Eu sunt Sara!Imaginea unei copilarii distruse o privesc in fiecare zi...Pana la varsta de 9 ani am avut o copilarie frumoasa.Pe atunci eram bucurosi,parintii mei se jucau cu mine zilnic.Atunci cand aveam nevoie de ajutor la teme mama venea zambind si imi explica exercitiul,problema.Pe atunci eram o familie unita...Acum nu mai am nimic.Nici casa nici familie nici bucurie...Mama a murit cand aveam 9 ani,iar acum locuiesc intr-o cocioaba cu tata...Dupa toate cele intamplate,am devenit o tanara adolescenta de 16 ani.
Cand am aflat de moartea mamei eram in clasa a 3a.Venise-m de la scoala si o asteptam pe mama sa se intoarca de la serviciu,insa nu a mai venit.Zile de-a randul timp de 2 luni l-am intrebat pe tata unde e mama,insa el nu-mi raspundea niciodata,pana cand nu a mai rezistat si mi-a spus ca mama,dulcea mea mama a murit.Auzind acele cuvinte reci am cazut in genunchi de durere,caci nu am mai avut puterea sa stau in picioare...Am plans zile intregi pana mi-am dat seama ca trebuie sa ma maturizez si sa prind putere!
Si acum cand se aude ciocanitul in usa cred ca este mama...Timpul a trecut ,iar eu am crescut...Am renuntat la scoala fiindca dupa moartea mamei tata a renuntat la slujba,a inceput sa bea si nu mai aveam cu ce ne intretine.Imi aduc aminte ca in copilarie aveam o casuta frumoasa pe care am trebuit s-o vindem pentru a ne putea plasti datoriile.Lunar strang 200$ pentru a ne putea lua o casa,caci vine iarna si nu vom avea incalzire,insa mai am nevoie de 2000$.Tata foloseste 400$ din salarul meu ,iar pentru mancare mai avem cu 500$,bani ce ne sunt insuficienti...
Asa arata viata mea...E dura ,cruda,nemiloasa...
