Mă trezisem și eram tot pe mașină.Mă uit la Casper care schimba canalele de muzică dar toate sunt întrerupte din cauza semnalului.Deschid ochii și Ivan mă vede prin oglindă retrovizoare ( sau cum i se spune ).
~Ivan~Te-ai trezit pitic ?
~Zoey~îhmm..
~Casper~De ce nu este semnal aici?!
~Ivan~Pai poate ca suntem în pustietate ?!
~Zoey~Da chiar.. Unde suntem ?..
~Casper~Domnul deștept a crezut ca dacă o luăm pe scurtătură ajungem mai rapid .
~Zoey~Cat este ceasul?
~Ivan~17:38.
~Casper~Ivan ! Întoarce înapoi.
~Ivan~Bine! Doar să taci !
~Zoey~Nu stai.Oprește un pic.
Mă dau jos din masina și privesc un lac mare iar pe cealaltă parte era o femeie îmbrăcată în negru și cu o mantie pe cap. Intru incet în lac , și ceva mă trage rapid inautru.
~Ivan&Casper ~ZOEY !
Dar degeaba strigau eu mă aflăm acum pe malul celalalt lângă femeia în mantie neagră.
~Zoey~De ce m-ai chemat ?
~Femeia~E ceva important.
Spunand-o cu o voce rece .
~Zoey~Cum ar fi ?
~Femeia~Baiatul care te-a salvat...
~Zoey~De unde ști de ...
~Femeia~Baiatul care te-am salvat .. Eu l-am trimis.
~Zoey~De ce ?.
~Femeia~Esti specială.
Zise ultimul cuvânt și dispăruse iar eu mă alfam pe celalalt mal cu Ivan și Casper încercând să mă trezească.
~Casper~Zoey , Zoey ! ești bine ?
~Zoey~Uhm?..Ce s-a întâmplat ?
~Ivan~Te-ai înecat.
~Zoey~Ce ?..Nu se poate..
~Casper&Ivan~Ce vrei să spui ?
~Zoey~Eu am fost pe malul celălalt vorbind cu o femeie în mantie neagră.
~Ivan~Ahm..Zoey , cred ca ar trebui să mergem .
~Zoey~Vorbesc serios.. Nu mă crezi ?..
~Casper~Ba da Zoey , haide.
Ne urcasem în mașină și o luasem de la capăt.
~Casper~Zoey ?
Eu care eram cu capul pe banchetă din spate Uitandu-mă în urma .
~Zoey~Da ?..
~Casper~Esti bine ?
~Zoey~A deci dintr-o dată vă pasă..
~Casper~Zoey..Să ști ca ne pasă..
~Zoey~Atunci de ce nu ma crede-ti ?!
~Casper~Pai...Poate a fost în fel de vis care ți l-a creat subconștientul tau cât timp te inecai..
~Zoey~Dar părea atât de real..
~Casper~Asa sunt visele.
Casper se întoarce în față uitandu-se la drum.Ivan părea atât de relaxat și atent la drum.Iar eu stăteam în genuchi pe bancheta din spate și mă uitam în urma .E atât de dureros să-ți amintești de persoanele care cândva si-ar fi dat și viața pentru tine.. Care ar fi făcut orce să te vadă răzând sa-ti fie mereu alături ,care te-ar proteja cu orce preț.Dar persoana aceea acum îmi e dusman.Iar mama care mi-a ascuns atâtea lucruri.. M-a ascuns de tata.Nu pot să cred cum mama l-a rănit pe tata .. Cum l-a lăsat, cum i-a frânt inima, și l-a lăsat să plece în lume.Trebuie cumva ca eu să îi readuc împreună..Dar e cauza pierdută fiindcă tata nu mai vrea să vină înapoi.
~Casper~Ivan ! Uite drumul !
~Ivan~Il văd nu trebuie să strigi !
~Zoey~Unde suntem ?
~Ivan~Pe autostrada.Culcati-va ca e 19:40.
Îmi așez capul pe banchetă din spate în timp ce Ivan trage acoperișul masini.
Inchisem amândoi ochi ascultând muzică la caști și adormisem.
***************************************
Hei , scuze că e atât de scurt capitolul dar sper să vă placă , și să lăsați un comentariu și un vot <3 mersi va pup :*
*Ne editat*
