Un trecut nemarginit

Capitolul 1

Prima zi de liceu, clasa a 11-a, nimeni nu a crezut ca viata o sa mi se schimbe din anul acesta dar iata-ma intr-o temnita. Nu sunt la inchisoarensi nici macar nu stiu motivul pentru care sunt ostatic. Multi ar crede ca are legatura cu Ea, fata care a speriat tot liceul....

Cu 3 luni in urma

Alexandru pov.

- Alex, o sa intarzi la liceu!!!*striga mama mea din bucatarie*
- Imediat vin!
Nu cred ca am vrea sa intarzi din prima zi, nu? Cobor in bucatarie, unde, mama se pare ca era deja gata de plecare. Imi iau jaacheta si plec spre inchisoarea de anul acesta.

In statia de autobus ma asteapta prieteni mei; o blonda si 2 mascarici.

- Aceiasi ochi negrii, acelasi par blond. Nu te-ai reprofilat, capitane!*spune unul dintre mascarici punandu-mi mana pe umar*
- Dai pace, Jeff! Nu vezi ca e pe jumatate adormit?*ma apara blonda*
- Gata cu vorbitul, a ajuns autobuzul.*raspund eu*
Liceul, nimic schimbat. Intram pe culoarele ponosite.Toata lumea face loc pentru cel mai popular grup din scoala. Cateodata imi pare rau pentru statutul meu.
In clasa doar noi mai lipseam. Ne asezam si asteptam venirea profesoare de matematica.Nu dura mult si isi face aparitia. Imi atrage atentia o fata intrand timida in urma ei. Era roscata cu ochi verzi purtand ceva decent si avand niste forme destul de mari.

- Aceasta este noua voastra colega, Anghel Moon. Va rog sa o integrati in clasa!*spune diriginta*
Roscata se aseaza langa singura fata din grupul meu, Abby, care o priveste in scarba. Imi pare rau de Anghel.

Ora decurse repede. Imediat cum viitoarea pensionara iesi din clasa Abby se ridica gata sa-i comenteze colegei noi, care avea castile in urechi.

Ii i-a telefonul din mana si spune:
- Hei tarancut-o, de unde vii? *spune cu sila*
Aceasta o ignora, ceea ce o enerveaza. Ii arunca telefonul pe jos si il calca cu varful pantofilor. Acesta se ridica si cu o reactie neutra ii spune:

- Ce sa faci, se mai intampla. Cu prosti nu te poti pune.

Se aud cateva chicote in clasa. Abby o ia de brat fortand-o sa se ridice in picioare. Anghel doar se uita la ea fara sa actioneze.

- Cum mi-ai zis?*spune rosie de furie*
- In primul rand, i-a mana ca eu nu ti-am facut nimic, si in al doilea rand daca nu iti place proasta poate iti convin .... care erau cuvintele...... disperata dupa atentie!*ii spune fara vreun pic de jena*

Inainte sa poata actiona, Anghel se retrage subtil.
- Fata asta o sa si-o ia!*spune si se duce dupa ea*

Merge o ia de gat si o arunca in perete. Stiam ca a facut judo dar nici chiar asa.... Ma apropi de ea.

- Hei, esti bine?*spun si o ajut sa se ridice*
- Cred ca da..... cam teperamentala tipa* spune si se uita la blonda, pe care trebuia sa o tina 3 baieti sa nu sara sa-i rupa ceva* Eu o sa ma retrag, daca nu vreo problema. Bataile intre fete mi se par patetice.

- Alex, nu vezi in ce stare e asta? Daca mai stai mult si faci conversatie nu o sa iasa bine!* striga Derek, prietenul ,meu si se uita urat la roscata*
- E ok, oricum o sa mi-o iau rau maine.*spune si pleca cu un zambet pe fata*

Dupa 3 ore, la cafenea

- Aia nu o sa scape asa!!*spune Abby*

- Doar nu o sa faci ca anul trecut, asai? *intreaba Jeff*

Acum un an, draga mea prietena, a adunat echipa de fotbal si aproape a omorat pe cineva in bataie.

- Nu... am planuri mai mari cu ea.*spune cu un ranjet malefic*

Chiar atunci trece pe langa noi, Anghel langa o fata de vreo 20 de ani.
- Si esti sigura ca vrei sa ramai aici?* o intreaba *

- Da, imi era dor de casa, plus ca am o casa aici care e aproape in paragina, a fost a parintilor mei.

- Ok. Ne vedem in 4 luni.*spune si o imbatiseaza*

Cum adica ' a fost'? Adica familia ei a murit? Cred ca e nasol. Sper sa nu o fi observat Abby.

- Anghel, hai sa stai cu noi!*spune Derek cu un ranjet de cuceritor*

Se apropie incet de noi. Derek ii trage un scaun langa el. Blonda aproape pocneste de nervi dar ma bucur ca se abtine.

- Si frumoas-o, cum iti merge?*spune Derek*

- Mmmmm destul de bine...*spune nesigura*
- Da? Ai avut timp sa cunosti orasul?*spune vrand sa o invite in oras*
- Da. Orasul in cunosc destul de bine, m-am nascut aici.

- Si de ce a trebuit sa pleci?*intreaba Jeff*

- Acum, ce? Vorbim despre trecutul meu cand prietena voastra a incercat sa ma omoare? Mi se pare cam desplasat.

- Hai sa uitam trecutul.*spune Abby vrand sa afle mai multe despre tanara misterioasa*

Am mai vorbit vreo ora desprea ea, apoi Derek s-a hotarat sa o duc acasa. Ne-am dus si noi, ca nu cumva sa se intample ceva.

Dupa 10 minute am ajuns in fata unei case din marmura, de 3 etaje cu o curte destul de maricica.

- Aici locuiesti?*intreaba Abby uimita*
Intradevar e o casa frumoasa.

-Da, vreti sa intrati? *spune si scoate cheile din buzunar*

-Normal! *raspun eu*

Prima mea carte. O parere?