Refugierea

17 1 0
                                    

Autor pov.

Chris se afla la sectia de politie unde este interogat in legatura cu cele intamplate , dar singurul lucru pe care il face este sa se uite in gol . Ar vrea sa spuna tot ce s'a intamplat, dar sa fim seriosi . Cine ar crede in existenta spiritelor ? Ar ajunge la nebuni , inchis intr'un sanatoriu , legat de pat .

Chris pov.

-Domnule , va rog sa ne povestiti in detalii incidentul de mai devreme.
-Iubita mea a...a....a cazut pur si simplu . Ăă s'a impiedicat in trepte. ( am dat'o in bara , m'am balbait si asta e posibil sa ma faca suspect , dar nu pot sa povestesc ce s'a intamplat cu adevarat . Nici eu nu pot sa imi explic . Totul s'a intamplat atat de repede )
-Aha. Imi pare rau pentru pierderea suferita . Pentru cele 2 pierderi.
Ma uit mirat la el , stand cu gura cascata mai sa'mi intre o musca in ea .
-Ma scuzati , ati spus cele 2 pierderi ?!
-Copilul , desigur . Iubita dumneavoastra era insarcinata in 3 saptamani . Nu acesta era motivul pentru care ati venit la spital?

Poftim?!?! Liz era insarcinata ? Simbolul dragostei noastre .. S'a dus deodata cu mama ei . Lacrimi mi se preling pe obraz si ma ridic in picioare , indreptandu'ma spre iesire . Nu pot sa cred ca nu mi'a spus . De aceea a lesinat ea si ii era atat de foame . Purta in pantece copilul meu ! Copilul nostru .
Gardianul care sta in usa nu ma lasa sa trec .
- Domnule va rog sa ocupati loc . Inca nu am terminat .
- Lasati'ma naibii in pace ! Iubita mea tocmai a murit , la fel si copilul meu pe care nu il voi vedea niciodata ! Va rog sa va puneti in locul meu . Am nevoie de timp ca sa pot sa procesez tot . Voi veni sa dau declaratia in saptamana aceasta . La revedere !

Ma bag in gardianul de la usa iar el nu se impotriveste , contrar celor asteptate de mine. Afara , cerul este innorat si o descarcare electrica se vede in departari. Vanul vajaie . Macar norii plang alaturi de mine , din ei incepand sa cada stropi cristalini . Stau in mijlocul soselei , culcat pe jos si plang . Sunt claxonat si injurat de intreaga coada formata dar , literalmente nu imi pasa . As vrea ca viata mea sa se termine . Nu am pentru ce trai. Lumina ochilor mei s'a dus .
Sara . Sara imi aminteste de Eveline . Este leita mamei ei . Daca Eveline vrea razboi , razboi sa fie !! O voi tortura pe Sara , incet ca sa simta Eveline durerea pe pielea ei . Sa vada cum singurul lucru iubit de ea este in suferinta si ea nu are ce sa faca .
Intr'un tarziu , soferul coboara , ma smuceste de pe jos si ma arunca inspre trotuar .
Batut de soarta , merg pana la cel mai apropiat magazin si imi iau bautura . Asta seara e festin . Intru in el , imi iau o sticla de Jack Daniels si una de vodka . Platesc , si ies afara .
Pana acasa reusesc sa nu ma mai gandesc la...stiti voi , inecandu'mi amarul in mai bine de jumatate de sticla de vodka.
Iau cheile din buzunar , buimacit si injur deoarece cheia nu intra in broasca . Intru in casa si imi arunc bocancii noroiosi intr'un colt al camerei .
Ma napustesc asupra masutei de cafea din living si arunc toate prostiile in stanga , dreapta . Iau ghivecele cu flori , florile fiind pasiunea lui Eveline si le arunc pe covorul persan . Merg in baie si sparg oglinda cu pumnul . Sange incepe sa sara pe cioburile de sticla din chiuveta dar nu imi pasa . Continui sa arunc haotic cu farfuriile prin bucatarie de parca ar fi bumerange care ar trebui sa se intoarca la mine . La fel ca si Liz . Trebuie sa se intoarca la mine !! Visez . Nu e real . Incep sa devin obsedat .
Sara vine incet in bucatarie si calca intr'un ciob .
- Tatiiiii ! Auu , ce e asta ? Ma doare , scoate'l te log !
- Da briosica mea hai la tati ! Merg la ea si in loc sa ii scot ciobul, i'l bag mai adanc in picior .
- E mai bine tati ?
Ea incepe sa urle si sa planga . Nu ma impresioneaza , dimpotriva , imi face o placere imensa sa ii cauzez durere . Fața asta mica si inocenta . Este copilul femeii pe care DA ! Am omorat'o . Daca stau bine sa ma gandesc , probabil chiștoaca asta nici nu este fata mea. Poate o fi a vecinului , nu se stie niciodata de ce a fost capabila tarfa de maica'sa .
Dintr'o data , mintea mi s'a luminat si o iau in brate . O pun pe blatul din bucatarie si aduc trusa medicala . Ii scot ciobul si ii bandajez piciorul . Daca ea moare acum , nu mai am nicio putere asupra lui Eveline .
In timp ce o bandajam , suna telefonul fix . Ma reped inspre el , crezand ca sunt cei de la politie . Raspund , iar de capatul celalalt al firului se aude un cantecel . Cantecul nostru de nunta . Al meu si al lui Eveline .

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Sep 22, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

HauntedUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum