Piatra Infinitului: O lume dincolo de imaginatie

Misiunea Partea I

Scris bold-gânduri
"#"..."#"-locația
%%%%%%%%%%%%%%%%%%

#23.10.2015, S.U.A. , Washington DC, MedStar Hospital Center.#

-Isabell...orice s-ar întâmpla niciodata să...nu renunţi la visele tale. îmi şopteste cu o voce răguşită, lundu-mi mâinile cu o mână în timp ce cealaltă mână îşi croieşte drum până la obrazul meu, pe care îl mangaie cu delicateţe. Din ochii ei căprui curg lacrimi cristaline.Si totuşi gura ei schiţeaza un zâmbet care emana o căldura ce poate întrece chiar si căldura Soarelui.Iar părul ei castaniu se revarsă ca o cascadă ce străluceste in lumina luni.
-Întotdeauna să zâmbeşti. îmi spune trezindu-mă din transa ce mă cuprinsese. Pentru că un zâmbet,continuă ea, poate schimba orice şi pe oricine.Fii puternică fata mea.Acum a venit clipa desparţiri...te iubesc! îmi spune aceste cuvinte, cu ultimul strop de energie,înainte ca ochii ei să se închidă,inchizind cu ei o fărâmă din inima mea, iar mâinile ei mi-au dat drumul căzând lin ca nişte petale spulberate de vânt.Fără să-mi dau seama,instinctiv, i-am cuprins mâinile între ale mele si i-am spus:
-Şi eu te iubesc!
#24.05.2035., Europa, Londra, ora 4:15 am#
Pick up the phone.Pick up the phone.Pick up the phone.
Urgh şi aşa se duce somnul meu. Mă uit la ceasul de pe noptieră, e 4:15 am. Cine dracu mă sună la ora asta!?! Îmi iau telefonul si văd numele ce apare pe ecran.E Emily Stanfild, cea mai bună prietenă a mea si partenera mea.
-Ce vrei Emy?E patru dimineaţa!! spun eu somnoroasă.
-În primul rând neaţa somnoroaso!În al doilea rând nu e patru ci patru şi un sfert.Şi in ultimul rând îmbracăte ne cheama seful. îmi spune accentund ura asupra cuvântului "sef".
-Ok la cât trebuie să fim acolo?spun eu morăcănoasa.
-La 5.
-Ok ne vedem acolo.Apropo neaţa.
-Bine pa!
-Pa
Hmm a trecut ceva decând n-am mai avut visul asta.Ultima mea amintire...cu... mama.Amintindu-mi de acele clipe îmi scapa o lacrimă ce îmi curge lin pe obraz. Isabell nu ai timp să îti plingi de milă.Revinoţi fato.Cu acest gând, m-am ridicat din pat si m-am dus la şifonier.Mi-am luat o pereche de jeans albi, o cămasa albă, un sacou albastru( uniforma de la munca), lenjeria şi un prosop apoi am mers să fac un duş.$În momente ca astea chiar îmi pare rău că m-am alăturat I.P.U(Imperiul Planetelor Unite).Urgh urăsc să mă trezesc aşa devreme.
După ce termin cu dusul mă uit la ceas și observ ca mai am 15 minute.Aşa că îmi iau cheile şi mă îndrept spre iubirea mea.O motocicleta Ducati Arac ZXS...o frumuseţe albastra.Da...deci sunt o ciudată care e înebunită după motociclete.Ee...e timpul să plec.
#24.05.2035.,Europa, Londra, Centrul Intergalactic I.P.U., ora 4:55#
E şi am ajuns.
-Cardul de identitate vă rog. îmi spune un paznic.
Îi arăt cardul meu de identitate pe care orice Gardian îl are.Gardienii sunt membri ai I.P.U. de pe diferite planete.Noi avem misiunea de a proteja orice fiinţă, lucru sau planetă din Univers)
-Ok.Domnişioara Moon puteti merge mai departe.
-Mersi Clarc şi de câte ori să îti spun spune-mi Izzy sau Bels sau chiar Isabell dar pentru a mia oara nu-mi mai spune Moon!Urgh urăsc când cineva îmi spune aşa.
-Asta e job-ul meu Domnişoara Moon. îmi spune cu o expresie ce trăda amuzamentul său.Puţin enervată eu îi raspund cu aceeaşi monedă:
-Bine mulţumesc frumos Domnule Kandy.
Apoi plec spre destinaţia mea.
-Izzy, mă strigă Clarc, ai grijă!! îmi spune în timp ce zâmbea.Îi zaâmbesc înapoi şi îi spun:
-Mersi Clarc!!
Dupa un minut de mers ajung, în sfarşit, la destinație.Mă aflu în fața unei uşi imense, are cam trei metri înălțime si vreo doi lungime.De câte ori mă uit la ușa asta ma uimește.Mai ales măiestria cu care a fost gravat simbolul Imperiului.Un phoenix care ține în gură un trandafir,pe pieptul lui având scris I.P.U. iar în spatele lui aflânduse doua pistoale încrucişate în formă de x. Acelaşi simbol pe care îl avem şi noi pe spatele sacoului.Mă poziţionez in faţa scaner-ului care mă scaneaza cu totul.
