-Tata,nu!Te rog...
-Ce ai spus?
-Am fost concediata!
-Si ce o sa mananc acum?Ohh...ai sa vezi tu...Nu esti buna de nimic!
-Tata,nu din nou...Nu ma lovi!
Vorbele nu ma ajutau cu nimic!Tata isi desfacu cureaua de la pantaloni si incepu sa ma loveasca ca de fiecare data pana la lesin...
M-am trezit pe jos,ma durea foarte tare capul,mainile si picioarele,de fapt,ma durea intregul corp...Eram plina de vanatai!Am incercat sa ma ridic si m-am asezat pe pat!
-Te-ai trezit leneso?
-Da tata....
-Foarte bine...De abea astept sa scap de tine!Acum,pune-ti lucrurile in aceasta punga si pleaca din casa asta!Sa nu te mai vad...
-Da,tata...
Am inceput sa plang in liniste pentru a nu ma auzi tata fiindca nu am unde sa stau,afara e foarte frig,nu am un loc de munca...Am plecat imediat ce am terminat de pus hainele fara ai spune tatei,care era in bucatarie.Am cautat un loc de munca insa nimeni nu a fost interesat.M-am asezat pe o banca dintr-un parc...Nu mai aveam nici o speranta la o viata normala ...M-am ridicat si am inceput sa ma plimb privind cerul plumburiu,pana cand ma ciocnesc de el...
-Ohh...Scuza-ma te rog zise el
-Da,da este...spun eu privindul in ochi,si el privindu-ma pe mine
-Oh,ce spun eu aici,e vina mea...spun tot eu trezindu-ma din vraja ochilor lui...
Sper ca v-a placut acest capitol!!;):*
☁☁☁☁☁☁☁
☁☁☁
☁☁
☁☁☁☁
☁☁☁☁☁☁
☁☁☁☁☁☁☁
(☆^ー^☆)PWP!!!
