Dar în momentul acela , pe neașteptate, André s-a apropiat de mine , si-a lipit buzele moi și umede de ale mele. În secunda următoare, m-am retras cu fermitate și am șoptit :
- Uite ce e..
- Ai dreptate , a fost o prostie , iartă-mă, mă întrerupe el .
- Nu e vorba de asta, doar ca am trecut printr-o perioada grea în ultimul timp și nu sunt pregătită , în plus , nu obișnuiesc să ofer săruturi băieților care mă trântesc la pământ , spun eu cu blândețe și cu un ușor amuzament pentru a atenua atmosfera creată.
- Înțeleg perfect , Jade , șoptește el amuzat .
-Mulțumesc ca m-ai condus , totuși .
- Plăcerea a fost de partea mea , rânjește el.
- Pe curând , André.
Apoi se îndepărtează, iar eu intru în casă. Cum mă așteptam , o văd pe mama alergând spre mine și țipând :
- Jade West , pe unde ai umblat ? Mi.am făcut atâtea griji pentru tine! spune mama cu o ușoară urma de disperare în glas .
- Oh, mama ! Nu e cazul sa iți faci atâtea griji! Am întârziat din cauza unui băiat care m-a trântit -din greseală - apoi s-a oferit sa mă conducă pana aici pentru a se revanșa , spun eu pe un ton calm, apoi dau sa fug pe scări în camera mea.
- Stai așa , domnișoară , unde crezi că fugi? Așadar , ai întâlnit un tip, hmm , intere...
- Mamă , eu...
- Nu nu nu ! Spune.mi repede , cum este a? Cum ți s-a părut ? mă întrerupe ea agitată.
- Mamă ! Am crezut ca am trecut de subiectul ăsta , eu doar..
- Dar a trecut așa mult timp , scumpo! Eu îți vreau doar binele . Încep a-mi fac griji pentru tine . Stai închisă în casa , înveți în fiecare zi , nici măcar în weekend-uri nu ieși ! N.ai niciun prieten și eu vreau sa...
- Nu ! Nu mai discutam despre asta ! Punct , apoi o sărut pe obraz și urc scările spre camera mea.
Ce se întâmplă cu părinții astia? Ar trebui sa se bucure ca nu umblu cu toți băieții ca toate tarfulitele din școala mea .
Simt dusul cum îmi arde pielea și îmi spală toate rănile sufletești și îmi relaxează mintea..
*
- Te iubesc atât de mult , Jade ! Ești totul pentru mine !
- Și eu , iubitule.
*
De ce îmi tot amintesc prostiile alea? Mă urăsc ! Îmi urăsc viața ! Apoi cad ușor sprijinită de marginea cabinei de dus și las picăturile de apa fierbinte sa-mi invadeze pielea pentru ca mintea deja îmi e invadata de amintiri dureroase.
*
- Îmi pare atât de rău ca iți spun asta dar..
- Ce e , iubitule? Ştii ca poți vorbi orice cu mine , descarca- te . S-A întâmplat ceva?
- Nu mai putem continua , trebuie sa ne despărțim ..
- Poftim? Stai ..ce? Ăă..ăsta a fost planul tău de la început ?! Dispari în momentul ăsta !
*
Gata ! Trebuie sa îmi revin ! Ies nervoasă din dus , mă îmbrac , mă pun în pat, îmi bag căștile în urechi și mă bag la somn pentru că totul e prea mult pentru mine . Gata .
Deschid ochii . Lumina ce-mi invadează camera mă orbește . Mă uit la ceas, 13:20 , dar stai, e weekend . Deci fără școală ..Perfect . Acum ce voi face? Încă un weekend în care mă cufund cu totul în cărți și filme cu care sa-mi umplu timpul. M-am saturat de monotonia asta. Timpul e prea dur pentru ca trece lent pe lângă mine ca un cuțit care îți intra , pe rand , în fiecare celula a corpului pana iți ajunge la os . Dar ajunge cu toate astea. Nu vreau sa mă mai gândesc.
Decid să ies la o mica plimbare*singura*. Mă imbrac rapid cu niște blugi negrii, un tricou , hanoracul meu cel negru și călduros , și , bineînțeles , nelipsiții mei bocanci preferați . Ies pe ușă iar mama mă întâmpină cu un aer deghajat:
- Te.ai decis sa iesi in sfârșit , scumpo?
- Mă duc sa fac o plimbare scurta mama -cu mine însumi - spun eu dându mi ochii peste cap.
- Oh , draga mea...oftează ea intrând în casă oarecum dezamăgită .
Dar imediat , inima mi se oprește în loc. Ghici cine mă așteaptă lângă mașina sa chiar în fata casei mele?
