Predestinata

Cap 1.

Predestinata

Cap 1.

Probabil cu totii am simtit macar odata ca suntem predestinati pentru lucruri marete ....

Ei bine eu ,Evie am simtit de multe ori asta , desii sunt o fata normala simt ca as putea schimba lumea , ca as putea face lucruri marete , lucruri care ar putea influenta viata celorlalti .

Familia mea naturala m-a parasit , am fost in orfelinat pana la noua ani ... noua ani de tortura , de batjocuri din partea celorlalti copii mai mare .... dar in ziua in care am implinit zece ani ceva s-a intamplat , o pot numii destin,sau coincindenta ?!

In acea zi un om in varsta a intrat pe portile orfelinatului , era inalt si avea un inceput de barba , in ochii lui se putea citii bunatatea si corectitudinea , era putin carunt dar predomina brunetul in parul lui ...

Intrase in sala in care ma aflam eu si inca vre-o patruzeci de copii, eu stateam intr-un colt cu picioarele la piept si asteptam sa se faca seara ca sa ma pot duce sa ma culc ..., acest om a venit si mi-a pus o mana pe umar ,am ridicat sfioasa capul iar acesta mi-a zambiit , era un om chiar frumos , avea ochii cenusii iar cand zambea ii se puteau observa gropitele , dintii de un alb spectaculos te faceau sa crezi ca se perie pe dinti in fiecare ora ....

Ma mangaie pe cap apoi coboara pe obraz , avea mana calda si fina , ochii lui ma priveau cu caldura si cu multa blandete .

R: Buna ,eu sunt Rici ,cum te cheama micuto ?

E: Evie , domnule ...

Spun cu glas tremurat si imi las privirea in jos rusinata  ...

R: Eu sunt noul tau tata Evie ...

Spune asta cu un zambet frumos pe fata , un zambet pe care nu m-am putut abtine sa il intorc ...

Atunci am crezut ca destinul meu se va schimba , ca voi gasii o familie care sa ma iubeasca ...o familie care se aiba grija de mine si care sa ma protejeze ....

Dar ce urma nu era nici pe departe ce vroiam eu ... la nici 7 ani dupa Rici a murit , iar eu ..... eu aproape am fost data afara din casa de catre sotia lui rea si de fica ei Leyla.... mereu am considerato ca pe o sora pe Leyla ,aveam grija sa nu ii vorbesc cum nu se cuvine , o respectam si o aparam de ceilalti chiar daca riscam sa ajung eu victima lor  ... dar ea nu imi oferea aceleasi conditii pe care i le ofeream eu ... este la fel de rea ca mama ei ....

Niciodata nu mi-a multumit pentru ceva ... niciodata nu mi-a cerut scuze si niciodata nu mi-a cerut un lucru ,doar mi le-a luat .

Acum am ajuns ca o servitoare in casa , peste tot numai Evie fa aia , Evie ai grija sa nu uiti de aia ..., eu spal ,calc,fac mancare,fac curat , dar niciodata nu am avut parte de recunostinta nici din partea mamei nici din partea surorii mele vitrege .

Inca astept un miracol , un lucru aproape ineficient care sa imi schimbe viata in bine .

La scoala nu am fost niciodata , desii am 16 ani nu am calcat niciodata intr-un liceu , sora mea mereu invata si se pregatea pentru ca mama ei o obliga , cand citea sau isi facea temele ascultam ce zicea si asa am invatat odata cu ea ..., dar nici ea nici mama vitrega nu au aflat asta niciodata ....

Alarma ceasului suna anuntand inceperea unei noi zi , inchid alarma si observ ca e cinci dimineata , ma intind si pe fata imi apare un zambet cand imi amintesc ca peste cateva zile e ziua mea de nastere , dupa atata timp voi face saptisprezece ani ..

Vocea surorii mele care ma striga ma scoate din starea mea melancolica si , ma imbrac cu hainele mele obijnuite , acestea fiind o pereche de blugi uzati si un tricou larg de culoare visiniu parul meu blond ca lanurile de grau il strang intr-un coc lasand doar cateva suvite de par sa imi atarne pe fata mea ovala , ma duc in bucatarie si pun ceaiul de zmeura pe foc , apoi ii pregatesc micul dejun surorii mele si mamei vitrege , dupa ce termin aranjez masa si pun mancarea in farfurii dupa care plec sa le chem ...