PARTEA I
I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMANPentru ca am ramas singur, m-am hotarât sa încep chiar azi Romanuladolescentului miop. Voi lucra în fiecare dupa-amiaza. Nu am nevoie deinspiratie; trebuie sa scriu, doar, viata mea, iar viata mi-o cunosc, si la romanma gândesc de mult. Dinu stie; pastrez caiete din clasa a IV-a, când aveampistrui ca un ovrei si învatam chimie într-un laborator instalat în firida sobei. Decâte ori mi se parea ca trebuie sa fiu întristat, scriam în Jurnalul meu. Si acelJurnal de acum doi ani avea un "subiect": trebuia sa se vadeasca într-însulviata unui adolescent suferind de neîntelegerea celorlalti. Dar adevarul eraaltul: Jurnalul ma magulea si îmi alina dorul meu de razbunare; razbunaredreapta împotriva celor care nu ma întelegeau, credeam eu.Romanul îl voi scrie altfel. Eroul sunt eu, fireste. Ma tem, însa, ca viata mea -stinsa între copii si carti - nu va interesa cititorii. Pentru mine, tot ceea ce nuam avut, tot ceea ce am dorit din mansarda, în înserari calde si tulburatoare,pretuieste mai mult decât anii tovarasilor mei risipiti în jocuri, în sarbatori defamilie si idile. Dar cititorii?... înteleg si eu ca toata durerea unui adolescentmiop nu va misca nici un suflet daca acest adolescent nu se va îndragosti si nuva suferi. De aceea, m-am si gândit la un personaj pe care la început îlnumisem Olga. I-am povestit lui Dinu tot ceea ce ar trebui sa aiba loc prinprezenta acestei fete. Dinu m-a întrerupt si m-a rugat: daca într-adevar îi suntprieten, sa schimb numele eroinei în Laura.M-am tulburat mult la început, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care vastrabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decât pe fetelecizmarului vecin, care în nici un caz nu pot trece într-un roman. Cea mai mare,Maria, era slaba si rea; îsi teroriza fratii, fura caise verzi si tipa alergând dupatramvaie. Cealalta, Puica, era grasa si murdara. Nici una, nici alta nu puteauseduce un adolescent. Aceasta, nimeni n-o putea întelege mai bine ca mine.Dinu mi-a marturisit ca ma poate ajuta. A cunoscut atâtea fete, îmi spune. Darcum as putea scrie eu un roman cu o eroina cunoscuta de Dinu? M-am hotarâtsa ma gândesc, în timp ce voi scrie, la vara-mea. De câteva saptamâni, de câteori o întâlnesc, îi pun întrebari. Am vestit si pe Dinu ca vara-mea se afla subobservatie.- Daca vrei sa scrii un roman, m-a sfatuit ea, sa-l faci pe erou frumos si bun. Sisa-l cheme Silviu.Când i-am spus titlul si subiectul romanului, nu i-a placut. Sa fie doi eroi, unulfrumos si altul urât, vrea ea. Iar titlul: Dragoste de copil sau Flori de primavara,sau La saptesprezece ani. în zadar mi-au fost explicatiile: "Vally draga, acesta eun roman cerebral, cu drame interioare" etc. în zadar. Si atunci i-am ascultatmarturisirile. Mi-au folosit, caci am învatat vocabularul fetelor. Si am cunoscutcâte ceva din visurile, nostalgiile si tulburarile ei. Parca as fi ascultat marturisiriauzite de mult. îmi aminteam ca vara-mea nu se deosebeste mult de eroineledin romane sau de acele pe care un suflet putin exaltat si le închipuie. Dar poteu sti ca aceasta e vara-mea, aceasta care mi se dezvaluie la rastimpuri,antrenata de confesiuni?Stiu despre ea ca viseaza sa cunoasca o prietena mica si buna, care sa aibamosie, iar la mosie un frate brun si curajos. El le-ar întovarasi prin padure, le-arînvata sa vâneze si le-ar spune "tu". îmi marturiseste ca i-ar placea sa fie într-onoapte conacul calcat de hoti. Ea ar apuca revolverele si ar aparea în salontocmai în clipa când fratele prietenei ar fi sugrumat de un tigan. Ar mântuiviata fratelui si l-ar îngriji într-un dormitor alb, cu masuta acoperita de sticlutecolorate. Parintii s-ar arata recunoscatori si i-ar lasa singuri, zâmbind.Vara-mea se opreste. Nu vrea sa-mi spuna daca ea s-ar rosi sau si-ar tragesfios mâna când fratele prietenei i-ar sopti, apropiindu-se: te iubesc!... Stiu euce mai gândeste vara-mea asupra baiatului brun si convalescent, vegheat de osora mica si o prietena frumoasa?...Dar romanul trebuie scris. Mi-a spus si Dinu: "Cine va mai cuteza atunci sa telase corigent?" Se gândeste, poate, cu bucurie la însemnatatea lui în roman. Marugat sa se numeasca tot Dinu, si sa-l fac melancolic, încolo, pot scrie oricedespre el. Staruie chiar sa scriu tot ce cred eu despre el. "Dar pe cine ar puteainteresa aceasta?" gândesc eu, ca un adevarat autor de romane.îmi merge tot mai rau, de la o vreme, cu scoala. Singura nadejde a ramasromanul care va apare în vitrine la toamna. Corigent tot voi ramâne, dar pentrucea din urma oara. Profesorii se vor teme de mine, mavor respecta si se vor împotrivi în cancelarie când Vanciu va hotarî sa ma lasecorigent la matematica, iar Faradopol la germana.Nu am avut deloc noroc saptamâna aceasta; si se apropie sfârsitul ultimuluitrimestru. Luni am dat extemporal la franceza, din "gramatica". Trollo da, desase ani, extemporale numai din "gramatica". Si, fireste, nu am învatat nimicde sase ani. Am sa iau si de data aceasta "insuficient", cum am luat ieri lagermana, când Faradopol mi-a cerut sa-i povestesc pe nemteste primul act dinNathan der Weise. Din clasa a Ii-a ne cere sa povestim pe nemteste. Dar dacanu ne-a învatat niciodata nemteasca?...Azi-dimineata pornisem melancolic spre scoala. înfrunzisera toti castanii si erasenin, iar eu nu aveam nici o problema scrisa. Ma gândeam: ar trebui sa fug înCismigiu. Dar geanta m-ar fi umilit. Si apoi, mi-ar fi fost tot timpul teama sa nufiu vazut de vreun profesor. Ma întristam aflând cât sunt, înca, de slab, detimid, de nehotarât. M-ar fi desfatat sa am vointa furtunoasa si sa fug, sa lucrezîn porturi, sa dorm în barci, sa cutreier tari. Dar eu ma multumeam sa visez oizbânda târzie si sa sfârsesc caietele Jurnalului. Paseam îngândurat catrescoala. Dinu m-a ajuns din urma si m-a strigat: doctore! Aceasta, pentru casunt miop si citesc carti cu coperte cenusii. El era fericit; îl ascultase Vanciu sirupsese un "suficient". Pe astazi aveam patru probleme:- ...Grele si încurcate.Atunci am schimbat vorba. I-am spus ca romanul meu va avea patru sute depagini si ca va fi primul dintr-o serie ce se va numi Dacia Felix. Eu stiu ca n-amsa scriu niciodata aceasta serie. Pentru ca trebuia, totusi, sa uit problemelegrele, i-am marturisit ca cel de-al doilea volum se va petrece într-un salon decoiffeur. Dinu a râs.- Are sa-ti vina greu, pentru ca tu n-ai fost niciodata barbier. Mai bine situeazavolumul al doilea într-o scoala de fete.Aici am protestat eu. I-am amintit ca nu cunosc nici o eleva, afara de celecâteva din societatea noastra "Muza". Vara-mea, unicul izvor de inspiratie, aurmat câtiva ani la calugarite, dar se arata plictisita de câte ori o întreb asupravietii din pension.Am acceptat, totusi, sa public la sfârsitul Romanului adolescentului miop unapel catre elevele din cursul superior, prin care as putea obtine "jurnale",confesiuni si amanunte. Cu acest material cules "sur le vif as putea compunevolumul al doilea.Intrând în curtea liceului, a trebuit sa uitam Romanul si sa ne grabim, ca sa nufim zariti de pedagogul cel nou. Am alergat pe coridor, am sarit treptele patrucâte patru. în clasa, mi-am luat locul din banca I, iar Dinu s-a strecurat, linistit,în fund.Eu nu am noroc. Altii au noroc si la fete, si la carti, si la scoala. Eu am renuntatbucuros la jocul cu fete si la jocul de carti numai ca sa am noroc la scoala. Darnu am.Când sfârsisem de copiat de la un vecin cea dintâi si cea mai usoara dintre celepatru probleme grele, intra Vanciu. Mie îmi piere tot curajul când îi zaresccatalogul cu scoarte negre si en-tete alb. Vanciu saluta demn si îngaduitor,sigur de evidenta lui superioritate si de nenorocul nostru. De câte ori nu mi-amjurat eu, privindu-l cum intra, ca voi studia patimas matematica numai ca sa-ipot împotrivi aceeasi privire senina si sigura... în gând - daca sunt ascultat - îmibat joc de pântecul pe care încearca sa si-l ascunda sub croiala vestei. Am aflatde mult ca Vanciu e un Don Juan. Daca as fi femeie si l-as avea tot profesor dematematica, sunt sigur ca nu i-as putea rezista. Ma stapâneste cu glasul, cucalmul, cu ochii si cu dezlegarile problemelor. Mi-e ciuda ca nu m-a palmuitniciodata, ca sa-l pot urî. îmi spune numai "cap de lemn" de câte ori gresescsemnele algebrice; si "cap sec" de câte ori ma intimidez la tabla, fascinat de undesen geometric caruia trebuie sa-i gasesc rost, valoare si dezlegare.Am facut rugaciunea, si eu mi-am dat seama ca ma rugam, nu stiu cui. Marugam ca Vanciu sa întoarca foaia catalogului si sa asculte colegii de la sfârsitulalfabetului; sau sa fie chemat la minister; sau sa intre servitorul si sa-i aduca oveste neasteptata, iar noi sa avem întreaga ora libera. Poate ma rugam sialtceva.Fireste, m-a chemat cel dintâi la tabla, cu toate ca nu eram singurul neascultatdin clasa. Am pasit demn, cu caietul, cu creta si buretele. Nu voiam ca ceilaltisa afle ca mi-e teama de Vanciu. De altfel, cum ma apropii de tabla, malinistesc. Panica piere din senin. Privesc calm ochii profesorului si, când si-ipleaca în caiet, zâmbesc îngaduitor celor din banci.- Câte probleme am avut?- Patru.- Unde sunt?- N-am putut sa le fac pe toate, raspund eu umilit si cântarind dispretulprivirilor lui Vanciu.- Fa-o atunci pe prima. Stii enuntul?...Nu-l stiam. Dar am facut semn ca-l stiu. Vanciu si-a întors scaunul catre mine,si-a încrucisat bratele si astepta. A înteles, si a început sa-mi dicteze:- "într-un cerc de raza R, zona nascuta de un arc, când cercul se învârteste înjurul unui diametru care trece printr-o extremitate a arcului, are ca baza uncerc, a carui suprafata este egala cu sfertul zonei. Sa se calculeze înaltimea x azonei."Nu stiam de unde sa încep. Nu pricepeam nimic si nici nu ma puteam gândi laproblema. îmi fixasem privirea pe cele câteva cifre scrise la coltul tabliei siîncepui a-mi framânta figura, ca sa creada Vanciu ca-mi framânt mintea. întimpul acesta, eu gândeam: "Ei, al dracului!" si apoi pocneam din dinti. Era totce puteam face.Vanciu ma socotise multa vreme imbecil si ma menajase. Poate a aflat, însa, cama prefac, ca nu învat niciodata si, de atunci, nu se mai lasa înduiosat denatângia mea. Totusi, bâlbâielile, zapacelile si mimica simulata la tabla nuramân fara efect; Vanciu îmi da întotdeauna ajutor.- Ei, nu merge?- Avem un cerc...îmi adusei aminte ca si în caiet facusem unul, plimbând creionul pe margineaunui capac de calimara. începui a construi cercul, si stergeam mereu, ca sa maitreaca din timp. Dar totul era zadarnic, pentru ca nu stiam problema.- De ce nu înveti, ma?- Invat , domnule Vanciu, dar ma zapacesc... -Cine îm^a bine....- Eu învat, domnule Vanciu...- Nu ma întrerupe!... Cine învata bine, nu se zapaceste...- Stiu, domnule Vanciu...- Spune atunci.- Stiu, dar sa vedeti...- Repeta enuntul.Pauza lunga, în care timp baietii îsi tineau rasuflarea.-La loc!...M-am asezat în banca, usurat. în carnetul albastrui, la ziua de 15 mai, Vanciu saiscalit sub un magistral si dureros de citet "insuficient". Eu m-am prefacut caurmaresc cu atentie si curiozitate calculele vecinului meu de catalog, un italianroscat si miop, care se încapatâneaza sa nu poarte ochelari. Acela îsi stialectia. Explica, explica, iar Vanciu îi striga la rastimpuri, exasperat:- Lucreaza, domnule!...Dupa ce a iesit Vanciu, baietii m-au înconjurat si m-au întrebat, bucurându-se:- Ce te faci, tipule?Le-am raspuns ca putin îmi pasa, pentru ca eu sunt eu, iar ei, simpli elevi dintrasasea reala. De câte ori sunt umilit, ma arat superior si nu ma feresc de a ledovedi celorlalti întregul meu dispret. Eu înteleg ca aceasta reactiune ecopilareasca, dar nu o pot îndeparta. Când ma linistesc, ma mustru.M-am întors acasa împreuna cu Dinu, si, pe drum, am planuit capitole dinroman. Nici nu voiam sa ma gândesc la noul "insuficient", pe care mâine vatrebui sa-l arat mamei. Socoteam amândoi ca singura mea nadejde nu ramânedecât Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecât delucru.Acum însa, dupa ce am scris atâtea pagini în caietul meu, nu mai am curajul saîncep cel dintâi capitol. Se apropie seara, mâine am lectii grele, iar pe masa amlasat la jumatate Bouvard et Pecuchet.II. GLORIA LUI ROBERTRobert mi-a marturisit, odata, ca D'Annunzio îi seamana. A citit L'enfant devolupte si Le Feu, dar pronunta Piacere, II Fuoco. Ma viziteaza în mansarda siîmi vorbeste melancolic de neghiobia noastra si de gloria sa. Ascultându-l, magândesc la personajul pe care îi voi crea eu din Robert. Câteodata zâmbesc:întrevad un Robert împlinit, schimbat, transfigurat. El ma suspecteaza.- Ce ai, doctore?Trebuie sa nascocesc raspunsuri istete. Robert banuieste de mult ca îi ascundpareri asupra-i. El ma admira si ma dispretuieste, în acelasi timp. Mi se plângede slabiciunile lui, care îl împiedica sa ajunga glorios.- Daca am glorie, femeile si banii vin de la sine...Robert se înflacareaza când vorbeste de femei. Ursuz, cum îmi place sa maport cu el, l-am surprins de multe ori ca le cunoaste din carti si din filme. Poatee înca virgin. E un adolescent fara sprâncene, cu buze de taranca tânara, cubarbie lustruita, cu obrajii moi si frunte îngusta. Eu spun tuturor ca Robert e unbaiat frumos.Dar nu scriu, înca, în caietele menite romanului. Nu ma sileste nimeni saamanuntesc portretul prietenului meu. Vreau sa ma ocup acum de Robert,pentru ca el va fi un personaj de seama în romanul meu, si trebuie sachibzuiesc conflictul pe care îl va dezlantui.Conflict, între cine? Iata ceea ce ma împiedica sa încep primul capitol. Nu miarnhotarât intriga. Eroul sunt eu; aceasta e tot ce stiu. Romanul va cuprindecrizele si sfârsitul adolescentei mele, fireste. Ma voi zugravi si analiza alaturi deatâti prieteni si tovarasi de scoala. Dar subiectul romanului meu trebuie sa-linventez. Si pentru ca nu cunosc subiect fara eroine, trebuie neaparat saintroduc pe vara-mea. Am încercat. N-am putut scrie nici o pagina. Mi se pareaca trebuie sa scriu ca într-un-roman: atent, înflorit, exagerat. Am înteles ca madepartez deceea ce puteam spune eu, ca repetam scene citite în carti. Si atunci amânamiar capitolul.Care ar putea fi subiectul romanului? Dragostea mea catre eroina dinvilegiatura, nu. Eu n-am iubit; nici unul dmtre prietenii mei nu a iubit, asa cumse afla în romane. Nu stiu daca ar putea interesa un fapt sufletesc pe careautorul însusi nu-l cunoaste. Si apoi, eu nu cred ca dragostea e ceea ce sepoate surprinde mai interesant în adolescenta. Nu cunosc decât adolescentanoastra. Dar, oare, nu trebuie sa scriu numai despre ea? Eu am cunoscut crizemai interesante. Si o parte din prietenii mei le-au cunoscut. Trebuie sa caut uneveniment în jurul caruia sa se întâlneasca toti eroii romanului. As fi fericit sagasesc un conflict. A-tunci, planul de lucru ar fi simplu. M-as multumi saprezint, rând pe rând, personajele, nici unul întrecând saptesprezece ani. Aslamuri, apoi, conflictul. Romanul s-ar continua si sfârsi din propriile luinecesitati. Când...Dar toate acestea sunt palavrageli inutile. Eu nu am gasit nimic firesc, trait,care ar putea preface romanul meu într-un roman cu subiect. Prietenii îmi spunca voi scrie un roman de moravuri scolaresti. O lume ignorata, viciata sineînteleasa în literatura. Dar eu nu pot descrie. Fara sa vreau, modific,exagerez. Si apoi, romanul trebuie publicat, înainte de toate, pentrupromovarea mea în clasa a saptea. Trebuie sa fie o o-glinda a sufletului meu,fara a fi un roman psihologic; pentru ca nu-l vreau falsificat de analize. Nu amsa-l scriu nici sub forma de Jurnal. Atunci as uita mereu ca scriu pentru cititoristraini, m-as ocupa prea mult de amanunte intime si n-as avea succes. N-asavea singurul lucru pe care îl caut.Dupa ce am încheiat ultima fraza, m-am oprit. E adevarat ca aceasta caut? Nustiu, nu stiu. Sunt atâtea lucruri de spus, si nu am tragere de inima sa le scriu.în orice caz, adevarul asupra mea si asupra altora l-as spune în caieteleJurnalului, iar nu într-un roman pe care îl vor citi atâti necunoscuti, în fatacarora nu trebuie sa apar cu toate slabiciunile mele...Nu gândesc întotdeauna astfel. Dar mie îmi place sa ma contrazic. Din pricinaaceasta nu recitesc bucuros memoriile vechi.Dar am pierdut iar firul. Adevarul e ca Romanul adolescentului miop va fi oserie de scene, de impresii, de portrete si de concluzii asupra mediuluiscolaresc si sufletului adolescentilor. Dar aceasta pare pedant si rece. Mai ales"concluziile". Sunt sigur ca romanul meu nu va cuprinde concluzii; pentru ca euînsumi nu mi-am gasit pâna acum. Dar seria aceasta de scene, cine o vapovesti? Sa renunt la idila eroului meu?...Am plecat de la Robert, de aceasta sunt sigur. Daca l-as sili pe el, în roman,sa iubeasca o fata pe care o iubeste si Dinu?... E stupid. Nu i-am vazutniciodata iubind. Flirturile lor nu-mi dezvaluiesc nimic, pentru ca nu-i prefac. Iaram alunecat în discutii critice. Romanul meu va fi scris fara discutii, faraexplicatii date în jurul oricarui fapt.Exercitiile în jurul capitolului I n-au avut rezultat. Voi încerca sa scriu pregatiride roman si sa clasific material - asupra measi asupra celorlalti - chiar înJurnalul acesta. Voi avea grija, însa, ca atunci când imaginatia se atâta sitransfigureaza realitatea, s-o încurajez, s-o ajut, iar nu s-o potolesc, ca maiînainte. Ma voi gândi daca trebuie atunci sa adaog foi noi, în care sa precizez:"Acest pasaj e neadevarat; altfel s-au petrecut faptele". în orice caz, pregatiripentru roman, încercari de a schita anumite capitole - ce vor fi acolo povestitela persoana a treia -trebuiesc începute sistematic. Robert, de la care am plecatîn aceste pagini, e un prilej.Cu prietenul meu Jean Victor Robert am încercat, în Saptamâna Patimilor, ceadintâi aventura. Prietenii ma cred timid printre fete. Eu sufar din pricina miopieisi a urâteniei mele. As suferi mai mult daca as fi respins. Iar eu vreau sa învingîntotdeauna. De aceea ma arat retras, dispretuitor. Nadajduiesc într-un timpcând munca ma va înalta destul ca sa atrag privirile. Suferintele mele - pânaatunci - nu le va cunoaste nimeni.Dar toate acestea n-au ce cauta alaturi de o aventura erotica. Sa iau seama, sisa nu le strecor si în roman.îndemnat de Robert si de Perri, aducând si pe Dinu, am întâlnit în acea dupaamiazapatru fete în Parcul Carol.în Parcul Carol se întâlnesc perechile de liceeni, aceasta se stie. De aceea, eum-am împotrivit mult. Ma stânjeneau privirile strainilor. Parcul era preapopulat, chiar cu perechi. Iar noi - cu sepci de liceeni, lânga ele, cu uniforma -eram de-a dreptul suspecti. Totusi, acela a ramas locul de întâlnire. .Robert le cunoscuse. El marturiseste ca fetele îi dadeau târcoale si atunci,resemnat, le-a vorbit. Perri ne sopteste ca le-au "agatat" amândoi într-o seara,pe bulevard. Robert era stânjenit si le vorbea despre literatura franceza. Feteleau ramas fermecate.Le-am întâlnit lânga Arene, pe o alee dosnica, zâmbind si rosind. Ni s-auprezentat din vârful buzelor. Cu toate încercarile de a se dovedi nevinovate, laprima aventura, lasau aceeasi impresie de ucenice dintr-un atelier de croitorie.Erau simplu îmbracate, cu obrajii pudrati, cu parul atent presat, cu buzele timidînrosite. Am auzit acele adorabile fraze de început, cu ironii stupide, râsîncurajator, cu gesturi. Fetele se aratau magulite de tovarasia noastra.Mergeam împreuna, doua fete si doi baieti. Nu ascultam decât pe Robert, careîncerca sa aprinda discutia asupra iubirii si femeii. Perri cocheta o vulgaritateimpresionanta. Dinuvorbea rar, privind în ochi, fumând, asteptând sa farmece. Eu taceam, cu unsmoc aspru de par rosu pe frunte.E inutil sa reproduc aici conversatia. într-o jumatate de ceas, gheata serupsese. Ne-am distantat, perechi, perechi. Eu ramasesem cu sora fetei care îiplacuse lui Robert. O bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri. De câteori o priveam, ma tulbura gândul ca am mai vazut-o în toate grupurile de fete,în toate liceele, la toate serbarile. Era cea mai mica din grup si, poate, cea maicuminte. Eu am vrut sa-mi dovedesc ca am curaj. îmi spuneam: "Sunt las dacapâna ce numar zece nu îi trec bratul sub bratul meu." Fata s-a înrosit mult,mult. Eu eram palid, întunecat. Vorbeam, vorbeam. îmi ajungeau pe buze toateanecdotele erotice, toate cuvintele cu doua întelesuri. Fata care nu surprindeaîntotdeauna sensul tainuit se pierduse. Eu paseam apasat, strângându-i bratul,înfiorat de tremurul trupului, de aburii parului, de buzele ei.îmi spuneam: trebuie s-o sarut! Numaram pâna la zece. Nu îndrazneam. Maîncruntam, rosu, zapacit, umilit. Fata cuteza sa vorbeasca, îmi porunceam. Siea se scutura sub buzele mele reci, strivite pe obraji, pe par, pe umarul destofa decolorata.Dar voiam prea mult si faptuiam prea repede. Era înca zi deplina. Se zareau sise auzeau celelalte perechi. Eu mi-am silit tovarasa sa se aseze cu mine, lângaun brad pipernicit. S-a asezat mai mult târâta. Nu vorbea nimic. Se împotriveacu ochii, cu mâinile. Eu gândeam cine stie ce act nebunesc. Si fata seînspaimânta. Când i-am sarutat buzele, s-a ridicat ca un arc, si-a scuturatrochia si mi-a spus, lacramând, ca pleaca sa-si caute sora. Eu mi-am pierdutîntr-o clipa dorinta stupida de a ma dovedi necioplit, incult, brutal. M-amapropiat de ea si am mustrat-o ca s-a lasat sarutata de mine. Nu stiu de ceeram îndemnat sa mint. Minteam spunându-i ca am voit sa aflu daca e"cinstita" sau daca seamana surorii sale. Am început sa-i învinuiesc sora deatâtea lucruri care o rusinau, iar pe mine ma alinau. Vorbeam aspru, cu ura,rau, împotriva surorii, - pe care atunci o cunoscusem -, marturisind ca stiumulte lucruri compromitatoare asupra-i. Fata aproape plângea. Eu staruiam.Spuneam ca trebuie sa ajunga din nou "fata morala". îmi placea s-o chinuistupid.Ne-am întâlnit toate perechile la cealalta parte a Arenelor. Fetele sesarutasera, se îmbratisasera cu prietenii mei. Jean Victor era fericit. Dinu îsifagaduise, poate, sa revina. Ochii tuturor s-au oprit asupra-ne. Eu livid, eaplânsa. Cine stie daca nu ne invidiau...Eram furios pe mine. Nu întelegeam de ce vorbisem lucruri straine sufletuluimeu si, apoi, de ce o chinuisem absurd, exagerând un rigorism moral care îmiera strain si antipatic. Nu lamuream nimic. Faptul mi se parea o amintire decosmar.Povestind lui Robert, la întoarcere, aventura, el n-a stiut ce sa creada.Meditând, însa, mi-a raspuns ca a fost ceva "interesant", dar nu prea mult.Trebuia sa fiu mai brutal, sa merg mai departe. E curios cum n-a priceput caeram îndurerat de cele ce se întâmplase.De atunci, nu-l mai întovarasesc în întâlniri cu fetele. El raspândeste zvonul cama tem. Poate ca zvonul nu e cu totul în afara de adevar.Iata ca am vorbit, pâna acum, prea putin de acest prieten, care va fi unpersonaj de seama în roman. Poate, nici nu-l cunosc. Robert citeste ceea ce îlîndemn eu si vorbeste mult asupra cartilor citite. Dar pe mine - poate dintr-oinvidie nemarturisita - ma supara oratoria lui fara miez. Ma supara Robert,pentru ca e sentimental, e marginit si încrezut. Pentru ca acest caiet e Jurnalulmeu, trebuie sa ma întreb: eu nu sunt tot atât de încrezut? Sa nu ma tem deraspuns. Stiu ca ma socotesc deasupra tuturor celorlalti. Dar aceasta o ascundîn mine, si în roman nu se va trada. Robert îmi spune ca ceea ce îl pastreazavietii e gloria. Eu ma prefac ca nu înteleg. Si prietenul meu îmi vorbeste deD\'Annunzio. II invidiez pe acest italian cu carti frumoase si femei frumoase înamintiri. Dar eu nu ma grabesc. înainte de a pofti asemenea lucruri mari,trebuie sa muncesc mult si sa sufar. De aceea îmi dispretuiesc eu prietenul:pentru ca asteapta gloria fara sa munceasca. Robert nu e un geniu, aceasta ostiu. E numai un baiat frumos ca o fata, care iubeste teatrul si planuieste sascrie piese în trei acte. într-una din ele am si eu un rol principal. Ma va închipuiîn mansarda mea, în bluza aspra ruseasca, asa cum port eu vara, cu ochelari sicu zâmbet încruntat. Voi fi un soi de "raisonneur". As vrea mult sa stiu ce credeRobert despre mine; nu ceea ce îmi spune, ci ceea ce crede. Stiu ca madispretuieste mult, pentru ca, spune el, nu cunosc viata. Eu stau între carti. Elîsi pierde timpul sau citeste romane. El spune ca "traieste". El e complicat,pentru ca a cunoscut mai multe fete ca mine si se plimba duminica la Sosea.Eu sunt simplu, pentru ca socotesc toate aceste copilarii inutile, piedici îndrumul aspru pe care trebuie sa pasesc.Când ne adunam, prieteni multi, Robert ne vorbeste despre gloria lui. Eu îlîntreb, banuitor, daca munceste cu adevarat ca s-o ajunga. El ne spune caciteste pe Balzac, pe Ibsen si pe Victor Eftimiu. Noi toti îl tulburam cu glumerele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si an- ] tipatic în acelasi timp.Aceasta e deosebirea între mine si el: ca unul viseaza o fericire si o asteapta,iar altul se chinuie s-o ajunga, fara sa se gândeasca asupra ei. Iata o frazastupida, care nu trebuie stearsa; ca sa îmi aduc aminte mai târziu cât de simpluse fac deosebirile la saptesprezece ani.în romanul meu, Robert va trebui sa faptuiasca, sa vorbeasca, si astfel sa fiecunoscut cititorilor. E gol si suficient. Eu am fost ispitit sa-i vorbesc despre rolulînsemnat pe care îl va avea în cartea adolescentei noastre. Robert asculta cuînfrigurare. I-am spus ca îi voi exagera pacatele, îl voi ridiculiza, îi voi culegenaivitatile si neghiobiile împartasite prietenilor timp de atâtia ani si le voi asezatoate în roman. Am întârziat împreuna pâna dupa miezul noptii. Robert mi s-aplâns ca nu-i sunt prieten, ca ma arat mincinos scriind în roman numai lucrurirele despre el.- Si cum ma va chema?- Jean Victor Robert.A protestat. Mi-a strigat ca îi voi compromite cariera si gloria. Ca daca i-amaflat atâtea taine si slutenii, prietenia noastra cere ca ele sa ramâna între noi.- Scriu un roman de moravuri si un roman psihologic, minteam eu. Trebuie sacuprinda fapte reale si personaje reale,- Atunci de ce nu-mi pui si partile bune?- Pentru ca autorul romanului are nevoie de un personaj ridicol.- Si de ce sa fiu eu acela?- Pentru ca Robert, în roman, se dovedeste ridicol.Ne-am despartit aproape suparati. Meditând, Robert s-a convins, poate, ca nuvoi scrie niciodata un roman în care el sa fie zugravit ridicol. De atunci,încearca sa para schimbat, superior, modificat de lecturi când vorbeste cumine. Paseste în mansarda abatut, asa cum spuneam eu odata ca trebuie sa fieorice adolescent nelinistit. îmi vorbeste de Brand, pe care îl citise de la mine.Se încordeaza sa para erou nordic.Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine,în câteva saptamâni, ca sa-mi schimb parerile si sa nu mai fac din el un erouridicol de roman.Eu ma prefac convins de schimbare. Baietii sunt uimiti; cred ca e o farsa lamijloc. Robert se simte atât de bine cu ultimele "personaje" pe care le imita,încât începe sa creada el însusi în ele. Faptul acesta trebuie meditat. Robert,dintr-o insinuare a mea, a ajuns sa se creada altul. Mi-e teama ca lucrurile vormerge prea departe. In vacante, singur la Târgo-viste, eu cred ca îsi va reveni.Va uita pe Brand, pe Andrea Sperelli si va ajunge iarasi adolescentul marginit sifrumos, care tânjea gloria.Iata-ma încheind fara rost atâtea pagini din Jurnal. în roman va trebui sapregatesc mai dinainte finalurile.III. JURNAL DE CLASAîntotdeauna mi-a placut sa pastrez un Jurnal regulat si complet. Caietul acestal-am început în ziua când m-am hotarât sa lucrez la Romanul adolescentuluimiop. Dar am luat obiceiul sa scriu prea mult. Note scurte, însemnari din clasa,impresii continuu sa adun în Jurnalul intim. Si iata ca si acest caiet se sfârseste.Am sa transcriu tot aici o parte din însemnarile marunte, mai ales cele care îmipot sluji drept material pentru roman.îmi plac si le recitesc de câte ori am vreme, pentru ca sunt vii si pretioasepentru mine. Fireste, în roman, toate le voi schimba, le voi exagera. Altminteri,nu le va citi nimeni.O zi de la sfârsitul lui mai. Pe Caleia îl asculta Noisil la istorie. Ca întotdeauna,Caleia nu stie nimic. îndruga la rastimpuri cele ce-i sufla din spate Tolihroniade.(Tolihroniade sufla ca sa i se sufle.) E vorba de expeditia lui Marco Polo.- Pe unde au luat-o?Caleia se gândeste. Ca sa câstige timp, întreaba si el:- Pe unde au luat-o?- Da.- Au luat-o pe la Capul Bunei-Sperante.- Atunci nu-i spunea asa.- Voiti sa va spun cum îi spunea atunci? -Da.Tace. Tolihroniade sopteste, mereu mai tare. A auzit.- îi spunea Capul Furtunilor.- Si apoi pe unde au luat-o?- In Brazilia.Râsete. Caleia îsi priveste vecinii cu ura si dispret.- Si unde au ajuns? -In Brazilia.- Si ce-au gasit acolo?- Pamânturile indice.- Si altceva?- Altceva ce voiti sa mai gaseasca?Pake va ramâne repetent. în clasa a doua a fost premiant, în clasa a patra luamentiune la matematica. Acum, va ramâne repetent. Pake e tot atât de senin,si manânca tot atât de mult, si se bâlbâie ca si mai înainte. El raspunde, când eîntrebat ce se va face repetent: "Punga mea si patru bani!" Daca cineva îsiîngaduie, însa, vreo gluma, Pake îl boxeaza precipitat si voios.- Tot o gluma; chacun a sa maniere, obisnuieste sa spuna.Poate repetentia nu i-ar fi atât de sigura daca Pake n-ar fi fost surprins deVanciu la bodega, într-o recreatie, cu câteva sandwich-uri si o litra de tuica înfata. A fost chemat în cancelarie. A spus ca sandwich-urile erau ale lui, dartuica era a unui domn care plecase fara s-o bea toata. A încercat sa faca chiarportretul domnului. Vanciu îl lasa sa vorbeasca, îi aminti, la sfârsit, ca el a platitsi litra de tuica. A fost eliminat pe o saptamâna si i s-a scazut nota la purtarede la "suficient" la "insuficient"\', ceea ce ne-a îngrijorat numai pe noi si peparinti. Pake continua sa fumeze în recreatii si sa strecoare în ghiozdan osticluta cu coniac, pe care o soarbe înjurând si lovindu-si prieteneste prietenii.Desi va ramâne repetent, Pake n-a renuntat la muntii Fagarasului, nici la tabaradin Dumbrava Sibiului. Daca nu vom gasi tovarasi pentru Fagaras, vom plecanoi doi, singuri, ca în timpurile bune ale prieteniei noastre.Ora de muzica. Poate ultima ora de muzica de anul acesta. Maestrul a venit cuun teanc de note muzicale, o noua romanta a sa, Crinul, si-a venit sa le vânda.Vorbeste încet si trist.- Domnilor, nu de altceva, dar am dat o mie cinci sute de lei la tiparit si vreausa-mi scot banii. N-am nevoie de câstig... O bucata costa sase lei.Zâmbeste. Baietii dau câte sase lei si râd de autorul Crinului. Au cerut sa le-ocânte. Maestrul s-a asezat la orga si o cânta trist, clatinându-se pe scaun. Omelodie banala, pe care am mai auzit-o, nu stiu unde. Dupa ce a repetat-o decâteva ori, orga a încetat sa mai scârtâie si maestrul s-a ridicat. Aplauzefrenetice si râsete. Profesorul zâmbeste. Apoi roaga pe baritoni sa iasa afaradin banci si sa repete cu el corurile pentru serbarea de sfârsitul anului. Siadauga, tot atât de linistit:- Domnilor, daca nu faceti tacere, chem pe d-l director! Dar nu-l crede nimeni.N-au iesit decât trei baritoni.- Unde sunt baritonii? N-auziti, domnilor? Sa iasa baritonii afara din banci. Maiavem câteva zile si vine serbarea.- Las' sa vie, glasuieste unul din fund.- Care-i obraznicul?- E scris pe-al nostru steag!- Nu va astâmparati?- Unde-s doi, puterea creste.- ...si înfloreste...- ...ca un mar, ca un par...- Va dau afara!- Dai, n-ai!- Incetati odata, magarilor!- Tu l \'as voulu Dandin!- Chem pe d-l director.- Nechematului i se ia darul.- Banca din fund, va scad nota la purtare!- De ce va suparati, d-le Boloveanu?- De ce va purtati sever cu noi, d-le Boloveanu?- Profesorul îi ca un parinte...- ...iar glasul lui e divin.- Zexe!S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapapartiturile pe jos. Unul din ei "a cerut voie afara". Si pentru ca n-a obtinut,pretinde ca nu poate cânta, ca e "o adevarata barbarie si abuz de putere, ceeace se petrece la liceul acesta!". Boloveanu cânta înainte la orga, numarându-sidin ochi baritonii.Fosil încearca sa se strecoare afara. Fosil nu e simpatizat, pentru ca e schiop,pâraste baietii, e zgârcit, învata bine, copiaza la teze, cunoaste chimie si - pedeasupra - mai e si evreu. Baietii îl striga din banci cu glas tare, ca sa audamaestrul.- Unde te duci Partiniseanu?- Unde fugi, Fosilo? Nu stii ca d-l profesor nu lasa pe nimeni afara?- Stai la loc, Fosilo!- De ce nu respecti ordinele d-lui profesor?Partiniseanu, rosu, se târaste în banca. Asteapta. Caleia, care sta în spatele lui,citeste Le petit parisien; îi trage o palma peste ceafa. Palma a rasunat, baritoniisi-au întors, cântând, capetele.Fireste, dupa ora, Fosil a reclamat pedagogului. Caleia va face o ora de arest.*Aguletti a plâns astazi la ora de chimie si a pomenit numele tatalui sau mort,ca sa nu-i puna Toivinovici "insuficient". Scena m-a facut sa rosesc jenat, sa-mifrâng mâinile de enervare. Simteam ca ma copleseste o revolta nelamurita simila pentru Aguletti, si ciuda pe el, si compatimire pentru profesor.Fanica regreta ca nu se poate preface atât de bine. Aguletti s-a prefacut si amintit. As minti si eu bucuros, daca as putea; dar de ce sa vorbeasca despretatal lui, mort?Cred ca întreaga clasa a încercat sentimentul acela stânjenitor, penibil.30As vrea sa-l cunosc pe Dinu bine, bine de tot, pentru romanul meu. Nu-miajunge sa stiu ca e frumos, bun si inteligent. Banuiesc ca ceva din sufletul luine scapa amândurora. De ce arata Dinu tot mai putina tragere de inima pentruchimie? Am învatat-o amândoi, la el, într-un laborator adunat pe lavicioareleunei odaite din subsol. Anul acesta aproape a uitat formule de temelie. Nu-lmai "pasioneaza", cum spun eu. Nu mai munceste. Citeste literatura putina, seplimba si doarme mult. Niciodata Dinu n-a fost prea harnic, nici prea ordonat.Dar acum s-a schimbat mult. Poate sa fie o simpla criza. Dar eu, câteodata,singur, ma întreb: daca acesta e adevaratul Dinu, si toata pasiunea luistiintifica de un an si jumatate n-a fost decât o iluzie? Daca însusi el s-a înselatatât timp, si acum se întoarce în sine?Nu stiu, înca, ce rol va juca în roman.*Pe Robert îl dor ochii din pricina cititului si a formolului cu care s-au stropitclasele duminica. S-a frecat mult si acum îi sunt ochii rosii si lacrimeaza. Sta cubatista la ochi, încruntat. Sunt sigur ca se închipuie personaj din Ibsen, urmaritde chinuri sufletesti si trupesti. Umbla printre baieti, ca ei sa-l vada cum suferasi sa-l compatimeasca. Când îl întreaba vreun profesor de ce sta cu batista laochi, e fericit si raspunde în asa fel, încât orice om inteligent sa poata întelegeca cititul e pricina durerii lui de ochi.Mie mi-a spus ieri:- Nici nu stii cât ma dor ochii. Aseara arn citit pâna la doua.Eu m-am prefacut mirat ca citeste atât de putin si l-am mintit ca nu ma culcniciodata înainte de trei.*Teza la matematica. Problema, ca de obicei, foarte usoara. Cum însa eu nustiam nimic - pentru ca nu învatasem nimic întreg anul -, priveam si nupricepeam. începea sa-mi para rau de nestiinta mea. Cât de putin as fi citit, sitot o rezolvam. în jur, baietii lucrau aprins. Numai Malu-reanu si Colonaspriveau caietul cu aceeasi statornicie interogativa ca si mine. Noi trei suntemcei mai prosti la matematica din toata clasa.A început sa ma necajeasca faptul ca nu puteam face nimic. M-am apucatatunci sa însir calcule fara nici o legatura cu subiectul. Problema era detrigonometrie, iar eu din trigonometrie nu cunosc decât cazurile de rezolvare atriunghiurilor dreptunghe. Am scris ce cunosteam: altminteri, cu foaia alba, asfi capatat "rau".Pe trimestrul întâi, ca sa-l întarât pe Vanciu si sa ma razbun ca zâmbeaîntotdeauna când eram la tabla, sigur de ignoranta mea, am închis caietul deteza si am început sa scriu pe o foaie scoasa din geanta. Scriam ca sa ma vadaVanciu si sa se supere ca nu stie ce scriu, de ce scriu31si cum am curajul sa scriu. Vanciu se uita la mine, si se uita uimit. în acelasitimp, eu ma bucuram ca am prilejul sa ma analizez si sa-mi însemn sufletul dinceasul acela pe hârtie. Am vârât la urma fituica în buzunar - unde s-a adunatun teanc întreg....Daca iau media "insuficient" si pe trimestrul acesta, nu-mi mairamâne nici o nadejde.*Notita din 2 iunie, când am vazut ca colegii din fata sunt tristi, nu vorbesc sistau pe gânduri.Iata ceea ce se petrece în sufletele noastre, acum la apropierea sfârsitului dean: ne copleseste melancolia. Suntem obositi, dezgustati de scoala, sleiti decaldura si ne întristam, totusi, când se apropie sfârsitul anului. Ne aratammultumiti si râdem, si vorbim, dar în suflete pastram toti un început denostalgie. Se întelege lesne aceasta. Poate ne gândim la placerile verii si neîntristam amintindu-ne ca vom fi singuri. Despartirea ne alunga bucuriile.Suntem atât de legati între noi, dupa sase ani de clasa? Sau poate e altceva?Poate ne întristam ca vacantele nu ne aduc cele ce închipuisem noi, înca de pela Pasti, ca vor aduce. Toti socotim cele dintâi zile de vacanta un rai. Si nu easa. Ne obisnuim, în ultimele saptamâni de scoala, putin câte putin, cuplacerile libertatii. Si, când se vesteste vacanta, cautam zadarnic marea sinesfârsita voluptate. Eu n-am gasit-o. E drept, multi dintre noi par veseli sizgomotosi, dar aceasta nu dovedestenimic pentru mine. De atâtea ori ma pot preface...