Câteva secunde mai târziu uşa se deschide iar eu intru în camera.Văd că nimic nu s-a prea schimbat de când am fost ultima oara aici.Acelaşi perete din sticlă ce se afla în spatele aceluiaşi birou.Acelaşi acvariu ce se află în peretele opus.Dar din păcate alt om care se află pe scaunul biroului.După ce termin de examinat incăperea îmi îndrept privirea spre partenera mea, Emy.Care este îmbrăcată în aceeaşi uniformă ca mine.Părul ei blond ca mierea este împletit pe o parte.Ochii ei albastri mă priveau în timp ce îmi zâmbea.Eu îi zâmbesc înapoi.Apoi îmi îndrept atenția spre omul care stătea la birou.
-Bună dimineața, Domnule Blake, cu ce aș putea să vă ajut? îl întreb zâmbindu-i fals.Ce îl urasc pe seful ăsta nou e aşa enervant.De când a venit numa să se plângă ştie .Din privirea pe care Emy o avea aş zice că s-a prins la ce mă gândesc.Și știu că şi ea simte la fel.
-Bună dimineaţa Isabell. îmi spune nelundu-si ochii de la computer.Ceea ce mă enerveaza mai tare.În cele din urmă se uită la mine cu ochii lui albi, albi deoarece el este de pe planeta Zambala, şi îmi spune:
-Am o misiune pentru voi.Una mai specială.
-Cum adică mai specială? îl întreb în timp ce mă aşez pe fotoliul din fața biroului.
-Adică e o misiune ce nu va fii înregistrată.Am nevoie să transportați ceva de aici pe Zambala.
-Ce anume mai exact?
-Nu e nevoie să știți despre ce e vorba! îmi spune pe un ton amenintător.
-Atunci îmi pare rău dar noi nu vom transporta nimic. îi spun pe un ton autoritar.
-Să știi că pierdeți o opor...
-Răspunsul final e NU.Nu vom transporta un obiect necunoscut cu atât mai puțin într-o misiune neautorizată. îi spune Emy,care vorbeşte pentru prima oară de când am ajuns aici.Acum dacă ne scuzati, a continuat ea, avem lucruri mai importante de făcut.
-Și eu care mă asteptam la mai multe de la așa renumita echipa Gold Moon.
În acel moment am simțit că nervi mei au ajuns la punctul in care ar putea exploda.Cine se crede el să ne insulte în halul ăsta.Noi care avem o experiență,.pe teren, mai mare.Acum chiar că o să-i zic vreo doua in fața.Dar Emy mă bate la asta și îi spune:
-Ascultă aici dacă crezi că ne vom risca viața și cariera pentru cineva ca tine, ești nebun!!De ce am face asta pentru cineva care nu dă nici doi bani pe noi?
-Pentru că voi sunteți Gardienii.Voi sunteți cei ce aveți datoria să protejați Universul!
-Nu vorbi de parcă ai ști ce înseamnă să fii un Gardian.Tu care n-ai fost niciodată pe teren. îi răspund eu.
-Da poate că nu știu ce înseamnă să fii un agent pe teren dar fac parte din I.P.U. și vreau să protejez Universul.De aceea fac ce fac acum pentru că știu că acel obiect îl poate distruge.
-Atunci de ce e o misiune neautorizată dacă obiectul e aşa de periculos? îl întreb eu practic țipând.
-Pentru că... .următoare parte o spune atât de încet încât nu am înteles nimic.
-Dăca vrei să auzim ceva vorbește mai tare. îi spune Emy
În loc să repete mai tare ne face cu mâna să mergem mai aproape.Eu si Emy ne uităm una la alta apoi ne indreptăm spre el.În momente ca astea mă bucur că ne putem întelege din priviri.Când ajungem în dreptul biroului ne face semn să ne aplecăm.Apoi ne spune:
-Pentru că avem agenți compromiși.
Aceste cuvinte îmi răsunau iar şi iar în cap.Punându-mă într-o transă.Nu ştiam ce să mai cred ,să mai gândesc .Atunci Emy mă aduce înapoi la realitate spunând cu uimire si puțină frică:
-Ce...ce vrei să zici?
Blake ne dă o tabletă pe care o iau cu o privire nedumerită.Când deschid tableta văd câteva aplicații, nimic neobişnuit.Aşa că îmi ridic privirea de la tabletă şi mă uit la Blake, care văzându-mi nedumerirea îmi spune:
-Apasă pe aplicația The Spy Game.
-Zău acum un minut îmi spuneai că avem agenţi compromişi în agenţie şi acum îţi arde de glume? îl intreb eu în șoaptă.
-Deschide odată aplicaţia aia pentru numele Zeilor.
Nerăbdătoare să aflu adevărul am deschis aplicaţia.
Ceea ce am văzut acolo m-a nedumerit şi mai mult.Acolo era o listă cu agenţi, majoritatea îi şi cunosteam.Stupefiată i-am arătat lista Emey.După câteva clipe aceasta îi spune practic implorându-l :
-Te rog spune-mi că asta nu e ceea ce cred eu că e!!!
-Din păcate e...aceea e o listă cu agenţii care s-au infiltrat în Imperiu sau au fost compromişi.
-Deci...acum că știţi motivul meu, mă ve-ţi ajuta?
-Ne poţi lăsa să ne gândim puţin? i-am raspuns eu.Sincer nici nu ştiu ce aş putea spune
-Sigur ce ar fi să ne întâlnim aici la 1:00 pm ?
Acestea fiind spuse eu şi Emy am plecat.

