Destinul

Suferința

Am cunoscut suferinta inca de la o varsta frageda... Aveam 12 ani cand mama mea a murit din cauza unei blestemate boli la ficat. Inainte ca ea sa moara,a fost internata 2 saptamani in spitalul din New York. Cand am fost anuntata de medicii pe care inca ii blestem si dupa 6 ani,am simtit cea mai grea lovitura pe care am primit-o in viata mea. Mama era ființa pe care o iubeam cel mai mult pe lumea asta,era prietena mea cea mai buna,o mama cu adevarat superba.. Poate situatia noastra financiara nu era tocmai buna dupa divortul dintre parintii mei,dar ea mereu a incercat sa imi ofere tot ce e mai bun fara sa simt lipsa nenorocitului meu tata care a inselat-o pe mama cu o roscata alcoolica pe care a intalnit-o intr-un bar,de unde venea mereu beat. Dupa moartea mamei mele,Izabella,am cazut prada unei depresii despre care nu vreau sa imi amintesc,dar a trebuit sa iau viata in maini si sa ma lupt cu ea pana voi castiga si asa am facut...Am locuit la matusa mea timp de 5 ani,pana m-a dat afara din casa ca pe un caine datorita noului ei sot,iar de atunci nu s-a mai interesat de mine. Pentru ca stiam ca se va intampla asta odata,am strans bani asa cum am putut si am reusit in urma cu 1 an sa ma mut in New York,intr-o garsoniera,dar eram mandra ca am putut realiza asta de una singura. Datorita unor probleme cu actele de transfer la o noua scoala,am ratat un an de scoala asa ca maine este prima zi din clasa a 12-a.Sunt speriata si totodata nerabdatoare sa imi intalnesc noii colegi si profesori.Totusi,sper sa nu fiu privita ca o ciudata care s-a trezit in ultimul an de liceu sa se transfere la o noua scoala. Oarecum eram bucuroasa de mutarea mea aici,deoarece in Seattle nu aveam prieteni pentru ca dupa moartea mamei m-am inchis in mine si nu am lasat pe nimeni sa se apropie de mine sau sa ma cunoasca cu adevarat,nici macar colegii de la scoala pentru ca efectiv nu vorbeam cu ei,nu vorbeam cu nimeni,decat cu profesorii doar daca ma intrebau ceva legat de cine stie ce lectie. Mi-am petrecut 6 ani din viata doar la scoala,acasa la matusa mea si la mormantul mamei mele care intamplator era in New York,deci stiam locul asta putin.
In New York era deja seara asa ca m-am grabit sa ajung la baie pentru a imi face un dus cald si bine meritat inainte de a merge la culcare.
M-am trezit intr-un nor alb de pe care priveam o femeie care statea cu spatele spre mine. Era imbracata intr-o rochie lunga,alba si cu parul negru stralucitor lasat pe spate avand pe crestetul capului o coroana din flori albe. Am intrebat speriata cine este,iar in acel moment acea persoana s-a intors spre mine si am observat ca era mama care soptea langa mine "Scumpa mea,Avril stiu ca maine este o zi importanta pentru tine si voi fii alaturi de tine! Vei cunoaste persoane minunate,vei vedea! Noapte buna,ingeras!" Am auzit niste sunete infernale,iar mama disparuse intr-un fum negru...