*Astazi, Fanica a capatat "bine" la chimie. S-a întors în banca istovit, desfigurat;îi tremura glasul, când s-a scuzat ca nu are carnetul de note. Dupa plecarea luiToivinovici, a sarutat tabla si a daruit baietilor o suta de lei pentru cornuri siciocolata. Ceea ce, pentru zgârcenia lui Fanica, e mai mult decât o nebunie. Cu"binele" luat la oral si-a asigurat media. Fanica e terorizat de chimie. Cred caciteste de zece, cincisprezece ori fiecare lectie; si o uita de cum e chemat latabla. Se emotioneaza ca în fata inspectorului. Se face rosu, se bâlbâie,framânta buretele cu creta la un loc. Uraste pe Toivinovici si se înspaimânta decâte ori se deschide usa, în ora de chimie. La extemporale naduseste, seclatina în banca, se tradeaza daca încearca sa afle un amanunt de la vecin, sezapaceste, varsa calimara, transcrie de trei ori problema. înainte cu câteva zilede teza, pierde pofta de mâncare. în ajun, învata pâna dupa miezul noptii si sedesteapta în friguri. Ajunge la liceu slabit, uluit, epuizat. Când intra Toivinovici,Fanica înlemneste cu ochii la el. Se dezmorteste când striga absentii. Apoiajunge nervos, nerabdator, se framânta în banca, se chinu-ie pâna ceToivinovici citeste problemele sau enunta subiectele de teza.32Când suna clopotul si nu si-a sfârsit lucrarea, Fanica îsi pierde cumpatul,încearca sa scrie precipitat o concluzie, oricare. în tot timpul orei a scris"literatura" în jurul subiectului ca sa umple pagini si sa convinga pe Toivinovicica a învatat. De obicei, concluziile sunt partile lui cele mai bune, pentru ca nusunt expuse "literar".Fanica poarta în permanenta piramidoane în buzunarul de sus al tunicii. Baietiiîl îndragesc, pentru ca e inteligent si sperios. Râde în toate orele, afara dechimie si matematica. Cunoaste cele mai abile formule de introducere cândtrebuie sa ceara scuze profesorilor. Nimeni nu stie, însa, de ce i se spune"Cocos".IV. ÎNTRE DONJUANIAsta-seara au venit la mine Robert si cu Dinu si au hotarât sa ne plimbam înCismigiu. Robert purta pantaloni albi si pantofi cu funda. Dinu, haina deschisa,cordon de antilopa si tabachera de argint. Amândoi, fara sepci si fara palarii.Jean Victor Robert - care se socoteste geniu - îsi tine dreapta la frunte de câteori e nevoit sa stea pe scaun. Dinu - despre care fetele spun ca e "dragut siironic" - cauta sa se vadeasca cinic, Don Juan si paradoxal.Eu mi-amîncheiat tunica si am coborât în strada. Robert a oftat si Dinu mi-aoferit tigari. Robert ofteaza pentru ca e geniu. Mi-a marturisit într-o noapte cageniile sunt nefericite.- De ce?Robert m-a mângâiat, blând si imens.- Tu nu pricepi asta...Pentru Robert, eu sunt "doctorul". Am toate simptomele: urâtenie, miopieprecoce si desfiguratoare, preocupari erudite. Robert, însa, care e geniu, maconsoleaza:- Fiecare cu ursita lui, doctore...Dinu e banuitor si nedrept. Se îndoieste de Robert. Aceasta pentru ca e tot atâtde frumos ca el si - desi zvoneste peste tot ca nu se teme de Robert - îlnecajeste concurenta. Rivalitatea lor s-a accentuat la o nunta, când parteneralui Robert, o blonda bacalaureata din Târgoviste, a sfârsit prin a darui lui Dinuun trandafir de la pieptul rochii. Dinu pastreaza trandafirul într-un sipet cuscrisori si flacoane colorate. Dar Robert zâmbeste genial de câte ori aude deîntâmplarea aceasta.- Copilarii...Pe bulevard, urmaresc cu ochii fetele si doamnele. Fiecare se trudeste sa paramai îndraznet.33- Frumos corp, afirma Dinu, cu ton de specialist încercat.- Nu-mi plac picioarele, glasuieste Robert, cu dispret. Dinu se înroseste înîntuneric, renuntând, fireste, la arbitrajul meu.- Ai mai vazut-o pe Sylvia?Ataca Robert; Sylvia e o frumoasa si veche "simpatie" de a lui Dinu, pe care îlîntâlnea în aceeasi familie, de doua ori pe an: la Sfântul Dumitru si a treia zi dePasti. De câteva luni, Sylvia a fost fermecata de Robert.Dinu afecteaza ca idila lor e distractiva:- S-a urâtit groaznic în ultimul timp.- Ti se pare? întreaba, perfid, Robert.- Si apoi, Sylvia a fost totdeauna o fata vulgara...Prevestind furtuna, închei analiza Sylviei cu o întrebare stupida. Hotarasc, apoi,sa ne odihnim.- Hai mai bine dupa fete...Eu gasesc propunerea compromitatoare, si Robert se asaza, fericit ca nu i-amacceptat-o.Dinu fumeaza visator. Robert se pregateste sa ofteze. Eu astept. Stiu ce are sase petreaca. Din pricina celor saptesprezece ani, a noptii de vara si a muziciimilitare, cei doi vor deveni melancolici. Va pieri rivalitatea. Si vor începe aceleinsipide marturisiri, soptite cu ochi înlacra-mati, unor prieteni dezarmati sireceptivi.Dinu e mai zgârcit în confesiuni. Robert, însa, e fecund si obsedant. Ochii seînchid. Robert devine absent si imagineaza. îsi imagineaza un suflet torturat sisatanic. Dinu, modest, spune ca el seamana cu Anatole France: sceptic siepicureu.în noaptea aceasta eram hotarât sa lupt, pâna la urma, împotriva unei discutiice ameninta sa ajunga spovedanie. Robert nu ma privea.- Ce nefericit esti tu, doctore...Ma magulea perspectiva de a se vorbi despre mine. Noi toti cautam aceasta, sicautam sa alimentam discutia si s-o prelungim cât mai mult. Dar acum era oprimejdie.- Dar nu sunt nefericit deloc...- Zadarnic te ascunzi, ritma Robert, profund. Dinu asculta, asteptând revansa.- Cum poti trai tu fara iubire, fara femeie, fara aventuri, continua Robert cuochii în coroana teiului.- Uite ca traiesc, constatai eu, umil.- Si asta numesti tu viata, tinerete?...Când Robert vorbeste despre viata si despre "iubire", ritmeaza frazele, ca îndrame.- Sa nu cunosti atâtea voluptati ale vârstei... voluptatea de a stapâni femeia, dea o calca în picioare, lovindu-i potirul plin al dragostei...- Care potir? ma prefacui a nu pricepe eu, presimtind primejdia de a-l ascultape Robert psalmodiind un sfert de ceas.- Nici asta nu pricepi, doctore?...- Daca nu vorbesti clar...- Sa te îmbeti în aroma trupurilor suave, sa pasesti pe sub alei, brat la brat cusclava ta...Ma uitam la Dinu si ma întrebam de ce nu ataca. Sentimental înfrigurat, Robertse dezgolise. "Ironia" lui Dinu putea fi atâtata.- Femeia... Nimeni nu o cunoaste... sa te culci în paturi albe, feciorelnice.Dinu izbucni.- Bine, ma Robert, pâna când o sa-ti rabdam noi fanteziile?- Nu-s fantezii, iubite, vorbi prezumtios Robert, e reala realitate...- Ai avut tu vreo fecioara?- N-am spus ca am avut fecioare. Am spus "paturi feciorelnice"...- Ce numesti tu "feciorelnic"? intervenii si eu, paie peste foc.- Ia lasa-ma, doctore, cu filologia ta...- Nu-i vorba de filologie, ma prefacui eu necajit, ci de fecioare.- Nu ma pricepeti...Robert e nefericit ca noi nu îl pricepem. De câte ori nu stie ce sa raspunda,ofteaza: nu-l pricepem.- Stii ca mi-a scris Maria...Amândoi, si eu si Dinu, suntem siguri ca nu i-a scris.- Ce-ti spune?- Ma plictiseste, draga, cu declaratiile.- I-am spus ca n-o mai iubesc. Nu e genul meu...Robert se culca iar pe banca, cu privirile în tei. Gândeste. Muzica a încetat. Trecperechi pe sub alei, si Dinu le urmareste cu ochii. început de vara, cu ispite. Masimt si eu tulburat, dar lupt. Nu vreau sa sucomb melancoliei si sa lemarturisesc si eu mai mult sau mai putin realizate idile de vilegiatura.- Nu te-am vazut niciodata cu femei pe strada, ataca prin surprindere Dinu.- Eu na umblu cu amantele mele pe strada...A urmat dupa aceasta o pauza. îl simteam pe Dinu nelinistit. Desigur ca eraispitit sa se destainuiasca. Am ajuns un foarte bun observator. Pot recunoasterepede pe cei chinuiti de aceasta nevoie launtrica. Mie mi s-au destainuit foartemulti prieteni. Ei ma socotesc creat pentru a asculta confesiuni. N-au întelesniciodata cât de putin ma intereseaza sufletele3435lor. Pentru ca destainuirile nu sunt sincere. Fiecare încearca sa apara în fataceluilalt mai original: sa-l faca sa-l admire sau sa-l compatimeasca.Si cu toate acestea, si eu încerc la rastimpuri nevoia de a-mi deschide sufletul.Dar ma înfrâng. Si nu vorbesc niciodata, nimanui, despre cele ce banuiesc case petrec înlauntrul sufletului meu. Pe mine ma supara confesiunile. Sunt oslabiciune. Eu nu înteleg cum un barbat poate avea nevoie de sprijinul altuia.Chiar cel mai bun prieten e un dusman în ceasurile grele. Atunci, trebuie saramâi singur. Trebuie sa izbândesti sau sa fii înfrânt, singur.Iar eu nu ma pot destainui prietenilor. Prietenii si-au facut parerea lor despremine: doctor. Eu - dupa acele prea putine lucruri pe care le stiu - cred altfel.Daca m-as dezvalui, însa, prietenilor, mi s-ar spune ca "pozez". "Poza"înseamna pentru baieti tot ceea ce se deosebeste de ei...întelegând inevitabilul, îl întrebai pe Dinu care a fost prima lui femeie.- Cum, înca nu ti-am spus? se ridica fericit. Ba mi-o spusese, si de nenumarateori.- Am auzit-o de mult, dar nu mai mi-aduc aminte. Si apoi, sa auda si Robert...- Da, da: ma intereseaza.Eu ochii cum Robert se asaza la pânda.Ascultasem aventura aceasta si notasem o suma de versiuni. Dinu avusese,pâna acum, saptesprezece femei. Stiam si cum le cheama, si ce par au, si altemulte amanunte. Dar, îndeosebi, versiunile primei femei ma interesau. Pentruca existau felurite si nostime versiuni. Una din ele marturisea ca prima femeieera roscata, vaduva si locuia pe aceeasi strada cu el; alta ca, dimpotriva, aveaparul negru-corb, era casatorita si foarte bogata. Nu numai atât. Circula sisubspecii, precum si varietati de versiuni. Asa. de pilda, tot prima lui femeieavea odata parul negru, era vaduva si locuia pe aceeasi strada cu el; sau eraroscata, casatorita si bogata; sau locuia pe o strada cu el etc.Dinu începu pe un ton degajat. El - era în clasa a treia, baiat frumos, ochiinegri, buze rosii, tunica croita pe solduri - se întorcea odata de la scoala. Când,fara veste, dintr-un gang iesi o servitoare stânjenita si-l apuca de mâna. Nici nuavu timp sa-si dea seama ce face, când se trezi într-un dormitor. în dormitorera un pat, iar în pat o fata cu parul aramiu, foarte luxos învestmântata.- Fata? iscodi curios Robert.- Parea numai, raspunse prudent celalalt.Eu nu spuneam nimic. Dar atunci, Robert se hotarî si se întoarse spre mine.- Nu ti se pare, doctore, ca aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul luiCaragiale?36Mie mi se pare ca "aduce" îndestul. Dar am raspuns naiv:- De unde vrei tu sa cunoasca prima femeie a lui Dinu Pacatul lui Caragiale?S-a auzit, timp de cinci minute, muzica militara de pe malul celalalt al lacului.- Ai citit Pacat? îl întreba Robert.- Nu-mi mai aduc aminte...Am plecat târziu din Cismigiu. Acum, când scriu, nu se mai aude nici untramvai electric pe bulevard. Nu mi-e somn. Mi-e cald. Si nu sunt multumit....Eu stiu ce se petrece cu mine: sunt un sentimental. Zadarnic încerc sa maascund. Sunt sentimental ca orice alt adolescent. Pentru ca, altminteri, n-as fiacum întristat. N-am nici un motiv sa fiu întristat.Eu am înteles de ce nu sunt multumit. Pentru ca nu "mi-am deschis sufletul"prietern\'or. Sunt si eu ca toti ceilalti.Am s; eu nevoie de prieteni. Zadarnic ma minteam. Si eu, ca toti ceilalti.Vreau adevaiul, pâna la capat. Vreau sa fiu sincer.Parca eu nu stiu? Nu stiu ca sunt sentimental si slab, si lipsit de vointa? Nuvisez si eu fecioare blonde, cu care sa ma plimb prin parc, sub luna, sau pe lac,într-o luntre alba? Nu ma visez savârsind fapte eroice si culegând laurii o datacu sarutarile frumoaselor necunoscute care...?Dar toate acestea sunt lucruri triste si stupide. Eu nu ma îndrept scriindu-le încaiet. Si nici nu le pot scrie. Sunt caraghioase.Ar trebui sa fac altceva. Ar trebui sa-mi caut frânghia si sa ma biciuiesc. Pentruca sunt imbecil. Pentru ca îmi pierd timpul ratacind prin Cismigiu si mi-l pierdacum visând Margarete iluminate, cu ochii înaltati spre cer, cu mâinileîncrucisate pe piept.Mai mult. Sunt cel mai natâng dintre toti, orisicât m-as ascunde. Sunt atât denatâng, încât nici nu ma revolta noaptea aceasta pierduta, si slabiciuneasufletului meu, si ruina vointei mele, si pustiul mintii mele. Si scriu aici, în loc sama biciuiesc si sa ma purific. Sunt dezgustat de tot, chiar si de durere. Cautamdurerea trupului. Acum... Si nici nu mi-e somn. Si nici nu pot citi. Ceea ceînseamna ca sunt imbecil.37V. UN PRIETENPrietenul meu Marcu e înalt, uscat, cu ochii mari si bulbucati, parul cret, mâinilelungi, picioarele lungi. Sta în banca din fund si citeste romane frantuzesti.Baietii îl cred prost si îi spun, din pricina lungimii nasului, "Tandarica"; iarpentru ca e evreu, îl mai striga si "Marcala". Marcu nu se supara nici de oporecla, nici de cealalta. Vine în fiecare dimineata cu romanul în ghiozdan si-lciteste linistit, în fund. Daca e zgomot, se încrunta si citeste. Daca baietii sar pebanci, îsi îndeasa degetele în urechi si citeste. Daca luptele se dau chiar înbanca lui, se muta în alta banca si citeste.Citeste romanul.Citeste si când profesorii se gasesc în clasa. Atunci îsi reazema cartea despinarea colegului din fata. Citeste si când explica profesorii, pentru ca Marcucrede ca profesorii sunt, fara exceptie, nerozi, iar explicatiile lor vatamatoareunui creier sanatos. îi spune câteodata vreun vecin:- Marcule, e aproape de tine.Adica sunt ascultati vecinii lui de catalog. Marcu îsi ridica necajit de pe carteochii bulbucati. Se intereseaza de lectia din ziua aceea. Cere câteodata silamuriri. Daca poate sa-l "duca" pe profesor, nu se da în laturi. Numai sa nu-ltina mult timp la lectie, pentru ca romanul trebuie citit. Când, însa, se asteaptasa-l asculte la chimie, nu se tulbura. Stie ca în orice caz va lua "insuficient". Ť- Ionescu Corneliu, Ionescu Stelian, Malureanu Marcu... Un baiat îl înghionteste:- Iesi, Marcule, ca te-a strigat.Si Marcu se opreste lânga tabla, cu mâinile încrucisate. Când îi vine landul siToivinovici îl întreaba, raspunde linistit:- Nu stiu, domnule.- Dar prepararea în industrie a acidului sulfuric o stii?- Nu stiu, domnule.Toivinovici întreaba pe primii doi, care au "tocit" toata saptamâna. Le turuiegura si umplu tabla cu formule.- Destul. Marcu, poti sa-mi scrii formula dezvoltata a acidului pen-tafosforic?- Nu stiu, domnule.- La loc, Marcu.Se întoarce zâmbind, izbindu-se cu mâinile lungi de pupitre, în banca, sesupara pe vecini:38- De ce mi-ati închis cartea?Odata l-a prins Noisil citind în timpul orei. Explica fazele razboiului de o suta deani si se plimba de la un capat la altul al clasei. îl zareste pe Marcu citind cupatima volumul I din Rosu si negru, pe care i-l împrumutasem eu.Fara veste, îi pune mâna pe umar.- Nu se face lectura la ora de istorie. Stii ce-am spus pâna acum? Marcu nu stianimic, si Noisil îl elimina pe trei zile.- Cartea s-o daruiti bibliotecii liceului, hotarî Noisil, adresându-se cestorului.Iar eu îmi aminteam cu durere ca era cartea mea.Când a venit Marcu iar la scoala, ne-a marturisit ca cei de acasa n-au aflatnimic, pentru ca el pleca dimineata cu ghiozdanul si citea romane în Cismigiupâna auzea sunând fabricile.- Sa-i dea Dumnezeu sanatate lui Noisil, ca numai -datorita lui am putut sfârsiLes Miserables.La teze copiaza. Scoate cartea sau fituicile, sau îi sufla vecinul. Pare calm si nuse gândeste la cele ce s-ar întâmpla de va avea nenorocul sa-l prinda.Profesorii îl cred neghiob si incult. Când iese la tabla, se înroseste si spunebanalitati sau se bâlbâie, sau nu spune nimic. Lucrul acesta a silit pe baieti sa-lclasifice drept un iremediabil prost. Unii, mai cu scrupule în clasificari, seîntreaba cum, dupa atâta lectura, nu poate Marcu scoate ceva mai mult lalectie decât bâlbâiala lui ignoranta sau tacerea si mai ignoranta.- Pentru ca dispretuieste scoala si profesorii, strig eu, luându-i apararea.Pentru ca stiu ca Marcu, când nu mai e silit sa-si spuna lectia, vorbeste foartefrumos si foarte original. Ne-am facut prieteni când ne-am întors într-o seara dela liceu împreuna. Eu osândeam romanul lui Mar-gueritte La garconne, iar el îilua apararea.îl stiam pâna atunci cum îl stiau si ceilalti. Dar mi-am dat repede seama ca maînselasem. Am început sa ne împrumutam carti. El era entuziasmat de Balzac sim-a convertit si pe mine. Citeam numai Bal-zac, tot ce ne cadea în mâna.Ajunseseram eruditi în Comedia umana si ne întreceam unul pe altul încunoasterea personajelor, amanuntelor si curiozitatilor balzaciene. Cândepuizam stocul, porneam prin librarii si prin anticarii sa ni-l împrospatam.Am raspândit amândoi pe Balzac în clasa. Unul dintre primii adepti a fostRobert. îl chinuiam dându-i sa citeasca cele mai proaste romane, Si Robert legasea admirabile. Când banuia ironia, ne marturisea îndo-indu-se:39- Drept sa va spun, nu l-am gasit pe L \'enfant maudii genial. E bine, dar nuprea...Baietii îl numesc comunist, anarhist, si Marcu nu se supara, pentru ca el i-a silitsa-l numeasca astfel. Venea la scoala cu brosuri de propaganda socialista, cucartulii de Engels si Kautsky, cu Capitalul lui Marx. Odata a adus în geanta douacarti frantuzesti, cu scoartele rosii: L \'unique al lui Stirner si un volum gros deKropotkin. Marcu spunea ca sunt foarte interesante, dar baietii - informati de el- au aflat ca volumele sunt anarhiste si l-au privit cu teama. Nu îl urasc, dar îldispretuiesc toti, cu deosebire aristocratii care pomenesc de primejdiosul "iadbolsevic".Marcu n-a marturisit niciodata serios ca e adept al anarhismului. A spus numaica e interesant si ne-a explicat, când l-am rugat, teoriile anarhiste. Daca vrea,însa, sa necajeasca pe aristocrati, se declara ucenic fatis al lui Kropotkin siBakunin.Aristocratii sustin ca el e adept permanent al anarhismului si al comunismului,dar ca nu se arata, de frica. Daca cineva spune aristocratilor ca anarhistii sicomunistii nu se pot împaca, ei raspund ca toate acestea sunt vorbe.Marcu încredinteaza pe feciorii de mosieri ca în putin timp li se vor expropriadin nou mosiile. Când l-am întrebat de unde stie aceasta, Marcu mi-a raspunsca toate sunt scornite de el, ca sa se mai supere putin si feciorii de mosieri. Lanoi în clasa nu sunt decât doi, dar Marcu spune ca sunt peste masura de multi.Nu poate orisicine sta de vorba cu Marcu. La fiecare fraza pe care o rosteste, elgaseste motive sa se îndoiasca. Pe mine nu ma supara faptul acesta, cidimpotriva, îl socotesc foarte original. Numai când gramadesc argumente pesteargumente si Marcu nu le ia în seama pentru lucruri de nimic - care i se parîndoielnice -, numai atunci ma supar. Cred ca lucrul acesta îi face placere luiMarcu, si poate nu gresesc gândind ca însasi tinta discutiilor e sa superebaietii.- L-am "turbat"!De câte ori izbuteste sa "turbeze" pe vreunul, Marcu e multumit. îsi trecedegetele raschirate prin parul cârliontat si nu-si mai gaseste locul. De aceea nupoate orisicine sta de vorba cu el.Când se deschide vreo discutie generala în clasa, între baieti, si când intervinaristocratii, el trece de cealalta parte, fie chiar nedreapta. Sfârsesteîntotdeauna prin a "turba" pe aristocrati.îndeosebi pe Furtuneanu. Furtuneanu îl numeste "evreu distructiv", uitând caare strânse legaturi cu un alt evreu, Lazimir, baiat bogat, cu \ care joacasaptamânal pocher. Furtuneanu nu-l poate suferi de când Marcu s-a aratat"nepoliticos" fata de el. Trebuia sa ne tundem toti, cu i cel putin numarul 3, sitoti am respectat ordinul. Cei câtiva care uitasera jau fost trimisi sa se tunda în timpul orelor, spre marea lor bucurie. NumaiFurtuneanu venise cu aceleasi plete negre, în care nu patrunsese masina dedoi ani. Venise cu tatal lui si tatal spuse directorului ca, daca i se tunde baiatul,si-l retrage din liceu. Iar directorul s-a resemnat si a acceptat "biletul demotivare", în care scria ca elevul Furtuneanu Petre nu poate fi tuns, pentru ca asuferit de otita. în realitate, Furtuneanu suferise de otita cu un an mai înainte,dar Furtuneanu a ramas cu parul mare. Baietii s-au revoltat si apoi s-auresemnat, ca directorul. Dirigintele însa a cerut explicatii, si Furtuneanu le-adat.- în urma otitei racesc foarte usor. E suficient sa trec printr-un curent, tuns cumas fi, si numaidecât ar reveni otita. De aceea...- Sa-l tina ma-sa în vata, completa confidential Marcu catre vecinul lui debanca, dar atât de tare, încât a auzit si Trollo. Baietii râsera.- Te rog sa nu-ti permiti cuvinte pe care nu ti le permit eu mai întâi. Te rog sa fiicuviincios. Te rog sa-ti dai osteneala sa fii bine crescut, daca n-ai crestere deacasa...- Vezi ca te îneci, i-a raspuns linistit Marcu.Râsetele au împiedicat pe Furtuneanu sa continue. Dar dupa sfârsitul orei avenit în banca la Marcu si i-a vorbit un sfert de ceas. Era foarte rosu si scuipaprin cavitatile celor doi dinti cazuti din fata. L-a insultat, l-a facut lipsit de bunacrestere si a încheiat formidabil:- Sa nu-mi mai întânzi mâna pe strada!Marcu era suficient de rosu, dar parea linistit. Mi-a marturisit mai târziumultumirea ce o încercase, pentru ca izbutise sa-l faca pe Furtuneanu sascuipe si sa se rasteasca un sfert de ceas.Si de atunci nu-l poate suferi Furtuneanu pe Marcu.De altfel, nici n-ar avea motiv sa-l admire, pentru ca nu-l cunoaste, în clasa, înfata profesorilor si a colegilor, Marcu nu-i decât rareori original. Numai îndiscutiile noastre se arata asa cum e. Poate se intimideaza în fata celorlaltibaieti sau poate socoteste nimerit sa nu li se descopere. Dar pe mine m-a miratfaptul, si nu l-am putut explica, când Marcu n-a stiut sa analizeze împarat siproletar decât întemeindu-se pe critica lui Gherea. Si i s-a mai întâmplat luideseori în clasa sa nu poata raspunde decât cu rezultatele altora. Poate ca îlintimideaza clasa si profesorul.Marcu îmi spunea ca nu crede în nimic, ca se îndoieste de toate. Când, însa,sustine o teza sau combate alta, el se îndoieste cu o rara scrupulozitate numaide argumentele potrivnice. în ce priveste probele sale, el le afirma foarte sigur.Poate nu-si da seama ca în asemenea prilejuri e.foarte putin sceptic.*4041Azi am citit cartea lui Ionel Teodoreanu: Ulita copilariei si am plâns. Nu mi-afost rusine: am plâns. M-am spalat repede cu apa rece pe fata, ca sa nu mazareasca cineva si sa vada un miop emotionat si lacramând. Am fost toata ziuaîndragostit de Sonia. Cred ca am avut chiar mai mult succes decât Stefanei. Mamînchipuit frumos, interesant si glorios. M-am închipuit la Medeleni, cântândSheherezade, cu Sonia alaturi.Azi-dimineata, e drept, mi s-au ivit înca doi cosi. I-am cercetat mult timp înoglinda si m-am întrebat daca ma va placea Sonia. Am întrebat-o. Si Sonia mi-araspuns ca geniul meu a impresionat-o mai mult decât numarul cosilor de pefrunte...Zadarnic ma prefac: sunt trist. Eu n-am fost la "tara" niciodata. Si când apunesoarele primavara, din mansarda mea cu ferestrele deschise, eu visez la livezisi la crângurile înflorite, la izvoare, la iatacuri luxoase, dudui si idile în vacantaPastelui. Eu, însa, n-am fost la tara niciodata.în serile de vara hoinaresc pe strazi, pe sub salcâmi si visez idile rustice,marturisiri sub plina luna, sau cuvinte patimase pe care nu le voi rostiniciodata. In serile de vara, zadarnic încerc sa-mi sfârsesc capitolele din Felix leDantec. Mi-e sufletul schimbat, iar eu sting lampa si visez. De multe ori m-amîntrebat ce am eu în serile de vara. Dar n-am gasit raspuns.Iar astazi am citit Ulita copilariei si-am plâns. Am plâns, pentru ca eu n-amsimtit niciodata cele ce simt eroii cartii acesteia. Eu le-am visat numai. Eu n-amavut mosie si n-am avut prietene care sa-si petreaca convalescenta la mosiamea. Când eram mic, adormeam tremurând de frig si ma jucam cu fetelecizmarului de alaturi, care n-au avut niciodata ciorapi si purtau rochite destamba. Iar eu numai am\'visat dudui si m-am jucat înainte cu fetelecizmarului.Am plâns, dar am pus apoi cartea în raft si am râs. Am râs de mine, pentru caeram înca sentimental si visator. Si mi-am spus: Ulita copilariei e o caramelabuna pentru baietii slabi de înger, ca Robert si ca Dinu. E o carte cu papusiluxoase, cu poze si cu idile. E buna pentru copiii de boieri, care calaresc,fumeaza si saruta zarzari înfloriti.Eu n-am sarutat niciodata zarzari înfloriti. Eu mi-am muscat buzele, pentru canu stiam cine sunt. Eu ma întrebam si ma chinuiam sa raspund si ma ofileamnegasind raspunsuri.Eu îmi simteam carnea tremurând si ma loveam, pentru ca eram sarac si nuputeam face ce faceau ceilalti.Am uitat toate acestea? Am uitat romanul meu? Mi-am uitat sufletul, caresufera necunoscut de nimeni, si mintea, care se zbate dornica de ceea ceimbecilii din jurul meu ignoreaza pâna si cu numele?Am plâns, pentru ca un adolescent bogat, frumos si cu parul castaniu s-aîndragostit de o boieroaica poftitoare de- tutun, care cânta Shehere-42zade la pian? Mi-am recunoscut eu generatia în fericitii de la Medeleni? Mi-ampierdut eu vacantele pentru ochii Soniei, ori m-am vârât în camari cu hârtoage,cu ochii lacramând de miopie, cu trupul chinuit de seva adolescentei si cusufletul înfrigurat de asteptarea adevarului, pe care-l cautam zi si noapte?Unde îmi era hotarârea mea de a ma arata lumii asa cum sunt, constient desuperioritatea mea si de nerozia contemporanilor mei? Unde îmi e dorintacrunta de a ma gasi si a ma poseda în întregime, daca plâng, pentru caStefanei a cunoscut "cel din urma basm"?Am uitat ca-mi spargeam dintii de furie si de invidie si ca mi-am fagaduitnaprasnic ca voi ajunge cât mai curând cineva si ca atunci voi desface salbaticpulpele celor mai frumoase femei, numai pentru ca eu, EU, am îndurat ani de-arândul chinurile carnii, numai pentru ca EU Am fost lipsit de bani si de trupfrumos, si de ochi frumosi, si de obraji frumosi?Am uitat si am plâns pe foile unei carti din Cultura Nationala? Am sfârsit Ulitacopilariei înainte de a sfârsi La lutte universelle a lui Dantec?Si nu mi-e rusine de mine însumi?... Nu mi-e rusine de numele meu si dedurerea mea, si de vrerile mele?.......Zadarnic. Eu am ramas tot trist si tot îndragostit de Sonia.Iarta-ma, Ionel Teodoreanu; dar daca exista Sonia, spune-i ca un baiat urât,care nu stie ce vrea, e trist din pricina ochilor ei.Spune-i sa vina sa-mi daruiasca trei cuvinte de mângâiere.Spune-i ca nu cer altceva decât sa ma mângâie si sa nu se înspaimânte demine.Iar daca Sonia nu vrea sa plece de acolo, din Moldova ei, spune-i sa-mi trimitaadresa, pentru ca eu am sa-mi vând cartile lui Felix Le Dantec si am sa ma ducsa ma mângâie Sonia...VI. LUNI8-9, GERMANAîn clasa I am ramas corigent la franceza, germana si româna. îmi petreceamdupa-amiezile pe un maidan, descult, înadusit, miop, jucând oina. Ajunsesemvestit în fulgerarea cu care prindeam mingea si o repe-zeam în genunchiulcelui din careu. Se vorbea chiar de intrarea mea în echipa liceului. Doua lucrurise împotriveau, însa. Mai întâi, eram cel mai lenes, mai neglijent si mairautacios din clasa. Si eram miop. Daca vedeam prea bine genunchiuladversarului, apoi nu mai aveam nicio-43data timp sa vad mingea, când ma aflam în careu. Scapam numai prinnepriceperea celui ce lovea.Trei corigente însemna o repetenta aproape sigura. Când am aflat vestea, mamgândit serios, un sfert de ceas, la sinucidere. Ma înspaimântau, e drept,chinurile si moartea. Dar pentru ca rusinea trebuia, oricum, spalata printr-unact de curaj, ma trudeam sa gasesc un mijloc, ca prietenii sa ma surprindachiar în clipa când voiam sa înghit pastila. Nu stiam eu prea bine cum puteamsa capat pastile din acelea cu care se ucid oamenii nefericiti, dar aceasta nu-mistânjenea planurile. Ma închipuiam disperat, cu pastila între dinti, luptând cuprietenii ce voiau sa ma pastreze vietii. Auzeam chiar cum strigam, zbatânduma:. - Nu, nu... lasati-ma sa mor!...Aici, eram emotionat. Dintr-o nelamurita dorinta, mergeam cu gândul si maideparte. Ma închipuiam mort. Zaream prietenii uluiti, colegii bucurându-se înascuns de acest eveniment inedit si auzeam plânsul mamei. închipuindu-mitoate acestea, lacramam, socotindu-ma persecutat de Faradopol, barbattrupes, maior în rezerva si profesor de germana. Baietii, la groapa mea,strigau:- E un criminal, e un criminal!...Iar eu regretam ca, fiind mort, nu mai puteam sa-mi arat multumirea printr-unzâmbet.Dupa un sfert de ceas, însa, pe neasteptate, m-am linistit. M-am asezat pe obanca si priveam rândurile de fericiti ce ocupau bulevardul.- Acestia nu sunt corigenti la germana, constatai eu, întristându-ma.De germana ma îngrozeam. La început, socotii ca este o datorie patriotica sanu învat limba dusmanilor mei. Mai apoi, începu sa ma stapâneasca teama deprofesor. Nu ajunsese înca director. Venise de pe front cu o tunica ofitereascasi izbutea sa ne faca sa uitam "lectia" numai cu o privire.- Was haben sie heute?M-a înfricosat preludiul acesta sase ani. Cum sunt în banca I, trebuia saraspund mai întotdeauna:- Das Haus!- Magarule!... Asa se raspunde?- ?...- Se raspunde cu o propozitie întreaga. De câte ori sa-ti spun? Was haben sieheute?- Haben sie heute: Das Haus!- Asa se raspunde?- ...o propozitie întreaga, bâigui eu.Sub*propozitiile, privirile si proportiile profesorului de germana, uitam tot.- Iesi la lectie. Unde e caietul?în caiet se aflau transcrise - cu litere "nemtesti" - câteva duzini de cuvinte pecare trebuia sa le învatam.- Drumul?- Weg! -Articolul...- Der Weg? -Das!... magarule.- Podoaba?- Ss... raf?- Cum Schraf? Podoaba!- Stiu ca începe cu s, încercam eu sa-l îmbunez. Atunci ma ajuta:- S... sm... sm...- Schutnf? ezitam eu.- Der Schmuck!, magarule.- A sti!- Wissen.- Zi-l tot.- Wissen, wust, gewusten.- Cum face subjonctivul pasiv, persoana a IlI-a plural?- La loc. Trei...M-am ridicat de pe banca si am plecat spre casa.Mama stia. O vestisera cinci prieteni, asigurând-o ca am sa promovez latoamna. Furtuna a trecut cu greu. Eu ma aparam, spunând ca sunt"persecutat".- Dar de ce te persecuta numai pe tine?- Nu stiu... Asa, vor sa ma persecute.Ne-am înteles sa-mi împart vacanta în doua: pâna în august voi fi liber, dupaaceea voi învata cu un meditator.Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami. Nu avea decâtsaisprezece ani, juca înca nasturi, citea pe Nick Winter, dar învata la scoalaevanghelica si, la Conservator, vioara.- Cum merge, micule?- Asculta-ma, Sami: astazi nu facem lectie. Mama pleaca la bunica. Mai binemâncam înghetata.- Ai tu bani?- Spune-i mamei ca-mi trebuie un caiet.- îmi ramân si mie douazeci de bani...- Nu, lasa ca îti dau mai bine marci.4445- Cât sa-i spunem ca costa un caiet?- Cincizeci de bani.- Si daca nu-mi da?Sami era banuitor si destept. îmi lua toti nasturii si ma silea sa cotrobaiesc princartoanele neamtului încartiruit la noi si sa-i culeg marci neuzate. Când începeaceasul lectiei, pentru ca asista si mama, Sami se arata sever.- Micule, jermana îi dificila. Spuneam asta si la mama...Pâna în septembrie, nu învatasem nimic. Dar au plecat nemtii si ministerul n-amai cerut germana în clasa I gimnaziala. Scapasem.De atunci, germana ma obsedeaza.*Acum, profesorul a ajuns director. Fata i s-a mai înasprit, glasul rasunaformidabil în fiecare dimineata si, când se înfurie, palmuieste elevii.- De ce vii târziu?Baiatul cu ghiozdanul încremeneste lânga usa.- ...sa vedeti... -Mars!... boule.Mie îmi spune numai "magarule" si nu m-a palmuit decât o singura data. îmiuitasem umbrela în clasa, si m-am dus s-o iau. Dar toate usile erau încuiate.Am sarit atunci pe fereastra. Pasii domnului director s-au auzit, durerosi. M-amascuns dupa usa.- Ce-i cu dumneata aici?- ...umbrela...- A sunat de iesire; de ce n-ai iesit?- Am iesit. Dar m-am întors. Ochii directorului se înflacarara.- Si... pe unde ai intrat?întrebarea rasuna, pentru mine, ca o trâmbita. Nu aveam nici curajul niciputerea sa-i raspund. Uitasem cine sunt si ce cautam în clasa cu un director sio umbrela.Deodata, îmi simtii capul smuls de trei ori spre dreapta, de trei ori spre stânga.Obrajii mi se înrosira de rusine si usturime. Ochii îmi lacramau. Tremuram, odata cu umbrela.- Iesi!... Magarule!Dar nu aveam pe unde iesi. Ma apropiai de soba, fascinat.- Ai sa-ti arzi hainele, nataraule!îi multumi pentru sfat, cu o privire umila si umeda.Dar germana, tot n-o învatam.Anul acesta, mi-am exasperat profesorul.- Domnule, va rog, eu mi-am uitat caietul acasa...46-Unu...Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla. Când ma striga, apareampalid, rigid, cu caietul si cartea.- Was haben sie heute?Fireste, trebuia sa raspund eu. Ca sa simulez lectia învatata, ma pripeam.- Lebens Gote.- Nu Gote: Goethe...Dar nu stiam. Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt, sfârseam întotdeaunacu "insuficient".*în fiecare luni dimineata, ma plimb înfrigurat printre banci, gândin-du-ma laBrand al lui Ibsen. Aceasta îmi da curaj^ Ma încrunt si ma socotesc Brandînfruntând furtunile. Nici Brand nu era înteles si nici eu nu sunt înteles deprofesorul de germana. Ne potrivim. Poate avem acelasi suflet. Când ma plimbprintre banci, simt prea bine aceasta.Dar când e zgomot în clasa, nu mai pot gândi la Brand. Ma trudesc cu pumnii latâmple, dar nu izbutesc sa-l evoc. Nu vad decât niste munti acoperiti cuzapada. Nu se arata Brand. Si atunci tremur, si mi se strânge inima, si mazbucium, cum se zbuciuma Fanica la chimie. Nu stie nimeni aceasta, dar eutrec prin clipe grele când nu se arata Brand. Atunci ma apuc sa învat cuvintelela germana.Domnul director, însa, nu e un om rau. înainte de încheierea anului, ne cheamape cei amenintati, la "îndreptare", în cancelarie. E cald, si domnul directorfumeaza.- Ce stiti? -Schiller.- Stiti voi pe Schiller?Noi zâmbim, pentru ca toti trebuie sa zâmbeasca de câte ori glumeste d-ldirector.- Hai? Stiti voi pe Schiller?întelegem ca zâmbetele n-au fost de ajuns. Unul dintre noi râde. Câtiva neajutam de batista, d-l director e satisfacut. Prudent, îmi înghiontesc vecinii.Râsetele trebuiesc sa înceteze, pentru ca d-l director e serios. Daca râdem preamult, se întuneca.- Ia sa dati un extemporal...De data aceasta, nu se supara. Ne asculta cum citim si cum traducem dinmanuale trucate, si gândul lui e la via din judetul Prahova.Dupa un ceas si cincisprezece tigari, d-l director ne daruieste fiecaruia media"suficient".-Magarilor!... Hai?47VII. CORIGENTA10 iulieS-a sfârsit scoala.Iar eu sunt sigur ca am ramas corigent la matematica. Am ramas corigent,pentru ca am vrut eu; sau, mai exact, nu am promovat, pentru ca nu am vrut.Nu mi-e rusine. Stiam de mult ca sunt cu desavârsire lipsit de vointa. Numaiinocentii mei colegi ma pot socoti un baiat voluntar, pentru ca citesc pânanoaptea târziu carti de stiinta.Eu le-am spus ca mie-mi place sa citesc, nu-mi impun asta.Dar ei nu au vrut sa înteleaga.Totul s-a petrecut firesc si dupa cum era de asteptat. In cea din urma lectie,Vanciu ne-a spus:- Cei care vor sa-si îndrepte notele, sa vina peste trei zile la orele doua dupaamiaza,la liceu. Pot sa-si îndrepte orice nota, pentru ca îi întreb din materiafiecarui trimestru.Eu aveam pe toate trimestrele media "insuficient". M-am ridicat pe o banca siam strigat catre clasa:- în noaptea asta nu se doarme, baieti! Spuneam oricui voia sa ma asculte:- Ma apuc sa învat la doua. Lucrez pâna la zece noaptea. Manânc, ma culc, mascol la doua. Lucrez pâna mâine dimineata, apoi repet operatia de doua ori.Astazi ispravesc trigonometria, mâine pâna la prânz învat din algebracombinatiile, binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. Dupa-masa sfârsescalgebra. Poimâine repet. Raspoimâine ies Ia tabla cel dintâi si îl tâmpesc peVanciu. în trei zile învat ce n-am învatat un an si scap... Dupa aceea ma culc sidorm patruzeci de ore în sir, ca Champollion dupa ce a descifrat hieroglifele...Eram entuziasmat si credeam. Când ma parasea, însa, entuziasmul, începeamsa ma îndoiesc. Dar ma trudeam sa-mi pastrez entuziasmul necesar.Acasa, cum am ajuns, am împartasit hotarârea mea. Spuneam:- Pâna mâine dau dracului trigonometria.S-a sfârsit masa si eu m-am urcat în mansarda. Cald, si mie îmi era somn. îmispusei:- Nu ma pot apuca deodata de matematici. Trebuie sa-mi obisnuiesc creierul. Sicitii vreun ceas dintr-o carte care n-avea câtusi de putin legatura nici cubinomul lui Newton, nici cu triunghiul lui Pascal.48- Haide, îmi poruncii cu glas tare, când vazui ca se face trei: hârtie, creion,tabla de logaritmi si cartea de trigonometrie.Prudent, îndepartai de pe masa tot ce-mi putea ispiti atentia: un volum dinAuguste Comte, Istoria literaturilor romanice, voi. III, a lui Iorga, Sanctuairesd\'Orient de Schure, revistele, brosurile, si adunai tot ce-mi poruncii.- Primele lectii nu sunt grele deloc, îmi marturisii cu jumatate de glas, ca sa-mifac curaj. Sa începem cu liniile trigonometrice: sinusul si cosinusul.Dar ma aflai citind prefata, în care dl. Tutuc reproducea un pasaj de d-l Bianu.în pasajul acela, autorul afirma ca, cu toata inteligenta dumi-sale, socotita deprofesori obtuza matematicei, cartea de trigonometrie a lui Spiru Haret i s-aparut delicioasa.