Din negura timpului renasc ca pasarea Pheonix din propria-mi cenusa...Ma ghidez dupa instinct si observ cum oamenii din jurul meu nu merita absolut nimic. Sfidez timpul, sfidez greselile vietii si incerc sa fiu fericita cu putinele lucruri pe care aceasta viata grea mi le ofera! In fiecare zi privesc pe fereastra cu gandul de a vedea ceva care sa-mi imple sufletul de bucurie si ochii de lacrimi, tot de bucurie. Dar daca privesc mult mai atent, vad un cosmar care ma face zi de zi sa sufar mai mult, sa-mi incarc sufletul si ochii de tristete. Zilele trec, sunt zile frumoase si zile mai putin frumoase...ele se schimba dar oamenii nu fac nici macar cel mai mic efort de a se schimba...Trist, trist! Cand vad in jurul meu oameni carora nu le pasa decat de ceea ce ei vor, numai de ei insisi. E normal sa fi orgolios in aceasta lumea, dar nu abuza de acest lucru pentru ca mai devreme sau mai tarziu toti te vor ocolii cum ai facut-o si tu... Adevarul mereu va durea oricat ai incerca sa maschezi asta. Trebuie, in adancul sufletului nostru sa constientizam ca tot ceea ce e in jur si tot ceea ce se intampla trebuie acceptat, fie el bun sau fie el rau! Luati aminte cei buni vor avea mult de castigat, iar cei mai putini buni vor platii intr-un final pentru tot ce au facut, precum si noi vom platii pentru greselile noastre!
