Citesc, ca în fiecare dimineață.
Îi auzisem pe „prietenii" lui vorbind despre cum îl vor umili și bate în fața întregii școli. Nu merită asta. Trebuia să-i opresc dar am agravat lucrurile. Când au sărit la bătaie m-am băgat în fața lui, nu am sfârșit bine. Am mai multe vânătăi ca înainte, mama nu mă mai lasă să ies din casă. Mereu îmi spune să încetez. Să nu-mi mai imaginez lucruri, să nu mă mai rănesc singură. E convinsă că face tot ce trebuie și încă văd lucruri. Poate are dreptate, uneori sunt prea proastă. Văd binele în persoanele care merită cel mai puțin, poate nu merită iubirea mea. Am riscat prea mult și nu-mi permit alte greșeli stupide.
Cineva își bate joc de mine.
Totul a fost atât de simplu, fără regrete, fără sentimente stupide. Viața de acum e doar așteptare. Aștept ca toate astea să se termine.
Doamna aceasta a spus că înțelege, dar mă îndoiesc. Mi-a dat două flacoane de medicamente, cine știe ce sunt.
Cât de mult m-am putut umili?
E atat de prostesc, cum viața a luat o așa întorsătură. Cum își bate joc de noi făcându-ne să credem că suntem speciali, iar cand ne e lumea mai dragă ne trezește la realitate cu un șut în fund... Putem spune că m-a lovit viața din plin. Cum pot riposta?
Mă amuz, aveam planuri, vreau să merg la facultate, să mă distrez, să-mi fac o familie. Până la urmă, nu toți primesc tot ce-și doresc.
Încep să respir puțin mai greu și îmi e somn. A fost greu să le găsesc un loc medicamentelor, dar le-am luat, mă simt puțin mai bine. Totul este puțin mai clar.
CITEȘTI
Daydreamer
Short StoryMoartea nu e neaparăt sfârșitul. Ființa chinuită, acum este liberă, este într-o altă lume, lumea pe care ea o visa. O lume în care spera ca totul să fie exact așa cum își imagina. Cartea este refăcută, finalizată, iar conceptul este puțin diferit...