- Trebuie ca e, într-adevar, foarte interesanta trigonometria, îmi spuneam eu,fara convingere.Dar de câte ori încercam sa citesc primul capitol, descopeream ori ca creionulnu e destul de ascutit, ori ca tabla de logaritmi nu e la îndemâna, ca fereastrascârtâie, ca nu mi-am asezat comod picioarele, ca gulerul de la camasa masupara, ca hârtia de pe masa e patata, ca praful de pe iconita n-a fost sters dela Duminica Tomii, ca s-a uscat cerneala în calimara, ca n-are sa-mi ajungahârtia s.a.m.d.Auzii ceasul trei si jumatate.- Haide, domnule! ma rastii eu catre mine însumi.Si desenai un cerc si-l împartii în patru si scrisei la fiece capat al diametrelorcâte o litera mare: A, B, C, D. Si îmi închipuii ca am un arc de treizeci si cinci degrade si unii extremitatea arcului cu centrul cercului. Dar observai caobtinusem un arc de patruzeci si cinci de grade.- Asta nu-i bun! rostii eu, bucuros ca eram nevoit sa construiesc un alt cerc.Asta-i a opta parte dintr-un cerc si sinusul lui e 3 supra radical din minus 2, iarcosinusul 2 supra radical din 3.Stersei cercul cu arcul de patruzeci si cinci de grade si facui alaturi un altul, cuun arc numai de treizeci si cinci de grade. Dar, când fu sa-l crestez cu douadiametre perpendiculare, luai în seama ca cercul sters cu creionul îmi atrageatentia. Atunci mototolii hârtia si o zvârlii pe fereastra. Al treilea cerc era maireusit, si-i darui un admirabil arc de treizeci si cinci de grade. Arcul eraAB=35°, iar la centru pusei O, pentru ca asa se pune întotdeauna la centru.Apoi am citit trei pagini fara sa ma opresc. Erau foarte bine scrise si foartelimpede, dar în mansarda era cald, si eu ma gândeam ca peste o luna voi fi înDumbrava Sibiului.Pâna seara citisem douazeci si sapte de pagini si mai îmi ramasesera o sutanouazeci si una. Aceasta, pentru ca la patru si jumatate m-am dus sa fac dusulrece; la cinci si jumatate m-am convins ca sufar de foame49si m-am coborât sa manânc; la sase jumatate am citit o revista; la sapte mi-afost sete, la sapte si un sfert mi s-a rupt creionul, la sapte jumatate am devenitmelancolic auzind ciripitul paserilor, la opt m-am socotit persecutat, la opt si unsfert am aprins lampa - cu toate ca nu era absoluta nevoie - la opt jumatate miamexaminat fata în oglinda, la noua fara douazeci am luat niste însemnaripsihologice pentru romanul meu, la noua fara zece m-am hotarât sa maodihnesc putin ca sa nu ma surmenez, iar la noua fara cinci am fost chemat lamasa.Dupa masa am descifrat la pian foarte mult, ceea ce nu se mai întâmplase decâtiva ani. Era unsprezece si un sfert când m-am suit din nou în mansarda.- Lasa, mi-am spus. Sa nu-mi obosesc ochii citind noaptea. Sa pun ceasul sa mascoale la trei.Am început sa ma dezbrac, fericit. Nu e prea devreme la trei?Hotarâi: ma scol la patru.Când ma îndreptam spre masa, sa sting lampa, m-am razgândit si am pusceasul sa sune la cinci.Si ceasul a sunat la cinci. Dar eu visasem vise rele toata noaptea si l-am lasatsa sune.- Ia mai slabeste-ma, i-am spus pe jumatate adormit, ca si cum ceasul ar fi fostde vina daca a sunat la cinci. Si m-am întors pe partea cealalta...- Bre, ai matematica!... Scoala-te!- Ei, si ce e daca am matematica? Matematica ma creeaza pe mine sau eu peea?Si iar am adormit. Dar m-a lovit lumina diminetii în ochi si m-am desteptat. Aînceput sa-mi para rau sa dormisem un ceas si jumatate mai mult decâttrebuia. Am început sa ma ocarasc în gând cu glas tare.- Nu sunt decât un adolescent ca si toti ceilalti. N-am sa ajung niciodata nimic.Nu-i nimic de capul meu. Pacat de timpul pierdut cu scoala. N-am vointa nicicât un clapon.Toate acestea, menite sa ma cutremure si sa ma îndragosteasca detrigonometrie.Zadarnic. Dupa ce m-am spalat si m-am îmbracat, am început sa citesc uncapitol din cartea lui Iorga.- ...Nu sunt atât de naiv sa ma consum la sase cu matematica?în realitate nu era sase, ci sapte fara cinci. Am citit din Istoria literaturilorromanice pâna la opt. Atunci mi-a adus tata laptele si pe mine m-a gasitrasfoind înfrigurat logaritmii. Parea foarte multumit.- Merge? Merge?- Greu, foarte greu. De la patru ma lupt cu ea. Nu stiu ce-oi face. Sunt foarteobosit.Tatal ma privi mângâietor.- Mai plimba-te putin prin gradina si apoi mai citeste iar. Cred ca n-o fi atât derau sa va asculte greu...- A spus ca ne asculta foarte greu...La opt si un sfert am început sa socotesc câte pagini mai aveam de citit si leamîmpartit la numarul orelor disponibile.Am repetat socoteala de trei ori, pentru ca parea ca ma intereseaza foarte multrezultatul exact.Am desenat un cerc.- Ei, si ce-are sa fie daca nu m-oi prezenta la examen?- Are sa ma lase corigent.- Ei, si ce-are sa fie daca m-o lasa corigent?- Au sa râda toti de mine.- Ei, si ce-are sa fie daca au sa râda toti de mine?îndoiala nu mai ma lasa sa împart cercul în patru si sa-i însemn extremitatilediametrelor A, B, C, D.- Ce-mi pasa mie daca ma lasa corigent? Nu stiu eu cine sunt? Nu sunt eu?Aveam dreptate: eu eram. Dar aceasta nu însemna nimic pentru Vanciu.- Ei, si ce-mi pasa mie de Vanciu? Asa era: ce-mi pasa mie de Vanciu?- Chiar e mai bine sa ma lase corigent. Am destula vreme la vara sa învat cusârg. Am sa învat patru ceasuri pe zi, de va ramâne Vanciu uluit. Si atunci numa va lasa corigent la anul, nici în clasa a VUI-a. Trebuie sa învat, odata,temeinic matematica. Am sa învat la vara. E chiar foarte inteligenta hotarâreamea: sa învat la vara...Mi-am strâns bucuros cartile si le-am înghesuit sub masuta cu reviste. Amalergat jos si i-am vestit pe toti ca nu ma prezint la examen.- Cum, voiti sa promovez iarasi superficial?Si la anul sa ramân iarasi corigent, si iar în clasa a VlII-a?Trebuie sa învat, odata, temeinic, matematica. La vara, am vreme destula. Efoarte inteligent ceea ce fac...Astfel, si anul acesta, ca întotdeauna, ramân corigent.Ceea ce era de asteptat. Si ceea ce eu prorocisem, numai pentru mine, înca diniarna.5051VIII. PREMIANTIIAzi-dimineata s-au rânduit banci în curtea liceului, s-a adus o catedra, câtevascaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii. Baietii se adunaugrupuri, îmbracati de sarbatoare, cu fetele luminate, mai seriosi si nerabdatori.Unii se apropiau pe furis de masa si-si aruncau ochii pe cartile cu numelepremiantilor. Se întorceau, si vestea se împrastia printre banci. Cel premiat,înrosindu-se, se prefacea ca nu crede.- Nu-l ascultati... minte!De fapt, însa, crezuse cel dintâi.Baietii cei mari din clasa a opta venisera cu palarii de pai si se simteau datorisa râda si sa dispretuiasca. Turuiau binevoitor pe cei mici. Apoi priveau cu totiipregatirile de lânga catedra si masa cu carti, comentând figurile profesorilor."Balaurul", servitor paros, îsi plecase capul ca sa auda poruncile domnuluidirector. Un secretar aduse o coala scrisa cu numele premiantilor, ordonatialfabetic. Câtiva parinti se ase-. zau timizi în bancile din fata, salutând,zâmbind, profesorii.Clasele a V-a si a Vi-a apreciau exagerat glumele celor din a Vil-a si a VIH-a.Aceasta, în nadejdea ascunsa ca vor fi primiti în grupul lor. Stateau alaturi decei din clasa a VUI-a si le sorbeau cuvintele. Când li se adresau exclamari, eraufericiti. Unii aveau norocul sa fie întrebati, cu altii se începeau chiar comentarii.Aceia erau privilegiatii. Prietenia cu "cei mari" se datora, fara îndoiala, multor"gentileti" la bufetul liceului, la bodega din colt sau la curse. Altii îsistatorniceau astfel de relatii de la jocuri de carti, prelungite, în taina, pânadupa miezul noptii.La zece si jumatate începu "serbarea". Domnul director, pe catedra, rosteste ocuvântare ocazionala. Arata "activitatea liceului, procentul de promovati si depremianti", sfârsind prin îndemnuri.- ...la liceul nostru, doamnelor si domnilor, munca elevului, staruinta lui,inteligenta si perseverenta - mai bine zis - a acestui elev staruitor si inteligent,care nu si-a pierdut timpul, ci a profitat de luminile pe care i le-a daruit farazgârcenie liceul nostru, staruinta acestui elev, care sunt multi în liceul nostru, afost rasplatita. Sa spunem deci, doamnelor si domnilor, dupa acest al sapteleaan de existenta a liceului nostru, dupa fapta si rasplata...Baietii, din fiind, aplaudau si chicoteau pe sub banci. La rastimpuri, profesoriiîntorceau capetele si îi priveau aspru. Când s-a coborât d-l director, maestrulde muzica a început sa-si adune baietii pentru fanfara. Nu gasise decât noua. .52- D-l Boloveanu?... întreba, mai mult din ochi, directorul. Maestrul exaspera.- Haideti, domnilor, ce D-zeu? Unde e toba mare? Câti trompetisti alto sunt?Trompetist alto eram si eu. Dar mi se umflau buzele si rasuflam obosit dupafiecare sedinta. Ceea ce m-a hotarât sa nu mai vin la repetitii, de doua luni. Casa nu ma vada, ma pitii sub banca.Maestrul si-a strâns bagheta si - obez iluminat - a început. "Marsul" era una dinnumeroasele sale compozitii. Fara tromboane suficiente si cu un tobosaranemic, fanfara nu izbutea sa emotioneze. Melodia se pierdea pe alocuri,acoperita de acompaniamentul trompetelor alto. Fi-nalurile se împlineau maiîntotdeauna fals, spre ciuda d-lui director. Maestrul se zapacise cu totul. Cândmetalul tremura cu un semiton mai jos, se apropia de cântaret si-l lovea cubagheta.- Am sa te spun d-lui director... Apoi, catre "dreaga fanfara:- Duc \' nu veniti ia repetitii?... Forte, acolo, forte!...Aplauzele prea lungi, au facut sa roseasca pe director si pe maestru.- Sa cânte Potpuriu! dumitale, propuse imperativ d-l director. Baietii asteptauca pe o delicioasa revelatie ultima compozitie a maestrului.-Bravo! Bravo!...O privire de lânga catedra îi linisti.Parintii devenisera nerabdatori. Premiantii transpirau.- SstL. La patru, începeti... Un, doi..."Potpuriul national" începea cu o doina. Dar solistul, un brun înalt si scofâlcit,obosise. Când trebuia sa tina nota mai mult de trei masuri, îsi umfla obrajii,stacojii, si închidea ochii. Sunetele se îngrosau, se înaspreau.- Firanescule, mai cu putere!... implora maestrul, strângând bagheta. Un grupde elevi dinapoia fanfarei repetara încurajarea:- Nu te lasa, Firanescule!...Solistul rasufla umed când se sfârsi doina si începu sârba. întreaga fanfarazâmbea publicului, maestrul zâmbea fanfarei, iar publicul acompania cu vârfulghetelor.Grupurile de elita, din fiind, organizara un acompaniament pe pupitre. Parintiiîntorceau capetele, întrebatori. Atunci, d. director se ridica si, în mijlocul sârbei,glasui:- Hei! Voi, aia din fund, va dau afara...Diletantii amutira. Amuti, peste putin, si fanfara, acoperita cu aplauze. Cinciminute pauza. Apoi, începu premiile. Un secretar, peltic, striga.- Bradescu Mihail, clasa a VUI-a reala, premiul I cu cununa.53Fanfara intona arpegiul glorificator:- Do-mi-sol-do. Do-sol-mi-dooo... Do-mi-sol-do...Destul... Vasilica Dumitru, clasa a VIII-a reala, premiul al doilea.- Bravo!... Bravo, Dumitre!Vasilica Dumitru, înalt, ghebos, cu urechile lungi, ciupit de varsat, pistruiat, cunasul rosu si fruntea îngusta, înainta timid, ca fiu de spalatoreasa, pâna lamasa cu premii. Directorul îi zâmbi dulceag, îi strânse mâna si-si netezi apoiîncruntat pletele. Se strigara alti fericiti si sâr-guitori elevi. îsi luau fiecarebratul cu carti sau numai câte o carte si, cu fetele îmbujorate, se întorceauîmpiedicându-se, nemaicutezând sa intre în banci. Vorbeau între ei, îsi cercetaupremiile, iar din fundul sufletelor se ridicau invidiile ca niste aburi calzi. Ceilalti,multimea anonima a promovatilor mediocri si a corigentilor - dintre repetentinu venisera nici unul la serbare - aplaudau fals rasplata colegilor încununati.-Bravo, Mandea!- Sa traiasca! -Bravo, Sandule!...Strângeau mâna lui Alexandrescu Alexandru, dar ei gândeau ca fiecare ar fiputut fi, tot pe dreptate, încununat. Si unii se întunecau, iar altii exageraumasca bucuriei, aplaudându-si din rasputeri colegii.Eu ascultam si îmi era teama ca ceilalti sa nu afle ceea ce se petreceaînlauntru-mi. Voiam sa par linistit, ca sa nu se spuna ca invidiez pe cei câtivaneghiobi încoronati. Dar, înconjurându-ma premiantii, simteam ca îmi slabescputerile. In curând aveam sa-mi trâmbitez ura. Uram pe acei adolescenti cufruntile înguste, inculti si impersonali, care îsi învata lectiile, se duc lacinematograf si se masturbeaza în fiecare noapte. Uram trupurile aceleaplapânde sau robuste, albe, negricoase si fetele roze sau palide, cu ochiiîncercanati si supti. Munca mea si torturile mele, si rezultatele mele nu eraupretuite. Aceasta, pentru ca nu puteam învata matematica si nu stiamgermana. Judecam cu o fierbinte nedreptate. Ceea ce îmi placea mie, aceleaerau necesare. Ce sa fac cu matematica la stiintele naturale?- învat ce-mi place mie, m-auzi? Toti suntem niste imbecili... încheiam astfel,brutal, discutia cu un coleg premiant.- Imbecili, m-auziti?...Poate urlam, pentru ca se întorceau capete catre mine, si colegul s-a j furisat,intimidat.M-am linistit,apoi, gândind la biblioteca si manuscrisele mele si la j turmaadolescentilor. Ca întotdeauna, ca sa ma mângâi, exageram.Am cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam. Din clasa noas tra erampatru corigenti la matematica: Dinu, Chioreanu, eu si Bona Dinu îmi eraprieten. Ceilalti doi, cei mai prosti din întreaga clasa.54Faptul ar fi trebuit sa ma umileasca. Altadata, aveam cel putin tovarasi maiselecti de corigenta...M-am întors cu Dinu, glumind.Când venii la masa, întrebai de la usa:- Stiti câti corigenti sunt de la noi, din clasa, la matematici? Saisprezece.S-au mirat cu totii. Ma priveau prietenos si încercau sa ma consoleze. Eu maprefaceam trist, dar ma bucuram din tot sufletul ca tata nu-mi predica nimic sica mama nu ma va lipsi de bani în saptamâna aceasta. Mi-au cerut amanunteasupra serbarii, asupra profesorilor, prietenilor, colegilor, cunoscutilor,necunoscutilor.A trebuit sa ma prefac trist pâna seara.Sau, poate, sunt cu adevarat trist...IX. VACANTAE cald si eu sunt liber sa citesc ce-mi place. Nu ma gândesc la corigenta. Am sama apuc de matematica la sfârsitul lui august si tot atunci am s-o învat. Suntliber, sunt stapân pe timpul meu. M-am gândit mult daca nu trebuie sa plec, safug pentru totdeauna. E un gând care se întoarce rabdator, de câte ori izbutescsa-l ajung. Ma framânta noptile. Ar fi atât devfrumos sa fug... Nu stiu daca îmilipseste curajul. Ma gândesc la atâtea piedici pentru care nu sunt înca pregatitsa le înfrâng. Eu nu înteleg nimic din tot ceea ce priveste pasaportul. Daca ascapata unul, mi-ar fi usor sa ma descurc.Prietenii toti îmi spun ca si ei au vrut sa fuga. Fuga mea nu e însa o trecatoarenostalgie dupa aventuri, nici o copilareasca predare în fata plictiselilor scolii. Eutrebuia sa fug dintr-o necesitate launtrica, pe care nu o înteleg, dar care îmistapâneste vointa. Simt ca mi s-ar rupe sufletul, ca m-as sufoca altfel. Simtnevoia sa vietuiesc asa cum vreau eu, luptând. Aici, în mansarda, ma luptnumai cu mine. Am ajuns un campion încercat, un calau al sentimentalismului,un temnicer cu inima rece. Dar trebuie sa lupt cu oamenii. Aceasta e o poruncadin launtrul meu. Sunt cuprins la rastimpuri de o furie oarba împotriva celorlaltisi împotriva mea, care vietuiesc în celula si nu stiu sa înfrâng în viata.Daca as fugi, as fi atât de puternic... Ma ghicesc ratacind singur, fara teama demine, fara griji, muncind si citind atât cât vreau eu. Cred ca nimeni nu m-arrecunoaste, într-atât as vietui o viata straina.55Cel din urma îndemn la fuga m-a tulburat dupa ce am cunoscut, într-odimineata, pe o banca la Sosea, si am petrecut patru ceasuri de vorba cu unvagabond. Citeam o nuvela de Panait Istrati. Vecinul meu de banca m-a rugatsa îi împrumut revista. A citit-o repede. Am intrat, apoi, în vorba. Un evreutânar, prost îmbracat, care ratacise mult si îndurase multe. Mi-a spus de umeriizdrobiti în porturi. Eu am înteles ca n-am sa pot ajunge niciodata hamal si mamîntristat. Mi-a vorbit, însa, de viata stranie pe care o duc pianistiicabareturilor de periferie, îmbarcati pe vapoare levantine, ajunsi în porturicalde, dormind în hoteluri murdare, petrecându-si noptile în orchestre denaufragiati cosmopoliti. Eu îmi simteam carnea încrâncenata de bucurii. Mi separea ca numai o astfel de viata m-ar fi linistit.Tânarul fugise din Basarabia, fusese picolo într-o cafenea din Brasov, ajunseseucenic într-o ceainarie din Constantinopol, apoi paznic la o magazie de lemneîn Smirna, fugise din nou, pe un vapor grecesc,-pâna la Cairo. Aici a ramasaproape un an. N-a putut învata englezeste. Citeste ruseste, româneste sifrantuzeste. E inteligent si incult. S-a temut sa-mi dezvaluie credintele salepolitice, dar i le-am ghicit.Am vorbit amândoi despre Panait Istrati, pe care îl adora. Eu am încercat sa-lconving de inferioritatea vadita a scrierilor braileanului parvenit. Tânarul m-anumit, glumind, "burghez" si m-a asigurat ca nu pot, înca, întelege pe Panait.Despre ce n-am vorbit, patru ceasuri, pe banca pustie, în amiazi? Când ne-amdespartit, plecam cu alte doruri, cu alt pas, cu alt zâmbet. A doua întâlnire m-afacut sa gândesc asupra unor fapte de viata vie, pe care le cunosteam dinauzite sau din carti. Gândurile mi-au daruit alti ochi, cu care îmi priveam maibanuitor tovarasul si mai prudent aventura mea.Am întârziat de vorba într-o berarie pe care mi-o fixase el. L-am întrebat cum avenit la Bucuresti. Din tot ce mi-a povestit, capatam impresia ca ma minte. Miaspus ca venea de la Hamburg, ca "lucrator". Se ferea sa precizeze meseria.Furat de vorba, mi-a marturisit ca parasise Parisul acum zece zile. Uitase deHamburg. întelegeam ca petrecu-• se mult timp în Franta. Era prea\' incult casa retina atâtea numiri, atâtea locuri, atâtea minunatii, dintr-o convorbire saudintr-o carte. Vorbea curgator, cald, amestecând fraze de argot, pe care nu leîntelegeam întotdeauna.Pe mine ma cuprinsese, dintr-o data, neîncrederea. îl priveam corect si, poate,cu banuieli în ochi. Nu întelegeam cum se putuse strecura prin atâtea tari calucrator. încercai sa-l surprind. Tovarasul meu a început sa râda, fermecat. Arostit atunci o înjuratura - savuroasa, m-a asigurat el - pe ruseste. Mi-a spusca nu sunt decât un simplu "burghez detectiv".56Ca as putea intra agent la Siguranta, sa urmaresc tipii suspecti. Apoi a cerut osticla scumpa de vin si a început sa-mi povesteasca o suma de lucruri care maentuziasmau prin ineditul lor, prin cinismul cu care erau marturisite.Tânarul traia în fiecare oras, din ceea ce câstiga, cu o "fata" mereu schimbata.Avea o ciudata însusire de a supune vointa fetelor de trotuar, îsi alegea pe ceamai frumoasa. Gasea astfel casa si bani. El vagabonda în timpul zilei, fuma îngradini publice si seara juca biliard în cafenele pâna la ceasul când trebuia sa-siîntâlneasca tovarasa.Povestea toate acestea antrenant, golind pahare, încercând sa ma înspaimânteprin imoralitatea sa. Eu ma tulburam nu de tot ce-mi spunea, ci de faptul ca-iaprobam faptele. As fi vrut sa descopar o încercare de revolta, de dezgust, sistrângeam buzele de furie ca aventurile lui ma atâtau, ma seduceau.Neîncrederea în putinta unei vieti de munca si rataciri nu întârzie sa maîntristeze. Dezvaluii noului meu tovaras toate îndoielile. El ma sfatui sa ramânacasa pâna ce voi creste destul, ca sanu ma scârbeasca traiul parazit si nerusinat. îmi preciza, apoi, tot ce-mi trebuiapentru fuga. Actul de nastere, de bacalaureat nu pretuiau, trebuia sa fur banimulti de acasa, bijuterii, sa-mi capat un pasaport pe un an, sa ma fac cetateanrus la legatia din Constantinopol si sa ma angajez pianist pe un vapor de-a treiamâna cursa Alexandria-Nagasaki.Pe drum, la întoarcere, ma închipuiam în mijlocul furtunii, lovind clapele unuipian ametit de tangaj, beat de nesomn, de spaima si de entuziasm.Am ajuns, noaptea târziu, acasa. în mansarda patrundeau miresme de gradinaprin ferestruicile deschise. Podelele de lemn abureau în luna. Am dormit fericit,hotarât sa rup cu tot ce e mediocru, înabusitor, impus de straini, în viata mea.M-am desteptat tulbure de vinul pe care îl bausem cu noul meu tovaras, devisele pe care le visasem. Am înteles ca ma leaga înca multe doruri de casa:mansarda, cartile, romanul. Ca sa plec, îmi trebuiesc bani, curaj si siguranta canu voi tânji dupa biblioteca mea. Ceea ce ma face sa nu-mi gasesc linistea etocmai faptul acesta, ca poftesc în acelasi timp si cu aceeasi furie cartile sivagabondajul. Ma chinuie împlinirea unei munci aspre, neodihnite, nebunesti sima chinuie fuga, ratacirile printre suferind. Nu stiu cum se vor împaca dorurileacestea. Cred, însa, ca îmi lipseste o vointa adevarata, care sa aleaga anumitenazuinti si sa se consume satisfacându-le...*E tot mai cald. N-am lucrat nimic la romanul meu. Hârtiile si caietele maasteapta în sertar, dar eu citesc pe Anatole France si visez în fie-57care seara. Ma întâlnesc tot mai rar cu prietenii. S-au risipit. Cu atât mai bine,îmi spun eu, fara sa cred în fericirea care ma asteapta în singuratate. Citescmult, din zori pâna la miezul noptii, si adorm îndobitocit, cu gesturi strivite, caale unui om exasperat de caldura si nesomn.Astept cu resemnare sfârsitul lui iulie, sa plec în tabara de la DumbravaSibiului. Cercetasia mi s-a parut întotdeauna o institutie exaltata si dubioasa.Noi ne-am înscris pentru ca capatam permise pe C.F.R. Am facut, totusi,drumuri lungi împreuna, am dormit nopti frumoase în Dobrogea, am ratacit înBucegi, am colindat muntii Neamtului. Daca le-as scrie, toate acestea mi s-arparea literatura. Ma sufoc citind revistele si cartile cercetasesti. Ma dezgustaafectarea, nenaturaletea.în Dumbrava am sa-mi fac un cort singur, retras, în cel mai nepatruns colt.Acolo am sa stau noptile, sa fumez si sa visez. Poate am sa scriu romanul. Sipoate am sa întâlnesc o eroina.Fraza cu eroina e de-a dreptul stupida. în roman voi scrie ca doreamDumbrava, pentru ca la Bucuresti ma sufocau "miresmele si patimile". Aceastasuna frumos. Ne-o spune mereu un pedagog brun, serios, încruntat, cueducatie prusaca. Daca el ar fi directorul liceului, ne marturiseste, ar faceeducatie cazona cu noi. Pedagogul spune despre Bucuresti: "acest iad deseductii". Ciudat; mie mi s-a parut orasul inofensiv si murdar. Dumbrava îmiplace, pentru ca o cred ispititoare si curata.X. JURNAL DE VARA5 augustAm ajuns acasa.Am ajuns putin obosit, trist, ca întotdeauna dupa o noapte petrecuta într-untren aglomerat.Am dat prea putine lamuriri. Am spus ca ma întorc atât de devreme pentru cami s-au sfârsit banii.Apoi m-am urcat în mansarda si am dormit pâna seara. N-am visat nici ofecioara bruna, ceea ce m-a întristat în somn si m-a bucurat la desteptare,îmbracându-ma, fluieram si-mi sopteam ca sunt foarte multumit de purtareamea. Ma minteam, ca întotdeauna, cu seninatate.Nu puteam fi multumit, pentru ca nu pricepeam nimic, dai nimic, din toate celece se întâmplau în suflet.A doua zi am citit mult. Citeam câte doua pagini pe ceas. Urmaream literele cuochii, dar eram cu gândul în Dumbrava. Sau priveam plopul din fata, silindu-masa par trist. Cu toate ca nu ma putea admira nimeni,58cautam sa iau atitudini "interesante". îmi dadeam perfect de bine seama casunt ridicol, dar ispita era mai puternica decât mine.Au trecut. Astazi m-am desteptat cu mintea limpede, constient, întarâtat, plinde vointa. în dimineata aceasta m-am convins de reusita vietii mele. Sunt sigurca nu ma va putea înfrânge nimeni. Sunt o forta peste care nu se va puteatrece. Profesorii vor fi nevoiti s-o recunoasca, cum se va redeschide scoala.Pentru ca sunt hotarât sa rabd toate plictiselile si sa calc peste orice piedica;de la toamna am sa încep sa învat serios. Aceasta numai ca un exercitiu devointa. Am sa pregatesc, chiar, stralucit corigenta si am sa-l umilesc pe Vanciu.Si aceasta cât mai curând. Sa se afle odata cine sunt.8 augustM-am întristat citind ulima pagina. Au trecut trei zile si înca n-am deschiscaietele de matematica. Aceasta dovedeste pentru mine foarte mult.Dovedeste...Dar sunt zadarnice orice explicatii. Eu stiu ca n-am vointa. Eu stiu ca tot cescriu, scriu numai ca sa-mi atât vointa, inexistenta.Dar, poate, nu stiu nimic. Ma simt atât de zapacit când ma trudesc sa aflu cevadin sufletul meu. Ar trebui ca la toamna sa încep sa studiez atent psihologia.Poate, daca m-as cunoaste, lucrurile s-ar petrece altfel. E foarte greu sa macunosc pe mine însumi. Nu ma pot analiza serios, pentru ca îmi trec altegânduri prin minte tocmai când am nevoie de mai multa patrundere. Apoi, nustiu de unde sa încep. E foarte usor sa spui: "Cunoaste-te pe tine însuti!" Dar asvrea sa-l stiu pe acela care a priceput ceva când a încercat sa se cunoasca pesine. Eu nu pricep nimic. Nu pot distinge ceea ce e firesc în sufletul meu deceea ce nu exista decât prin imaginatie. Nu ma recunosc în multe gânduri si nupricep rostul multor sentimente. Nu pricep de ce sunt câteodata trist si de cealta data îmi place sa umplu cu fleacuri glumete si superficiale caietul acesta,care ar trebui sa fie întesat numai cu analize facute pe îndelete si cu toataseriozitatea. Poate am sa pricep la toamna, când voi studia psihologia.15 augustS-au întors baietii din tabara. Spun ca s-au distrat de minune. în cea din urmazi au început sa distruga toate micile constructii din tabara, cu un entuziasmsalbatic. Eu n-am regretat nimic.Dinu îmi povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. El aiubit în Sibiu numai trei fete, dar a fost iubit de sapte. Mi-a citat nume, fraze,frânturi de cântece; mi-a reprodus, cu jocuri de fizio-59nomie, fericirea, durerea, disperarea fetelor; mi-a citit pasaje de scrisori si mi-aaratat originalele.Dinu marturiseste ca vor suferi multe fete de dorul lui. Umbla pe strada farapalarie si, când e sigur ca nu-l vede nimeni, îsi lasa un cârliont pe frunte. Maviziteaza des si ma întreaba când încep sa învat la matematica; aceasta, ca saînceapa si el. Eu i-atn fagaduit - încruntat si solemn - ca la douazeci ale luniiparasesc orice lectura si ma dedic matematicilor. Lucrul acesta am sa-l fac.Trebuie sa-l fac. Eu stiu ca are sa mearga greu, dar, daca ma voi încapatâna,am sa izbutesc. Doar nu mi-o lipsi într-atât vointa.20 augustAm fost la liceu si am citit o jumatate de coala, stampilata oficial si iscalita dedirector, prin care se vesteste ca examenele de corigente vor începe la 15septembrie. Ceea ce înseamna înca douazeci si cinci de zile libere. M-amînteles cu Dinu^sa amânam pregatirea, corigentei pâna la 1 septembrie.22 augustAm descoperit pe Carlyle. în caietul meu de însemnari critice am scris astazidouazeci si sapte de pagini asupra-i. Eroii i-am citit pentru a treia oara.Lai septembrie ma apuc de matematica.29 augustStiu ca se apropie corigenta si trebuie sa-mi încui cartile timp de douasaptamâni. Ceea ce ma încurca mult e faptul ca Dinu mi-a adus trei volume dinGourmont, unul din Jack London si versurile lui Samain. Cartile nu sunt ale lui,si m-a rugat sa le sfârsesc cât se poate de repede. Bineînteles ca n-am sa pierdprilejul lecturii unor carti pe care doream de mult sa le cunosc. Dar când ma voiapuca de matematica, n-am sa ies decât la trei zile o data, din casa!4 septembrieParca eu nu stiu? Sunt cel mai desavârsit lenes, magar, neputincios, mincinossi las din România Mare!9 septembrieMai sunt sase zile. Daca pâna la 15 septembrie nu învat de la un capat la altultoata materia, ma sinucid. E cea mai mare hotarâre pe care am luat-o pânaacum în viata mea. A trebuit s-o iau. Caldura din mansardasi Le chariot d\'or nu mi-au îngaduit pâna acum sa citesc decât treizecide pagini algebrice.Dar acum s-a hotarât. Mi-am dat cuvântul meu de cinste ca îmi voi împlinihotarârea. Daca nu...Ce-mi pasa de crestinism?10 septembrieTrei capitole din algebra, cu explicatiile lui Barbulescu Constantin, baiat înalt,promovat, patat cu cosi rozalbi si unsuros pe nas. Pacat ca trece un tramvaiprin fata casei. Ma distreaza.Altminteri, Barbulescu explica pe întelesul tuturor, cu glas de bas si cu uncreion lung.12 septembrieDinu învata patru ore pe zi cu un meditator (o suta de lei ora) si patru oresingur. A sfârsit algebra si jumatate din trigonometrie. Seara se plimba pebulevard si manânca înghetata. Se întâlneste cu alti prieteni, corigenti lachimie. Toti învata. Jipescu a sfârsit primele trei repetiri ale cartii de chimie la15 iulie. De atunci a mai citit de cinci ori caietul de notite, de cinci orirezumatele, o data un tratat frantuzesc si de opt ori cele cincizeci si sase de"fituici", dupa care spera sa copieze si la teza. Numai Marcu se afla din augustla acelasi capitol al "clorului". Când îl întreaba cineva ce are sa se faca, elraspunde ca are sa promoveze; sau are sa ramâna repetent. Altceva nu i sepoate întâmpla. Baietii spun ca Marcu "afecteaza".13 septembrieE imposibil sa cunosc bine toata matematica. E preferabil sa adâncesc anumitecapitole, pe care sa le stiu perfect, si sa frunzaresc numai prin celelalte.Ceea ce m-am hotarât sa fac.14 septembrieM-am gândit mult si am înteles ca am dreptate.Daca as ramâne repetent? Nu ar fi evenimentul acesta scânteia care saaprinda toata pulberea sufletului meu? Nu e nevoie, oare, de o durere adânca,de o schimbare care sa ma duca de-a dreptul în fata marii opere a vietii mele?M-am închipuit trist, dispretuit de prieteni, batjocorit de rude si dusmani, si amînteles ca numai asa am sa pot scrie Romanul adolescen-6061tului miop, care ma va face celebru într-o noapte, ca pe Selma Lagerloff, sibogat, ca pe Blasco Ibaftez.De aceea m-am hotarât sa nu mai învat nimic pentru corigenta. Van-ciu, carenu poate sa ma sufere, ma va lasa repetent. Ceea ce astept si eu.Poate am sa plec de acasa. Cum am sa scriu eu toate romanele pe care le amîn minte, daca nu cunosc oamenii vii, în carne si oase, si, mai ales, anumitioameni? Am sa fug de acasa si am sa ma duc la Constanta, în port. De acolo,dupa sfatul vagabondului de asta-vara, am sa intru tapeur pe un vas.Dinu, când a aflat de hotarârea mea, s-a trudit sa mi-o schimbe, dar totul a fostzadarnic. Eu stiu ca Dinu se bucura în ascuns ca va avea un prieten cu o viataaventuroasa, care va scrie romane cu rasunet, si cu a carui tovarasie s-arputea mândri în saloane. Se simtea, totusi, nevoit sa ma convinga de naivitateaplanurilor mele de plecare....Ca sa-mi bat joc de Vanciu si de întreaga matematica din lume -stiintaabsurda si îngâmfata -, am sa citesc toata noaptea Les Messieurs GolovleffdeChtchedrine. E un roman captivant, pe care l-am cumparat alaltaieri de laanticar, numai cu douazeci si cinci de lei.75 septembrieTeza.Emotii, calduri, vorbe batjocoritoare ce sunau fals, tremurari discrete, dureri decap, pentru ca ma culcasem la doua si jumatate, sfârsind pe Chtchedrine...Teza.Nu-mi aduc aminte nimic. Nu stiam nimic. Am încercat sa acopar pagini cucalcule absurde.Dinu lucra de zor. Ceilalti, cu toate ca învatasera mult, îsi priveau colile albe.Problema, foarte simpla, dupa câte mi s-a spus. Alaturi, pe sala, pasiiprietenilor, colegilor, necunoscutilor, care asteptau sa iesim si sa le spunem:"cum a fost".Eu ma gândeam la Blasco Ibafiez, ca sa nu mai tremur.Si nu mai tremuram.Am vazut o frunza vesteda, ce se oprise pe fereastra. M-am gândit J ca va venitoamna si va fi frig în port, la Constanta. Iar la mine în mansarda, toamna eatât de bine...Am dat hârtia cu calculele. Vanciu m-a privit în ochi.De ce n-a zâmbit?La tabla.Parca mai mi-aduc aminte?62Am raspuns stupid. Mai exact, nu raspundeam, ci ma resemnam sa iau cretadin mâna colegului, sa ma apropii de tabla si sa ma schimonosesc sau saramân prostit, dupa puteri si dupa împrejurari.Dinu "misca". Ceilalti, ca si mine. Malureanu, înca, nu se obosea nici sa apucecreta în mâna. Un baiat sincer.Vanciu ne privea calm si scria pe o fituica un semn dupa flecare raspuns.- La loc!Acesta a fost oralul.Acum am venit acasa si am scris în caiet. Sa se stie.Mie mi-e somn si ma simt zdruncinat.18 septembrieVanciu e un Dumnezeu!Ne-a pedepsit filozoficeste: ne-a promovat pe toti^ Un coleg corigent, însa, neadat sa întelegem ca a intervenit o fiinta feminina din partea unuia dintre noi.Dar Vanciu nu merita mai putin sa fie adorat.Ma bucur de un lucru: ca îmi place matematica. Am observat astazi ca îmiplace. Nu e grea: dimpotriva, are foarte multe parti amuzante. Din toamna maapuc serios de matematica. Acum e lucru hotarât. Acum m-am convins ca amvointa. O vointa de fier, imensa, nesfârsita.Si tot acum am înteles ca n-am învatat la corigenta, pentru ca nu am voit. Dacavoiam, citeam cincisprezece ore pe zi numai matematica. Ma oprisem însa, lagândul de a fugi de acasa. Iar acum mi-am schimbat pur si simplu gândul. Deaceea am sa învat la matematica.Ma odihnesc înca doua saptamâni si apoi ma adâncesc în matematica. Numaiîn matematica si germana.Acum stiu cine sunt.SFÂRSITUL PARTII IPARTEA A II-A/. MANSARDAPeste case plumburii, departe, se zaresc doi plopi. Doi plopi batrâni siresemnati, crescuti într-o curte cu grilaj de fier. Când înverzesc plopii, eu stiuca e primavara si îmi spun: iata, a venit primavara... Ma ridic de la masa mea,deschid ferestruicile si privesc în strada. Trec oameni fericiti pe strada sisoarele îmi zâmbeste. întâlnesc atâtea ispite când ma plec si privesc peferestruica... De aceea ma tem sa privesc si ma asez mai frumos la masa mea.Primavara, odaita e trista. Eu nu vreau sa fie trista, dar asa e. Afara e soaremult si neliniste, si ghicesc zbor de albine, si ramuri înflorite, si castani umezi.în odaita, soarele a adus lumina multa, dar lumina se revarsa pe ferestreînapoi, afara. La mine, totul e mort. Si cutiile cu insecte, si ierbarul, sibiblioteca, si teancurile de reviste. Si peste toate se asterne praf, si seara seface tot mai multa tacere. Si ghicesc atunci cum se strecoara pe sub castaniperechi.Dar, în toamnele reci si umede, cât sunt de fericit în singuratate... Privesc înjarul sobei de zid si gândesc: poate, la toamna, nu voi mai privi singur jarateculsi nu voi mai asculta singur vântul... Apoi râd si îmi spun: de câte toamne nugândesc acelasi lucru?... Dar parca eu nu stiu ca atunci îmi musc buzele ca sanu plâng si îmi sterg lacrimile fata jarului, pe furis, mângâindu-l cu dorurilemele?...Copilaria s-a stins între peretii varuiti, sub tavanul scund. Aici am fost eu mic. înlocul patului de lemn rosu, era un pat cu un leagan. Imi amintesc atâteaceasuri, atâtea închipuiri care stiu ca niciodata nu se vor mai întoarce. Ei,Doamne, îmi spun eu zâmbind, nu pot ramâne întc deauna copil. Trebuie sa maschimb, sa fiu mare, mare atât cât vreau ei Poate va trebui sa îndur, sa masfâsie tristeti, sa ma tulbure ispite. DJ daca altfel nu se poate?De ce subliniez eu cuvinte, în acest carnet, pe care nu-l va citi nimeni? As vreasa cuprind acum sufletul mansardei, pe care îl simt, a mi se apropie însinguratate numai mie. Atâtia ani s-au scurs, cu taceriJcu desfatari. Câte n-am visat eu din patul de lemn rosu... Nu trebuie sa fiu tristdaca visurile au ramas vise, daca eu n-am ajuns fermecator, daca n-amcutreierat înca India, daca nu s-a îndragostit nici o Marie Bashkirt-seff demine... Visez acum vise noi si dulci. Iar visele se strecoara în viata mea, si mieîmi par viata si altora le par vise.Sunt înca trist? Poate nu se va urca nimeni pâna la mine. Ce sa citesc?Doamne, dar cartile sunt stupide si reci. Eu le-am slavit într-un caiet gros, pecare mi-a placut a-l intitula: Calatorie în jurul bibliotecii mele. Voiam sa scriu, laînceput, un roman. Eu eram amantul, logodnicul si sotul. Biblioteca îmi eraamanta. Dupa o suta de pagini, am înteles ca n-am sa scriu niciodata "roman".în loc sa povestesc întâlniri între îndragostiti, eu scriam laude virginitatiicartilor. Scriam comentarii asupra femeilor din Balzac si ma convingeam ca emai desfatatoare mângâierea unei elzeviriene decât a unei curtezane. Uncapitol îl închinasem cartilor cu semnaturi si dedicatie. Un altul culorilorcopertelor, altul insignelor editoriale. Capitolele acestea aveau sase paginifiecare. Scrisesem cincisprezece capitole. într-o seara am descoperit absentaintrigii. Aceasta m-a deprimat. Am parasit caietul gros, cu multe elogii, cumulte dialoguri. Daca l-as cauta acum în lada, l-as gasi alaturi cu atâtea"jurnale", cu atâtea pachete scrise. Dar acum nu-l caut, pentru ca ma simtfericit, senin, usor si nu vreau sa ma cuprinda tristetea....Ce sa scriu, ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanuladolescentului miop îl voi scrie din acelasi îndemn. Dar nu trebuie sa magândesc. Nu trebuie sa ma gândesc, ci sa scriu.In fata mansardei mele se deschide o curte cu gradina sfielnica. Dincolo degrilaj, strada. Nu-mi cunosc vecinii. De ce sa-i cunosc? Nici unul nu are o fiica.Nu, aceasta nu poate fi scris în roman. Voi marturisi, acolo, ca îmi dispretuiescvecinii.