# 24.05.2035, Europa, Londra,Cafeneaua RoyalCafe ,6:15 am #

După evenimentele petrecute în ora anterioara eu și Emy ne-am îndreptat spre cafeneaua noastră preferată.
Afară vremea parcă prevestea ceva rău.Cerul devenea din ce în ce mai întunecat, parcă era o fortăreață cucerită încetul cu încetul de o armată de soldați negri.
Odată ajunse acolo ne-am aşezat la o masă aşteptând pe cineva care să vină să ne ia comanda.În timpul în care am aşteptat niciuna din noi nu a spus nimic.Eram prea îngândurate că să m-ai spunem ceva. Asta a fost cea mai obositoare oră din viaţa mea
-Aţi decis ce comandaţi? ne întreabă un ospătar,scoţându-ne din gândurile noastre.
-Eu vreau o cafea cu 3 lingurite de zahar. a spus Emy.
-Eu vreau un ceai de levănţică.
-O să revin imediat cu comanda dumneavoastră. ne-a spus plecând.
După ce am băut cafeau respectiv ceaiul, în linişte totală, am plecat spre apartamentul meu pentru a discuta în tihnă.
Odate ajunse acolo ne-am aşezat pe pat , iar după câteva clipe de tăcere am intrebat:
-Deci ce o să facem? întreb eu.
-În legătură cu ce? a întreabat Emy.
-Cu misiunea!
-Aaa...scuze eram pierdută printre gânduri.
-Nu-i nimic.Deci ce facem?
-Nu ştiu.Tot am un sentiment rău în legătura cu asta.
-Un sentiment rău?
-Adică simt că dacă vom accepta misiunea asta se va întampla ceva rău și mie frică. spunându-mi asta lacrimi încep să o se prelingă pe faţa.
Văzând asta m-am apropiat de ea şi am luat-o în braţe.
-Ssshhh...totul o să fie bine.Dacă nu vrei o să refuzăm misiunea.
-D-D-Da dacă...n-nu acc-acceptăm s-ar putea să...s-se întâmple ceva ş-şi mai rău. îmi spune începând să plângă și mai tare.N-Nu vreau să te pierd!!!Te iubesc!! Continuă ea.
-Aaawww şi eu te iubesc eşti sora mea din altă mamă!! când am zis asta a zâmbit puţin.
-Tu ce crezi că ar trebui să facem? mă întreabă ştergându-şi lacrimile.
-Sincer eu cred că ar trebui să acceptăm până la urma nimeni şi nimic nu poate să ne vină de hac.Plus e datoria noastră să salvăm Universul, dar dacă îţi e teamă nu o să acceptăm pentru ca nici eu nu vreau să te pierd.La sfârşitul micului meu discurs Emy m-a luat în braţe atât de tare încât am zis că o să-mi rupă ceva.
-Atunci nu îmi mai e frică până l-a urmă o să fii acolo să mă protejezi şi eu o să fiu acolo să te protejez nu? am zâmbit şi i-am răspuns:
-Pentru ce sunt surorile nu? Fuck them all.Hai s-o facem!! am spus veselă.

Va urma...

%%%%%%%%%%%%%%%%%%

Hmmm deci ăsta e primul capitol al povești mele.Sper că va plăcut și dacă găsiți vreo greșeală vă rog să îmi spuneți. Aaaa și vreau păreri sincere despre .
Până data viitoare TheWhiteRose vă pupă. *^▁^*%>_<%