Umbra ...

Legământ

Vă port aievea printre gânduri,
Dar ostenită mă opresc ...
Nu cred și palidă cerșersc
Nouă sarcini luate-n rânduri:

Prim-ar fi să stați cu mine
Ș-apoi drumul ocolit
Să-l luăm ușor nemărginit
Și să-l pierdem în mulțime ...

Două foi le umplu-n pilde ,
Deși gându-mi-i pustiit.
Nu-s ușor de otrăvit
Dar ritmul nu mai coincide ...

O a treia urmă că ai fost
Nu ma lasă doar în urmă
dar drumul negru îl afumă
iar gându-mi rămâne prost .

Un alt punct ce-n patru stă
Mă privește aiurit, (...)
N-are sensul potrivit,
ci o fire arogantă ...

Cu cinci nobile ființe
Înrăznesc să-ți stau în cale,
Să-ți tai dorul de visare,
Să te bag iar în științe .

Cu șase ochii te uiți la mine
ca și cum aș vrea să plec.
Eu am coarne de berbec!
N-am să plec cu orișicine !

Șapte oameni stau ca scut
Și mă țin ca pe un rege
Așa-i lumea mea de rece,
dar eu sunt necunoscut ...

În opt fire de cerneală
desenez în umbre clare
numai forme-așa bizare
ce te țin în zvârcoleală ...

Din toate cele nouă zări
te-am prins pe tine , Zeu...
Mi-ai luat chipul de ateu
și mi-ai șters din supărări .