în fata mesei, prin ferestruica, zaresc ferestrele unui iatac. Sunt fericiti într-însul doi tineri, pe care nu-i cunoaste nimeni. Sotul aduce prajituri la amiazi. Euma întorc de la liceu abatut, lovind cu geanta gardurile, îl zaresc, câteodata,sunând grabit si îmbujorat. Ma gândeam: "Oare îl saruta?" îmi fagaduiamatunci o sotie mica si calda, care sa ma sarute si sa-mi pronunte numele clar caun râs.Seara, sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa. Eu citesc în umbra, ca sa nu-istânjenesc. Din pricina tramvaiului, nu aud. Dar ei vorbesc atât de încet... mamângâi eu.Citesc pâna târziu, când noaptea se linisteste, se transfigureaza, rece, tainica,albastra. Lumina se stinge în iatacul vecinilor mei, brusc. Eu zâmbesc deasupracartii. Acum îl saruta, îmi spun, fara sa ma supar. Si citesc înainte, cu ochiiosteniti. Si, deodata, se face lumina în iatacul cu umbre. Nu zaresc nimiclimpede. Se aprind becuri voalate de saluri visinii, se aprinde în treacat lampade la un mic birou. Apoi, iarasi întuneric. Eu stau la îndoiala; ce sa cred? Sischimb cartea, care mi se vadeste deodata inutila si stearpa.Si citesc o carte noua. Si ridicând la rastimpuri ochii la fereastra vecinilor,întâlnesc lumina timida. De câti ani se iubesc? - ma întreb eu, asa, ca sa nu masupar. îmi fagaduiesc o sotie blonda. Si iarasi schimb cartea.Târziu, dupa miezul noptii, ferestrele se lumineaza din nou. Zâmbesc, acesta-isurmenaj inconstient, hotarasc eu, pizmas si superior. Fireste, cartea citita mise pare seaca. Ma întorc atunci la Brand sau la Ecleziast. Adorm cu gândul ladesertaciunea trupului si a lumii. Adorm dispretuindu-mi blând vecinii....Dar de unde am plecat? De la sufletul mansardei, poate. Ce fericit ma simt cauit tristetea. Si ce fericit sunt ca voi scrie despre sufletul mansardei mele. Cumsa nu-l cunosc si sa nu-l îndragesc, când am lacramat în atâtea amurguriaproape de el? Mi se descopera numai mie. îl ghicesc în fiecare carte, în fiecarecadra, în fiecare amintire. E întiparit pe ziduri, pe rafturi. Când apropii, iarna,jetul de soba, ma zaresc cu multi ani în urma, lânga aceeasi soba de zid,asteptând noaptea Sfântului Vasile. Lungit în patul rosu, ma coplesestetristetea celui dintâi plâns nestiut mamei. Lânga ferestruici, ma aflu toamna. Lamasa, îmi amintesc cel dintâi caiet scris clandestin, cu o coperta indicând:Nuvele, voi. I.Vietuiesc cu toate aceste umbre stravezii lânga mine, iar eu pasesc înainte, siele ramân în aceleasi locuri, stinghere, când mansarda e luminata de prieteni.Atunci le zaresc, le zâmbesc numai lor. Nimeni nu le banuieste farmecul.Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirând alt vazduh decât acela al odaitei încare am învatat slovele pe o tablie de carton. Când ma întorc din strada,mângâi cu ochii zidurile. Sufletul lor se topeste alaturi de al meu. Ce se vaîntâmpla daca mansarda va fi stapânita de altul!?...//. " MUZA " - SOCIETATE CULTURAL-DRAMATICA"Muza" tine sedinta în fiecare sâmbata, de la patru la opt. Actualul presedinteal Societatii noastre cultural-dramatice e domnisoara Tanief-Alexandrescu.Domnisoara Alexandrescu e colega cu noi. Pregateste, însa - în particular -,clasa a opta. Asa ca, la anul, va intra la facultate.66D-ra Alexandrescu nu e un presedinte sever si neînduplecat. Dimpotriva. Nuvine niciodata exact la patru, nu tine conferinte, nu cânta la pian si nu "joaca"decât pe Anca din Napasta lui Caragiale. E singurul rol care îi convine, nemarturiseste. De altfel, presedintele nostru e o domnisoara foarte simpatica sinimeni nu se gândeste sa-i reproseze ceva.Societatea noastra a luat în toamna aceasta un avânt neasteptat. "Muza" ne-acâstigat pe deplin. în fiecare saptamâna ne adunam si lucram cu entuziasm:muzica, discutii, conferinte, declamatii, piese de teatru. La sfârsit, ceaiul.Sediul Societatii noastre e nepretuit. Colegul Noschuna ne-a daruit- o dupa-amiaza pe saptamâna - trei încaperi la subsol din locuinta lui. De fapt,odaile acestea au si dat fiinta "Muzei". Aflând ca putem obtine trei încaperi, noi,intelectualii si artistii clasei, ne-am constituit în societate. Aceasta s-a petrecutîn iarna trecuta. Am înscris membri si membre, am ales un comitet -presedinte, secretar, casier si plicuri cu en-tete- si am fixat cotizatiile lunare, cinci lei pe fiecare luna, anul trecut. Anul acesta,zece lei.Noi am mai avut "Societati" în tot cursul liceului, dar nici una n-a fost atât deplacuta ca "Muza".în clasa a IlI-a eram obligati sa frecventam sedintele Societatii clasei a Vi-a. Secomunicau acolo lucruri foarte interesante. Domnul director ne tinea predicimorale. Pentru ca directorul de atunci era un domn batrân si iubea multmorala. Un elev din clasa a VUI-a ne vorbea un ceas despre evolutia materiei,vibratiile eterului, discutiile Einstein-Bergson sau despre valoarea silogismuluiîn stiinta. Un altul ne citea nuvele originale. Clasa a Vi-a avea si câtiva poeti.Poeti fecunzi, în fiecare sedinta ne citeau, pe rând, zeci de strofe. în ceea ce nepriveste pe noi cei din cursul inferior, nu ni se dadea voie sa plecam, nici sadormim. Ni se îngaduia, cel mult, sa nu fim atenti. Ni s-a marturisit ca, în oricecaz, nu riscam sa fim întrebati asupra conferintelor.în clasa a V-a alcatuiseram un "Cerc de studii". Robert ne-a vorbit, cel dintâi,despre Racine. Izvorul lui era Faguet. La sfârsit, Leiber s-a ridicat si l-acombatut. Izvorul acestuia era Brunetiere. S-au iscat discutii aprinse. Spreseara, Robert s-a simtit jignit si s-a retras, sfidându-si criticul. La a doua sedintas-au adunat cinci membri. Dar printre ei nu era si conferentiarul. Asa ca acestiaau început sa joace risca la tabla."Muza", însa, e cu totul altceva. Mai întâi, la "Muza" vin si domnisoare. Si încadomnisoare dragute, voioase si îndraznete. Dupa fiecare Sedinta, noicomentam ore întregi activitatea societatii si farmecul membrelor. Mai alesfarmecul membrelor.67Una din cele dintâi griji ale Societatii noastre a fost de a tipari plicuri cu en-tetesi a cumpara, de toti banii strânsi de la cotizatii, farduri si barbi. Aceasta,pentru ca "Muza" e o societate dramatica, si noi voim cu tot dinadinsul sajucam teatru. Nu ne împiedica nimic. Declamatiile dovedisera ca mai totimembrii pot aparea cu izbânda pe scena si toti eram dornici de aceasta.încaperile de la subsol sunt numai bune pentru reprezentatii. în fund, salonul,cu ferestrele sus, la strada. E spatios, elegant si are si un pian. în fata salonului,o odaita mai mult lunga decât scurta: scena. Usa dintre salon si scena e ceamai discreta cortina. în timp ce se pregateste spectacolul, actorii pot circula înorice vestmânt pe scena, fara teama de a fi surprinsi. Sufleurul are, totodata, sigrija cortinei. Trebuie, adica, sa pazeasca usa salonului si sa întrebe: "Cine e?"de câte ori aude ciocanind.La capatul scenei sunt doua usi. Una duce în curte. Cealalta, într-o odaitaîntunecoasa, care a folosit cândva drept bucatarie: cabinele artistilor, în aceste"cabine" se transforma colegii nostri în personaje si apar pe scena.Anul trecut nu s-a ajuns la reprezentatii publice. S-au facut numai repetitii. S-auîncercat scene din însir-te Margarite si Napasta. în\' toamna aceasta, însa,lucrurile au mers mult mai departe. în mai putin de doua luni, am izbutit sajucam scene din Don Juan de Victor Eftimiu si Discipolul diavolului de Molnar. Sautinut doua conferinte si mai multe comunicari critice. Si s-a cântat, deasemenea, la pianul din salon.Hotarâsem sa jucam Don Juan înca din cea dintâi saptamâna de scoala. Amales scenele finale. Don Juan - fireste - era Robert. Duhovnicul - parinteleIeronim - eram eu. Pajul lui Don Juan - Castagnete -era Dinu.Eu si cu Dinu jucam pentru cea dintâia oara la "Muza". Robert, însa, repetase siîn Napasta. I se dusese vestea ca e un priceput în ale teatrului. Nu scapa niciun spectacol, plânge la tragedii, cumpara foarte multe piese de teatru sicunoaste nenumarati artisti. El marturiseste ca e un actor de viitor si nedeclama de câte ori are prilejul. Când a cerut sa joace pe Don Juan, deci, n-afost refuzat. Nu putea fi refuzat.Noua ne-a spus ca si-a "studiat rolul" si ca a "scos" foarte mult din eroul luiVictor Eftimiu. Noi eram curiosi sa-l auzim. Prima repetitie am facut-o la mine,într-o seara, cu Bricterian sufleur. A iesit de minune. Numai eu ma pripeam siuitam versuri. De altfel, eu niciodata n-am putut retine perfect versurile lungi.Daca nu aveam sufleur, nici nu ma încumetam sa apar pe scena.Sâmbata am avut sedinta cea mai izbutita. S-a reprezentat Don Juan, si totiactorii au avut succes.Cu câteva saptamâni mai înainte începusera conferintele. Am vorbit eu despreRama si Petrisor despre Claude Farrere. Conferinta mea a fost furtunoasa.Aceasta, pentru ca nu trebuia sa dureze decât un sfert de ceas, iar dupa unsfert de ceas eu am vestit ca de-abia sfârsisem introducerea si ca mapregatesc sa intru în subiect. Comitetul a protestat si, dupa cinci minute devorbire, m-a întrerupt. Mi-a îngaduit sa sfârsesc pe Rama în sedinta urmatoare.însa numai un sfert de ceas. Criticii mei -printre care stralucea Leiber - sebucurau si asteptau cu nerabdare sa treaca o saptamâna. Voiau sa ma sfâsiecrunt în fata membrelor. Iar membre se aflau mai multe ca niciodata însâmbata conferintei mele.Faptul acesta m-a si zapacit. Eu am aparut pe scena grav si convins ca voivorbi un sfert de ceas. Si ca voi sfârsi tot ce aveam de spus asupra profetuluiindian. Lucrurile s-au petrecut, însa, altfel. Venisera domnisoare multe. Unadintre membre, Lia, vestise la scoala, în clasa a Vi-a, ca voi vorbi eu. Desifaptul pare curios, eu am atras în sâmbata aceea foarte multe doi i lisoare. Liami-a facut reclama cu entuziasm: un baiat urât si rai: crescut, care nu vorbestefrantuzeste, nu pricepe engleza, nu saruta mâna L -nnisoarelor si nu stie cumse bea ceaiul, care citeste multa filozofie, vorbeste repede, da din mâini situtuieste domnisoarele si care, cu toate acestea, roseste de zece ori pe ceas sie foarte timid.Eram, credea ea, un fenomen. Si colegele Liei s-au grabit sa vina. Cu atât maimult, cu cât se anuntase o conferinta despre cineva necunoscut.Lia crezuse ca voi vorbi pe scena, asa cum am vorbit cu ea - cu o saptamânamai înainte -,pe scaun. Crezuse ca ma voi apleca sa-mi leg sireturile la ghete,ca voi uita pentru ce m-am aplecat si ma voi juca cu sireturile. Crezuse ca mavoi învârti agitat si ma voi lovi cu mâinile de oglinda gesticulând...Eu am aparut linistit pe scena. Am ajuns în fata masutei pe care se afla paharulcu apa si am început:- Domnilor si domnisoarelor... Cineva, din fund, ma corecta:- Invers...Eu rosii. Fetele - care ocupasera cele dintâi rânduri de scaune - râsera. Erautoate de acord ca conferinta mea se vestea plina de haz.- Domnilor, reîncepui eu, Rama a fost cel dintâi profet indian. Dar aceasta n-arenici o importanta.- De ce n-are? se întreba curios unul dintre numerosii mei ascultatori, carestatea rezemat de un dulap.Fetele gasira ca întreruperea aceasta e atât de comica, încât e de datoria lor sarâda. Si râsera. Lucrul acesta îl realizam foarte bine si cu multa usurinta.6869Nestiind ce atitudine sa iau în timp ce ascultatoarele mele se desfatau, amapucat paharul cu apa si am început sa beau, fara entuziasm. Sala s-a aratatmiscata o clipa de faptul ca eu beau apa dintr-un pahar. Dar a izbucnit, apoi,repede în hohote.- Rog nu întrerupeti pe orator, am îngânat eu lasând paharul jos. Fetele auînteles fara greutate ca cuvintele acestea alcatuiau un"spirit". Si l-au apreciat. Au batut din palme.In fund, comitetul se framânta. Nu era seriozitate. Nu se asteptau, tocmai lamine, sa dau loc la astfel de scene. Trebuiau, însa, sa se resemneze si saastepte sfârsitul conferintei.Conferinta mea a continuat în aceeasi atmosfera pâna ce am auzit un glas,printre spectatori:- Mai ai doua minute.- Si eu nici n-am sfârsit introducerea.- Foarte rau.- Nu-i vina mea. Daca sunt întrerupt, nu-mi pot pastra sirul vorbirii. De ce maîntrerupeti?- Dar nu te-am întrerupt noi.- Dar cine?- Domnisoarele dumitale...Cuvântul "dumitale" m-a revoltat si m-a zapacit. Cautam o replica "tare". Feteleau început - fireste - sa râda. Comitetul, intervenind, si-a afirmat autoritatea:-Ssst! SsstL. Sss!- Dar au trecut cincisprezece minute, îsi aminti unul dintre aceia care stateaurezemati de" dulap.- Ei, si ce daca au trecut? se rasti Lia, întorcându-se spre el. Lasati-l sa-sisfârseasca conferinta. Pe noi ne intereseaza.Eu - care ma convinsesem caîntr-adevar le "intereseaza" viata profetului Rama- asteptam linistit hotarârea spectatorilor si a comitetului, în pahar nu mairamasese apa.Fetele cautau sa provoace un sfârsit hazliu conferintei mele. Pentru ca eu nusfârsisem, înca, conferinta.- Poti sa sfârsesti în cinci minute? îmi comunica Noschuna ultimatumulcomitetului.- Toata conferinta?- Da, toata.Eu zâmbii, iertator:- într-un sfert de ceas de-abia am încheiat introducerea. Fetele întelesera caera de datoria lor sa râda. Si râsera.- Atunci amâna pentru sâmbata viitoare.- Bun. Sâmbata viitoare.- Ce facem cu critica, se ridica Leiber, aducându-si aminte ca el reprezinta la"Muza" interesele criticii stiintifice.(- Tot sâmbata viitoare.Leiber se gândi putin, apoi se aseza iar pe scaun.Dar sâmbata aceasta am avut sedinta cea mai reusita. Pentru ca saptamânatrecuta eu nu mi-am continuat conferinta. Iar conferinta lui Petrisor n-aentuziasmat pe ascultatoare si, dupa ea, n-a fost nici o "reprezentatie".în aceeasi seara, Misu Tolihroniade propuse sa începem câteva procesecelebre.- Cum procese celebre? întreba o fata.- Sa acuzam si sa aparam, în fata unui juriu ales dintre membri, câtevapersonaje, pe Raskolnicoff, de pilda.Fetele se aratara foarte multumite de procesul lui Raskolnicoff.- Trebuie, însa, ca pâna într-o saptamâna sa cititi cu totii, membri si membre,Crima si pedeapsa.- Crima si pedeapsa?- Da, romanul lui Dostoievski.- Dar noi nu-l avem, protestara fetele.- Atunci vi-l cumparati sau vi-l împrumutam noi. Entuziasmul fetelor pieri.Deodata, Lia se lumina.- Crima si pedeapsa? Nu e o carte groasa si patrata, cu hârtia proasta si cucoperta galbena?- Nu stiu, eu am citit-o în frantuzeste, se scuza Misu. Am intervenit, însa, eu,cunoscator al librariei românesti.- Da, da, asa e. S-a tiparit la Steinberg, introducerea lui Avramov.- Asa, asa, Avramov... Costa patruzeci de lei... -Ba nu, treizeci...- Eu atât am dat... Dar asta n-are nici o importanta. Toti asteptau cu nerabdaredezvaluirile Liei.- ...E o carte stupida, enervanta, idioata, va spun eu, c-am citit-o.- Ati citit-o pâna la sfârsit?- Dar ce, eram proasta? Am citit vreo cincisprezece pagini si am azvârlit-o depe canapea tocmai dupa etajera.- Daca o sfârseati, ati fi avut acum alta parere...- Nu, nu, ascultati-ma pe mine: e idioata. Sa alegem alt proces. Misu seîmpotrivi. Pentru ca la Braila se încercase un asemeneaproces tot într-un cerc cultural, avusese prilejul sa asculte o admirabilaosândire din partea unui student. Aceasta n-am stiut-o decât mai târziu. Misuvoia cu orice chip sa se aleaga procesul lui Raskolnicoff, ca sa poata reproducepledoaria auzita la Braila.7071Comitetul amâna, însa, hotarârea pentru doua saptamâni. Si însar- ] cina petrei membri sa aleaga si sa prezinte sase personaje din literatura t universala,pentru proces.Noi, actorii, am venit cei dintâi. L-am gasit pe proprietar, pe No-schuma, întinspe o canapea din sala. Avea crampe.Desi era fecior de doctor, crampele nu-l crutau. Se facuse galben si, cândmergea, calca încovoiat din sale. Ne ruga sa-l iertam si sa pregatim totul, faragrija. Când aveam nevoie de ceva, puteam suna.Fata de atâta bunavointa si atât sacrificiu, noi, actorii, ne-am simtit nevoiti sa-idam sfaturi.- De ce nu iei, frate, o sare amara? îndrazni altul.- Nu pot sa iau sare amara.- Pai, rau faci. Sa vezi cum ti-ar trece. Numaidecât.- Stiu..., dar nu pot sa iau... aa... a... a...hh! Atunci ma hotarâi eu:- Vrei sa te frecam?- Cum sa ma frecati?- Sa te frecam noi pe pântec. Am auzit ca face foarte bine. Noschuna ma priviînciudat.- Ia lasati-ma frate în pace cu frecatul!- Atunci culca-te, hotarâram noi. N-avea nici o grija. Aranjam noi tot. începuramsa lucram. Trebuia, înainte de toate, sa pregatim decorul Iîn scena. Aceasta înainte de a veni spectatorii si mai ales spectatoarele. Pentruca, pentru a ajunge în sala, în salon, trebuiau sa treaca prin scena...Am adus doi fîcusi piperniciti. Textul lamurea: o gradina în palatul lui Don Juan.Doi ficusi nu erau o gradina, aceasta întelegeam si noi. Totusi, era un început.în fundul scenei, sus, se afla o ferestruica. Am acoperit-o cu o fata de masa. Amadus si wnabat-jour albastru, pe care l-am legat în jurul becului, pentru cascenele se petreceau noaptea.Apoi, am început pregatirile pentru deghizarea si mascuirea actorilor. Robert,Don Juan, îsi facuse o vesta de catifea neagra. Gasise, de asemenea, o perechede pantaloni curiosi, care îi dadeau, marturisea el, un aspect "istoric". Pe cap îsiva pune o bereta albastra, cum purtau tinerii în Renastere.Aceasta, însa, era o bereta de scoala, cum poarta fetele, foarte putinmodificata.Costumului lui Dinu, Castagnete, pajul lui Don Juan, era fermecator si aceastatulbura pe Robert. Pentru ca Robert nu întelegea de ce costumul slugii sa fiemai elegant si mai bogat decât al stapânului, al luiDon Juan. Dinu motivase, însa, foarte simplu: nu are altul, nici nu vrea sapoarte altul.Venise, deci, cu el. Avea pantaloni scurti si bufanti, ciorapi negri, lungi, situnica phantaisie, de matase galbena cu dungi negre. Gulerul si manseteleerau de dantela alba. Dinu mai avea si o peruca neagra, buclata, ceea ce nuavea Don Juan. Si Don Juan era tulburat. Cu atât mai mult, cu cât avea parultuns scurt, ca orice elev de la liceul "Spiru Haret". Se bizuia numai pe talentul sipe frumusetea lui.Eu eram cel mai simplu deghizat. Eu eram preot, parintele Ieronim, duhovnicullui Don Juan. îmi luasem pelerina tatei, cea neagra, care îmi ajungea pâna lacalcâie. în loc de tichie ecleziastica, îmi asezasem pe vârful capului un vârf deciorap.Mai trebuia sa-mi albesc parul. Intervenii pe lânga proprietar.- Noschuna, îmi dai tu putina pudra?- îti dau, dar pentru ce-ti trebuie?- Stii, eu joc pe Ieronim si trebuie sa am parul alb.- Da, desigur. Dar n-ar fi mai bine sa dai cu faina?- Cu faina?- Da, pentru ca ti-ar trebui prea multa pudra. Sa sun?- Suna.Servitoarea mi-a îngaduit sa iau câta faina voiam dintr-o cutie galbena demetal. Cu o lingurita îmi turnam faina pe cap, apoi frecam, ca sa-mi patrundafaina pâna la piele. Mi-era teama sa nu iasa o culoare nesigura. Nu era tocmaiplacut, faina îmi intra în urechi si îmi aluneca pe sub guler. La cea mai micamiscare a capului se scutura si îmi albea ochii si sprâncenele. Eram nevoit satin gâtul teapan.Cei doi, Don Juan si Castagnete, începura sa se fardeze. Pajul aveaîndemânare. îsi lipise peruca, se pudrase pe fata, înrosise buzele si umeriiobrajilor, si îsi umbrise pleoapele cu creion negru. De la câtiva pasi parea unAdonis. Don Juan, însa, nu stia cum sa se fardeze. îsi pudrase parul pe latâmple, dar si-l pudrase fara mestesug. încercase sa-si faca doua dungi, pefrunte, însa si le facu atât de groase, încât fu nevoit sa si le stearga cu batistauda. La ochi îsi adânci cearcane groaznice, care înspaimântau. îsi rosi, apoi,numai buzele.- Don Juan e palid, ne încredinta el.Noi ne retraseseram acum în odaia artistilor, pentru ca veneau spectatorii, înodaia artistilor era mare neorânduiala. Se varsase apa pe mese, si un exemplardescusut din Don Juan se umfla lânga o cana de sticla. Prin colturi, ciorapi sipantofi, pantaloni atârnati în cuie, cutia cu farduri, un flacon cu apa de Colonia,o manta si doua florete. Proprietarul nu stia nimic din toate acestea. El se aflaîn sala si se întretinea cu spectatoarele.Mai erau acolo aproape toti membrii Societatii si câtiva invitati, de la liceul "Sf.Sava". Prin perete auzeam râsul lui Petrisor, care flirta cu Lia. Se asezase, faraîndoiala, aproape de ea si-i vorbea despre fragezimea pulpelor.Patru fara zece. La patru începeam. Lipseau numai d-ra Tanief-Ale-xandrescu siLeiber. Presedintele trebuia, în orice caz, asteptat.Noi, actorii, eram nerabdatori si emotionati. Ne plimbam nervosi prin odaie,repetam în gând, rasfoiam rolurile si ne priveam în oglinda. Robert ne marturisica lui nu-i e teama. Ca el e învatat cu scena. Ca îi place chiar sa joace în fataunei multimi, ca s-o cucereasca.S-a facut întuneric în sala; s-a aprins, pe scena, becul cu abat-jour albastru.Bricterian, care era sufleur si sufla dupa un cufar, a deschis cu grija usa. Mieîmi batea inima sa mi se sparga. De-abia cutezam sa-mi zvârl ochii în sala.Zaream tulbure perechi de ochi ce se desfatau: de lumina, de ficusi si de actori.Am început furtunos. Eram duhovnic, ma numeam Ieronim si cautam sa smulglui Don Juan averile pentru manastire. Declamam cu entuziasm, însa maretineam în gesturi. îmi lasasem ochelarii, ce-i drept, dar îmi era teama sa numiintre faina în ochi. Declamam asa cum stiam eu ca sunt "bine". La ultimarepetitie mi se spusese ca sunt "fara pereche" în Ieronim.De altfel, Bricterian, din dosul cufarului, sufla cu pricepere. Câteodata, însa,sufla prea tare si se auzea în sala. Am profitat de prima riposta a lui Don Juan sii-am facut semn ca sufla prea tare.Dupa câteva minute, orice teama îmi pierise. Ma plimbam linistit pe scena siînfruntam pe Don Juan. Rezemat de usa de la odaia artistilor -nevazut în sala -,Dinu privea si ne încuraja.De câte ori Don Juan avea de spus mai mult de jumatate de duzina de versuri,eu priveam în sala si cautam sa culeg impresii. Erau excelente.Dupa cum prevazusem, eu m-am încurcat de câteva ori, iar Don Juan a saritversuri. în sala, însa, nu s-a observat nimic.A aparut si Castagnete. Dinu niciodata n-a afirmat ca are talent dramatic. Avea,însa, un costum îngeresc, si spectatoarele îsi pironira ochii asupra buclelor luifalse. Don Juan se înfierbânta. Declama, lovea cu pumnul, strângea din dinti sidin sprâncene. Dar spectatoarele nu-l priveau.Scenele se sfârseau fiecare cu izbânda. Dupa ce s-a încheiat spectacolul, s-aaprins lampa în sala. Noi am fost aplaudati si chemati de doua ori la "rampa".Eram fericiti. Apoi, eu si Don Juan ne-am întristat.Pentru ca noi ne-am schimbat costumele si am intrat în sala îmbracati ca toticeilalti. Dinu, însa, a venit în costumul lui de paj. Pasea mândru si culegeaadmiratia membrelor. Fiecare îi spunea câte ceva si îi zâmbea dulce.- Vai, ce bine ai fost!... admirabil!...- Gasiti, duduie?- Foarte, foarte bine!... Dinu râde modest: -Ha, ha, ha, ha!...Erau acolo domnisoarele Dinescu, marunte, grasulii, nepudrate si cu rochiiînchise. Cea mare adora în taina pe Dinu. Cea mica "simpatizeaza" pe Fanica.Se asaza lânga el la ceai, îl serveste si râde magulita la fiecare gluma pe care oface. Fanica e resemnat. D-ra Dinescu nu are nici un farmec. Vorbeste putin,pentru ca e timida. Nu îngaduie glume "moderne" si se misca prin odaie foartedecent.Lia si cu Irina se aflau, ca întotdeauna, pe canapea, lânga soba. Aveau rochiiscurte, pâna la genunchi si se aratau multumite de orice privire pe care osurprindeau alunecata asupra pulpelor. Petrisor si Dinu, lânga ele. In al doilearând de scaune, alte patru domnisoare care vorbeau cu Bricterian si Morariu. înfund, lânga dulapul cu carti, comitetul se adunase sa judece purtarea lui Dinu.Robert era revoltat. Afirma ca e "imoral" si provoaca nemultumiri în Societate.Leiber învinuia pe Petrisor de neseriozitate si de "flirt". Mariana TaniefAlexandrescunu se împaca cu "gesturile si atitudinea" d-relor Lia si Irina. Euascultam cu interes discutia. Se hotarî sa li se dea un avertisment.Ceaiul. Obisnuitul ceai, la care trebuie sa zâmbesti, sa râzi de glumele gazdei sisa-ti servesti tovarasa, care spune totdeauna: mergi, esti dragut!Dinu se ridica si se îndreapta catre odaia artistilor. Spune ca trebuie sa-sischimbe costumul. Domnisoara Sasa - negricioasa, cu parul învrajbit ca alSalomeei, buzele rotunjite si ochii mari - îl urmeaza. Tacere apasatoare. Totisorbim cu lingurita ceaiul rece din cescutele de portelan. Se fac câteva spirite,care n-au rasunet. Tace si Petrisor. Domnisoarele Dinescu s-au înrosit, iarMariana e îngândurata. Câtiva arunca priviri întrebatoare spre usa.A trecut asa aproape un sfert de ceas. Când ne pregateam sa ne ridicam de lamasa si sa multumim gazdei, cei doi aparura, rosii si cinici.Comitetul s-a întrunit dupa plecarea membrilor. A doua zi de dimineata, laliceu, am aflat ca Dinu, Petrisor, Sasa, Lia, Irina fusesera exclusi din Societateacultural-dramatica "Muza".75Dinu a râs si a vestit ca va organiza la el acasa o Societate mai captivanta ca"Muza". Robert, oricum, biruise.///. FANICAFanica a scris o "revista". Se numeste Un liceu model si se va juca la SfântulSpiridon. De Sf. Spiridon se face întotdeauna serbare mare. Se tine mai întâi oconferinta, apoi cânta fanfara si corul, apoi declamatii. La sfârsit, jocuri sigimnastica. Sf. Spiridon e o zi neuitata. în \ saptamâna aceea d-l director nezâmbeste binevoitor si nu "asculta", si J nici nu cere caietele cu cuvinte lagermana, si nici nu ne da lectii multe. Iar profesorii vin târziu în clasa.în anul acesta, însa, serbarea va fi fara pereche, pentru ca se va juca . Un liceumodel. E vorba de liceul nostru.Personajele sunt profesorii nostri, si Fanica ne-a împartit chiar rolurile."Directorul" va fi Bricterian. Aceasta, pentru ca Bricterian joaca cel mai binedintre toti. E înalt, paseste sigur pe scena si vorbeste apasat. A jucat din clasaa IV-a, de câte ori s-a dat vreo piesa la serbarile noastre, si a jucat si la "Muza".Fanica, autorul, are sa joace doua roluri. întâiul, pe un parinte revoltatîmpotriva taxelor. Apoi, pe elevul bolnav de galbenare din pricina chimiei. Nuse putea altfel. Din primavara, Fanica nutreste o crunta razbunare împotriva luiToivinovici. Toivinovici nu-l persecuta, dar Fanica este un baiat peste fire defricos si cu nesfârsita spaima de chimie. în primavara - îngrozit de formuleleacizilor organici si ale seriilor aciclice - s-a îmbolnavit, s-a îmbolnavit degalbenare si a zacut pâna la sfârsitul lui aprilie. în saptamânile acelea s-ahotarât sa scrie "revista".în cancelarie, în actul I, se desfasoara un dialog între elevul bolnav degalbenare si profesorul de chimie. Dialogul e scris în cuplete rimate ; si e foartespiritual.Pe Toivinovici îl joc eu, poate pentru ca am parul rosu si cunosc formuleleseriilor aciclice. Când Fanica mi-a comunicat vestea, eu am râs stânjenit si l-ambatut zgomotos pe umar. Fanica mi-a zâmbit dulce, J ca un director de teatru,si m-a asigurat de succes. Episodul nostru e unul dintre cele mai izbutite.Fanica l-a scris cu toata patima amintirii saptamânilor petrecute bolnav degalbenare. Si îl va juca cu entuziasm.Toti baietii sunt siguri ca voi interpreta de minune pe "câinele rosu". îmi aducaminte ca am mai jucat acum un an, tot de Sf. Spiridon, pe un76ajutor de comisar. Stateam la birou cu fata spre public si ma trudeam sa atragatentia spectatorilor printr-un, joc de scena" pe care-l închipuisem atunci.Anume, ma prefaceam ca nu pot scrie, pentru ca aveam penita stricata. Deaici, o suma de gesturi si priviri, pline de haz, în credinta mea.Am avut, totusi, succes. Trebuia sa aduc din culise o cafea pentru comisarulsef. Cum am iesit pe usa, cineva mi-a întins o tavita si m-a sfatuit sa pasescîncetisor, ca sa nu rastorn ceasca sau paharul cu apa. Sfatul m-a îngrozit. Euîmi scosesem ochelarii, pentru ca asa voise regizorul. Când m-am întors, deci,cu cafeaua sefului, am cautat sa calc cât mai prudent. Am aparut pe scena cucapul în jos, cu bratele tremurând si cu picioarele nesigure. Toti au crezut caaceasta era o "creatie" de a mea si au apreciat-o.Eu am mai jucat si la Societatea noastra cultural-dramatica, la "Muza". Darfoarte putini baieti m-au vazut acolo.Fanica ne-a povestit si alte episoade. în actul I, scena I, patru elevi mondenidanseaza în cancelarie. Au venit sa se plânga directorului ca pedagogii nu-ilasa în clasa. Si nu-i lasa, pentru ca au parul prea mare. Baietii mondeni suntrevoltati. Daca îi mai tunde si de data aceasta, daca li se mai pun "numere" latunica, nu mai au curajul sa vina la nici un ceai si la nici un bal. Totusi, pentruca directorul nu e în cancelarie, elevii mondeni danseaza. Apoi, cânta fiecarecâte un cuplet, în care se pomeneste de "tea-room", Petit parisien si Lagarconne.în timp ce Fanica fredoneaza sufocat cupletele (pentru ca el nu e tenor), baietiise întreaba care vor fi interpretii elevilor mondeni. Va trebui sa fie frumosi, saaiba tunici elegante, sa stie sa danseze si sa cânte. Unul sigur e Robert. Cândaude aceasta, Robert închide putin ochii si primeste. El ne marturiseste modestca va fi cel mai bine "în rol". Al doilea elev monden va fi Gianni. Gianni n-ajucat niciodata; nici la "Muza". Nu stie nici sa declame, nici sa cânte. Gianni,însa, e un autentic baiat monden. Se pudreaza, se parfumeaza, vorbestefrantuzeste, e grasut si entuziasmat dupa dans. Gianni s-a înrosit când autoruli-a comunicat rolul. E încurcat si ne priveste pe toti cu dragoste. Noi, deasemenea, îi zâmbim dulce si îl încurajam cu privirea.Al treilea elev monden va fi Locusteanu. De bucurie, Locusteanu ghionteste peautor si îi striga neghiob: "Ma, Fanica, ma!" Autorul zâmbeste si acestuia si îirecomanda sa soarba oua moi înainte de serbare, ca sa aiba voce. Asupra celuide al patrulea elev monden se ridica discutii. Morariu nu vrea sa primeasca.Spune ca nu stie sa cânte. Morariu are, însa, o tunica prea frumoasa ca sa nuapara pe scena. Fanica staruie. II asigura ca poate cânta cât de încet va dori.Poate chiar spune cupletul,77pentru ca melodia o va sustine orchestra. Morariu refuza încapatânat. Unii,însa, sunt convisi ca va primi sa joace în foarte putin timp.Dinu se afla si el între noi si se arata entuziasmat pentru "revista". Eu cred caar fi multumit sa joace si el pe unul dintre baietii mondeni. Are înca proaspat înminte succesul de la "Muza", când a aparut în pajul 1 lui Don Juan, cu perucaneagra si pelerina de matase galbena. Dinu nu \ mai este, însa, la liceul nostru.A vrut cu tot dinadinsul sa aiba parul -mare în anul acesta si s-a înscris la"Matei Basarab". Acolo îi lasa, chiar, sa vina iara uniforme si fara sepci...Fanica a început sa cânte cupletul parintelui revoltat de taxe. Baietii îl ascultarapiti si zâmbesc de câte ori autorul îi priveste. In pauze, entuziasmulizbucneste. Unii cer lamuriri, si Fanica le da cu bunavointa.Fanica e marunt si slabut. Fredonând atâtea cuplete de tenor, rasufla greu si sesterge cu batista pe frunte. E obosit. Cu toate acestea, când ajunge la scena încare un bacalaureat marturiseste cu entuziasm ferici- . rea libertatii si apletelor, Fanica prinde puteri noi. închide ochii si strânge falcile, pentru cacupletul este tot pentru tenor. Se face rosu si lacrameaza. Succesul e, însa,deplin. Robert - care stie ca va juca pe bacalaureat - râde din inima si felicitape autor. Se discuta costumul bacalaureatului. Robert crede ca va trebui sapoarte o haina moderna, pantofi de lac si o batista de matase. Fanica seîmpotriveste. Bacalaureatul vine în cancelarie ca sa-si capete diploma. Nupoate fi îmbracat, deci, decât în uniforma si cu numar.Robert regreta si primeste. Eu stiu ca el ar fi dorit mult sa apara pe scenaelegant si fardat, ca sa impresioneze domnisoarele din sala. Cu toate acestea,e sigur de izbânda. Ne marturiseste ca va fi aplaudat la scena deschisa. Sipriveste, cu înteles, spre Dinu. Dinu fumeaza.Fanica se grabeste când ajunge la actul II. Cortina se ridica, în timp ceorchestra intoneaza un mars eroic.în cancelarie, profesorii s-âu adunat pentru a protesta împotriva î CurbeiLalescu. Sunt nemultumiti de salarii, si fiecare paseste în fata i publicului si-sislaveste însusirile. Fanica, însa, e rautacios. în glorificarea profesorilor, el alegetocmai partile slabe. Baietii îl aproba din suflet.Ne apropiam de Valea Calugareasca. Eram cu totii nerabdatori sa vedem via luiMorariu. Morariu ne invitase în duminica aceea la via lui. Ne-a vestit ca vor ficulegatoare tinere si must. Va fi si vin vechi. Toti aratau, însa, îndestul deindiferenti fata de mustul si vinul lui Morariu.Ziua, am mâncat struguri si ne-am jucat cu bulgari prin vie. Eram împartiti îndoua tabere: unii hoti, ceilalti politisti. Politistii trebuiau saiprinda pe hoti. Fanica statornicise regulile jocului: nu aveam voie sa zvârlim cubulgari mari, nici sa lovim în cap. Se admiteau, de asemenea, alergarile. Cândhotul era, însa, prins, nu mai avea voie sa fuga.Eu am fost hot si am rezistat eroic cu o ramura de salcâm împotriva lui Petrisorsi a lui Mânu. La urma, a trebuit sa fug. M-am împiedicat într-un vraf de araci, sipolitistii au zvârlit cu bulgari dupa mine, fara sa ma poata lovi.In ceea ce ma priveste, am despresurat pe doi tovarasi - hoti ca si mine - si amnimerit cu un bulgare în spinarea lui Robert, care îsi lega siretul de la ghete.Seara, a fost masa mare. Eu am adormit, însa, de timpuriu. Ma silisera sa beaunenumarate pahare cu vin rosu si alb. Ceilalti s-au culcat în zori. Culegatoareau fost din belsug, dar baietii s-au aratat indiferenti. Aceasta, pentru caparintele lui Morariu a ramas, tot timpul, lânga noi.IV. DOMNUL REDACTORHotarât sa capat bani de la revista d-lui Leontescu, am pretextat o "afacerefamiliala" si mi s-a îngaduit sa lipsesc ora a treia de la gimnastica. Am alergatacasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. Dl. Leontescu ma stie student.De faptul acesta se si leaga nadejdile mele. Redactorul foii literare - ca si ziarulcare o editeaza - manifesta calda simpatie pentru studenti. Am întârziat demulte ori împreuna, plângând mizeriile universitare. în gândul d-lui Leontescu,eu sunt student la Litere, de aceea ma oboseste cu sfaturi si cu sugestii pentruviitoarea mea cariera publicistica. îmi marturiseste, câteodata, ca îi voi calcape urme.Am urcat scarile cu oglinzi putin tulburat. Nu era sfiiciune, nici teama. Maobisnuisem sa bat la usile redactiilor, sa pasesc sovaind catre domnul de labirou, sa întreb cu glas scazut daca pot vorbi cu domnul prim-redactor si sabâlbâi. Am avut si eu, de altfel, micile mele satisfactii. Intr-o seara, cineva,auzindu-mi numele, mi-a zâmbit prieteneste si mi-a întins o mâna calda. Amfost atât de emotionat, încât n-am mai avut curajul sa-l întreb daca mi se potplati articolele. L-am întrebat, însa, dupa o saptamâna si am strâns aceeasimâna calda.Alta data, redactorul mi-a laudat un articol pe care îl publicase în fruntearevistei. Eu am zâmbit orgolios, în tot timpul discursului. N-am capatat, însa,nici atunci, nimic. Mi-a spus ca revista se vinde greu, ca bani sunt putini, ca deabiatraieste el, ca vai de lume, cu ce-i da direc-7879torul. Redactorul era elegant îmbracat si-si cumpara foarte multe cafrantuzesti.Pe d-l Leontescu îl cunosc din vara. îmi publica tot ce-i trimiteam prin posta, înplicuri mari, albe. Câteodata îi scriam si despre nevoile mele si lasam saînteleaga ca sunt un student sarac si ca m-ar putea ajuta. încercam sa parîndurerat. Ma trudeam sa scriu pagini duioase, pe care le semnam cu numeleîntreg si cu adresa. Asteptam, apoi, înfrigurat saptamâna întreaga. Domnulredactor îmi publica numar dupa numar articolele. Acasa, sau la "Postaredactiei", nimic.într-o zi am precizat: pentru douazeci de articole, câte publicasem pâna atunci,ceream cinci sute de lei. Douazeci si cinci de lei de articol. Nu era mult. îiofeream, de asemenea, alte articole în lucru, cu acelasi pret. îi ofeream, pedeasupra, gratuit, nenumarate notite marunte.Au trecut, ca întotdeauna, saptamâni. Si ma chinuia gândul ca am pututramâne atât de senin. M-am hotarât, însa, sa cunosc personal pe domnulredactor.L-am cunoscut asta-vara. L-am gasit fumând lenes în redactie, alaturi decâteva gaz etc. O frunte mica, încretita, ochi sireti înapoia ochelarilor deprezbit. M-a întâmpinat cu entuziasm. Nu mi-a oferit nici un scaun, dar mi-alaudat articolele asupra lui Romain Rolland. Cele mai proaste articole,socoteam eu. Mi-a spus ca îi place "orizontul meu larg" si "felul meu de a maexprima". Vorbea întrerupt si clipea din ochi. Mi-a spus ca colaborarea mea aajuns indispensabila revistei. M-a prezentat unui domn venit mai târziu înredactie, care mi-a strâns indiferent mâna, fara sa se ridice de pe scaun.în ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu. Domnul redactor ] ma ruga,însa, sa-l vizitez de câte ori aveam ragaz. Am fagaduit. Am fa-l gaduit, fireste,si articole.Dupa câteva saptamâni l-am vizitat. îsi lasase ochelarii pe masa si se j scarpinaîn cap. M-a privit aspru, îl tulburasem. N-am avut atunci curaj sa-i vorbesc deonorariu. La plecare mi-a strâns mâna si mi-a urat sp la munca. I-am fagaduitarticole.Dar nu pierdeam curajul. Am batut la usa redactiei într-o vineri, seara, cândstiam ca e singur. Facea corectura articolului de fond: vibram! L-am lasat sasfârseasca. M-a privit atunci cu bunatate si m-; întrebat daca starui în a studiaOrientul. Eu i-am vorbit cu entuziasm i lecturile si planurile mele. D-l redactorparea ca se intereseaza. A zâ bit. Am atacat atunci direct, cu o liniste care m-auluit. D-l redactor a sovait si si-a sters ochelarii cu batista. Eu îl priveam fix sisimteam cu mi se dogoresc obrajii. Rupse tacerea fara eroism. îmi fagadui ca jvorbi cu directorul. îmi marturisi ca articolele mele sunt cu adevara "bune", caîi place "orizontul larg" si celelalte. Ca va starui pe lângdirector. Ca el întelege situatia mea. Dar ce poate face el? Directorul e totul, siel nimic. Ne-am strâns mâinile fara entuziasm. De atunci nu l-am mai vazut.