind,lasundu-ma cu gandul la Rebecca,la Rebecca Brown,oh,defapt Smith.Doamne,unde m-am gandit.

Sunt sigur ca v-a fii o partenera perfecat,de afaceri,normal.O sa aiba cel mai frumos birou,Sara sigur o sa faca o treaba excelenta,ca de obicei.Sara e secretara mea,dar ne cunoastem din liceu.Era mai mica cu un an ca mine,si asta ma facea s-o apar de toti care atentau la ea.Uita-ne acum,suntem mari,lucram impreuna.Ea are un logodnic,pe cel mai bun prieten al meu,Dario.Ei bine,si eu am o logondica.Kayra.Nu se poate numii iubire ce e intre noi,poate o atractie,cel mult.Kayra,e desinger,e o femeie,putin spus superba.E blonda,cu un corp de invidiat,inteligenta cam lasa de dorit ce-i drept.Dar,nu e ceea ce imi doresc eu.Nu imi doresc o femeie perfecta,imi doresc o femeie simpla,naturala,fara tone de machiaj,fara haine sofisticate,pur si simplu sa fie ea.Asa ca Rebecca,fara machiaj,chiar nu a avut deloc machiaj,fara haine de cunoscuti desingeri.Simplitatea,cred ca o definest pe Rebecca perfect,inafara de inteleigenta si frumustete,normal

-Aiden,ai musafiri.Vocea Sarei se aude din usa

Ei bine,aceesta a fost primul capitol.Nu stiu daca o sa am macar 5 cititori,dar imi doresc.Poate inceputul e plictisitor,dar va promit,imi dau cuvantul,si credeti-ma,cand imi dau cuvantul,chiar fac ceea ce mi-am propus.Viitorul o sa fiie promitator,promit.Cred,ca daca o sa am,cum am zis,macar 5 cititori,o sa postez la o zi sau doua.

Va pup,Lariss!