*Dar astazi, la ora de gimnastica, am urcat scarile cu oglinzi. Eu sunt un tânarcunoscut pe salita ce duce la redactie. Ma cunoaste si portarul, si cei doi ajutoride portar, si omul de serviciu, care sta pe o banca rezemata de zid si întreabape orice nou-venit:- Domnul ce doreste?Astazi, însa, omul de serviciu nu mi-a dat voie sa intru în redactie.- Numele d-voastra?I l-am rostit sonor si demn. A intrat în redactie. Am auzit câteva cuvinte si amrecunoscut glasul d-lui Leontescu. îmi pregateam cele dintâi fraze: eram sigurca ma va primi îndata. Omul s-a întors:- D-l Leontescu va roaga sa asteptati putin.Eu m-am asezat pe banca. M-am trudit sa par îngândurat. De fapt, de-abiaputeam sa-mi stapânesc necazul. Omul de serviciu s-a asezat lânga mine,senin. Eu îmi fagaduiam razbunare crunta, definitiva, rafinata.Ma închipuiam tânar cu faima, cu volume tiparite si portretul reprodus înrevistele de seama. Pe strada, alaturi de mine, trece Ilie Leontescu. Mapregateam sa sorb din plin razbunarea, când omul de serviciu ma întrerupse cuo întrebare stupida. îmi amintii ca sunt în vizita la d-l redactor si ma încruntai.încercam sa ma linistesc. D-l redactor are de scris, fara îndoiala, un articol cenu mai poate fi întârziat. Sau trebuie sa sfârseasca corecturile. Am numarat îngând pâna la cincizeci. M-am oprit. Mai numar înca douazeci. Voi bate apoi lausa.- Nouasprezece... De la nouasprezece la douazeci a trecut mult. M-am ridicatde pe banca.Douazeci... Am intrat. D-l redactor privea distrat pe fereastra. In odaie sefacuse cald si d-l redactor ramasese în vesta. La alta masa, un domn adormittraducea agale dintr-o carte cu copertele galbene. Am strigat "buna ziua!".D-l redactor m-a privit curios. M-a recunoscut si mi-a întins mâna. Ca niciodata,m-a poftit sa sed:- Ia loc, te rog.- Multumesc.M-am apropiat discret de el. D-l redactor, în vesta, parea un domn blând.- Ce-a spus d-l director, d-le Leontescu?- Domnul director?M-a privit pe sub ochelari, întrebator:8081- Ce vrei sa spuna d-l director?- Stiti... mi-ati fagaduit...D-l redactor m-a recunoscut pe deplin. S-a încruntat si si-a mângâiat fruntea.M-a poftit din nou sa sed si m-a privit trist. Eu am înteles. Eram hotarât sasfârsesc.- Am vorbit. Se face. îti spun eu ca se face. I-am spus d-lui director cum staulucrurile...Privirea mea l-a dezarmat.- A spus ca se face, dar trebuie sa mai astepti pâna la Craciun. Atunci semareste bugetul redactiei. Si d-ta vei fi cel dintâi la onorariu...A vorbit mult, stânjenit. Eu zâmbeam. Atunci si-a ridicat brusc capul si m-aprivit prin ochelari.- Esti lipsit de mijloace? Am fost ispitit sa exagerez:- Cu totul lipsit...D-l redactor m-a privit blând:- Se face... îti spun eu...Eram dezgustat si obosit. Ma umilisem mult si fara nici o izbânda. Cel careînvinsese era d-l redactor. D-l redactor învinge întotdeauna.Mi-a aratat corectura ultimului meu articol. Si am zarit, câteva clipe, copertarevistei. Am rosit.- Ce ne mai scrii? Zâmbete.- D-ta care ai talent cu carul... Zâmbete.- îti public orisice. Doar te cunosc eu. Zâmbete.- Hai? Ce zici, tinere?- Ce sa zic, d-le redactor?...- Viata, ce sa-i faci?!- Tocmai...- Dar sa nu te descurajezi.- N-ai dreptul. Esti tânar.- Prin câte am trecut eu! Hai?- Cred, d-le redactor.- Multe, tinere, multe...- Eu am, ma întelegi, un volum de versuri si n-am parvenit sa gasesc înca uneditor...82- Un editor, domnule, ma întelegi? E o batjocura.D-l redactor se înflacarase. Se scarpina la rastimpuri în cap. Eu îl priveamzâmbind. Mi-a vorbit mult. Si la sfârsit ne-am strâns mâinile, aplecându-nefiecare din sale.Am recunoscut ca tebânda a fost a d-lui redactor.M-am întors abatut la liceu.începuse ora a patra. Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimitnimic d-lui Ilie Leontescu. Desi am talent cu carul. Si desi ma cunoaste el si asputea scrie orice...V. NOIEMBRIEAcum stiu. Sunt si eu ca toti ceilalti: adolescent sentimental si visator. Zadarnicîncerc sa ma ascund. Sunt sentimental. Sunt ridicol.în dupa-amiaza aceasta de noiembrie, sunt trist. Si nu am de ce sa fiu trist. Nutrebuie sa fiu trist... Privesc plopii prin fereastra mea. Si cad pe gânduri.Gânduri naive, idiot si revoltator de naive. Cât m-am trudit eu sa-mi smulg dinsuflet slabiciunea aceasta care se numeste melancolie...Sunt melancolic. Deci sunt stupid. Sunt lipsit de vointa, de virilitate, depersonalitate. De ce sa fiu melancolic, pentru ca în dupa-amiaza aceastasoarele straluceste printre copacii desfrunziti? De ce sa privesc pe fereastra, înloc sa lucrez? De ce sa ma visez frumos si bogat plim-bându-ma prin parcuripustii, cu havuzuri înverzite de muschi, cu statui însângerate de amurguri, cuvita salbatica ce se înalta pe poduri si ziduri de castel?Dovada lipsei mele de vointa o am chiar în clipele acestea. în loc sa luptîmpotriva imbecilitatii nostalgice a soarelui de noiembrie, sa ma biciuiesc pânala sânge, m-am asezat la masa si scriu într-un caiet pe care nu-l va citi nimeni.Câta truda risipita în dupa-amiaza aceasta... Câte ceasuri petrecute cu dintiistrânsi, câte nopti calde, cu luna, care ma ispiteau sa visez si sa ratacesc pestrazi si pe care le petreceam singur nu s-au dovedit zadarnice. Si tot plânsulmeu, toata mândria mea, toata durerea trupului biciuit cu frânghia suntneputincioase în fata unei zile de noiembrie.Aceasta trebuia sa se întâmple. Asteptam chiar ziua în care nu voi lucra, ci voiprivi pe fereastra. Vointa mea s-a irosit saptamâna cu saptamâna. Dezastrul sadesfasurat astazi. Si în loc sa ma lovesc si sa ma83zbat pâna la cea din urma încercare, eu stau linistit si scriu. Poate gândesc caîmi voi acoperi astfel vinovatia.O zi de noiembrie. O zi ca oricare alta. Soarele e trist, si de pretutindeni seridica tresariri ciudate. O zi calda. O zi în care batrânii si femeile lacrameazaamintindu-si trecutul. Dar ea de ce sa ma întristez? De ce îmi simt sufletul plinde un simtamânt necunoscut, înfiorator, dulce? De ce vreau sa plâng? De ceastept ceva care stiu ca nu va veni niciodata?Mie nu mi se îngaduie nici una din acestea. Eu nu sunt un adolescent ca toticeilalti, naiv visator, bolnavicios, natâng, sentimental, caraghios. Sufletul meue aspru. Vointa mea e absurda, dar e o vointa trainica, formidabila, care apasasi înabusa totul în calea sa. Eu trebuie sa fiu acelasi în toate timpurile si toatelocurile. Hotarât ca o stânca, încruntat, cu ochii înclestati de tinta, cu buzelestrivite de furie, cu pumnii strânsi gata de a se pravali si a-mi îndurera carnea.Asa trebuie sa fiu eu. Pentru ca asa vreau eu. Eu, singurul stapân al sufletului sial trupului meu, singurul mascul în turma de adolescenti slabanogi, singuravointa ce nu pregeta sa-si sfarme dintii strângând un drug de fier si sa sebiciuiasca racnind, pâna ce carnea se înfierbânta si ajunge dureroasa ca orana.Asa trebuie sa fiu eu. Asa cum eram altadata, în zilele când sorbeamsuferintele trupului ca pe o desfatare. în zilele când ma desteptam în zori siadormeam dupa miezul noptii. Când îmi alungam somnul cu pumnii. Cândciteam pâna ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele. Pâna ce mi seîngreuia capul si mi se rataceau privirile. Pâna ce mi se tulbura cunostinta...în zilele când ma biciuiam...Cele mai frumoase zile. Pastram frânghia dupa un raft cu carti. în fiecarenoapte, înainte de a stinge lampa, începeam sfertul acela de ceas de dulci sidureroase desfatari. Apucam frânghia cu hotarâre, o îndoiam si numaram pânala zece. Pe spinarea goala - alba si plina - se înfigea cea dintâi lovitura,aruncata peste umar cu ochii închisi. îmi înabuseam tipatul. Era cea maidureroasa dintre toate. Frânghia se ridica apoi tot mai repede si cadea tot maiadânc. Carnea se înfiora, obrajii îmi tremurau, buzele se albeau. Strângeampleoapele, ca sa nu vad frânghia cazând. Durerea ma atâta. Loveam tot maigrabit, tot mai scurt. Carnea începea sa se umfle, sa arda. Tâmplele mi seînfierbântau si picaturi sarate mi se prelingeau pe frunte. Dar izbânda duhuluima desfata. Vointa care îmi calca în picioare trupul putred ma entuziasma deun sfânt si barbatesc entuziasm. îmi suieram izbânda printre dinti, o data cugeamatul carnii. Durerea si desfatarea se contopeau într-o frenezie ne- jcunoscuta, pe care o sorbeam ca pe o desfatare fara pret. Era singuradesfatare pe care mi-o îngaduiam.Urma, apoi, o clipa de extaz. Durerea ma apropia de mine însumi, jyla purifica.Acea singura clipa era rasplata întregii mele zile de munca. O singura clipa.Urmata de oboseala, de tulburari, de tremuraturi. îmi simteam trupul sfârsit cadupa boala. De-abia aveam putere sa îmi ascund frânghia dupa raft si sa-mi lascamasa pe spinarea biciuita. Câteodata, picaturi calde mi se prelingeau de peumar pe solduri. Pielita de la încheieturi era rupta de frânghie. Sângele picurasi eu trebuia sa-mi spal camasa în zori.Dar nu întotdeauna durerea si oboseala ma covârseau. De multe ori paseamaprig si madularele nu-mi tremurau când camasa atingea umerii zdrobiti defrânghie...Au fost zile de izbânda, zile când rosteam cuvântul Eu cu glasul plin. Eramîmbatat de mine însumi. Eram ametit de vâltoarea pe care o simteamframântându-se în suflet.Si strigam cu ochii închisi, iluminat: eu, eu, Eu, Eu... zile la care ma gândesc cudur"~e acum, când sunt trist, pentru ca straluce soarele printre cc> aciidesfrunziti...Eu am vru* sa am sufletul lui Brand. Suflet torturat, aspru si sumbru. Sub caresa se ascunda, totusi, lava fierbinte a entuziasmului, a dragostei si a urii. Eustiam ca nu va trece mult si glasul meu va fi glas temut în tara.Voiam, însa, ca - pâna atunci - sa nu tradez nimic din zbuciumul, dinîntunecimile si flacarile sufletului meu.Nimeni sa nu ma vada ostenit de lupta si, iarasi, nimeni sa nu cunoascaDumnezeul pentru care lupt.Voiam sa trec printre semeni neluat în seama. Sa fiu crezut un adolescent urâtsi plicticos, si, cu toate acestea, sa am cugetul si sufletul desprinse din stânca. Sa izbucnesc dintr-o data,coplesind turma târâtorilor si uluind neputinta celor care m-au cunoscut si maudispretuit. Sa-i biciuiesc si sa le necinstesc fetele si sa ma desfat simtindumitrupul gâlgâind de viata rodnica si creatoare.Nu mi-a placut sa am prieteni. N-am vrut sa-mi descopar sufletul adolescentilorlivizi si melancolici. Mândria ca port în mine o taina pe care n-o ghiceste nimenimi-ajungea.Si gândul ca voi înfricosa cândva cetele oamenilor de carne, ma îmbata. Eustiam cine sunt. Si lucrul acesta îmi umplea sufletul cu o nemarginita încrederesi ma silea sa-mi încordez bratele ca pentru lupta. Cu atât mai mult, cu câtnimeni nu banuia cine sunt si ce voi putea ajunge....Dar n-a fost asa. Mi-am cautat si eu, ca toti oamenii slabi, prieteni. Mi-amdescoperit si eu sufletul cersind mângâiere si sprijin. Am tradat colturi din tainamea si am lasat sa se vada ceea ce nu trebuia sa cunosc I decât eu. M-am vrutneîndurat. Si n-am izbutit. Am fost schimbacios si j plin de compromisuri, caorice adolescent. Am facut si eu glume, am râs j si eu mai mult decât eranevoie, mi-am risipit si eu timpul în vorba cu] colegi imbecili si prieteniplictisitori, am dormit si eu opt ceasuri ca toti ] ceilalti, am ratacit si eu, seara,pe strazi, murmurând confesiuni; am 1 aruncat si eu priviri femeilor cu trupuricalde, mi-am pierdut si eu nevinovatia într-o noapte, pe ploaie, într-o odaitaumeda, pe un pat în care se framântasera zeci de trupuri, în râsetele celor careasteptau afara...Si eu, ca si toti ceilalti. Si eu, ca si turma. Ca si oricare alt adolescent slabanogsi vicios, care doarme cincisprezece ore duminica, râde spart, flirteaza cu duduila ceaiuri, ciupeste noaptea trecatoarele pe strada,] danseaza la cabareturi,joaca la curse, citeste Rampa, adora pe Mosjou-l kine si se sileste sa parablazat. Ca si Robert, care admira pe Musset...Si nu numai atât. Am nesocotit cea mai frumoasa hotarâre a mea: aceea de apastra în mine, pâna la desavârsire, tot ceea ce nazuiam sa] împart mai târziucelorlalti. In loc de a pasi sigur si mândru cu gândurile I mele întregi si cucartile sfârsite, m-am dat putin câte putin, cu articole publicate prin revistepopulare, cu pagini în care nu se gasea nici sufletul, nici cugetul meu, curânduri scrise fara entuziasm si fara originalitate.Am cucerit si eu, cu greu, - ca toti ceilalti - un loc în coloanele revistelor de adoua mâna, care-mi tipareau articolele cu greseli de tipar si cu semnaturanecompleta.Dospea si în sufletul meu atâta josnicie, încât sa astept cu nerabdarepublicarea unei traduceri si sa ma supar pentru amânarea ei. Am început si euca toti cei care se numesc "scriitori". Care poarta parul retezat la ceafa silavaliera neagra, si palarie cu boruri largi. Care se împrietenesc cu directorii dereviste ca sa le tipareasca o-nuvela pe luna. Care publicai un volum de versurila o tipografie din provincie, un volum de nuvelei cu coperta colorata, intraslujbasi la minister, se însoara si îndura toataj viata povara unei sotii slabe si aunor copii rau-crescuti. Am avut si ein mica mea glorie. Am avut si eu mediocramultumire a unui articol tipa-J rit în fruntea revistei, fara greseli de tipar si cunumele dedesubtul ti-j tiului...Si am cazut tot mai jos. Croitorul mi-a facut haine "moderne". Ani început afolosi ciorapi de matase, am regretat ca nu am plete, m-am pu-j drat si eu caDinu, am citit si eu ultimele romane frantuzesti si revistele! literare, m-am dussi eu la cinematograf, si - dupa fiecare înfrângere -l prietenii mei, bunii meiprieteni, ma încredintau ca ma civilizez si mâl apropii de "normal"...Nu ma pot, deci, mustra ca mi-am pierdut o dupa-amiaza privind cerul siamintindu-mi tristetile în acest colt. Faptul trebuia sa se întâmple.Acum, e seara. Melancolia a fost izgonita de amintiri. Am sa pot citi fara teamade a întârzia un ceas la o pagina. Sunt linistit si abatut. în sufletul meu e un golpe care nici o vointa omeneasca nu-l poate umple. Ar fi zadarnica sineputincioasa orice încercare.VI. REPETITIIAu început repetitiile pentru Un liceu model. Ne adunam în fiecare seara în salade muzica. Regizorul este d-l Filimon, de la Teatrul National. D-l Filimon neregizeaza toate piesele pe care le reprezentam la serbari. Cunoaste baietii si îisimpatizeaza. Fumeaza mult, ne bate prieteneste pe umar si ne povestestediscret anecdote. Anecdote care nu trebuiesc repetate nici acasa, nici în clasa,adauga d-l Filimon.Profesorii au primit cu caldura sa jucam "revista" lui Fanica. Acum vreo zecezile, dupa ce s-au sfârsit cursurile, s-au adunat cu totii în sala de muzica. Eraacolo si directorul, care zâmbea si se încrunta dupa împrejurari. Profesorii s-auasezat zgomotosi în primele banci si asteptau, fumând, lectura "revistei".Fanica - rosu din pricina gulerului si a emotiei - statea în picioare lânga pian. îlacompaniam eu. Pe o masuta, alaturi, pusese maldarul de note pe care trebuiasa le descifrez. Erau romante, dansuri moderne, marsuri si cuplete.Am început. Fanica fredona cu tresariri în glas. Partile de tenor le simplifica saule cobora cu o octava.Profesorii ascultau, furati, si domnul director întorcea necontenit privirea catrefiecare, ca sa înteleaga ce atitudine trebuie sa ia fata de "revista" elevuluiBanateanu Stefan. Profesorii îl încurajau.Fanica dadea explicatii:- Baietii mondeni cânta fiecare câte un cuplet în cancelarie. Directorul întreabacurios:- Si eu le dau voie sa cânte în fata mea?- A, nu! Dumneavoastra nu sunteti atunci în cancelarie.- Dar unde sunt?- Sunteti la clasa.Domnul director s-a lamurit. Zâmbeste. Fanica - emotionat ca la ora detrigonometrie - continua:- ...Dar intrati deodata în cancelarie, îi gasiti dansând si cântând, suparati sistrigati: "Ce-i cu voi aici? Ce sunt uniformele astea? Ce-i p rul asta? Unde vasunt numerele?..."Fanica reproduce, pe cât îi sta în putinta, furia d-lui director. D-l director emagulit. Râde si îsi salta pântecul. Un gest mostenit de pe vn mea când îlstânjenea o rana din razboi.Profesorii aproba cuplet dupa cuplet, dialog dupa dialog.- Acum vine cupletul elevului bolnav de galbenare din pricina chimii Privirisemnificative între Fanica si Toivinovici. Profesorii râd zgimotos si fumeaza cu desfatare. înainte de a începe, Fanica îmi tonul. Eu apaspe rând trei clape albe. Apoi, sase masuri de introduceri Aria e cunoscuta. Seaude în fiecare vara la Teatrul "Carabus". Ritmi saltaret al cupletului a câstigatpe toti. Fanica se sufoca cu entuziasm, ajuta, la masura, si de picior. Se oprestedupa fiecare strofa si explica.- Acum cânta d-l profesor...Toivinovici se înroseste. Cine ar fi putut sti ce gândea atunci Toivi-j novici?- Acum cânta elevul:" Noaptea zau ca sar din patsi-mi pare ca-s întrebat:ce-i alcoolul,ce-i fenolul,dar benzina,glicerina,stearina,parafina,fosforatulsi hidratul,chiar si clorul,vitriolulsi oxine,si amine,oxigen,hidrogensi sulfit,si cuprit,sifructoza,si glucoza,apatit,galatit...Si-n mormânt totca si viu, tot pe rost am sa le stiu!"Profesorii n-au gasit nici o obiectie actului I. Actul II, cu marsul eroic si protestulîmpotriva "Curbei Lalescu", i-a pus, întrucâtva, pe gânduri. Fanica a izbândit,însa, si aici. Fiecare profesor râdea cu pofta de cupletele în care se ironizauceilalti. Asa ca, la sfârsit, fiecare si-a avut mica lui parte de satisfactie si deciuda.Directorul a hotarât sa se înceapa repetitiile. Profesorii au aprins tigari si auiesit din sala de muzica felicitând pe Fanica. Fanica se stergea cu batista pefrunte, pentru ca el nu era tenor.Baietii, care asteptau în curte rezultatul, l-au primit cu entuziasm. S-au împartitsi cele din urma roluri.Ne adunam în sala de muzica. în banci, în afara de "actori", se mai gasesccâtiva baieti care ne dau ajutor. Minculescu, din clasa a VlII-a, vine printre ceidintâi. Are nasul mare, dar e foarte blând. Si e sufleurul cel mai de pret. Lângael sta, de cele mai multe ori, Dinu, care ia parte cu caldura la repetitii. Mai vinPetrisor Furtuneanu, Perri si alti colegi. Stau în fund si comenteaza rolurile. Facpronosticuri asupra succesului fiecaruia dintre noi. Mi se prevede izbândasigura.Când sunt prezenti toti cei care joaca în prima scena, d-l Filimon bate dinpalme.- Ei, domnilor!La pian, plictisit, cânta Fosil. Ca sa-l entuziasmeze, baietii îl ghiontesc de câteori au prilejul si îi striga:- Misca, Fosil!Pianistul, însa, se plânge regizorului si ameninta ca va reclama cazul domnuluidirector.Gianni se misca greu "în scena". D-l Filimon ofteaza, îsi sterge ochelarii si seplesneste pe frunte, disperat.- Nu asa, domnule Gianni. Nu asa semet, frate.Gianni se înroseste, pentru ca spectatorii din banci se desfata. Se îmbufneaza.Si ameninta ca nu va mai juca "daca se face galagie". Amenintarile îl zapacescpe Fanica. Fanica tremura sa nu i se dezorganizeze "trupa". împaca pe Giannisi îl asigura ca glasul ajunge tot mai rasunator si mai plin. Gianni cânta:"în clasa-i plictisitor La oricare profesor, Totusi stau ca-ntr-un salon Si citesc peLa Garconne".Când sfârseste, baietii din banci aplauda, d-l Filimon râde multumit si autorul îsiciupeste unghiile de teama sa nu se retraga Gianni. D-l Filimon bate iar dinpalme.- Ei, domnilor! Mai multa seriozitate! Pianul...Fosil ofteaza. Sufleurul îsi cauta paginile. La fereastra s-au gramadit baietasidin cursul inferior, care sorb din ochi pe "actori". Fanica îi goneste cudemnitate.în mijlocul clasei, cei patru elevi mondeni danseaza cântând un refren pe ariaMachinalement. Filimon tine masura cu amândoua bratele. Profesorul degimnastica, d-l Daian, fumeaza si ascunde tigara la spate.Regizorul întrerupe:- Dar uite ce e. Mi-e teama sa nu va calcati între dumneavoastra pe scena. Da.înc-o data! Toti:"Ei nu înteleg ca dupa razboi Ne-am schimbat si noi. "Unul:- Stai, ma, ca merge. Filimon întrerupe.- Pardon. Lasati reflectiile pentru public. s Publicul râde magulit.Vine scena cu un "parinte exasperat". Exasperat din pricina orelor suplimentarede muzica si gimnastica, la care e silit sa ia parte - aproape în fiecare dupaamiaza- fiul sau. "Parintele" e Pake. L-au ales provizoriu. Pentru ca Pake nu areo dictiune prea corecta. Iar lipsa de dictiune revolta mult pe regizor.- D-l Protopopescu! -N-amrol-lul...D-l Filimon se plesneste pe frunte:- De ce nu veniti, domnilor, cu rolele? De ce nu vii, domnule Protopopescu? Dece nu vii, nenisorule?Fanica îsi ciupeste unghiile.- Parca ti-am scos rolul.- Dar de un-nde sa stiu eu c-ca e repetitie astazi?- Ceilalti cum au stiut? Filimon se resemneaza:- Haid\' ca-ncepem. Sufla d-l Minculescu. Minculescu primeste, multumind cucapul. Regizorul face un semn:- Intra.Pake intra în mijlocul clasei, scena.- "Buna zziua!"- Nu asa: buna ziua! Tare, d-le Protopopescu! Tare, sa se auda.- "Uita-te ddom-nule..."- Pardon! Nu se aude nimic, nenisorule. Nici pâna aici. Vorbiti raspicat,domnilor.- "Dar bbine ddom\'nule, toat-ta zziu-a? A-asta-i ddin c-c-cale af-fara. Fiul meu,c-care în-nvata nou-noua ore pe zi, a-a-cum nu mai învata de-decât cinci si si-aajuns pre-miant al doi-lea, în loc s-a-sa iasa pre-miant întâiu. Va-va rog, scu-titil!..."- Nu, nu, nu, nu!... vorbeste, frate, mai încet. înca o data... intra!- "Bu-na zziua, domnule director..."Spectatorii râd. Cineva facuse o gluma, care se comunica din banca în banca. Oauzise si Filimon. Si se suparase, pentru ca era zgomot si nu izbutea sagaseasca o replica imediata.- Gura larga, domnule Protopopescu. Daca ai dictiune, poti vorbi cât de repedeai vrea.Tacere. Pake repeta pentru a treia oara. Nu merge, si ceilalti sunt exasperati.Fanica se trudeste sa gaseasca un înlocuitor al "parintelui exasperat". Pake,care învatase din primul ceas cupletul si melodia, încearca mântuirea:- Sa cânt cupletul.- Lasa, domnule, cupletul. De cuplet ne arde noua acum? Pake râde.Lânga fereastra, în palton, a aparut d-l Boloveanu. Vine pentru fanfara. Decând cu "repetitiile de teatru", nu mai are unde sa-si organizeze adunarilepentru fanfara. De fapt, adunarile acestea sunt reduse. Baietii s-au plictisit defanfara. Nu mai vin decât elevi din cursul inferior si câte un întârziat îndisciplina, care crede înca în amenintarile d-lui Boloveanu."Repetitia" de teatru înveseleste pe maestru. Râde cu pofta. îsi aminteste, însa,pentru ce a venit si încearca o învoiala cu d-l Filimon. In acelasi timp, scoatedin buzunar o coala cu stampila liceului si semnatura prelungita a d-lui director.Coala trebuie semnata de toti membrii fanfarei. Prin aceasta se obligau sa vinaregulat la repetitii si sa asculte de cuvântul d-lui Boloveanu.Nu o iscaleste aproape nimeni. Pretexte absurde sau inexistente. Câte unii, mairautaciosi, fac observatii cu glas tare, ca sa-i auda si d-l Boloveanu.D-l Filimon da explicatii generale.- Domnilor, hei, nenisorule! Ascultati-ma. Sa nu gresiti cumva iesirile, sa vapripiti, sa nu nimeriti usa. Sau sa va împiedicati. Ati stricat tot efectul cu oiesire proasta. Credeti-ma pe mine. începe scena cu profesorii de muzica si degimnastica.Directorul - adica Bricterian - cheama servitorul, zis Cotet. Pe servitor îl joacaVintilescu. Pentru ca amândoi sunt din judetul Severin. Directorul suna. Intraservitorul:- Ia cheama, mai, pe domnii profesori de muzica si gimnastica. Profesorii suntchemati ca sa dea lamuriri parintelui exasperat deorele suplimentare.Baietii sunt obositi. Stau rezemati de ziduri si privesc zbuciumul regizorului, alautorului si al celor doi profesori de muzica si gimnastica. Totusi, unii lucreaza.Gianni "repeta" rolul cu Morariu, dansând. Fanica se trudeste sa învete pe ceicu cupletele grele. La rastimpuri îi asculta si îi ameninta încruntat când fac preamulte greseli. Bricterian încearca la orga, cu un deget, Cavalcada Walkyriei.Cel mai multumit e, însa, Robert. Se plimba prin clasa cu picioarele încovoiateîn ritmul unui dans improvizat pe muzica cupletului, cu capul lasat într-o parte,cu mâinile departate de trup, ochii pe jumatate închisi. Sorbea deja gloria,voluptatea bisarii în scena deschisa, dupa cum ne-a marturisit el.Se opreste în fata mea. Ma bate pe umar si apoi îmi încredinteaza ultima luitaina:- Stii c-am învatat cupletul Bacalaureatului?- Impecabil. Mi-am\'aranjat si costumul. Si cum am sa ma fardez. Ochii facuti,buzele rosii, putin rosu în obraz... îi tai pe toti... Or sa se uite damele la mine.Si nu numai atât. La repetitia generala, el se va învata sa priveasca -în timp cecânta cupletul - prin loji.- Asa fac toti artistii mari. Iar dupa reprezentatie, îti jur c-am sa primesc scrisoride dragoste si declaratii.Tace. Ma priveste în ochi si îmi zâmbeste dulce. Ma mângâie pe obraz.- Al dracului mai esti tu, doctore.Plecam în grupuri. Filimon povesteste anecdote si baietii râd zgomotos, ca sa-ifaca placere. în fata portii ne despartim în trei cete. Baietii mondeni seîndreapta catre Calea Victoriei.Noi, actorii, nu ne îngrijim de lectii. Profesorii nu îndraznesc sa ne asculte. îimintim ca facem repetitii în fiecare zi, toata dupa-ami Profesorii ne cruta.Fiecare se gândeste ca îsi are un reprezentant pe na. Asa sunt profesorii:oameni cumsecade.VII. DRUMUL CATRE MNE ÎNSUMITrebuie sa ma cunosc. Trebuie sa stiu odata sigur cine sunt si ce vreau. Amamânat mereu lucrul acesta, pentru ca mi-era teama. Mi-era teama ca nu voiizbuti sa-mi luminez sufletul sau ca lumina ce va aluneca asupra-i sa nu maîndurereze. Eu mi-am închipuit anumite lucruri despre mine însumi. Ce se vaîntâmpla daca acestea nu exista aievea? Daca ele n-au fost decât o parere?Ceva mai mult. Eu am cautat sa ma supun acestor trasaturi pe care le-amsocotit parti din sufletul meu. Mi le-am impus si mi le-am însusit. Ce se vaîntâmpla cu ele, daca voi sti ca nu sunt decât niste vestminte îmbracate în sila?Voi putea, oare, sa le parasesc fara sa ma copleseasca golurile sufletului meu?Am hotarât de multe ori sa ma analizez pâna la capat, sa patrund cât maiadânc si calm în suflet. Dar n-am izbutit. Niciodata nu m-am putut concentra.N-am putut gândi asupra mea însumi. De câte ori încercam sa ma analizez, matrezeam într-un întuneric desavârsit. De unde sa încep sa ma caut? Unde asputea fi eu însumi?Ce cautam eu? Sufletul meu. Unde? Si cum se putea recunoaste adevaratulmeu suflet între miile de suflete pe care le purtam în mine?Gândurile se risipeau. Ma desteptam cugetând la alte lucruri. începeam dinnou, încapatânat, închizând ochii, astupându-mi urechile, apasând tâmplele.Acelasi întuneric. Si nu întâlneam, nicaieri, nici o lumina, nici un sprijin. Cum saajung la mine însumi? Cum sa-mi cunosc eu sufletul si sa vietuiesc întocmaidupa nevoile lui?Pentru ca eu vreau sa ma cunosc, pentru a întelege calea pe care va trebui sapasesc.Am pierdut, odata, o dupa-amiaza întreaga. Am aflat un singur lucru, pe care-lbanuiam, însa, de mult: ca eul meu din ceasul acesta nu e asemenea celui dinceasul trecut si cu atât mai putin celui din ziua trecuta. Ceea ce m-a uluit. Nicinu mai întelegeam acum rostul hotarârii mele de a-mi gasi sufletul. Dacasufletul meu nu e unul, ci o infinitate, cum l-as putea cunoaste pe cel adevarat?Eu am observat ca, de-a lungul zecilor de constiinte, exista o linie decontinuitate. Dar ma îndoiesc asupra realitatii acestei linii de continuitate, carear alcatui personalitatea. Mi se pare ca ea se datoreste vointei mele sausugestiilor celor din jurul meu. Am observat ca un om se trudeste sa nudezminta ceea ce crede el sau altii despre sine. Personalitatea n-ar fi, atunci,decât ceva impus de vointa, iar nu izvorât întocmai dinlauntrul sufletului. Ar finumai o masca.Dar tot ce am scris pâna acum stiu ca nu e adevarat. Stiu ca exista un singursuflet, rasfrânt în mii de atitudini trecatoare. Ca acelasi suflet se afla îndaratultuturor starilor de constiinta. Ca, de multe ori, se strecoara într-însul stari deconstiinta streine, dar acestea sunt trecatoare si pot fi îndepartate la cea dintâicercetare launtrica.Eu simt, deci, ca exista un singur suflet în mine. Dar cum sa ajung la el? Lucrulmi se pare atât de greu, încât ma înfioara. Daca mi s-ar da o problema dealgebra sau de geometrie - cu toata slabiciunea mea la matematica -, eu asputea-o rezolva sau as putea indica mijlocul prin care s-ar putea rezolva. As sti,în cel mai rau caz, de unde trebuie sa încep.Când încerc sa ma gasesc pe mine însumi, însa, nu am nici o metoda, nici oindicatie. Mie mi se pare o lume noua. Am vrut sa ma lamuresc citind carti depsihologie, dar în cartile de psihologie nu se gaseste ceea ce caut eu. Acolo secerceteaza alte lucruri, interesante, dar nu mijlocul de a ma cunoaste pe mineînsumi si a intra în stapânirea tuturor fortelor sufletului meu.Si lucrul acesta e necesar. Altminteri, nu voi avea curajul sa patrund în viata.Eu stiu ca voi pieri daca nu voi urma drumul sufletului meu.Sufletul meu... Iata ceea ce ma tulbura. Nu-l pot aduce la lumina. As vrea sa-migasesc sufletul cum gasesc pancreasul unui câine la anatomie. Sa-l masor, sa-lcântaresc si sa-l pretuiesc în valori. As vrea sa stiu daca sufletul meu e sufletulunui adolescent melancolic sau al unui mascul întarâtat. Daca eu sunt un omde stiinta sau un sentimental. Daca ma pot încrede în preocuparile meleactuale sau trebuie sa fiu banuitor si sa ma tem de timpurii schimbari.Pentru ca sunt zile când vointa mi-e sigura si mintea limpede ca a unui barbat.Atunci lucrez cu sârg, planuiesc lecturi si scriu indicii cartilor.Si iara sunt zile când ma destept târziu si ma întorc abatut de la scoala si toatedin jurul meu mi se par vestede si inutile. Sunt zile care eu le urasc.Ochii îmi aluneca de pe pagina si îmi sterg mereu ochelarii, ca treaca timpul, sima întreb: la ce bun? Iar daca recitesc planurile lucrurilor de mai târziu, maîntristez.Sunt apoi ceasurile petrecute privind pe ferestruica mansardei mele sau pasindpe strazi necunoscute, pe sub castani. Ceasuri care ma tulbura, ma nelinistesc.Ceasuri în care nu ma recunosc. Atunci, un gând ma framânta si eu, din toataputerea vointei mele, îl izgonesc. Altminteri, pierd curajul. Eu ma întreb: dacavoi regreta mai târziu adolescentacare mi-am petrecut-o, absurd, în marginea vietii? Daca voi plânge mai târziucei saptesprezece ani pe care îi am acum si pe care îi sfârsesc în mansarda,singur, privind la rastimpuri doi plopi?Stiu: nu sunt un baiat frumos, dar am saptesprezece ani. Si în ceasurile cândochii îmi aluneca de pe carte, iar vointa îmi slabeste, ma gândesc mult la acestisaptesprezece ani.De multe ori, izbândesc. Lucrez pâna noaptea si adorm fericit ca m-am învinspe mine. Adorm surâzând.Alteori, însa, nu izbutesc sa ma apar. Sunt coplesit si pornesc pe strazi.Si toate acestea ma întristeaza. Trebuie sa lupt mereu, trebuie sa ma aparîmpotriva sufletului meu, pe care nu-l cunosc si care mi se dezvaluie larastimpuri, contradictoriu. Niciodata nu mi-am gasit sufletul acelasi, în fiecarezi, altul. Iar eu trebuie sa lupt ca sa duc mai departe ceea ce începusem cu oluna, cu o saptamâna, cu o zi mai înainte.Daca m-as cunoaste... Atunci as fi atât de sigur de mine însumi si de viata... Asspune: asa mi-e sufletul, si asa vreau eu. Dar acum mi-e teama de viitorulacela întunecat si amenintator catre care ma îndrept calauzit de un suflet orb.Daca mai târziu se va face lumina si voi întelege ca am apucat o cale gresita?Daca ma voi simti strein în lumea pe care o socotesc acum prietena? Voi maiavea curajul sa ma întorc pe aceeasi cale si sa încep o alta viata, noua? Si voiavea putere?...De multe ori, încercând sa aflu cine sunt, m-am înspaimântat. Nu marecunosteam în multe fapte împlinite si vorbe rostite. Mi se parea ca a fostaltcineva. Inainte de a adormi, ma gândeam la ziua care se scursese, faraveste. Ma întrebam: care a fost sufletul meu? Si îmi apareau suflete streine, sima înfioram.Am aflat ca însusi sufletul, pe care-l simteam în timp ce citeam îmi era strein.Atunci adormeam obosit si îndurerat.In alte zile, ma grabeam sa ajung acasa si ma atâtam la munca si eram stapânpe gândurile si pe sufletul meu.Si pasind, astfel, auzeam revarsându-se pe vreo fereastra game la clavir sausonate pe care le framântasem si eu, demult, lacramând de ciuda degetelorprea mici si a octavelor prea mari. Sau auzeam melodii care îmi desteptau însuflet tristeti si pareri de rau. Indata încetineam pasul. Sufletul mi seschimbase. Eram abatut. Gândul odaitei cu carti nu ma tulbura. Si paseam totmai încet, si ocoleam strazi multe pâna sa ajung acasa, si nu ma gândeam lanimic. Nici la vremea pretioasa pe care o pierdeam pe sub castani. Si nici lacartile pe care le voi scrie.Alta data, ma întristau simple si neînsemnate viniete risipite prin reviste.Undeva, o fata pe o banca, sub un copac înfrunzit, iar în departare, liniiledealurilor pe care le ghiceam însorite. Gravura aceasta ma întristeazaîntotdeauna când o privesc cu luare-aminte. Nici eu n-as putea spune pentruce. Dar e atâta melancolie în privirea fetei, singura, sub copacul înfrunzit... Siatâtea pareri de rau în liniile dealurilor, care exista undeva, aproape de tot, sipe care eu nu le privesc, ci trec alaturi, cu privirea atintita catre o lumemoarta...Si iarasi ma întristeaza o vinieta tot atât de simpla. Un drum de tara, marginitcu plopi. In câmp se zaresc seceratori. Iar pe drum, un drumet paseste. Banal.Plictisitor. Dar eu ramân mult timp privind plopii si drumetul. Poate ma gândescla plopii din curtea cu grilaj de fier, pe care eu îi zaresc pe ferestruica. Magândesc la câmpurile pe care nu le vad decât vara sau în duminicile deprimavara, când umblu mult si ajung departe de oras.Ascund revistele si citesc înainte. Dar nu pot citi. Ma mustru. Privesc peferestruica plopii si acoperisurile plumburii si aud - stinse zgomotele din strada.Câteodata se înnopteaza. Poate de multe ori am lacramat, dar n-am stiutaceasta.Apoi aprind obosit lampa.Atunci, odaita reînviaza si cartile din rafturi îmi vorbesc, iar sufletul meu seîntoarce. Si întotdeauna regret timpul pe care l-am pierdut privind pe fereastrasau întristându-ma pentru o melodie de clavir si o vinieta cu un drum de tara,vara.As vrea sa stiu cine sunt, si nu stiu. Am scris caiete multe ca sa descopar. N-amizbutit. Romanul meu va fi un roman cu eroi ciudati. Sufletele lor nu vor filiniare, dintr-o singura bucata. Eu n-am întâlnit pâna acum un asemenea sufletprintre adolescenti. Dar nu-mi voi putea analiza personajele, pentru ca nu lecunosc. Nu le pot întelege în adâncurile sufletelor.Ma privesc. Privesc în mine. Atâtea trasaturi streine, contradictorii...Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop e singuramea nadejde. VIII. INCIPIT VITA NOVAA nins toata ziua. Sufletul meu ar fi dorit, poate, sa se simta trist, dai nu i-amîngaduit eu. De aceea am fost astazi fericit, pentru ca asa am voit eu. Am cititpâna noaptea târziu. Apoi am obosit si m-am întrebat* asupra mea. A trecuttoamna, si multe lucruri dintre cele care îmi faga-J duisem sa împlinesc nu leamîmplinit. în caietul acesta am scris tot mai rar si mai putin serios. Nu m-amanalizat. N-am învatat psihologie, ca sâ pot sa ma cunosc.Au început sa ma strabata alte gânduri. Au început sa-mi placa alte lucruri. Dechimie, îmi amintesc prea rar. As vrea acum sa stiu ce e sufletul, dar cred calucrul acesta e foarte greu de aflat. Am citit multe carti, dar n-am câstigatnimic. Dimpotriva. Vreau sa citesc acum si pe Bergson.Sunt fericit, cel putin, ca am scapat de matematica. A trebuit sa ma hotarascsa trec la modern. Si am trecut. Mi s-a îngaduit sa dau examenul de diferentaîn mai. Sa ma prezint cu texte latinesti pentru clasa a V-a si a Vi-a.La modern e alta atmosfera si alta viata. Profesorul e blând, erudit si ironic. Nespune multe lucruri pe care noi le vorbim. Dar dispretuieste ignoranta noastra."Maestrul" e un ocultist si filozof. De aceea se ocupa prea putin de cunostintelenoastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiinteinoastre. îi place sa ne asculte discutând si se desfata, apoi, dovedindu-ne golulargumentelor noastre.Pâna acum, am învatat prea putin latineste. A trebuit s-o iau de la început, cuaquila, aquilae, si sa ajung la Caesar. Totusi, acum traduc din Horatius. Mi-amcumparat textele legate în pânza si cu coperte de carton. Si am citit toateintroducerile. îmi place mult si limba latina, si profesorii, si autorii, si clasanoastra.Pentru ca "maestrul" nu asculta decât la sfârsitul anului si pentru ca nu nesileste nici la teme scrise, nici la extemporale, discutam aproape tot timpul sicomentam câte un text de câteva rânduri. în felul acesta, toti îl asculta. Pentruca nu ne mai temem de nota sau de extemporal. La discutii iau parte, deobicei, Leiber si Petrisor. Când traduce si comenteaza Leiber, se ridica Petrisorsi critica. Dupa ce sfârseste Petrisor, se ridica Leiber si se apara. Si unul si altulrisipesc ironii. Dar noi nu apreciem decât ironiile lui Petrisor. "Maestrul", însa,se îndoieste de calitatea amândurora.Fanica sta în banca a doua. îsi are textele învelite în hârtie albastra si înseamnacuvintele latinesti într-un caiet special. Lânga el, Bratasanu. Bratasanu eformidabil în gramatica. însusi "maestrul" i-a spus într-o zi:- Ai sa te tâmpesti, ma!...Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. Traduce chiar fara sase uite în carte, ci numai ascultând fraza. Dar nu pricepe de ce a ajuns Augustîmparat, nici pentru ce a scris Horatius Carmen Sae-culare. De asemenea,pentru el, toti poetii sunt "frumosi". Când trebuie sa comenteze: " Vides ut altastat nive candidum Soracte... ", el ne da lamuriri asupra Soractelui si asupraclimatologiei Romei. La Istoriile lui Tacit, Bratasanu cunoaste toti consulii, cuanii respectivi. Se informeaza din dictionarul Varemberg si Saglio. Totusi, nu eun erudit. Uita aproape! tot ce înmagazineaza. Numai gramatica latina sicuvintele germane nu 1 le uita. Bratasanu cunoaste un covârsitor numar decuvinte nemtesti si, j cu toate acestea, nu poate sa citeasca fara dictionar ocarte germana.El stie si trigonometrie, si chimie, si fizica, si zoologie. Bratasanu stie ] tot ceeace se cere unui premiant. De aceea e premiant cu cununa, de 1 când a venit înliceu. De fapt, cred eu, nu stie nimic. Nu stie decât lectia.E simpatizat pentru ca e "baiat bun" si primeste sa vina la domiciliu I si sapredea gramatica latina, fara nici un onorariu. Apoi întârzie mult ] dupa miezulnoptii, ca sa-si faca "lectiile". Si le face, într-adevar. învata j tot ce i se da saînvete, chiar când "lectia" e prea putin interesanta si el stie ca nu-l mai asculta.E revoltator de constiincios. Pentru "teze", repeta toata materia. Pentru ca teza- ne spune Bratasanu - se da din toata materia trimestrului. Ceea ce e exact.Dar eu n-am citit niciodata o teza buna, semnata Bratasanu. Niciodata nuspune mai mult decât a citit sau a auzit de la profesor. Nu poate.E "seful" clasei. Si e cestor, la modern. Adica sta pe catedra si ame-J ninta:- Marcule, te scriu!Marcu e cel mai lenes si cel mai neastâmparat, când nu are nici un j roman cuel. Dar Marcu - desi dispretuieste civilizatia latina, "tiranica" ! - e mult mai bineinformat. Marcu a citit pe tot Tacit, ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti.Si a citit multe volume de Boissier, ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. DarMarcu nu stie gramatica si traduce foarte prost. Când poate, copiaza. Iar laexamenul oral pregateste dupa juxta câteva paragrafe la întâmplare. De aceea,Marcu are "insuficient" la latina. Dar nu ramâne corigent, pentru ca "maestrul"nu lasa corigenti:- Stiu eu ca tot nu învatati...Robert sta lânga Bricterian, într-o banca din mijlocul clasei. Robert | nu stie nicisa traduca, nici n-a citit multe carti asupra Romei. Dar Robert vorbeste. Elvorbeste oricând si despre orice. Aceasta, nu pentru ca are talent, ci pentru ca ise pare ca vorbeste "bine". Asa i se pare lui Robert. De aceea se ridicazâmbitor si tuseste. Si vorbeste. Rar, melo-dios - spune el -, cautând cuvintelesi articulându-le victorios, când se! întâmpla sa le gaseasca. Dilueazaîntotdeauna, ca sa poata vorbi mai mult. Totusi, spun baietii, anul trecut, învara, a tinut o conferinta asupra Jocurilor de circ la romani, care a avut succes."Maestrul" l-a felicitat si i-a prezis ca va ajunge mare scriitor si mare orator.Robert se îmbujo-l rase si calca încrezut. De-abia ne mai vorbea. Conferinta afost însa oj întâmplare. Si o izbânda, pentru ca a venit dupa cea a luiBratasanu, carej vorbise despre Sosele si apeducte la romani, rezumând o sutade pagini in quarto din Varemberg si Saglio. Baietii jucau tintar sau table."Maestrul" motaia cu ochii închisi. în clasa nu se auzea decât conferentiarul sizborul mustelor. Când a sunat clopotelul, toti au rasuflat. Erau mântuiti. DarBratasanu nu sfârsise Apeductele. Si nici nu le-a mai sfârsit, pentru câ s-auîmpotrivit baietii. Iar a doua zi a vorbit Robert.înainte de a intra "maestrul", Bratasanu tine un curs de gramatica latina, însotitde o traducere. în acelasi timp, cu trei banci în urma, Leiber comenteaza.Comentariile lui Leiber sunt originale si instructive. Aceasta, pentru cei care naucitit La cite antique. Pentru ca, de fapt, eruditia lui Leiber în "antichitati" - casi a lui Bratasanu - e numai o legenda. Leiber se informeaza din Fustei deCoulanges cu o seara înainte de lectie, iar a doua zi citeaza cu multa sigurantaautori latini si culegeri de izvoare pe care nu le-a vazut niciodata.Leiber "vorbeste" întotdeauna dupa ce a sfârsit Robert. Si îl critica, erudit. Câttimp se petrece aceasta, Petrisor zâmbeste ironic. Fireste, dupa ce obosesteLeiber, se ridica Petrisor. Nici Petrisor nu cunoaste "antichitati". Dar datoria luie sa critice pe Leiber. Orisice ar spune Leiber, noi suntem siguri ca Petrisor nu-laproba. Dimpotriva. Adevarul se afla întotdeauna de partea lui Petrisor.Clasa se desfata ori de câte ori discutiile între "oratori" se încing cu aprindere.Tot "orator" e si Misu Tolihroniade. El, însa, vorbeste mai rar. Când se ridica seîmbujoreaza si articuleaza raspicat. De cele mai multe ori zâmbeste ironic.Aceasta, ca sa-si "deruteze" adversarul.Colegii mei de la modern ma entuziasmeaza. Cu multi sunt bun prieten.Modernul, de altfel, e incontestabil superior realului. La real era o atmosferaînghetata, din pricina lui Vanciu. Cei care stiau la matematici îsi îngaduiau samanânce cornuri pâna la intrarea lui Vanciu. Ceilalti, însa...De aceea sunt fericit. Si toata tristetea pe care mi-au daruit-o zilele de ninsoaretrebuie uitata. Am drept tovaras pe Horatius.IX. CUMOS-AJUNULCorul se aduna la mine în mansarda, în fiecare seara. Ca sa fie mai multalumina, ridicam globul de la lampa. Fumam si suntem fericiti. Pâna ne adunamcu totii, comentam si bârfim. Comentam repetitiile pentru Un liceu model sibârfim pe Robert. Toti simtim o deosebita bucurie sa bârfim pe Robert. Pentruca Robert a ajuns nesuferit de când spune ca va fi în curând iubit de o printesa.Suntem cu totii buni prieteni. Adica ne spunem pe nume, ne înjur\' farasuparare, ne împrumutam bani si ne povestim "cuceririle". Popri san - care ebas si locuieste în mahalaua Floreasca - ne da în fiec seara amanunte inediteasupra unei femei care-l iubeste. Poprisan afi ma ca e "isterica", si noi îlascultam, pentru ca asa se obisnuieste între buni prieteni.Fanica se intereseaza de anumite localuri. Fanica e un baiat seriosH Dupa câtestiu, n-a dorit niciodata aventuri cu femei "isterice". El pre-| fera sa cheltuiesaptamânal o anumita suma si sa fie linistit. Fanica el preocupat de chimie simatematica, ceea ce revolta pe Robert, care va fa în curând iubit de o printesa.Vin si alti buni prieteni - tenori, baritoni, basi -, care îmi admirŤ cartile sirabdarea. Fiecare îmi face aceeasi marturisire: ca el n-ar avea atâta "vointa".Iar eu sunt magulit si ma arat modest si îi bat pe umar. lCâte unul din "elita" ma întreaba ce mai scriu si unde mai publicj Sunt sigur canici unul n-a citit o pagina din tot ce am publicat eu. Pentru! ca nu-i"intereseaza". îmi admira, însa, cutiile de gândaci si se minu-| neaza. Seminuneaza de numarul lor si de faptul ca n-au picioarele rup-| te. Si eu le explicca îi conserv în solutie de sublimat si îi usuc pe o I bucata de pluta, între ace.Toti ma întreaba cum se numesc gândacii] verzi-aurii, din colt. Si eu le spuncalm: cetonia aurata. Ceea ce îi im-J presioneaza.Fanica regreta ca am prea putini fluturi si prea multe "albine". D aceeasi parerese arata a fi înca trei prieteni. Eu le spun ca acelea nu s albine, ci himenoptere.Cum însa noi, la zoologie, n-am ajuns înca clasa insectelor, Fanica nu are deunde sa stie lucrul acesta. El afirma, totusi, ca fluturii sunt mai "frumosi" si maiinteresanti.- Dau alt aspect.Pentru ca suntem prea multi, nu se încing discutii literare si nici filozofice. Deobicei, când vin Bricterian, Petrisor si Dinu, întârziem pâna! seara discutând.Bricterian vorbeste si se învârte prin odaie. Si cum: mansarda mea e prea mica,învârteala - în loc sa-l linisteasca - îl enerveaza.Dinu discuta fumând în fotoliu. Daca se înfurie, ia o pozitie mai ver-| ticala sivorbeste mai tare.Petrisor argumenteaza sofistic. Ceea ce izbuteste sa ne supere toti. Aceasta,pentru ca nici unul dintre noi nu e în stare sa-i nimiceas logic, sofismele.începem repetitiile sub bagheta lui Fanica. Perri îi împrumuta diapa zonul.Fanica îl loveste cu putere de marginea biroului, apoi închidochii si încearca: laaaa... Diapazonul e indispensabil, dupa cum e si ba-. ghetade trestie.Cântam întâi Buna dimineata la Mos-Ajun pe trei voci. Tenorii deschid gurile câtpot si-si lasa capejdte"pe spate. Basii îsi strâng buzele si-si înfig barbiile înpiept. Ei spun ca asa fac chiar cei de la Mitropolie.Fanica e multumit de Buna dimineata. Noi suntem rosii si ne stergem cubatistele, satisfacuti. Dupa aceasta, cântam A ruginit frunza în vii, cântec iesitdin moda, dar trebuincios pentru casele batrânesti. A-ceasta ne explica Fanica.Apoi, O, vis al vietii studentesti, care ne întristeaza si pe care Bricterian îl cântagândindu-se la Heidelbergul de altadata. Mai repetamPe -al nostru steag e scrisUnire, pentru casele patriote. Si în toata Sevilla nu-i una ca tine, romanta dinDon Juan. Acesta e cântecul favorit al lui Robert. Robert ne marturiseste ca noi"nu întelegem", închide pe jumatate ochii si zâmbeste. Câtiva îl privesc cuadmiratie. Robert îsi trece mâna prin parul marunt si ofteaza:- Iubesc o femeie...Fanic? îi aminteste ca trebuie sa repetam si Gaudeamus igitur. Robert se rescrneaza. Ceilalti sunt entuziasmati de imnul studentesc si-l cânta solemn, tarasa cunoasca cuvintele, si tragând cu urechea la vecin:- "...ita^nostra, a, evis est".- "evis... iii, ere tur.."Fanica se trudeste sa pronunte cât mai clar cuvintele,, ca sa le auda totitenorii. Dar tenorii sunt entuziasmati si nu-si mai asculta dirijorul.La sfârsit cântam Multi ani traiasca si Totdeauna, totdeauna, sa bem vinul casi-acuma. Aceasta, pentru ca vom fi invitati în câteva case prietene si trebuiesa fim pregatiti. Acolo ne vom lasa paltoanele în vestiar, vom zâmbi moderat sivom desface\'mandarine. Acolo vor fi domnisoare care ne vor îndemna:-Luati, va rog!...Si doamne care ne vor admira:- De cânii pregatiti corul?Apoi, Bricterian va fi rugat sa cânte prologul din Pagliaccio, si el va raspunde cae ragusisi va tusi semnificativ. La sfârsit, însa, va trebui sa cedeze^si vaîncepe:"Sipuo, sipuo, Signore, Signori; Scusatemi. Se da sol mi presento: Io sonoiiprologo... "Domnisoarele se vor îndragosti de el, iar prietenii îi vor spune, lovindu-l peumar:- Ai fost bine, armene.Noaptea era senina si rece. Zapada putina înghetase si sticlea. Baietii soseaugrupuri, grupuri si se întâmpinau - la usa mansardei - cu entuziasm:- Salve, Babo!- Ura, ba!- Aaa...Fanica îi iscodea daca au mâncat nuci sau au baut vin negru. A fixat, apoi, sipedepsele celor nedisciplinati. Pentru o abatere mica, douazeci de lei amenda,scazuta din suma ce o vom încasa fiecare, la sfârsit. Pentru o abatere mare,excluderea de la masa finala sau excluderea definitiva. Fanica e un mic tiran.Dar numai ameninta. Si restrictiunile sale sunt pur formale.La noua si un sfert pornim. Suntem cincisprezece baieti. Unsprezece coristi, undirijor, un casier si doi "chibiti". Cântam, în curte, mamei. Mama asculta lafereastra, zâmbind. Apoi ne daruieste mandarine, smochine, pesmeti dulci,mere, iar casierului îi strecoara o bancnota. Toti spun "sarut-mâna" si seîntreaba:- Cât a dat?începem apoi colinda. Pasim prin mijlocul strazii si ne uitam unii 1 altii, si neadmiram, si strigam:- Multi mai suntem, ma! Si râdem.Am intrat într-o curte cu grilaj si castani. A urlat un câine si aj s-a stins, brusc,lumina. Fanica a suierat printre dinti:-Drace!...Dar baietii au fost revoltati. Au înjurat pe proprietari si au ies: trântind poarta.Alaturi, ne-au primit. Am cântat, fals, Buna dimineata... Apoi, toata Sevilla...Apoi, O, vis al vietii studentesti. Am asteptat. Si am cântat iar: Multi anitraiasca! A iesit o doamna cu fata luminata si ne-a! întrebat de traiste. Noi amînteles ca doamna glumeste si am râs cu hohote, desi ne puteam multumi cuzâmbete..Pe tava erau adunate fructele traditionale. Baietii s-au apropiat sfii-j ciosi si auapucat cu mâinile ce au putut. Când am ajuns si eu, nu mai erau pe tava decâtvreo cinci nuci si o smochina. Le-am luat, multumind politicos doamnei.Casierul ne-a vestit, lânga poarta:- O suta de lei!La o casa mare, de pe strada Batistei, am gasit lantul pus la usa. L| alta, s-astins de asemenea lumina, cum am strigat noi, entuziasti:- Buna dimineata la Mos-Ajun.Poprisan a luat atunci presul de fier si l-a târât prin toata curtea, zvâr-lindu-lpeste gard.- ...mama lor de ciocoi. Stingeti lumina, ai? Apoi, catre cei din casa, tare:- Dar ce credeti voi, ba, boanghenilor!? Ca murim de foame si am venit sacersim, ai? Traditia, ba... Pastele vostru...Fanica ar fi intervenit, dar râdea în guler si nu putea sa se stapâneasca. Noi neamfurisat repede în strada, unde am prins curaj. Vocabularul lui Poprisanrevoltase pe unii, entuziasmase pe altii.Am umblat si pe alte strazi. Auzeam câteodata, pe la rascruci, glasuribarbatesti si ne opream sa-i ascultam. Toti eram de acord ca nici un cor nu-i caal nostru.La Radu ne-am lasat paltoanele în vestiar si ne-am îngramadit în sufragerie,unde ni s-a servit ceaiul. Pe masa, în pomiere de cristal, ne pofteau mandarinesi mere lucioase. Ceaiul ni s-a servit cu cozonac si câtiva dintre noi - care nucinaseram - am fost fericiti. în tot timpul am socotit ca e de datoria noastra safacem spirite. Tinta tuturor era Robert, precum si alti câtiva. Radu, însa, a fostcrutat.Am cântat.- Totdeauna, totdeauna, sa bem vinul ca si-acuma!Unii spuneau:" Câte un pic!"Iar altii raspundeau, scoborând glasul: - JPfc/ PierCeea ce izbutea întotdeauna sa ne entuziasmeze. Cântam zâmbind, cu feteleiluminate.Am plecat de la Radu îndata ce mama lui ne-a daruit o suta de lei, si am plecatculegând toate merele si portocalele ce mai ramasesera pe masa. Cozonacul sesfârsise de mult.Aproape de unsprezece am fost primiti într-o casa foarte luxoasa. Noi amcântat cât am putut mai frumos. Si am repurtat izbânda cu Lopa-tarii, noapteavine. Cei care ne-au ascultat se aratau multumiti si rontaiau fursecuri în fatanoastra. Dupa aceea ne-au mai întrebat daca nu mai stim nimic, si -convingându-se de aceasta - ne-au dat patruzeci de lei.Drept care, noi am luat ghiulelele de otel de la usa si le-am purtat în brate ostrada întreaga. Ceea ce ne-a spalat ocara si ne-a linistit.La douasprezece, vazând ca nu mai întâlnim decât prea putine case cuferestrele luminate, ne-am hotarât s-o sfârsim. Am pornit, de aceea, catremine, unde ne astepta masa întinsa si sticlele cu vin. Mai înainte, însa,trecuseram pe la Fanica, de la care capataram, pe lânga bani, si cinci sticle cuvin. Vin ne-a mai dat si Robert, dar l-am baut pe drum.Au fost zadarnice toate amenintarile lui Fanica. Nu se mai temea nim deamenda.- Am înghetat, sefule!- Ne-nfierbântam si cântam mai bine, Fanica.- Ragusim altminteri...- Si n-avem tenori.In mansarda mea, mama asezase totul mai înainte.Iar baietii au fost multumiti si de curcan, si de vin, si de atmosft Câtiva, maiobositi, trecusera în odaia.vecina si fumau. Baba si cu prisan desfundau sticlelesi încercau sa-l îmbete pe Bratasanu. Brai sanu venise cu o sticluta de lichiorfabricat de el si cu o punga plina paharute. Ne turna si ne marturisea calichiorul e excelent. Nici unul n putut goli, însa, pâna la fund paharutul, pentruca era prea dulce. Bra sanu vorbea atât de mult si schita atâtea gesturi, încâtajunsese ispitii si baietii nu s-au putut opri sa nu-l îmbete. îi turnau pahar dupapahar îi spuneau:- Cu sanatate, sefule."Seful" îl golea triumfator, apoi rasufla:- Nu mai beau.- Nu fi copil, sefule.- Am baut destul.- As! Trei pahare.- Mi se pare ca ti-e frica...- Nu mi-e frica.- Atunci bea-l si p-asta.- Nu mai pot.- Fii serios, sefule.- Hai ca se-ncalzeste.- Nu mai pot sa beau.- Ce-esti copil?- Daca ma iubesti... -Tt!- Lasa-l, ma, în pace, ca îi e frica...- Ti-e frica sa nu te-mbeti?- Dar cine te vede, ma?îi apropiau paharul de gura, seful se hotara. Apuca paharul si-| sorbea dintr-oînghititura. Se facea mai rosu. Apoi, articula:- Nu mai beau.Ceilalti din odaia vecina se interesau "cum merge".Unii asigurau ca într-un sfert de ceas va fi "turta". Dadeau sfaturi.- Ascultati-ma pe mine, schimbati vinul...- Toarna un pahar cu rom în sticla.Dar lucrurile s-au sfârsit altfel. Bratasanu s-a smuls din lantul Poprisan-Baba sis-ajurat ca nu mai îsi atinge toata noaptea nici buzele de vin. Apoi, deodata... aînceput sa-si strânga paharutele, sa întrebe daca a placut lichiorul si, la sfârsit,a vestit:- Eu plec.Baietii l-au înconjurat:- Unde pleci, ba?- Stai, ca mergem la Coana Roza...- Fetite, ba!Dar Bratasanu si-a împachetat paharutele, a strâns câte mâini i-a fost cuputinta si s-a îndreptat împleticindu-se catre usa. Atunci baietii i-au cântat:Numai la betieUit de saracie,Numai la pilealaVindec orice boala!...Bratasanu a multumit, dar a ramas nestramutat în hotarârea lui de a seîntoarce acasa.- Si de ce vrei sa pleci?- Asa vreau.- Dar de ce vrei?- Am eu un secret.- Lasa, ba, c-o întâlnesti mâine.- Azi e noapte sfânta.- Mergem, ma, cu totii la Coana Roza. Unul interveni mustrând:- Lasati, ma, ca se rusineaza!... Bratasanu protesta:- Nu ma rusinez, pentru ca stiu si eu.- Daca stii, de ce nu mergi?- Pentru ca asa vreau eu.I-au dat drumul! Bratasanu a pornit singur prin zapada, cautând sa paranetulburat.Noi am mai ramas înca multa vreme. Am mâncat totul si am golit aproapetoate sticlele cu vin. Curând, din pricina fumului, a trebuit sa deschidemferestruicile.Când ne-am hotarât sa plecam, era patru si jumatate.Am iesit cu totii în strada si am umblat o bucata de drum fara sa ne despartim,foarte veseli. Gândindu-ne si dezbatând mult, ne-am convins ca nu mai putemtrece si pe la coana Roza, pentru ca era prea târziu.Ne-am urat, însa, unul altuia, "Sarbatori fericite" si ne-am fagaduit sa neîntâlnim a treia zi de Craciun la Fanica, pentru ca era ziua lui. Dupa aceea,despartindu-ne definitiv, eu am mers pâna acasa cu Dinu si am fredonatamândoi:Pe calul balan, pe calul balan,Cu saua verde (bis).Pai, tini-mi-l, Doamne, tini-mi-l, Doamne, Nu mi-l pierde (bis).SFÂRSITUL PARTII a II-aPARTEA A III-AI. SÂMBATATrebuie sa scriu aceasta: asteptam sâmbata ca pe o zi rara. Nu pentru ca eurmata de duminica, ci pentru ca sâmbata e ziua trupului. Robert ar spune adragostei. Iar Poprisan, a femeilor isterice.Adevarul este, însa, altul. Sâmbata noaptea, noi ne îndreptam catre casele cufelinare rosii; unde nu gasim nici dragoste, nici femei isterice.La vârsta noastra, aceasta se socoteste un lucru obligatoriu. Si banuielirusinoase coplesesc pe acela ce încearca sa se furiseze. Casele cu felinare rosiisunt gimnazii unde se descopera si se educa fortele masculine. Sunt si aiciexamene, întovarasite de aceleasi emotii ce strâng sufletele si întunecavederea. Si sunt tot atât de necesare.Noi - lipsiti si de fascinatie personala, si de timp, si de bani - nu ne încumetamsa "cucerim" femei. De altfel, lucrul acesta se petrece foarte rar. Noi necumparam cu bani putini sfertul de ceas datorit dragostei. Ceea ce poate fisocotit un lucru trist.Adolescenta noastra îsi tesuse, poate, alte chipuri decât cele pe care le zarimdupa miezul noptii, rânjind. Poate si noi am fi dorit sa strângem în brate trupurisi sa muscam buze. Poate am visat si noi - asa cum se gaseste scris prin carti -femei cu ochi negri si priviri de jaratec, care sa ne robeasca sufletele si sa sefuriseze, noaptea, în iatac. Dar au trecut ani dupa ani, si femeile gândurilornoastre nu ni s-au coborât în cale. Nu ne-au privit în ochi, rascolindu-nesângele. Nu ni s-au apropiat, fierbinti si rautacioase. Nu ne-au soptit cuvinte dincarti si din vise. Nu ne-au sarutat lung, cu buzele strivite de buzele noastre, curasuflarea sugrumata, cu pleoapele apropiate. Au ramas naluciri tulburi, pecare noi toti le pastram ascunse în suflet si le chemam atunci când suntemtristi, când suntem singuri, ca sa ne mângâie.In locul lor, noi ne-am deprins sa mângâiem prudenti trupuri istovite Si sasarutam umeri cu miros de pudra ieftina si apa de colonie. Ne-am deprins cugreu. Am pasit la început cu teama în curtile pietruite. Ne-am apropiat deferestre, cercând sa zâmbim, curajosi. Am întâlnit trupurivestede si obraji ofiliti, si ochi stinsi, si guri înrosite murdar. Ne îmbiau carnuridespicate obscen. Pentru noi, pulpele se dezgoleau, si camasi stravezii vadeauforme moi, sleite. Noua ne zâmbeau buze ce se cum- : parau în pretul trupului.Pentru noi se rosteau cuvinte afrodiziace, înecate în râsul spart de fecioarabeata...Eu nu stiu nimic de ceilalti. Si nici nu vreau sa stiu în caietul acesta, caretrebuie sa ramâna numai al meu. Eu îmi amintesc de noaptea mea. Dedragostea mea. De trupul care s-a daruit mie, respectând tariful cartierului.A trebuit sa fac si eu acest pas. Si l-am facut silindu-ma sa par linistit si demn.Am intrat în curte, o data cu ceilalti trei, cunoscatori ai casei si ai "fetelor". Amrâs, desi tremuram. Tremuram nu de teama revelatiei trupului, ci de cea afemeii straine, careia trebuia sa-i vorbesc, si a bancnotelor pe care trebuia sale las pe masa, "dupa".în fata ferestrei se adunasera barbati ce priveau, iluminati sau crunti. Am privitsi eu, cu ceilalti. Mi-am ales trupul. O rochie dureros de scurta, fara mâneci.Obraji tineri. Glas soptit. I-am facut semn, batând în geam si zâmbind. A zâmbitsi ea. Ceilalti m-au felicitat de alegere. Mi s-au comunicat toate farmecele pecare "fata" le daruieste în schimbul celor doua bancnote. M-au însotit pâna lausa, zgomotosi, cu sfaturi si glume.Odaie în care ramâi o clipa singur si privesti cadre de prost gust si lampaînvaluita în foita rosie, si patul."Fata" s-a întors. A zâmbit tot timpul. A încuiat usa si s-a apropiat de mine,afectând gesturi de felina. La rându-mi, eu m-am trudit sa cred. Dar "fata" mi-aspus ca sunt "dragut". Ceea ce m-a descurajat. Eu ma cunosc: nu sunt"dragut". Nu mi-e rusine de aceasta. Dar am înteles ca "fata" minte, fara sa seoboseasca sa ma cerceteze.M-a întrebat cum ma cheama. Mie nu-mi place sa se intereseze necunoscutii denumele meu. Nu vreau sa popularizez pe strada, nici sa-mi culeg gloria însotitade o strângere de mâna. De aceea, am rostit un nume strain, ciudat. "Fata" miazâmbit.Restul s-a petrecutfara emotii, nici dintr-o parte, nici dintr-alta. Inlauntrulsufletului, eu eram, însa, tulburat si îngrijorat. Asteptam nerabdator sa-mi vadtovarasa descuind usa si urându-mi "noapte buna". Am lasat, cu teama, baniipe masa. Apoi m-am grabit sa ajung în fata oglinzii. Nu voiam sa-i întâlnescochii. De altfel, ea nu s-a aratat miscata de delicatetea mea. I-a numarat, apoisi-a ridicat rochia si i-a înghesuit sub ciorap.Afara, m-am desteptat. Aceasta era dragostea? Trupul? Femeia?Eram ispitit sa scuip si sa plâng, si sa-mi sfaram pumnii, lovind gardurile. Eramscârbit si umilit. Poate acela a fost singurul ceas când nu m-am gândit cudispret la sinucidere. Voiam sa alerg, sa-mi rup vestmintele ce pastraumireasma de carne ieftina si sa uit cuvintele pe care le-am rostit, siîmbratisarile din pat.Ceilalti se aratau, însa, multumiti de curajul meu. M-au laudat si mi-au prezismari ispravi în viata.. Apoi am intrat într-o berarie si am cerut de baut. Plateameu, sarbatoritul. Prietenii mei au glumit tot timpul asupra "fetii" si melancolieimele. M-au îndemnat sa fiu vesel. De acum nu mai eram copil. întelesesem sieu aceasta.M-am întors singur acasa, târziu, dupa miezul noptii. La un colt, m-am surprinspasind mândru. Am râs, fara glas. Aceasta însemna ca încrederea îmi crescuse.Si m-am bucurat.Dar în suflet purtam aceeasi deznadejde ca în fata fetei cu bani ascunsi subciorap.Au trecut apoi luni dupa luni, si sâmbata a ajuns tot mai putin emotionanta.Faptul se îndeplineste corect, ca o datorie careia trebuie sa i te supui. Noi toti,cei lipsiti de "cuceriri", ne supunem fara parere de rau. Si pasim, la anumiteceasuri din noapte, în curti tainuite, alegând.Nici sentimentalism, nici senzualitate. Acestea se petrec în carti sau cu fecioriide boieri. Noi, saraci si cerebrali, framântam trupul ales numai întrucât finalulne odihneste nervii si ne limpezeste creierul. De ce sa ne ascundem?Dragostea noastra e sincer fiziologica. Nu ne îngaduim nici perversitatisenzuale. Nu cautam nici voluptati îngaduite de tarif. La ce bun? Ne-ar antrenaîntr-o lume noua, pe care nu o putem si nu vrem s-o cunoastem.Câtiva dintre colegii mei se îndragostesc în vacante. Iubesc si sufera. Daraceasta nu dureaza mult timp. încep sa calce alaturi de dragoste. Se socotescnatângi daca nu obtin sarutari si îmbratisari prelungite. Ceea ce se reduce totla fiziologie.La petreceri se danseaza. Dansurile nu sunt artistice. Si cu atât mai putinsentimentale. Trupurile se apropie, îsi potrivesc simetric formele si seînvârtesc, ritmic. Urmeaza încordari si dintr-o parte si din cealalta. Adica,fiziologie.Faptul poate supara pe moralisti. Dar exista. Din pricini felurite, noi nu neputem satisface nici senzualitatea, nici impulsul sentimental. Acestea se asternstraturi, straturi în suflet si asteapta. Sau deviaza, în forme neasteptate,curioase. Sau se pervertesc, înfiorând.Poate ar trebui sa scriu lucrurile acestea cu mai multa caldura. Si poate artrebui sa le luminez dedesubturile. Dar mie mi se par firesti, si aceasta mi-e deajuns.Eu, care am cercetat amanuntit pe toti prietenii si colegii pentru "roman", stiusigur ca nici unul nu a realizat vreo "cucerire". Nici Dinu, nici Robert. Toate câtese spun sunt minciuni necesare pe care le accepta întreaga clasa si pe care nule crede nimeni.Deci, numai fiziologie comercializata. Cu atât mai bine. înca un pas catreadevarata cunoastere a realitatii. Frecventarea periodica a caselor cu felinarerosii ne dezvolta însusirile noastre de viitori cetateni constienti si selecti. Ceeace nu poate fi decât un lucru îmbucurator.Noi, care stapânim un trup în schimbul a doua mici bancnote albastre, neînchegam, fara sa stim, alte pareri asupra femeilor. Poate sunt departate deadevar. Dar ele sunt ale noastre, iar nu împrumutate. Ne sunt impuse chiar deviata.Noi cercetam întotdeauna trupurile trecatoarelor dintr-un punct de vederestrict obscen si financiar. Cântarim din ochi fiecare madular si îl pretuim înbancnote albastre. Ne încredintam cât am fi hotarâti sa platim fiecare înschimbul posesiunii imediate. Discutam îndelung, daca avem timp.Sâmbata ma întâlnesc din vreme cu Marcu. Si ne alegem distractiile dupatimpul liber si dupa banii pe care îi avem. Sau mergem la cinematograf, sau necumparam caramele si ratacim prin Cismigiu, discutând.Cu Marcu discut patimas si entuziasmat. Pentru ca întotdeauna ma contrazice.Si aceasta îmi place, cel putin la început. Discutam ultima carte citita sauarticolul lui Cocea din Facla, sau stiintele favorite. El îmi comenteaza texteanarhiste, iar eu îl initiez în orientalism. Pentru ca nu ne întelegem, suntemnedespartiti. El e sceptic, eu, dogmatic. El e materialist, eu, victima metafizicei.El calm si afectând o rece indiferenta, eu, torent nestapânit.Pasim alaturi, în noapte, framântându-ne creierele. Numai creierele. Câteodata,ne întrebam despre femei, despre dragoste, despre trupuri. Dar pe toate leprivim în lumina inteligentei, cu care ne mândrim amândoi. Amândoi, înadâncurile sufletelor noastre, suntem autentic sentimentali. Amândoiîntelegem aceasta. Si - cunoscând rana - ne straduim sa o ascundem.Ajungem târziu în fata caselor unde stim mai dinainte ce chipuri vom întâlni sice cuvinte vom auzi. Intram. Comentam faptele inedite. Privim si cercetamvizitatorii. Ne soptim observatii pretioase. Ne controlam impresiile. Continuamdiscutia începuta cu un ceas mai înainte si rupta în zeci de fire sau ne trudim sagasim explicatii si concluzii asupra noilor cazuri. Tot ceea ce ne înconjoara nu edecât materialul infor pe care noi îl culegem, îl cernem si îl valorificam. Nusuntem nici pedanti si nici nu afectam un intelectualism exagerat. Dar locurilesi oamenii sunt prea ispititori. Creierul, obisnuit sa se întrebe, ne daruiestemecanic raspunsuri, care se cer justificate.începe, în miez de noapte, ceasul menit preludiilor si realizarilor erotice.Asteptam întotdeauna pâna ce ne hotarâm sa ne alegem "fetele". Nu dindorinta de a selectiona materialul. Ci din curiozitatea de a le privi cât mai mult.în încaperea cu scaune multe si cu icoana, fetele asteapta. Trupuri tinere sauvestede, zvelte sau trunchiate. Vestminte de iatac, aprinse, scurte, stravezii.Carnea framântata se odihneste. Bratele se împletesc, moi, pe spetezelescaunelor sau atârna, îngreunate, alaturi de trup. Soldurile fara rod împietresc,neînsufletite. Se ghicesc oase înfierbântate de munca si muschi sleiti, si sângetulburat. Umerii poarta urmele mâinilor care i-au poftit. Sânii, rotunzi si mari, îsicoboara formele.Dar asteptarea nu dureaza prea mult. Prin fereastra, ochi masculini au cântaritsi au hotarât. Cu capetele în lumina apropiata a lampii, fetele cerceteazagrupul, zâmbind. Pentru fiecare gest nadajduiesc într-un nou client. Aceasta leînsufleteste. îsi vadesc si cele din urma farmece ramase ascunse. Cinic, îsiîntind picioarele, dezgolind pulpele pâna sus, la încheietura soldurilor. Si tintesccu ochii grupul, asteptând semnul celui indicat.La rastimpuri, cele cu noroc se înapoiaza, zâmbitoare. Femeia batrâna din colt,care pregateste cafele, le mângâie cu priviri blânde. Celelalte îsi cauta tovarasiîn grupul de afara.Când ne hotarâm, fetele se ridica repede si ne ajung, în curte. Ne îmbie,zâmbind, în odai cu perdele groase. Iar de acolo ne înapoiem satisfacuti, cumiscari potolite, cu umerii obrajilor dogorâti.Si parasim curtile cu felinare rosii, si ne îndreptam pe aceleasi strazi,discutând. Discutam cu aceeasi patima. Si amintirea felinarelor rosii nu neînfioara. Si nu tânguim soarta trupurilor în vestminte stravezii. Si nu lacramampentru nedreptatea lumii. Ci pasim în noapte, dârji, si simtim cum sângeproaspat pulseaza în vine.Dar sunt zile când strazile se lumineaza cu soare mult si trupurile noastrepoftesc alte trupuri.De ce sa ascund? Am privit adesea, lacom, solduri si sâni tainuiti. Am sorbitmireasma feminina cu ochi înghetati. Am mângâiat cu gândul carnea tovaraseiispititoare, în tramvai sau la biblioteca. Am cutreierat prin locuri ascunse,tulburatoare. Am poftit crunt pulpe si umeri albi. As fi muscat buze rasfrântepervers si as fi sorbit sângele prelins, ca pe o bautura scumpa si rara.Sunt urât si întunecat. Trec pe strada grabit, încruntat, banuitor. Mi-e | teamasa nu atrag atentia înainte de vreme. Cândva, voi pasi pe strazi cu 1 stralucireabiruintei oglindita în ochi. Dar acum, mi-e teama. Si încrun-l tarea ma urâtestesi mai mult. Iar pleoapele se apropie si privirea se ] întuneca.La colturi, rasar trupuri cu farmece. Trupuri plapânde sau provoca-l toare -mignone, sfioase, ipocrite - sau înalte, mândre, senine. Trupuri I în care setortureaza simturile, ce contorsioneaza suvoaiele de sânge, \ palpitanerabdarea, se înfierbânta dorinta, se înfioara asteptarea, se în potrivestegroaza. Sau trupuri ce vadesc purificarile nocturne, truda ] linistitoare,mângâierile care au multumit si înseninat. Trupuri zvelte în ] vestminte ce nudispretuiesc, înca, copilaria. Trupuri ce nu ascund 1 nimic, ci numai adumbresc.Trupuri ce tremura, în vânt, în mânie, în desfatare. Trupuri hranite cu sevafierbinte, înflorite în zâmbet si în pacat.Cu ochii, le mângâi si le fur, pe fiecare. Micsorati în pleoape vestede, deasupracearcanelor de nesomn, cu lacrimi ipocrite de miopie, furi- \ sati sub lentile cedeformeaza si dezgusta, ochii mei nu sunt luati în sea-ma. Nimeni nu banuiestecâta pofta, câta cruzime si câta ura se ascund \ într-însii. Nimeni nu mi-aîntâlnit vreodata privirile ce tâlharesc carnea si dezgolesc trupuri, si muscafeciorii. Sunt urât, si buzele se strivesc livid, si oasele se sfarama. Trupurile îsiîntorc privirile de pe chipul meu j schilod. Trupurile cauta obraji rozalbi si buzegroase, rosii, fierbinti, si ochi mari, albastri sau negri, si brate care stiumângâia. Ce am eu din toate acestea, pentru trupurile de farmec ce-mi rasar lacolturi însorite \ de strazi?Eu ma ascund si mai mult în vestminte cenusii si as vrea sa fiu un fir de praf, sinimeni sa nu ma ia în seama. Pentru ca dispretul trupurilor îmi îndurereazasufletul.Dar, în curând, nu va mai fi astfel. Voi vorbi. Si voi vorbi aproape de trupurilecu vestminte tulburatoare, si vor simti caldura cuvintelor mele,| si jar dinfaptura mea le va biciui carnea. Ma vor chema atunci si ma vor! iubi. Eu n-amnici ochi frumosi, nici buze rosii si nu le voi putea darui, j Dar trupul meu va fistânca, si madularele mele vor scrâsni, viril, si muschii se vor încorda, si vorrasufla ca o împletitura de serpi sugru-j mati. Voi raspândi în juru-mi efluvii cetopesc îndoielile. Gesturile melej vor trada pofta necurmata, si mângâierile sevor îndeplini rafinat si bru-l tal, ca un sex ce se desfata si stapâneste.Voi vorbi. Si ce trup mi se va împotrivi? Ce pumni vor pastra înca vestmintelepe sâni, când degetele mele se vor înfige, cucerind, în car4 ne? Ce pulpe se vorstrânge? Ce ochi ma vor privi, curajosi? Buzele VCM musca, bratele vor despicatrupul în miscari, piept otelit va coplesi sânii albi. Trupu-mi va fi stropit desânge. Si izbânda mea va parasi alaturi, istovite, tovarase cu uimire în ochi.Desfatarea mea va fi desfatarea masculului întarâtat. Nu chip frumos si hainecolorate. Ci sex pur, ritm vivace, privire dârza, spumoasa revarsare de vreri.Virilitate dezrobita de povara lubrica. Virilitate stralucind cu straluciri stelare....Când ma furisez încruntat pe strazi, gândurile acestea ma mângâie. Furia sepotoleste. Vedenii ma ispitesc sa zâmbesc. Vedenia biruintei mele asupracelorlalti...îmi pregatesc razbunarea împotriva trupurilor care acum ma dispretuiesc,dezgustate, cu perverse si dracesti rafinamente. Peste multi ani, ma vor cauta.Si le dezgolesc de pe acum, si le cântaresc farmecele, si le stapânesc. Zâmbeteîn suflet.Apoi, ramân iarasi singur pe strada. Si pasesc tot mai hotarât, si îmi aplec totmai mult ochii în caldarâm. Sa nu ma vada nimeni, sa nu ma banuiasca nimeni.Pasesc în umbra castanilor. Vedeniile ma întovarasesc. Le pastrez în mine, casa ma întarâte. La rastimpuri, ma închipui ajuns pe culmi si ma odihnesc, cugândul. Binecuvântata moleseala mi se strecoara, atunci, în carne.Dar ma trezesc repede. N-am ajuns. Urc înca, prin desis, tulburat de vedenii.Obrajii uscati se întuneca. Ochii sclipesc, la adapost de lumini. Pumnii sestrâng, nevazuti. Sângele se umfla în grumaji.Si atunci, nu mai astept sâmbata.II. PAPINI, EU SI LUMEAAm citit astazi Omul sfârsit al lui Giovanni Papini. De-acum, sunt si eu sfârsit.Romanul meu nu se va mai închega niciodata în pagini si capitole. Iar eutrebuie sa ma schimb. Trebuie, ca sa nu mi se spuna ca am imitat pe GiovanniPapini.L-am urât si l-am iubit o dupa-amiaza întreaga. L-am urât, pentru ca elcuvântase lumii ceea ce voiam sa cuvânt eu. Si l-am iubit, pentru ca mi-a scrisviata. Copilarie înveninata de furie ascunsa, de invidie pe cei cu chip frumos,de ura pe cei bogati si puternici, si fericiti. Adolescenta chinuita de miopie si deobsesii cerebrale, roasa de nebunesti ambitii, biciuita de neputinta, consumataîn plâns, pe care nu l-a auzit nimeni si nu l-a banuit nimeni, si nu l-a mângâiatnimeni.Eu am vietuit viata lui Papini. Si am lacramat, si mi-am lovit trupul, Si amstrigat în singuratate, si m-am bucurat de salbatica bucurie citind Omul sfârsit.Acela eram eu. Dar nu eram sfârsit. Nu puteam fi sfârsit. Daca Papini si-asecatuit comorile ce-i licareau ascunse în suflet -comori ce licaresc si în sufletulmeu -, aceasta nu ma înspaimânta. Am sa-mi fauresc un suflet nou si am samiporuncesc drumuri noi. Nu vreau sa mai fiu eu însumi. Nu vreau sa fiuGiovanni Papini. Astazi, înainte de apusul soarelui, am murit. De acum, altalumina îmi va lumina chipul meu schilod. Alte priviri se vor scurge prin ochiimei tulburi si alta viata va izbucni în adâncurile sufletului meu.Nu vreau sa fiu Giovanni Papini. Nu vreau sa fiu altul. Nu vreau sa port peumerii mei durerile altor umeri. Nu vreau sa sufar suferinte straine. Si nu vreausa-mi îndrept pasii pe drumuri batute de altul.Papini e urât, e spaima, e miop. Eu voi fi frumos, voi vraji femei, voi aveapatrunzatori si limpezi ochi. Am sa-mi palmuiesc obrajii uscati pâna ce voi simtidureros sângele împungându-si pielea. Am sa-mi sfarm lentilele si am sa-milargesc ochii mari, mari, mari. Ochi limpezi. Ochi negri, daca ai lui Papini suntverzi. Si ochi verzi, daca ai lui sunt, negri.Aceasta va fi tinta vietii mele: sa ma deosebesc de Papini. Sa nu seman cu el;sa nu fiu el.Dusmanul meu de moarte e Papini. El mi-a furat comoara sufletului meu. El avestejit, a consumat, a calcat în picioare, a siluit, a prostituat valorile pe careeram menit sa le risipesc în lume. El si-a sfârtecat si si-a vadit putreziciunilesufletului. Si prin aceasta s-a înaltat, a ajuns mare, a ajuns sus, acolo unde Eutrebuia sa ajung. Tot ce puteam face, tot ce puteam crea, a creat Papini.Dumnezeul meu a revarsat asupra-mi jaratecul si gheata glumei perverse. Amfost, în pumnul Demiurgului, o zdreanta. Am fost masca cu chip de lut, zvârlitaîn lume douazeci de ani dupa original. Am fost creat ca sa ma târasc ca unvierme pe urmele stapânului meu: Papini. Am fost creat ca sa-mi plâng viata,sfarâmata, la picioarele stapânului meu: Papini.Cei multi si cei prosti, imbecilii si infirmii creierului, natângii cu ochi frumosi sicu fruntile înguste, fapturile ce compromit sexul, toti acei tineri vrednici de aprimi în fata pumnul meu si al celor alesi, nu vor întelege niciodata durereatragica a vietii mele. Si ma vor învinui ca am maimutarit pe Papini. Ca eu, cuvointa mea, am savârsit acele fapte care ma apropie de Papini. Ca nu suntdecât un epigon, o umbra, o rasfrângere balcanica si îndobitocita aflorentinului.Dar aceasta nu se va întâmpla. Imi bat joc de vointa lasa a Creatorului. Imi batjoc de soarta mea. Si îmi bat joc de mine însumi.In curând, voi fi altul. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poaterevarsa si în alta matca. Voi rodi pretutindeni roade noi. Voi lumina alteîntunericuri si voi urca, sângerat, alte trepte. Ce-mi pasa de ochii pe care i-amistovit citind carti si înnegrind caietul, si alcatuind indici, care de-acum nu-mivor folosi la nimic? Ce-mi pasa de anii pe care i-am pierdut ca sa ma pregatescpentru fapte pe care niciodata nu le voi îndeplini? Ce-mi pasa de nazuintelemele, de bucuriile mele, de durerile, de razbunarile mele? S-au coborât, acum,o data cu soarele. S-au coborât, departe de sufletul meu. Au cazut în apeîntunecate, si eu le privesc de sus, si zâmbesc.De acum va începe adevarata viata. Si adevarata lupta. Lupta împotriva luiPapini, a Lumii si a Demiurgului. Si lupta împotriva mea: cea mai crâncenalupta...Papini mi-a fost cel mai neîndurat dusman si cel mai darnic prieten. M-amchinuit si m-am desfatat citindu-l. M-am aflat pe mine însumi. Luminaneasteptata s-a coborât în adâncurile sufletului meu. Viata mi-a stors altepreturi. Preturi pe care eu le întrezaream, dar asupra carora nu cutezam sa-miînalt bratul. Papini m-a ajutat sa fiu eu însumi. Papini m-a învatat sa pasesc cupasi grei în fata Lumii si sa strig: iata, acesta sunt Eu. De acum nu mai îmi eteama de ceilalti. Orice îndoiala ce-mi mustea în suflet s-a risipit. Voi tineîntotdeauna fruntea rasturnata si îmi voi scuipa râsul si veninul deasupramultimilor.Ceea ce fremata pâna acum sfios în mine se framânta urias si asurzitor. Puterineasteptate ma covârsesc. Simt în mine pulsând atât de salbatic viata, încâtma înspaimânt privindu-mi semenii. îmi par toti neputinciosi, meschini,searbezi. în chipul fiecarui trecator nu întâlnesc oglindita decât o comicaminiatura a fapturii mele.EU! De-abia acum înteleg toata pretuirea, tot aurul, toate darurile ceresti carese ascund în trupul cuvântului de farmec si de groaza.EU! De-abia acum îmi înteleg dorintele si stradania necurmata, si durerea mea.Papini mi-a aratat geana cu rosietice sticliri si m-a împins pe drumul cel mainevoios. Dar nu mi-e teama. Am muschi grei si oase tari, si sânge mult,fierbinte, rosu, si în sufletul meu nu se mai pot strecura de acum laturileadolescentei. Nu mai ma vor înspaimânta de acum asfintiturile de toamna, nicinaluciri stupide. Trapul meu va fi vesnic încordat, gata sa se zvârle mai sus, totmai sus. Si voi pastra în suflet necontenit aceeasi turgescenta masculina, sispenna gândurilor mele va rodi brazde nesfârsite. Caci am de unde risipibelsugul. Nu mi-e teama ca voi seca într-o dimineata si voi cersi de la altii.înlauntrul sufletului meu, suvoaie fara numar spumega, asteptând porunca sase reverse în lume. în curând va sosi ziua cu rasarit de sânge. As vrea sa Stiuarunci cine îndrazneste sa ma înfrunte. Cine cuteaza sa se apropie, netematorde jarul ochilor si gândurilor mele. As vrea atunci sa stiu ce melc din multimeîncearca sa-si târasca faptura-i lipicioasa catre soldurile mele. As vrea sa-mivad tovarasii si dusmanii, si sa privesc în ochi miile de zdrente care aleargaacum pe strazi. As vrea sa-i vad cum I mura si cum îsi coboara trupurile întarâna, coplesiti. Si cum se framânt cu maruntaiele arse de veninul invidiei si alneputintei ciunge...Nu mi-e teama de nimeni. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijv teriilemele. Chiar lui Giovanni Papini. Si as vrea sa aud ca ma învinu ieste cineva deplagiat. Si ca romanul meu e copiat dupa Un om sfârsit. As vrea sa cunosc peacela care se va îndoi de carnea si de duhul meu Ma va afla, adolescent miop,sub teascul cartilor mele din mansarda. Sa vina, pizmas si certaret. Il voiîntâmpina, îl voi lasa sa-mi pipaie încheieturile gândurilor, sa-mi ravaseascasertarele, sa stinga rani vechi. Poate, la urma, pe înserat, cineva dintre noi doiva zâmbi...III. UN ANA trecut un an.A trecut un an, si eu n-am scris nimic în caietul acesta. De ce sa scriu?Romanul adolescentului miop mi se pare inutil. Am râs de multe ori cu Dinuamintindu-mi de el si de planurile mele. Gloria de romancier precoce nu maima ispiteste:A trecut un an. Si n-a murit nici unul dintre noi, dar parca am murit multi. Amrecitit tot ce am scris ;pâna aici. Ce departe mi se par unele lucruri si ce strainealtele... Am trait cu totii, aproape zi de zi, împreuna. Iar recitind viata mea deacum doi ani si de anul trecut, înteleg cât de mult ne-am schimbat noi si cât demult sufletele noastre.M-am racit cu totul de Robert. Incet, încet, aproape fara sa iau seama. El macrede pedant, eu îl cred naiv. El ma plictiseste, eu îl enervez. Ma viziteaza totmai rar. Si când vine la mine, nu avem ce sa ne spunem. Ma întreaba, asa,pentru ca nu stie cum sa înceapa:- Ce mai citesti?Si eu îi arat cartea pe care o am în fata. Si amândoi ne privim cu neîncredere.El spune prietenilor ca m-am îndobitocit cu eruditia. Si eu îl vorbesc de rau si îiponegresc numele.Nu mai suntem nici colegi. El a dat clasa a VUI-a în particular, Furtuneanu siBricterian, si a cazut. Ceilalti au trecut si acum sunt la facultate. Dar Robert n-amai voit sa se înscrie iarasi la liceu. S-a înscris la conservator, cu Bricterian, sipoarta vestminte stranii, menite sa ai ga atentia....Un an. Si ma simt atât de încurcat în fata caietului acesta. Ce scriu? Ce a fostesential pentru mine în timp de un an? Au trecut fapte dupa fapte, si m-aumiscat, si apoi le-am uitat. Am citit mereu si am scris. Si am ramas tot maisingur. Ceilalti s-au oprit în locuri pe care cugetul meu nu are sa le cerceteze.M-au lasat sa pasesc înainte, singur. Unii ma privesc cu neîncredere. Si eu mamînchis tot mai mult în mine. Si n-am gasit nici un suflet prieten, prieten cuadevarat.Dar aceasta nu trebuie sa ma îndurereze. Eu am sa ramân mereu tot maisingur. Nu e bine asa? Si nu am vrut chiar eu aceasta?Ma gândesc, însa, la primavara care a trecut fara sa ma raneasca. Primavarape care am petrecut-o, toata, la biblioteca. Dupa-amiezi dulci si înserarilinistite, cu cerul însângerat, care se coborau în biblioteca, întristând. Si eramacolo singur sau cu Marcu, si vedeam perechi, si vedeam studente, si eu magândeam la facultate, si ma gândeam la limba greaca pe care va trebui s-oînvat si care îmi va istovi ochii si anii cei mai frumosi...Si erau atâtea gânduri, si simteam atât în suflet, si nu aveam cui sa ledestainuiesc. Atunci poate sufeream mult, dar eu îmi spuneam ca nu sufar, cica aceasia e fericirea: singuratatea.Si asa s-a scurs primavara, în fata aceluiasi volum enorm, legat în piele verde sipe care nu-l mai cerea nimeni. Si a venit vara si dupa-amiezile erau tot maicalde si mai lungi, si studentele îmbracau rochii subtiri si albe, si ele eraudragalase si zâmbeau, iar eu eram urât si citeam aceeasi carte fara sa-mi ridicochii. De ce sa-i ridic? Iar lânga mine, Marcu. Si amândoi zâmbeam când treceape lânga noi vreo fata frumoasa si, pe drum, comentam.Si iata acum ca se sfârseste alta primavara, si eu tot în biblioteca astept serile,si tot singur ma întorc spre casa. Si mereu îmi spun ca sunt fericit. Dar parcaeu nu stiu ca aceasta nu e fericirea?...M-am schimbat, acum, mult. Am înteles ca trebuie sa duc o viata dubla. Deaceea, altul sunt fata de prieteni si altul fata de mine însumi. Am încercat demulte ori sa aflu cine sunt. Dar n-am izbutit, si în ziua aceea am fost cumplit detrist. Dimineata, însa, am avut perfecta constiinta de mine însumi. Ceea ce m-amângâiat.Dinu s-a facut mai frumos.Poate scriu acestea, numai pentru ca trebuie sa scriu în caiet cât mai mult,dupa un an. Dar cum as putea sti eu ce s-a petrecut într-un an? Fiecaredimineata mi-o petreceam asteptând orele de biblioteca. Iar în biblioteca numai eram eu. Era cineva care citea. Citind, pierdeam constiinta oricarui lucruîmprejmuitor. De aceea, ceasurile de biblioteca îmi sunt ceasuri straine, pecare nu le pot distinge în timp. E foarte greu sa limpezesc aici nuantele pe carele-am aflat cu privire la eul din biblioteca si eul din restul zilei. Timpul nu poatefi perceput decât de acesta din urma. Amintiri, deci, nu gasesc decât în el. Dare atât de saracacios...Cea mai mare parte din timp petrecând-o citind, eu nu am astazi aproape nici oamintire dintr-un an întreg. Nu stiu cum a trecut iarna, nu stiu cum a venitprimavara. Pastrez vii câteva zile din vacanta Pastilor si câteva saptamâni dinvacanta mare. Incolo, nimic.In fiecare noapte adormeam cu gândul la cartea pe care o lasasem pe masa. Infiecare dimineata ma desteptam necajit ca pierdusem atâta vreme si cartearamasese necitita. Si mereu ma gândeam la viitor, si mereu doream alte carti,si tot ceea ce faceam, faceam pentru viitor. Iar zilele treceau una dupa alta,cenusii, monotone, iluminate de aceeasi dorinta.Când am vazut eu cea dintâi floare? Si când am zâmbit eu, urmarind cu ochiiun fluture alb? Când m-am întristat, coplesit de apusuri reci si rosietice, care sepreling pe ziduri, însângerând bulevardele?...Petrisor e acum la facultate si ma întâlneste câteodata, si îmi povesteste. Iar euîl ascult cu bucurie si ma gândesc apoi ca în curând voi fi si eu student si voiduce viata de student.Dar stiu ca nu va fi asa.Dupa un an, aproape toti prietenii mei au iubit. N-a scapat nimeni. Numai eu.Eu ma bucur de aceasta si îmi spun ca e dovada de virilitate. Dar parca eu nustiu ca atunci ma mint si ca îmi musc buzele ca sa nu plâng? Si nu stiu cazâmbesc întotdeauna silit si batjocoresc pe cei îndragostiti, dar ca si eu as vreasa încerc iubirea, pentru ca în inima mea clocoteste iubirea si se revarsa?Dar astazi sunt trist. Aceasta e pricina pentru care am scris atâtea paginiinutile. Am închis cartea ca sa-mi citesc "romanul" si acum îmi pierd timpul sa-lcontinuu îndurerat ca un adolescent. Adevarul e ca astazi sunt trist si, deci,imbecil. Iar mâine voi fi puternic, ca întotdeauna, si voi lupta. Si, dupa lupta, vaveni izbânda. Si toate tânguirile acestea în urma unui an care a trecut, dar caremi-a daruit doua sute de carti mai mult citite, sunt vrednice de eroii lui IonelTeodoreanu.E drept, sunt si eu câteodata obosit. Si atunci sunt slab si scriu aici paginiduioase, triste, dulci. Dar acestea sunt false. Dimineata, în zori, când madestept, daca as reciti, as râde. Ceasurile triste sunt trecatoare. Le îndepartezcu vointa sau le îndeparteaza viata din mine. Simt clocotind în vine, în piept, latâmple, viata. O viata pe care nici unul dintre tovarasii mei nu o simte. O viatacare creste si se tulbura, si spumega, si se înfierbânta, si creste, si ameninta, sizguduie temeliile fapturii mele. O viata pe care cu greu o acopar si o ascund.Dar pe care o simt când sunt singur si care ma înfioara cu fiorul luptei siizbândei. Cei care îmi spun ca voi ajunge om de stiinta se înseala. Ei n-au vazutîn eruditia mea decât eruditia. Dar eu înteleg. Eu stiu ca, dedesubt, se ascundealtceva: pofta. Si eu ma cutremur de pofta mea si ma cutremur la gândulrevarsarii sale în lume.De aceea, ceasurile mele triste sunt trecatoare. Sunt umbre în viata meaputernica si fierbinte, care navaleste din adâncuri. Nimeni nu-mi banuiesteviata. Dar eu nu o voi mai putea ascunde mult.A trecut un an si mi-au ramas prea putine amintiri. Cu atât mai bine. Ce sa faccu amintirile? Amintirile sunt icoanele timpului pierdut. Eu nu mi-am pierduttimpul. Am muncit. Munca continua, statornica, rabdatoare, înflacarata desfântul entuziasm al cunoasterii, strabatuta de fiorul vietii interioare. Munca pecare o împlineam gemând, suierând, strigându-mi izbânda sau durerea,sfarâmând dintii, strângându-i, cu fata încordata sau împietrita, cu ochiiînclestati de tinta. Noaptea adormeam regretând ceasurile pe care trebuia sa lepetrec nemiscat, oftând în somn, rasuflând sforaitor. Sau adormeam frânt deoboseala, cu pleoapele vestede si grele, cu fruntea înfierbântata. Si madesteptam în racoarea zorilor, si ma frângeam în caldura patului, si trupul seîmpotrivea, si se ridica. Ma îmbracam tremurând si ma asezam la masa. Iarfata se usuca, si ochii se învinetesc înfundându-se, iar pe frunte se adâncescdungi.Toate acestea sunt izbânzi pe care eu le-am însemnat zi cu zi si care acum s-aupierdut din minte. Dar trebuie sa le rechem. Pentru ca, altminteri, anul meu egol si sterp. Si fiecare ma învinuieste de monotonie si îmi spune soarec debiblioteca. Dar ei nu cunosc patima mea, nici îndoielile, nici zbuciumul, nicilupta, nici biruinta mea. Ori, acesta e anul meu. N-am cunoscut nici iubirea, niciprietenia, nici nostalgia crepusculelor campestre, nici melancolia toamnei, nicidurerea strigatului cocorilor, nici visurile ce izvorasc din privirea marii, nicibucuriile trupului. Sau - daca le-am cunoscut - le-am uitat. Pentru ca asa amvrut eu. Eu am vrut sa le uit. Iar anul meu e sterp de inutile efervescentesentimentale si e gol de plicticoase si neputincioase pierderi de timp. Dar eanul meu, e anul vointei mele, pe care eu l-am dospit cu sângele meu si l-amînsufletit cu viata mea, si l-am calit cu gândurile mele. Roadele sunt ale mele sinumai ale mele. Iar în noaptea aceasta, luminându-mi-se minunea, eu suntmândru de minunea mea. Si ma slavesc pe mine, si îmi cânt lauda. Pentru caeu sunt singurul stapân al trupului, si eu sunt Dumnezeul sufletului meu. Uniculsi atotputernicul stapân, Dumnezeu.IV. PRIETENIIAm fost atât de singur în ultimele luni, încât ma socoteam aproape faraprieteni. Intelegeam cum rosturile noastre ne rup si ne leaga de alte vieti.Poate ma îndurera gândul acesta, dar voiam sa ramân singur. Pasii mei maînstrainau de prieteni, si pasii lor ma departau.Si iata ca astazi ne-am întâlnit iarasi, în mansarda, toti cei din timpurile buneale adolescentei noastre. Am vorbit despre lucruri de-abia încheiate, si careacum ni se par atât de vechi, atât de îmbatrânite si de triste...Nu ne-am lasat complesiti de amintiri; dar am simtit toti nevoia de a vorbi deele, de a ne marturisi legati prin aceeasi melancolie.Ne-am adunat, aici, ca sa ne bucuram de venirea lui Radu. A fugit din internatulliceului din Brasov, pentru ca îsi stia sigura repetentia. E al doilea an pe care îlpierde. Il întâlneam pâna acum în vacante, cu chipul lui de tobosar, miop, cudinti lati si buze mari, crapate. Invatase expresii unguresti si glume germane.Noi râdeam ca sa-i facem placere. Dar prietenul se dezradacinase. Bea tuicadimineata, fuma cincizeci de tigari pe zi, povestea anecdote stupide. Seîndobitocea din vacanta în vacanta. Acolo, la Brasov, fugind din dormitor dupamiezul noptii, venind de la cârciuma la liceu, beat, murdar de sânge, îsi pierdeabunul-simt, sclipirile, uita sa observe si sa remarce caustic. Se întovarasise cuun fecior de mosier, prost si puternic, ce teroriza localurile de noapte si-si sileaprietenii sa goleasca sticle sub amenintari. Ajunsese cinic si vulgar. Nu puteaadormi si nu putea mânca fara tuica.Acum, fugise. Ne povestea senin cum l-a întâmpinat tatal, cu scene, cuamenintari, cu rugaminti. Radu a ramas neclintit: nu mai voia sa învete la niciun liceu. A fagaduit ca se va apuca de carte când îl va trage inima. Acum, nupoate sa învete.- Pentru ca mi-a murit mama...In mansarda s-a facut, dintr-o data, tacere; grea, grea.Radu îsi fuma tigara, putin stânjenit. I-am surprins atunci priviri amare siresemnate, mai dureroase decât o noapte de lacrimi. Nu se astepta nimeni laun asemenea raspuns. Ne-am vazut, doar, prietenul în ziua înmormântarii abiacoborând din tren. Parea plictisit si obosit. N-a tradat o lacrima, un suspin.Fuma.- Eram sigur ca moare... Noi ne aratam revoltati.- E cinic.Si, deodata, o fata noua cu un suflet nou, rasarit din murmurare. As fi vrut saplânga, sa plâng cu el, sa-l mângâi. Prietenii toti se tradau tulburati. Si,deodata, gluma lui a rupt tacerea, stinghera si stranie. Am zâmbit, fara sa-lprivim. Eu ma gândeam cât de inutil e Jurnalul acesta, unde însemn tipurilesurprinse fara continuitate, rau, fals, voit fals. Si ma întristam aflând cât deputin ne cunoastem, pastrând fiecare taine niciodata dezvaluite. Se întâmplaca un amurg sau un drum în noapte, sau o bucurie mare, primavara, salumineze dintr-o data ascunzisurile sufletului pentru cei care stiu sa vada.Strâng atunci bratul prietenului si ascund taina în mine. Si zâmbesc de câte oriînteleg cât de strain pare prietenul meu celorlalti si cât de nebun în fapta lui...Dupa glumele lui Radu, am început sa ne ascultam unul pe altul, planuind. Maiaveam numai o luna pâna la examene. Ne-a înspaimântat mult noulbacalaureat: suntem cea dintâi serie. Cei care învatau înainte, acum, sesurmeneaza. Nimeni nu stie ce se va petrece precis la bacalaureat. Profesoriisi-au pierdut calmul, baietii sunt înspaimântati. In loc de comisia amabila,aleasa din profesorii liceului, cu care am copilarit si care ne cunosc, vom întâlnicomisii severe, care ne vor cântari în trei minute, definindu-se suficienti sauinsuficienti pentru Universitate.Fanica e terorizat de marele examen. Nu-si îngaduie nici un plan pentru viitor.- Sa ma vad eu cu patalamaua la mâna...Noi pastram, înca, atât curaj ca sa râdem. Invidiem pe Furtuneanu si Bricterian,care acum sunt studenti, unul la Drept, altul ia Filozofie.- Eu fac cheful de bacalaureat, s-apoi, la Drept, taticule!... Vorbeste Fanica. îi eteama sa se socoteasca fericit. Daca se întâmplasa cada? Noi îl asiguram ca predispozitiile lui catre emotii îi pot fi fatale. Fanicaapuca un colt de masa si-l ciocaneste, îngrozit.- Nu mai cobiti, ca-i semn rau!...Robert vrea sa ajunga actor pe scena Teatrului National si profesor universitarde literatura franceza. Nu scapam prilejul de a-l coplesi cu bârfeli.- Numai sa nu încurci rolurile: sa reciti la Universitate ca un prim-amorez...Robert zâmbeste superior. Ne spune ca profesorii de la Conservator i-au preziscariera fericita.în ceea ce priveste Universitatea, voi stiti cine sunt...- Stim, stim! ne grabiram a marturisi noi în cor.- Nu-mi va fi greu sa ocup o catedra de limba si literatura franceza...Ne-am amintit atunci, toti, cum a început Robert sa citeasca frantuzeste, pedoua carti primite în dar de la Dinu; cum împrumuta de la mine Pe Balzac, cums-a îndragostit de critica lui Faguet, cum memoriza din Musset, cum l-a"înteles" pe Corneille dupa ce a citit o monografie asu-pra-i. Fiecare împrospataun amanunt sters. Aparea din nou acel Robert cu pantaloni scurti, dinfotografia clasei a IV-a. Ne vedeam iar mici, descoperind carti, împrumutândule,scriind cele dintâi Jurnale, încercând cele dintâi colaborari anonime lareviste. Prietenii si-au amintit de pasiunile mele stiintifice, acum consumate.Am tesut fiecare un manunchi de fire: copilaria si adolescenta noastra sfârsiteîntr-un liceu si o mansarda.Eram atât de veseli vorbind. De ce ma simt acum deznadajduit, coplesit detristete, de o disperata tristete?...M-au întrebat cât am scris din roman. I-am mintit, spunând ca lucrez la parteaa doua. Dar parca eu nu stiu ca nu voi scrie niciodata Romanul adolescentuluimiop, pentru ca amintirile si observatiile mele nu pot ajunge niciodata unroman? Mi-au cerut sa le povestesc capitole dintr-însul. Am povestit crâmpeiedin ceea ce scrisesem în caiet. Le-am spus ca însasi aceasta adunareneasteptata si completa - poate ultima din cariera noastra de scolari - va fireprodusa într-un capitol.Atunci am vorbit, fara sa ma întrerupa cu exclamatii si comentarii. Erammiscat, fara sa înteleg pricina. Le-am spus, încercând sa zâmbesc, ca de acumvom lua fiecare alt drum, si prietenia noastra - veche de opt ani - se va racifiresc. Vom întâlni fiecare prieteni noi si, poate, prietene. Cine stie daca înaceasta zi nu se încheie, pentru totdeauna, o etapa di viata noastra?Chef de bacalaureat, asa cum proiectasem de atâtia ani, nu vo: putea face. Nuvor promova decât prea putini în sesiunea de vara. Multi suntem siguri decorigenta. Vom da bacalaureatul în toamna. Si atunci, cine stie câti vom trece?Dar ne vom aduna peste cinci ani.- Eu cred ca vom fi mult mai tristi decât socotim acum...Am încheiat, blând, si ochii priveau un raft cu carti. De ce m-au stapânit,atunci, pareri de moarte?Nu gaseam nici hotarârea de a ma mustra pentru melancolia exaltata îndiscurs. Bricterian, cu Radu, cu Furtuneanu au ramas tristi, pe pat.Mângâiau cu privirile odaita.- De câti ani cunoastem noi mansarda?- Opt ani...Radu si-a aprins o tigara, lacramând. Fireste, se gândea la mama lui moarta.Ceilalti rasfoiau distrati un teanc de reviste. Marcu râdea, jig-nindu-ne tristetea.Dar eu îl întelegeam si-i zâmbeam pe ascuns. Numai Fanica îsi pastra calmul.- Uite-i ca plâng, uite-i ca plâng!...Aceasta ne-a suparat si ne-a hotarât sa schimbam discutia. Se facuse seara.Prin ferestruicile deschise patrundea tipatul tramvaielor pe bulevarde.Nu avea nici unul curajul sa se desparta. Ne tulbura senzatia unei despartiridefinitive.Miezul lui mai ne îmbia în strada, pe sub castani, în racoarea serii. S-apoi, maideparte, spre Cismigiu, spre Sosea, cum faceam în celelalte veri, când prieteniinu ma parasisera si eu nu-i parasisem.Am stins lampa si am coborât, tacuti, scara de lemn. Ne-am oprit în gradina cuflori. De când nu ne mai adunaseram opt baieti în mansarda mea... Ne-am urat,unul altuia, noapte buna.Acum stau aici, iarasi singur. Pentru cea dintâia oara ma înspaimânta gândul caodaita nu va ramânea întotdeauna a mea. O privesc, o caut, o masor cu ochii,colt dupa colt....Cum stiu ca a venit vara... Ma simt atât de obosit si trist si deprimat. Fireste,e o simpla criza de melancolie. Voi fi fericit sa închei pentru totdeauna viata deelev.Dar toate acestea nu trebuie sa ma intereseze acum. Trebuie sa ma bucur caam descoperit în Radu un nou prieten. Poate el nu se va plictisi stând cu minede vorba, noptile.Si nici aceasta nu trebuie sa ma intereseze. Ci examenul de bacalaureat.Vanciu, fireste, ma va lasa corigent...Cine stie când voi mai scrie în caietul acesta?V. TRISTETI, ÎN VARAIata, am ramas iarasi singur. Au plecat toti, fericiti, bacalaureati sau nadajduindtomnateca promovare. Corigent - ca întotdeauna - astept câtiva bani si curajulsa plec. E cald si îmi petrec ceasurile prin odai straine, care îmi aduc aminte decopilaria mea si de jocurile mele, si de fratii care acum sunt departe.De-abia mai pot citi. Nu sunt trist si nu reflectez cu amaraciune la acest sarmansfârsit de cariera scolara. As putea gândi cu luare-aminte la atâtia ani irositi sila chipul meu tot mai vested, si la lentilele mele tot mai dureroase. Dar eu amstrabatut de mult cele din urma fruntarii ale adolescentei. Sunt inutile, înteleg,tânguielile si gratuita melancolia.Dar adevarul e altul, modest si netrucat de sentimentalism, sunt obosit. Maplictiseste si ma sugruma finalul acesta ce-si prelungeste\'; pervers agonia. Asvrea - cu orice risc - sa stiu precis, în ceasul acesta, care mi-e soarta. Voi pasila anul la Universitate sau voi pierde luni dupa J luni, dezamagit, asteptând noiexamene.S-apoi, ma oboseste lupta pe care o duc, tainuita, fara nadejdea biruinteiapropiate. Când se va sfârsi? Ce oglindiri voi pastra eu în ochi, în ceasurilerafuielii? Si cu cine ma voi rafui?Simt cum vara aceasta - înabusita tragic în odai cu acoperisuri deja- j ratec - vafi ultima vara. Iata, ce curios pare... Nu ma gândesc la moarte. Stiu ca trebuiesa traiesc mult, pentru ca urasc mult. Dar ma gândesc ca j tulburarile sufletuluisunt pe sfârsite si ca în curând voi capata alte pri- \' viri, si altfel voi privilumea....De acum nu-mi voi mai scrie "memorii" false pentru uzul vointei mele. Nu voimai purta tunica neagra si nu ma vor mai tulbura atâtea marunte ispite. Mi-amparasit prietenii si ei m-au parasit. Când ne întâlnim, râdem, ne laudam si neîntrebam de viitor, ca si mai înainte. Dar parca eu nu stiu ca toate acestea lefacem pentru ca nu putem face altfel? Si ca nimic din ceea ce traia altadatacomun în sufletele noastre nu mai traieste acum?O data cu prietenii, se rup si fâsii din sufletul meu. Iar eu le simt cum se duc,una câte una, si sufletul mi-e tot mai pustiu, si mai stearpa iubirea catreoameni...Si atâtea chipuri pe care nu le voi mai vedea, atâtea obiceiuri pe care le voiuita, ca sa-mi însusesc altele...Si chiar adolescenta aceasta în care am vietuit, m-am balacit si m-am revoltatacum o voi lasa în urma, ca sa patrund în grupuri de tineri parosi si îngâmfati.Sunt ispitit sa ma întristez. Atâtia ani si atâtea îndurari, alaturi de atâteanadejdi...Nu stiu ce va fi cu mine dincolo. Voi mai întâlni prieteni? Va trebui sa maschimb iarasi, din adâncuri, si sa ma privesc în oglinda fara sa ma recunosc?Nu stiu nimic, si inima mi se strânge de teama. Mi-e teama sa nu renunt lamine. Mi-e teama de mine, de viata. Si patimesc, totusi, asteptând s-o cunosc,sa arunc zdrentele lumii acesteia de care eu de mult m-am despartit si de carema târau lanturi meschine.Si e tot mai cald, si eu ramân tot mai singur. Ies numai noaptea si ma feresc detrecatori, si ratacesc pe bulevarde, si colind Cismigiul, zicându-mi: Ś cefrumoasa e viata! Si apoi ma întreb, trist, daca eu stiu pentru ce vie-j tuiesc. Nustiu....Ce-mi lipseste? Ce-mi lipseste?...Recitesc caietele de amintiri. Cât de departe mi se par vremurile... Si prieteniimei, "personagiile", atât de schimbate. Si eu strain. Ma prefaceam prea vesel sima ascundeam chiar fata de mine. Dar parca stiu eu de scriu acum adevarul?...Vara... Am ramas sa sfârsesc singur lupta, si dusmanii rasar din mine, multimi.Nu stiu cu cine lupt, dar simt tortura luptei si jarul fierului ce ma despica. De ceam vrut sa ramân singur? De ce nu e acum nimeni lânga mine? Nimeni,nimeni... Cuvinte ce amutesc sufletul.Si iarasi ma întreb asupra celor optsprezece ani pe care i-am risipit. Pasii maduc orbi în seara si ochii nu lovesc decât vedenii. Si asa trec ceasuri, si eu nustiu daca am raspuns celor ce sufletul meu ma întreaba. Si iarasi ajung acasa,si trec din încapere în încapere, si gândul se coboara tot mai adânc, si ani multisa rasfira, iar eu îi privesc.Nu pot sa învat. Si ma întreb cum am sa ajung la Universitate. As vrea sa ploua,sa ploua zile dupa zile. Cât de putin vreau acum...Cu adevarat, rafuiala va fi dureroasa. Va trebui sa trec si starea aceasta.Disperarea muta, obosita, stapâna va pieri într-o dimineata; iar eu voi uitanoptile din vara cu arsita si tristeti. Si ma voi surprinde schimbat, cu sufletproaspat, si ochii îmi vor cuprinde soarele, si îl vor închide ca într-un ulcior. Darsocotelile cu adolescenta mea le voi face. Si câta amaraciune îmi va întunecasufletul, si câte rani se vor deschide... îmi voi aminti noptile pe care le încep înCismigiu, invidiind fericirile altora, privindu-mi pasii goi si tristi pe alei. Si atâteadin dorintele care ma înfrâng acum, aproape fara lupta. Si durerea pe care amîncercat-o în amurgurile acestea, simtindu-ma singur. Si toate rândurile dintruncaiet pe sfârsite... Stiu eu cine va birui?Se sfârsesc însemnarile adolescentei. Când voi cuteza sa-mi scriu romanul? Sesfârsesc caiete dupa caiete, si fiecare poarta alta luna sau alt an. Unde suntacum toate umbrele acestea? Unde sunt vrerile, si temerile, si lacrimile mele?Simt ca tot ce am crezut pâna acum fumega; ca tot ce-am facut se naruie; catot ce-am vietuit a fost vis. Niciodata nu m-am simtit mai departat de mineînsumi.Sunt obosit si trist, si sunt singur în casa aceasta,\'grea de amintiri. De ce manapadesc amintirile? Si de ce ma învaluie noaptea de vara cu tânguiri degreieri si asfintit de patimi? Si nu mai am deloc puteri în mine? Si sufletul meue cu adevarat naruit? Trebuie sa mi-l schimb? Trebuie sa ma schimb? Trebuiesa ma pogor în strada si sa întind bratele, culegând ajutor si dragoste? Trebuiesa-mi câstig prieteni?Ceea ce înteleg eu acum îmi îndurereaza fiinta pâna la maduva Oare am ajunsatât de neputincios, încât o noapte de vara sa ma de trame într-atât?Cât as vrea sa stiu ce voi simti si voi gândi eu în vara viitoare... cât as vrea sastiu daca atunci sufieru-mi va îngadui sa plâng...VI. MA CLATINA VÂNTURILEDar numai aceasta e lumea?De câteva zile ma chinuiesc altfel de întrebari. Cum sa lamuresc euŤ Simt caîmi lipseste ceva adânc, masiv, sigur, intim - cu care sa ma I contopesc - deani. Acum, as fi avut un tovaras. Dar ma aflu singur, sub i arsita unor îndoielice-mi sfâsie sufletul si-mi împrastie vrerile.Au trecut de mult timpurile când chimia si insectele îmi odihneau creierul. Numai cred în ele, nu mai ma multumesc. Au trecut si tim-î purile lui Felix LeDantec si Haeckel, zilele sfârsite inocent în fata Io- j calului cu tritoni, noptileistovite lânga volumele cu scoarte rosii dini "Bibliotheque de Philosophiescientifique". Schimbari de temelii s-au înfaptuit în suflet, aproape fara sa iau înseama. Ceea ce pretuiam mai înainte privesc acum cu nepasare. Din toateacele saptamâni de toamna, I de iarna, pe care eu le socoteam inutile,cheltuite resemnat în lecturi\'\' inactuale, s-au depus înlauntrul meu "fapte" noi.Cum sa le spun altfel] decât "fapte"? M-am desteptat îmbogatit, împlinit si,totusi, chinuit de j sentimentul absentei unor lucruri despre care nu stiu nimic.Oh! cât mi-e 1 de greu sa scriu ceea ce nu am învatat din carti; nu aflu cuvinte,nu ghi-f cesc procedeele...Dar rezultatele saptamânilor mele sunt evidente. Eu ma simt altuB hotarâtaltul. E dureros, însa, ca împlinirile, înnoirile, depasirile mele] sunt întovarasitede acea constiinta a absentei, a golului. înteleg atât de] putin din toate acestelumini si umbre ce-mi brazdeaza sufletul... Stiui numai ca ele se precipitaacum, în anii de criza. Stiu ca nu le îndura ado-l lescentii care au patinatdincolo fara nici un soc, fara nici o disperare. Sîj banuiesc ca toata aceastanedumerire va pieri în curând si ca negura! care-mi oboseste sufletul se varisipi; atunci voi întelege necesitateť; tuturor acestor schimbari.De aceea, Romanul adolescentului miop nu va fi niciodata scrifl Cum as puteanota mobilitatea ciudata a sufletului? Iar daca as izbuti,; oare caietele mele arputea alcatui un "roman"? Tot ce am scris în cinci sute de pagini ar încapea încâteva capitole? Am adunat mereu tot mai putine date asupra celorlalti.încercam sa ma patrund si sa ma înteleg pe jfline, fara sa izbutesc. Maînspaimânt de câte ori frunzaresc Jurnalul. Cit de departe sunt înca de unroman...Dar, scriind acestea, ma întreb: oare ar putea cineva construi un roman asacum l-am înteles eu, ca o rasfrângere completa si reala a adolescentei mele, aadolescentei noastre? Eu am vrut sa scriu o carte care sa fie m primul rând ojustificare a întregii vieti launtrice pe care am vietuit-o în marginea scolii, înadolescenta, si crezând ca ies din adolescenta. Nu voi izbuti.Dar pentru cine marturisirile acestea, de mult stiute? M-am hotarât sa nu maiscriu în Jurnal, pentru ca - fara "roman" - el nu-si mai are nici un rost. Larastimpuri tot mai mari, în ceasuri de grele tristeti, de plina criza, îl deschid,citesc pagini, si, câteodata, adaug. Nu mai culeg material într-însul si nu facexercitii de romancier precoce, ca acum un an. Daca l-ar citi cineva, nu l-arîntelege. Nu am urmarit - si nici nu se poate urmari decât cu închipuirea -formele pe care neîncetat le-a cunoscut sufletul meu. Eroul ar aparea vesniccontradictoriu.Ma întreb cum am ajuns aici: la marea mea întrebare, a romanuluiadolescentei. Problema pe care predarea totala o solutioneaza. Nerecunoscându-maîn atâtea din paginile caietelor, ghicindu-ma pe alocuri ridicol,îngâmfat, m-am întrebat daca as putea construi pentru roman un personaj atâtde stânjenitor, atât de contradictoriu. Si m-am întrebat daca retusândpersonajul Jurnalului meu as mai ramâne în realitate. Si iarasi, daca hotarâreamea de a nu contraface realitatea e sau nu literara. Mi-am spus: adolescentuldintr-un roman trebuie sa fie numaidecât cel din Liceul "Spiru Haret", anul1924? Fireste ca nu. Si, totusi, eu voiam romanul meu o carte de viata efectiva,o confesiune personala, o rafuiala.N-as putea raspunde pentru ce m-am hotarât sa scriu eu numai o asemeneacarte asupra adolescentei. înteleg, însa, renuntarea mea de a mai scrie cândm-am convins de ridicolul eroului. Mi-a fost teama ca cititorii nu vor acceptanecesitatea ridicolului adolescentei, alaturi de necesitatea eroismului, anostalgiei, a mediocritatii.*Dar eu am început prin a însemna starea sufleteasca, atât de noua si deintensa, a nemultumirii totale. Nu e vorba de o nemultumire trecatoare, cândcartile îsi pierd savoarea, iar tristetea ameninta sa ajunga disperare. Nu-mirecunosc sufletul de acum în nici unul din "capitolele" triste ale Jurnalului. Suntlinistit si odihnit. Simt numai insuficienta vietii Tiele launtrice, ma înabusamarginile pe care eu le socoteam generoase, \'argi. Aceasta e tot; si e mult. Asrepeta de un nesfârsit numar de ori: numai atât, numai atât?...Nu stiu de ce am ciuda pe munca mea stiintifica. Sunt convins ca &-M împlinitîntotdeauna spontan si nedisciplinat; de aceea nu pot fi aspiy< fata deputinatatea rezultatelor sale efective. Dar, oricum, stiu acum atât de putinelucruri esentiale... De câte ori vreau sa aflu cu adevarat. cauzele, ma simt atâtde tulburat, de nesatisfacut, de naufragiat... Sunt convins ca drumul pe care lamluat se va opri în fata unui punct mort. Si ma cuprinde ciuda gândindaceasta, pentru ca nu înteleg cine îmi aduce mie siguranta convingerii.într-o seara, petrecuta în riguros examen interior, m-am staruit sa amânproblemele stiintifice pentru Universitate si sa ma multumesc acum cu istoria.Dar istoria, ca orice lectura care nu te zdruncina, e un| simplu opium. Cartile tesilesc sa-ti pierzi inteligent timpul. Si, totusi, aceasta pierdere inteligenta nu emai putin absurda, prin faptul ca te consuma si te înstreineaza.Acum simt ca si stiinta, si istoria, si filozofia sunt inutile. Ard de dorul unuiadevar unic si pur, de siguranta unei dogme, a unui "ghid" infailibil. Nu stiu dece invidiez soarta adolescentilor catolici.Si, totusi, orice Biserica îmi repugna. Orice dogma, pe care nu o pot întelege siexplica, ma înfurie. Mi se pare ridicol sa accept, dupa atâta truda stiintifica,absurditati biblice si grozavii catolice. Dar daca toate acestea nu sunt Biserica,dupa cum m-am convins ca nu sunt Religia?M-am apropiat de mistica în diletant. Am citit marturisirile sfintilor cum citeammarturisirile oamenilor: din curiozitate. Am ramas întotdeauna un curiosneodihnit, iar daca as ajunge vreodata calugar, as pastra în biblioteca rafturilenaturalistilor si colectiile erotice. Dar nu înteleg mistica, desi m-am convinsdemult ca mistica nu trebuie înteleasa. Nu ma pot apropia efectiv de duhulsfintilor, pentru ca mi-e teama sa nu ma conving din autosugestie, din dorintaconvingerii, iar nu din evidenta adevarurilor.Nici nu stiu daca ceea ce îmi lipseste e credinta. De câte ori gândesc cuvântulacesta: credinta, ma simt nemultumit, insultat chiar. Nu pot accepta credinta înDumnezeu, în Mântuitor, în Sfinti, în Biserica. înainte, aceasta atitudine fatisama multumea. Acum, însa, sunt nelinistit}\' daca credinta înseamna altceva?Daca eu nu am ajuns înca a dibui tâlcul credintei si iau superstitiaînspaimântata în locul unui fapt sublim de care ma aflu, înca, prea departe?Ratacesc tot mai mult calea pe care voiam s-o pastrez în aceste pagini. Ceeace am scris asupra credintei este atât de putin limpede, atât de putinlamuritor... Iar eu banuiesc ca m-as putea explica mai bine daci mi-as înfigepumnii în tâmple, as închide ochii si mi-as jura sa nu m* ridic de la masa pânace nu gasesc cea dintâi solutie vrednica de a i tinuta în seama. Dar lucrulacesta, cel putin acum, e perfect inutil. Pe mine ma nelinisteste noua viziunepe care o capat, nu stiu de la cine, nu stiu pentru cât timp si aproape nu stiudatorita caror împrejurari.Astazi am simtit imediat si dureros nemultumirea de mine si de munca mea.Când m-am întrebat: "Aceasta e viata? " - m-am întrebat: }Atât am vazut eudin viata?" Nu ma mai lega nimic de cartile si de nazuintele care maentuziasmau pâna atunci. Mi se parea ca îmi lipseste constiinta rostului acestorcarti si acestor nazuinte. Dar de ce sa le numesc ale mele? Sunt izvorâte dinnecesitatile organice sufletului meu? Sunt cu adevarat sufletul meu autentic,sufletul meu de totdeauna?Poate sunt rupt din preocuparile mele. Poate am îndurat prea multe experientedirect personale, care m-au departat de cartile cu stiinta. Dar, aceasta nu e oexplicatie. Eu gândesc si acum aceleasi laude asupra cartilor cu stiinta. Adaug,însa, cum nu adaugam mai înainte: dar cartile a-cestea îmi vor cuprinde,multumi si epuiza viata?...M-am întrecut; aceasta e sigur. Am iesit din mine ca sa pasesc mai departe.Pasii acestia îi împlineam cu fiecare carte citita, cu fiecare durere refulata. Dece astazi întrecerea e atât de evidenta si, în loc sa ma multumeasca, maîntristeaza, ma copleseste cu acel sentiment al absentei? Ce-mi lipseste? Viatamea launtrica de pâna acum, viziunile mele, rosturile mele, valorile mele. De ces-au naruit toate acestea dintr-o data, fara nici o cauza reala, fara nici o criza?Poate eu lucrasem pe nisip, poate adunasem material inutil. Dar oare, stiinta,filozofia, istoria sunt inutile? Cât de departate mi s-ar parea acum, nu pot sa lecred. Atunci de ce scufundarea brusca petrecuta zilele acestea, sfârsita înceasul acesta?Truda mea nu va lamuri nimic. Deasupra tuturor ipotezelor si explicatiilor varamâne faptul; pe mine ma clatina vânturile.Presimt ca se vor petrece altceva decât simple experiente în marginea uneicarti sau a unui om aflat din carti. Presimt ca întreaga mea viata launtrica se vadarui. Cui? Nu pot sa ma gândesc la Biserica. Nu sunt un mistic si nici nu suntun ateu satanic, cinic, disperat. Cum as putea, atunci, ajunge la Iisus?Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase, si lasat iar însuflet, si iarasi înaltat. Si nu stiu nimic alt, si nimic nu înteleg.VII. BACALAUREATULEmotii mediocre la examenul de corigenta. Si eu, si Marcu raspuj dem prompt,exact. Vanciu biruise, dupa trei ani, învataseram matematica. La teza amrezolvat toate problemele. Ne-am întors acasa fara bucurii mari, asteptândrezultatul.Au început atunci zilele de neliniste pentru bacalaureat. în vara au cazut multi,si din pricina unor întrebari stupide. Ceea ce nu m-a înspaimântat destul ca sarecitesc pe vacanta cartile ultimilor patru ani de liceu.Am încercat sa precizez ceea ce trebuia sa stiu si ceea ce stiam. Scriamsubiectele pe o lista, iar lista era fara sfârsit, si timpul meu prea scurt, si vointamea îndoielnica. Mi-am spus ca la bacalaureat se va cerceta cultura generala,iar nu amanuntele pe care oricine le poate memora din carti. Uitam cuîncapatânare cele ce mi-au povestit colegii, de la primul examen din vara. Maîntâlneam cu Marcu, la mine în mansarda, ca sa învatam. Eu luam o fizica, el ogeografie. Dar ne surprin-deam, peste un ceas, polemizând în biologie siliteratura. Aceasta s-a petrecut întotdeauna. Eu am învatat fizica singur, si elsingur geografia. Seara ne întâlneam din nou si rataceam mult, pasionati sicinici, planu; ind ani de munca universitara, el la medicina, eu la greaca.Rezultatul examenului de corigenta, înscrierea la bacalaureat cu taxa scumpa,frigurile asteptarilor înainte de teza au trecut, au trecut...începuse toamna, si pe noi ne ispiteau nostalgii bucurestene, orasul torturat sitrist sub frunze. Ne umileau diminetile prea senine si parcurile dezmortindu-seproaspete din ploaie, si ulitele brune, cu pietre reci si case albe.învatam dureros, ascultând prin ferestruici orasul revarsându-se catrecâmpurile toamnei. Si iarasi nu gaseam puterea de a ma batjocori ca suntmelancolic, acum, în fata marelui fapt. As fi vrut sa alung tot undeva, în sufletulmeu, în orasul meu, si sa pasesc eroic. Ma descopeream erou, pentru ca citeamcarti nesuferite în început blând de toamna.în sala prea mare si prea rece pentru sângele nostru înspaimântat: arn fostrânduiti fiecare în câte o banca. Doi profesori necunoscuti si grabiti ne-au dictatsubiectul. M-am linistit de cum am început sa scriu. A doua zi, la acelasi ceasde dimineata, am tradus un paragraf din Seneca filozoful, iar dupa-amiaza ampregatit versiunea franceza. Eram liberi trei zile. Ne-am întors acasa fericiti. Amrâs pe strazi, socotindu-ne studenti.pagaduiam toti lui Marcu glume antisemite. Si Marcu raspundea sen-tentiind:- Ovreiul în veci nu piere!...Eram toti admisi la oral.Ni s-a fixat, pe liste albe si oficiale, ziua de examen a fiecarei serii. Am fostcuprinsi, atunci, de febra nestapânita a lecturilor pripite, a rasfoirilor nervoase,a memorizarilor, a fiselor, a sublinierilor cu creion rosu. Nu mai marecunosteam. Ma desteptam în zori si cercetam manuale aspre si seci, pe carenu le deschisesem niciodata în liceu. Munceam cu un suflet si un creier strain,instinctiv îndârjit. Simteam cum îmi scad puterile, cum ma voi pravali daca nuuit totul pâna ce scap.Si, deodata, m-am surprins calm, plictisit, dezgustat. Am asteptat sa se apropieziua oralului fara nici o emotie.."Acum e seara, e cald, se risipesc miresme de ploaie. Dar azi dimineata erasenin si rece. Cadeau frunzele si fructe de castan salbatec cadeau, si trotuareleerau curate, vinete. Am plecat fara sapca si fara geanta. Am plecat dupa ce masarutat mama si mi-a facut cruce pe frunte si a aprins candela. N-am pututgoli ceasca cu cafea neagra. N-am putut sfârsi cornul. Nu eram emotionat.Paseam alene, evitând bulevardele cu tramvaie si trecatori grabiti.Am ajuns în curtea larga printre cei dintâi. Câtiva candidati, de la alte licee,rasfoiau carti din ghiozdane pline. Nu cunosteam pe nimeni din seria mea. DarMarcu si ceilalti fagaduisera ca vor veni, ca sa afle rezultatul. ŚOcoleam curtea, fara sa ma gândesc la nimic, fara sa doresc nimic. Larastimpuri as fi strigat: "Sa treaca! Sa treaca..." Dar ma linisteam si paseamînainte, fara carti si fara fise.Mi-am amintit si m-a tulburat, fara nici un rost, parerea de rau cu care ostudenta în medicina, ce cauta pe fratele meu, mi-a spus:- De ce nu mai sunt si eu în liceu...Mi-am amintit si m-au tulburat alte scene si cuvinte aproape uitate. Paseam încurtea larga, cu gândurile straine de examen si de comisia care întârzia sa seadune.Dupa un ceas, am fost chemati în coridorul întunecat. îmi priveam tovarasii:tremurau, cu buzele albe, cu gâturile reci, cu tâmplele supte. Eu eram palid siîmi torturam ochelarii.în clasa navalise prea multa lumina. M-am surprins înciudat ca lipsea catedra.Profesorii s-au asezat pe scaune. Noi, într-o banca lunga, unul lânga altul. Eramcalm, prea calm.Am început cu limba si literatura româna.- Poti sa-mi spui evolutia sufixelor?Baiatul privea în gol. Vecinul lui tremura. îl vedeam ca se opreste cfl greu sa nuridice degetul. întrebat, a raspuns; dar a confundat. Aceasta a bucurat pe altreilea vecin, pe care - din sadism - profesorul l-a sarit,! cercetându-ma pemine. Am raspuns poate prea prompt si încruntat.- Stii exemple din lexicul bizantin?O întrebare stupida, dar stiam. Miop si suparat, zâmbind la rastimpuriprezumtios, profesorul m-a socotit, fireste, papagal premiant si mi-\', a pus alteîntrebari, ale caror raspunsuri nu se pot memora. Dar a cazut\' singur în cursa,pentru ca întelegeam pe Eminescu si i-am interpretat mai bine decât seastepta începutul Scrisorii I. M-a întrebat din istoricii ardeleni, fara sa banuiascaacele nopti parfumate când citeam pe Sincai si fara sa stie ca descoperisem decurând la un anticar Istoria filologiei române a lui Seineanu.De ce îl persecuta atât? ghiceam ca se întreaba ceilalti. Poate e evreu.- Stii ceva despre originile poeziei populare? I-am spus ce stiam. M-a întrerupt.- Multumesc. Cu dumneata am sfârsit.Prima izbânda îmi daduse curaj. Am raspuns la istorie ceea ce doreacuriozitatea banuitoare a profesorului: relatiile lui Petru Musat cu polonii.Vecinul meu nu avu noroc.- Pe unde intra Nicolae Mavrocordat în Bucuresti când venea dinMoldova? _?- Ce domn român s-a înecat în Dâmbovita? Aceasta o stia ultimul din serie.- Vlad înecatul.- Stii ceva despre el?- A fost domn al Munteniei... -Bine.La geografie n-am stiut sa spun flora versantului nord-estic al Muntilor Apuseni.N-am stiut nici afluentii Crisului Alb. Am luatpatru. Vecinii mei stiau atâteanumiri de râuri si munti...La fizica si chimie, la limba franceza, am raspuns tot ce m-au întrebat. Mi-eraciuda ca profesorul - incult - nu discuta decât despre sinonime si omonime saune punea sa rezumam Cidul.- Spune-mi evolutia aparatului digestiv de la echinoderme pâna la om.Mi-am amintit lecturile mele stiintifice, anii petrecuti în laboratorul de fiziologieal Casei Scoalelor, colectiile de insecte, volumele lui Brehm, Perrier si Fabre.încet, încet, raspundeam.Ma pasiona întrebarea; faceam eforturi de memorie, de logica, de atentie. Darprofesorul nu era multumit. Mi-a socotit memoria proasta.- Daca te-ai apucat sa le înveti, trebuia sa le înveti pâna la capat, ca un perfectpapagal. Altminteri, nu-ti admir decât o mediocra încapatânare, ca pentru notacinci.Am rosit. Eram umilit, furios, trist. As fi vrut sa-i spun: "Ce?..." As fi vrut sa-lprovoc - pe el, incult si îngâmfat profesor al unei stiinte culese din manualeleelementare - la o discutie de filozofie biologica. Dar n-am putut face nimic.Mi-am înghitit amar umilinta. Sfârsisem.Am plecat fara nici o bucurie, tara sa tip, fara sa alerg pe strazi, asa cum îmifagaduisem. Am povestit prietenilor furia mea cu profesorul de naturale. M-ausocotit naiv. Si cinciul e bun.Am facut, pe un colt de zid, media. îmi da, în orice caz, sase. Sunt aproapesigur trecut. Si nu simt nici o bucurie, si asta ma doare; mult, mult. Si de aceeascriu în caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu.în roman, daca îl voi scrie vreodata, voi culege toate stupiditatile, toataabsurditatea bacalaureatului. Voi dovedi cu atâtea pilde ca trec cei norocosi,cei favorizati, cei tâmpi. Eu n-am vazut selectia despre care ni se vorbeste.Daca ma întreba la naturale insectele, la franceza romantismul, iar la geografieoriginile geologice ale muntilor, luam cea mai mare nota.Daca ma întrebau altceva, poate luam la toate "insuficient". Am avut noroc, amavut si nenoroc. Daca voi promova, voi promova mediocru, printr-o întâmplare.Pacatele mele n-au fost surprinse, însusirile mele n-au fost rasplatite. Penibil...Daca nu voi trece?...A început sa ploua: greu, rece, monoton.E toamna afara sau e toamna în mansarda mea?...VIII. FINALAm scapat, am scapat!...Am trecut singurul din seria liceului nostru. Ma doare ca n-a trecut Si Marcu. Deacum, nu-mi va mai fi prieten. Pe noi ne legau creierele, nu sufletele.Despartiti, cine stie daca nu ne vom uita?...Mi-am citit numele pe lista, cu ochi tulburi. M-am plimbat iarasi prin curtealarga, cu platani ca în zilele examenului. M-a cuprins deodata un dor puternicde a vedea liceul unde am petrecut opt ani. Ma întrebau profesorii, ma întrebauelevii asupra bacalaureatului. Le raspun-deam pripit. Pe mine ma întristauclasele în care peste putin timp nu voi i mai zari nici o fata cunoscuta. Si maîntrista portarul, si orga marunta -"ascunsa sub scara, si dulapurile cu carti dincare atât am citit...Prietenii m-au sarutat.- Iata ca încep rasplatirile...Cine stie ce viata începe în zilele acestea de toamna, când eu ma simt atât deschimbat, de strain, si ma simt ispitit sa plâng, sa alerg, sa râd?... Nu vreau sama gândesc la Universitate. Caietul acesta e înca un caiet de adolescent. Maivreau sa scriu numai câteva pagini, si apoi sa-l sfârsesc, pentru totdeauna.Cine ar putea întelege tristetea salbatica a acestui sfârsit pentru totdeauna?...O viata se închide. Voi rasfoi mai târziu caietul si, poate, \ nu-l voi rasfoi - capâna acum - singur...Scriu cu greu. Ma simt furat de noi desfatari, de gânduri noi: Universitatea... Sima simt înca legat de adolescenta mea, de acel roman pe care nu l-am scris.Nu l-am scris, pentru ca nu puteam descoperi în mine si în ceilalti un roman.Eram cu totii contururi, nostalgii, mediocritate. Câteodata ridicoli, câteodataeroici. Cum as fi putut iscodi în lumea aceasta un conflict \'Ś care sa duca la unroman?...Nu l-am scris si ma apasa viata mea si viata adolescentului pe care -l-as oglindiîn roman.Nu înteleg nimic din tot ce vietuieste acum în jurul meu. Ma obs&l deazaromanul, ma chinuie atâtea fapte care trebuie spuse. Si nu stiujcum sa-l scriu si nu pot sa-l scriu...Soarele se iveste din nou.Soarele se întuneca.Astazi am colindat câmpurile cu miros de toamna, ca în dupa-amiŤ zilecopilariei. Am revazut atâtea lucruri. Am plâns ca un adolescenta lânga uncopac, descoperind un colt albastru de cer. N-am stiut si nj m-am întrebat.Am venit acasa.De acum va trebui sa muncesc mult, sa muncesc fara odihna, sa-nj istovesccrunt anii tineretii. Si nu pot munci. Ma lovesc, îmi musc bu zele, si nu potmunci...Se sfârseste, însângerata, toamna.Mansarda mea a ramas aceeasi: blânda, singura, trista. Eu am sa scriuRomanul adolescentului miop. Dar am sa-l scriu ca un Jurnal al autorului.Cartea mea nu va fi un roman, ci comentarii, note, schite pentru roman. Esingurul mijloc de a surprinde realitatea, firesc si dramatic.Ploua, ploua.Dintr-o mansarda iubesti întotdeauna ploaia. Vreau sa închei Jurnalul în aceastazi de toamna. îl închei, pentru ca ma arde dorul de a începe chiar acumromanul. Am schitat cele dintâi capitole.Voi scrie:"Pentru ca am ramas singur, m-am hotarât sa încep chiar azi Romanuladolescentului miop..."Sunt fericit ca în gradina ploua...SFÂRSITVolumul II [GAUDEAMUS] 1928[PARTEA I]/. DECORCastanii erau umezi dupa ploaie, bulevardele reci, si deasupra mea, toamna.Paseam sfielnic si stânjenit de privirile celorlalti. Ma încruntam ca sa prindcuraj. Rezemat de zid, pe coridorul ce ducea la secretariat, ma desfâtam. As fivrut sa nu ma descopere nimeni, ci eu sa-i descopar pe toti. Si mi-erau totidragi, si gândeam de-acum, ei îmi sunt tovarasi... Zaream prea multe studente,si toate mi se pareau frumoase, si le socoteam asemenea Hypothiei. Simteamcum cresc în mine nadejdi si doruri, si cum se iscodesc nelinisti. îmi spuneam:nu e asa ca acestia sunt cei mai frumosi ani? Si nu stiam daca trebuie sa-istapânesc sau sa-i las sa ma stapâneasca.Trecusera acele nopti tulburate de gramatica greaca. într-o dimineata durerosde senina m-am coborât din mansarda. Flori de tufanica ma ispiteau. Cerul eraînalt, înalt. Casa mi se parea atât de buna, de draga. Curtea îmi era prietena.Tufele mari de liliac se umileau în soare. Atunci am hotarât: greaca n-am s-oînvat acum. S-ar fi spus ca asteptam un fapt de mult fagaduit. Si nu stiam ceastept.Trebuia sa-mi gasesc prieteni noi. Dar nu cutezam sa vorbesc colegilor care seasezau în bancile din fund si-mi priveau banuitori lentilele si zâmbetul. Nucutezam sa vorbesc colegelor, care se asezau în bancile din fata si nu mapriveau deloc. Asteptam....Ploua, ploua. Eu îmi cumparasem carti multe dupa bacalaureat. în mansarda,singur, citeam. "Cea dintâi toamna" gândeam eu. Si zâmbeam....Cel dintâi curs, în amfiteatrul "Maiorescu", ascultat lânga fereastra, înciudatde amurgul prea sângeriu si de mâna vecinei mele, prea alba, prea calda... Jos,pe bulevard, treceau oameni care nu ne cunosteau136profesorii. Gândul acesta stupid ma împiedica sa înteleg elogiul filozofiei casuprema încoronare a activitatii pamântenilor. Domnul vorbea rar, clar,obositor de clar si de rar. La sfârsitul orei, duduile îsi potoleau enervareaînchizând si deschizând genti suspecte. Erau si dudui care luau note. Aveauurechile mari, parul adunat salbatec deasupra cefei palide. Zaream tineri cuatitudini de gânditori la congres. Fruntile descoperite, sprâncenele încruntate,obrajii rezemati în pumn.Coboram scarile, si globurile galbene rasareau în seara.Pe coridoare, perechi si grupuri. Perechile, lânga ferestre, cu ochii în toamna.Grupurile, lânga ziduri, dispretuiau studentii sfiosi sau studentele cu rochii prealungi. Grupurile întotdeauna râd; perechile tac întotdeauna.Cea dintâi schimbare: mi-au fost simpatici sentimentalii. "Ei doar înteleg catotul nu e decât o gluma", gândeam. De ce ma întristau hotarârileadolescentei, întarite în ceasuri tulburi?...Ma stânjenea palaria, prea mare si prea neagra. Fratele meu a încercat saglumeasca: studentii sunt poeti si bohemi. Dar eu aveam mansarda, si nuscrisesem niciodata versuri. Sub palaria mare, paream mai degraba un zugravgerman. O purtam numai în ploaie. Si toamna ploua, ploua...Cea dintâi dovada ca adolescenta mea era definitiv încheiata: nu mai scriamJurnal. Totul se rafuia, de-acum, în suflet, tainuit. O alta dovada: ceream sicapatam bani pe cele ce publicam. Aveam bani multi si-mi cumparam cartiscumpe....Strazile erau tot mai reci, zidurile tot mai mohorâte. Castanii îmbatrâneau cuo toamna si iedera ruginea printre ferestre.Dimineata, sufletul mi-era clar. Seara, sufletul se tulbura. De ce mi-am uitatvisurile care înfloreau si se alungau în somn nelinistit?...Pe coridor, în fata unei usi, seara, am lovit o duduie care m-a privit enervata.Am fost palid, apoi rosu, apoi palid. Am aflat mai târziu ca pe duduie o cheamaBibi. De arunci o salutam umilit. Bibi nu-mi raspundea. Dar de ce îi spuneam euBibi?...Nu aveam noroc. Nu-mi întâlneam colegii din liceu la nici un curs. Maobisnuisem, însa, cu câteva chipuri. Un student basarabean, înalt, spatos, balai,aproape chel. Era înscris la Teologie, Drept si Filozofie. Nu pierdea nici un curssi îsi transcria notele în caiete mari, liniate. A fost la Atena, la Sofia, la Paris.Nimeni nu stia mai mult. S-a împrietenit cu un evreu care iubea o evreicafrumoasa. Era urât, dar o iubea. Am înteles aceasta când marturiseabasarabeanului: "E asa de inteligenta!...", trist, trist.Ma întâlneam si cu o studenta cârna, care citea carti de filozofie germana si semândrea cu feminismul. Discuta cu oricine filozofia137germana si feminismul. Avea un început de fraza foarte ciudat: "Ma rog, I maaccepti ori nu ma accepti?"Feminista dispretuia studentele frumoase si studentii inculti. Am surprins uncrâmpei de convorbire.- Daca n-au citit pe Hegel, nu-s buni de nimic! -Zau?...Unul, indiscret.- Dar mata de unde stii?- Eu, domnule, sunt feminista. Altul, catre vecin.- Sa fie sanatoasa...Câteodata venea însotita de un tânar palid si firav. Cei care stau în bancile dinfund sopteau ca e un convertit.Mai întâlneam o fata bruna, cu parul retezat pe frunte, care vorbea blajin siînvata cuvinte latinesti pâna ce începea cursul. Am surprins-o într-o zi citind uncaiet cu versuri. A rosit. De atunci îmi zâmbea, iar eu o salutam....Daca ploua seara, dupa sfârsitul seminarelor, asteptam pe coridorul cuferestre largi. încet, încet, mi-a pierit sfiiciunea. întâlneam studenti de laTeologie, cu plete, cu barbi tinere si aspre. Si studenti sarmani de la Litere,care blestemau ploaia, pentru ca îsi pierdeau masa la cantina. Si studente dinorase departate, cu ochi banuitori si ciorapi patati de noroi. Porneau grupuri,grupuri la camin, cu servietele sub brat.Când trecea ploaia, pe strazi spalate si reci, ma întorceam acasa. Priveamferestre luminate si ghiceam odai calde, intime, cu pasi moi,feminini, pe covoare blânde. Si nu-mi îngaduiam sa fiu trist.*Toamna, cu tristeti si amurguri, a trecut. Acum, dupa doi ani, amintirile suntamare si grele. Iar eu scriu povestirea aceasta linistit si înasprit de pasii pe carei-am facut. Si scriu o povestire care nu e, înca, încheiata. Viata se vietuiesteînainte, iar eu scriu ceea ce a vietuit.//. PRESEDINTELEToamna am sfârsit-o singur. Si, deodata, la începutul lui decembrie, mansardas-a luminat. Cadea seara, iar sus, la mine, se înstruneau coruri. Faptul s-apetrecut atât de repede... Am început sa uit împrejurarile în care am cunoscutpe doctorandul cu fruntea lata, cu zâmbet nervos în coltul buzelor subtiri. Mi-avorbit, de-a lungul bulevardului,138cum orasul nu are înca un cerc studentesc, cum trec anii universitatii fara canimeni, încheindu-i, sa-i cunoasca. Un batrân vrea sa-si daruiasca avereapentru Camin, daca cercul ar exista... Si cercul nu exista, pentru ca fiecare semultumeste sa-si petreaca anii cu cei câtiva tovarasi vechi, de care îi leagacopilaria sau liceul. Daca s-ar gasi, undeva, o camera pentru început...- Am eu o mansarda.Doctorandul s-a împotrivit; studentii si studentele sunt zgomotosi,nedisciplinati. Vor stânjeni si obosi pe cei de acasa.- Mansarda e a mea...Am primit-o numai pentru coruri. Ne-am despartit în noapte, fericiti. Dimineata,urcase treptele de lemn si ciocanea la usa.- Ce de carti, ce de carti...Mi-a spus de tot ce facuse dupa ce ne-am despartit; adunase cinci colegipentru comitet, scrisese apeluri pentru studentii orasului, obtinuse cei dintâibani de la batrân, comandase la tipografie buletine de înscriere, cumparasedosare si hârtie. Aducea o geanta încarcata. Medi-\' cinist, socoti volumulaerului din odaie.- Mai mult de doua ceasuri, pentru cincisprezece persoane, nu se poate... Dupadoua ceasuri deschidem ferestrele... Voia sa vesteasca, prin ziare, o întrunire sinu gasea sala. M-am îmbracat, zorit, si am plecat amândoi la directorul liceului.Batrânul încerca sa se înduioseze: venisem acum noua ani, mic si sfios; iata-maacum student; am sa-mi mai amintesc, oare, de directorul batrân, un parinte alsufletului meu de adolescent?... Doctorandul îsi musca buzele de nerabdare. Lace sunt bune toate acestea, acum? începe o noua viata, rodnica si avântata. Nepoate da si el o mâna de ajutor? Primeste sa ne împrumute sala de muzicapentru cele dintâi întruniri?- Fireste, pentru studenti...A multumit, cald si scurt, si a plecat; la Universitate, la ziare, la decanat, lacantine.Pe drum, întorcându-ma singur, cu amaraciunea amintirilor directorului însuflet, am întâlnit cei dintâi fulgi.- Decembrie...A doua zi de dimineata, ferestruicile mele pareau albastre sub zapada, înodaita, frig si tristeti. Am adus jaratec mult si lemne multe, albe. Lânga sobaciteam înciudat informatia la rubrica "Universitare": ,^is-tâzi, la ora 5,studentele si studentii care vor alcatui corul orasului sunt rugati sa se înscrie lasediul provizoriu din mansarda...".Am alergat jos.- La cinci avem oaspeti.- Câti?139- Nu stiu; douazeci, treizeci. Dar se face selectie... Unii vor pleca imediat...Mama nu a crezut în "oaspeti" pâna ce nu a vazut pe duduia care întreba.- Va rog, aici e o mansarda, sediu provizoriu?...Fireste, era Bibi. Doctorandul nu venise. Eram nerabdator si ma întrebam dacae destul de cald, daca jeturile sunt comode, daca rafturile sunt curate. Bibi nuse astepta sa ma vada si, mai ales, sa ma gaseasca singur.- Numai dumneata ai venit?- Eu sunt... sa vedeti...- Asa e, mansarda e a dumitale...- Tocmai. Taceam, stânjenit.- Dumneata lucreaza înainte; eu am sa citesc ceva de aici... Luase Corydon. Maînrosii.- E bine?- E interesant.- Roman?;- Adica cum?Ś - N-ati citit nimic de Gide?- Ba da. Un manual de Economie politica. Dezarmat, precizai.- Acela-i de Charles Gide.- O! pardon! Si asta-i Andrei... Zâmbea, cu ochii în carte.- Cunosc si eu un Andrei, foarte bine, student la Politehnica. Un schior...Aprobam.- Da, da...O rugai sa ia loc pe un jet, între rafturi.- Nu te plictisesti d-ta singur aici? Mintii, prezumtios.- Nu sunt cu totul singur... Ma privi lung.- Ciudat; nu pari îndragostit. Palid, palid.M-a mântuit doctorandul; intrase fara sa se vesteasca, cu geanta umeda defulgii topiti, cu fruntea înasprita de frig.- Nu ma prezinti domnisoarei?...140Cum era sa-i spun ca o cheama Bibi? S-a prezentat singura. I-am retinutnumele.într-o jumatate de ceas, mansarda era plina de studenti si studente. Seadunase, la o masa, comitetul provizoriu. Pe aceia îi cunosteam: doi de laPolitehnica, un sublocotenent în ultimul an de Medicina, un tânar slab sigârbovit, care fuma mult si-si cântarea cuvintele. Ceilalti, straini. N-au avut locdecât prea putine dudui, pe scaune si pe pat. Ascultam cele ce le spuneapresedintele.Nu era orator. îsi cauta cuvintele, dar le rostea definitiv. A amintit donatiabatrânului. Dar cercul nu exista. Trebuie închegat, cât mai repede. Corul sifestivalul ne vor aduce bani. Vom merge cu colindele la ministri, la rector, laPalat. Cercul trebuie sa ajunga persoana morala si, apoi, persoana juridica.Astfel, va putea primi donatia. în acelasi timp, trebuie sa încercam o "viatastudenteasca".Oaspetii mei se înflacarasera. Fagaduiau ajutor, munca, entuziasm.- Si disciplina, conditiona presedintele.Un tânar oaches fu desemnat dirijor. Era magulit si ruga pe fiecare sa-si încerceglasul. Fetele protestara.- Noi ne cunoastem glasul din liceu... Baietii, obraznici.- E mult de atunci...O duduie alba si cuminte se supuse.- Do, re, mi, fa, sol, la, si...Studentul înalt si tiganos, cu buze mari, care statea rezemat de usa, îsi daduparerea.- Tenor...Râsete. Duduia se facu rosie, mica, umila. Interveni presedintele.- Domnilor, mi-ati fagaduit...O studenta, cu ochii negri în cearcane, cu buzele umede si narile tremurând, seenerva. Avea bucle negre, retezate la ceafa si mâinile dezgolite pâna la umeri.- Domnule presedinte, sa înceapa ei întâi! Baietii protestara, înfricosati.- Primatul sexului frumos...- Primatul curajului, replica o blonda.în tumult, eu îmi cautam mansarda. Fum de tigara, miresme de vestmintefeminine, umbre. Rafturile priveau, mute. Deasupra capatâiului, la pat, iconitaîsi scutura frunze din coroana uscata de salcie. Ma simteam atât de fericit siatât de stingher!...Interventia presedintelui solutiona dilema.- Duduile vor face game, iar domnii vor coborî pentru câteva minute în curte.Bagati de seama sa nu spargeti geamurile...141îi auzeam cum conspira.- Suntem raciti...Fetele au acceptat atunci sa înceapa, daca ei fagaduiesc ca vor fi linistiti.Duduia cu cearcane sfârsi gama corect, provocator.- Numele d-voastra si facultatea?- Nonora... Drept si Conservator. Baietii.- Aaa?!A doua zi au început repetitiile. într-o dupa-amiaza, fetele, în cealalta, baietii.Aceasta a nemultumit pe baieti. Veneau târziu, fumau si nu erau atenti ladirijor. A trebuit sa se accepte repetitii comune. Baietii se adunau cu ojumatate de ceas mai devreme. Unii îmi cereau politicos iertare ca ma întrerup.Si începeau sa discute greva studenteasca. Erau câtiva îndârjiti, altii purtati decurent, altii împotriva.- Dumneata ce crezi?Eu nu voiam sa cred nimic. îi ascultam. De cum sosea cea dintâi fata, discutiase înflacara.- Selectia prin sex, gândeam eu.Fetele s-au plâns presedintelui ca "se face politica". Si presedintele a interzis-o,ca prilej de dezordine. Daca domnii colegi vor, sa discute problema în altaparte, pe îndelete.Repetam Gaudeamus igitur... Se pogora în mansarda, prin fum de tigara,printre carti, pareri dintr-un Heidelberg ce înviaza. Era cald îmre peretii albi, sine bucuram ca afara ninge, si ninge mult. Corurile strabateau prin ferestruici siînviorau strada. Fetele ajunsesera prietene. Se adunau în jurul sobei de zid,rasfoiau intrigate carti germane. Le ghiceam cum, seara dupa seara, sunt totmai ispitite de mansarda mea. La început, îmi marturiseau nelinistea cu carepasisera într-o odaie scunda, fara covoare, cu rafturi multe si tigari fumegând.Era atât de nou, de nebanuit... Se surprindeau, apoi, dorind ceasul repetitiei.Era "simpatic".\' Poate visau, poate îsi aminteau romane sau poatenadajduiau...Nonora era tot mai provocatoare. Nu alegea. Zâmbea fiecaruia, accepta cât demulti curtenitori, îsi lasa admirati cu pleoape apropiate genunchii, sânii, umerii.Supara fetele, pentru ca cerea în fiecare seara tovaras care s-o conduca acasa.Sedusese si pe presedinte, care acum d întreba, în discutii:- Domnisoara Nonora ce crede?...într-o dupa amiaza, am vazut cum se lasa sarutata, la capatul se de un studentfrumos si prost.- Esti obraznic... Mi-ai luat tot rouge-u\ de pe buze...- Atât?Se împrietenise cu Bibi. Veneau împreuna la repetitii.142- Cine îmi scoate sosonii?Poate vorbise si pentru mine. Se aplecau cinci tenori.- încet, încet!... N-am oferit decât sosonii!...Favoriza pe Radu. îl întâlnise într-o seara la mine, si poate i-a placut urâtenialui de miop voinic si cinismul celui care se lasa stapânit de soarta. Radu erasingurul prieten de care nu ma despartise toamna. Pe ceilalti îi vedeam rar sicomentam lucruri neînsemnate. Erau furiosi ca îmi înstrainasem mansarda unuicerc de necunoscuti.- în curând ai sa ajungi antisemit...Pastram aceeasi intimitate în vorba. Dar eu îmi cautam prieteni noi. Radu îmiera aproape un prieten nou. Descopeream în el, dupa ce ne desparteam,atâtea daruri pe care noptile sfârsite în cârciumi nu le naruisera...Si Radu venea în fiecare seara la mine, de când aflase ca vine Nonora. Oîntovarasea numai el acasa. Nonora îl prefera studentilor, pentru ca erainteligent, cinic si "spiritual". Ceilalti erau frumosi si vulgari. Continua, totusi, sase lase îmbratisata de toti cei care îndrazneau. Saruta cu buzele desfacute, cucapul rasturnat. Se plângea apoi ca "salbaticii îi luau tot rouge-ul".Bibi mi-a prezentat pe Andrei: înalt, spatos, brun, cu priviri de muncitorambitios. Voia sa ajunga inginer sef. Inteligent si volubil, se prefacea curios destiinta, dar îsi ascundea cu greu ambitia. El voia sa ajunga inginer sef. Mi s-aparut ca Bibi îl iubeste. M-a întrebat a doua zi cum îl gasesc? L-am laudat,fireste. Bibi s-a tradat.- Ai vazut ce sprâncene are?...La cea dintâi întrunire am mai cunoscut sumedenie de studenti. Nu credeau înfagaduielile presedintelui: persoana morala, juridica, camin, colonie. Sesimteau însa bine în acea sala de muzica, alaturi de atâtea fete frumoase sibaieti destepti. Presedintele izbutise sa capete semnatura rectorului pentru unact însemnat, izbutise sa smulga o subventie de la Prefectura si aprobareapentru colinde, festival, tombola. Avea întotdeauna geanta plina si eraîntotdeauna grabit. în mai putin de douazeci de zile alcatuise un cercrecunoscut, înscrisese membrii, gasise sediu provizoriu, împartise sarcinilecomitetului. îsi pregatea, în acelasi timp, teza în laboratorul de balneologie, cuhalat alb si fruntea încretita.Membrii îi erau recunoscatori pentru un singur lucru: ca le dadea prilej sa seîntâlneasca si sa se amuze. Studentul înalt, care sta totdeauna lânga usa, afost poreclit "GaidarofF\'. E singurul care întrerupe lectura proceselor verbaleale sedintelor de comitet, fara sa fie chemat la ordine. Colegii l-au îndragit si îlbat cu bulgari dupa fiecare repetitie.143La a doua întrunire s-au platit cotizatiile. Un fapt care m-a uimit: n-a protestatnimeni. Dupa ce s-a sfârsit adunarea, am trecut toti pe terenul de fotbal, vecinliceului, ca sa ne batem cu zapada. Loveam îndârjit, cu deosebire în presedinte,care interzisese manusile si bulgarii prea pie-trosi. Taberele s-au despartit încâteva clipe. La dreapta mea lupta No-nora, aparându-se cu servieta, chiuind,îndemnând, blestemând. Aple-cându-ma sa strâng bulgari, simt zapada pe gât,pe par. Nonora râdea provocator, cu capul rasturnat.- Dumneata tradezi...- Spune-mi, Nonora...- Daca ma razbun si te îngrop în zapada?- De vie?- Uite, am glumit. M-ai iertat...Tremuram. Se lasase frig peste zapada. M-am întors acasa cu pasi usori. As fialergat. în mansarda am privit oglinda mult, mult. M-am hotarât sa-mi las parullung, sa-mi îngrijesc fata si sa-mi cumpar gulere albe.Citeam, dar sufletul meu nu mai era al cartilor. Ceea ce întelegeam si simteamdin carti, însemnam pe hârtie, cu creierul. Munceam ca la împlinirea uneidatorii sau a unui obicei. Ma gândeam tot mai rar la mine însumi. Evitam sa maadâncesc, sa ma întreb, sa raspund.Pentru ca parasisem disciplina Jurnalului, îmi îngaduiam sa ma contrazic fatade mine, zi de zi. Nu urmaream nici o idee intima. Lecturile nu ma mainelinisteau. Le închideam în creier, în ceasul când începeau repetitiile.Vietuiam o viata noua, ispititoare. Descopeream zi: dupa zi cum sa ajut duduilela îmbracat, cum sa raspund modest si politicos laudelor aduse bibliotecii, cumsa zâmbesc, cum sa-mi îndulcesc asprimea privirilor.Austeritatea adolescentei se risipise în toamna. Uitam cu multumire tulburarilecare altadata îmi scurtau noptile. Parasisem ambitiile cu care învinsesem liceul.Ma simteam atât de fericit în mansarda mea plina de tineri... Pierdeam tot maimulte nopti cu Radu. Vorbeam despre Nonora. El o sarutase; saruta patimas,muscând buzele. Eu ma prefaceam nepasator, pastrând masca sufletului vechi,care se naruia fara sa-i înteleg, împrejurarile.Ma desteptam diminetile tot mai târziu. Ma asezam la masa ca un functionarcare asteapta fluieratul fabricilor. Citeam, citeam. S-ar fi spus ca cineva maînsarcinase sa-i rezum anumite carti. Rezumam corect, fara graba. Adunam fiseîn cartoane. Si ma surprindeam gândind gânduri obraznic de streine fiselor.144Noapte cu colinde la Patriarhie si Palat, îngramaditi în masini mari, fetele încostume muscelene, noi aprinsi de vinul patriarhului si îmbatati de izbânda... Siregele care ne întreba, pe fiecare:- Dumneata?...- Chimia industriala, Majestate...Si masa cu belsug boieresc de la Patriarhie, si Gaidaroff care se întreba câtetigari putem pune în buzunar, si Nonora care se înecase cu un cataif, sipresedintele care râdea fericit si sorbea pahare cu vin rosu, si dirijorul care nefelicita...Am colindat, tot mai bine dispusi, la trei ministri, un filantrop, un director deziar si la decan. Dupa miezul noptii, masinile ne-au lasat în fata unei curticiudate. Era surpriza presedintelui: o sala, la un prieten, cu pregatiri pentrupetrecere pâna dimineata. Exclamatii, uimire. Ma aflam între Bibi si Nonora.Bibi descoperise un plic de vizita si se distra scriind pe margini întrebari: "La cete gândesti?" Nonora raspunse: "La cel care trebuie sa moara". Eu am adaugat:"Când?" Nonora scrise: "Acum". Bibi era înciudata: ... "De ce?" Eu citai dinCosbuc: "Nu cerceta aceste legi...". Nonora: "Esti nostim". Bibi: "Numai atât?"Eu: "Sufar". Nonora: "Minti". Eu: "Ai ghicit". Bibi: "în prudenta sta fericirea". Eu:"Zau?" Bibi: "Obraznicule!" Nonora: "împacati-va". Eu: "Nu mai avem loc peplic"...Spre dimineata, cu zapada înghetata sub stele, am întovarasit duduile acasa.Noaptea trecuse atât de repede... Se statornicisera perechi, care îsi aruncauglume cu tâlc. Gaidaroff îsi fumase toate tigarile lânga o studenta în Farmacie,mica, ochi dracosi, sâni ispititori. Presedintele, în capatul mesei, emotionat:- Domnisoarelor si domnilor... Baietii, entuziasmati:- Vivatprofesores... Bibi, zâmbind:- Eu, as... O blonda.- Eu m-am întristat stupid... Haide acasa... Nonora.- Ma plictisesc Radule, cauta-mi sosonii...Radu suferise toata noaptea, între doua studente care vorbeau cu vecinii. Afost fericit ca l-a chemat Nonora. A condus-o acasa, brat sub brat. Eu amîntovarasit pe Bibi si cautam fraze în care sa-i pot spune: tu,fara sa rosesc. Izbuteam.*Zile stapânite de viata, îndoieli si reculegeri nu ajungeau în suflet. Si eramfericit, în început de iarna alba.145///. NONORANu gaseam prilej sa-mi surprind tulburarea. Ceasurile erau tot mai I putin alemele. Le împartisem: cartilor si cercului. Carti se adunau, multe. Cercul seînsufletise. Ne întâlneam, înca, în mansarda, pe înserat. \ Pregateam balul sifestivalul. Duduile îsi cautau tovarasi pentru tom- j bola. Presedintele semna totatât de multe hârtii si compunea tot atâtea j proiecte. Vicepresedintele, cel dela Chimia Industriala, palid si calm, cerceta propunerile cu zâmbet si logicaglaciala. Nu se entuziasma, nu vorbea, nu se lasa coplesit de efuziuni colective.Zâmbea dupa fiecare discurs.- Acum, sa examinam si teza contrarie...îl enervau retorica si cartile lui Nicolae Iorga. Atât. Bibi se gândea tot mai multla Andrei, si tot mai prietenoasa se arata fata de mine. A pritnit cea dintâi sapetrecem noaptea Sfântului Vasile, împreuna cu "elita", la mine, sus. Nonora,surorile bune de la sopran, poreclite "Florenta", doua mediciniste sentimentale,blonda Mariuca, Gaidaroff, co- j mitetul, câtiva de la Drept, Radu, Andrei erauinvitatii. Presedintele a \' hotarât suma pe care trebuia s-o depuna fiecarepentru sticlele de. sampanie.In ajun m-a vizitat un student spatos de la Politehnica, cu zâmbet umed si cuochi pistruiati. Mi-a spus ca e membru în cercul nostru, ca si-a platit cotizatiilesi vrea "sa petreaca revelionul" cu noi. îmi vorbea intim, cu glas de bas cinic,si-mi spunea "sefule". Fireste, am acceptat. La plecare, clipind din ochi:- Jocuri au sa fie?- Nu stiu; presedintele...- Ce presedinte, sefule?! Jocuri de societate, pupam ca leii!... Seara, "seful" avenit cu un tânar livid si serios, pe care ni l-aprezentat: Gabriel.- Noi îi zicem "Malec". E student si el, saracul, la Drept.Râdea familiar. Apoi, catre Gabriel care nu îndraznea sa treaca pragul:- Ma "Malec", ma! Hai ba, studenteste!...în mansarda se facu, dintr-o data, tacere stânjenitoare. Fetele se adunaseralânga soba si asteptau. Comitetul era încurcat. Eu zâmbeam si ofeream scaunenoilor-veniti. Nonora îi privea provocator. "Seful\' uitase sa-si scoata galosii, cuochii la ea.- Domnisoara e studenta?146\'-Nu.- Pacat, am fi fost colegi. Fetele râsera. Gaidaroff interveni.- Nu suporti vizitele fara galosi? "Seful" hohoti, fericit.- Esti bun! Ce zici, ma "Malec"?"Malec", livid si serios, privea pe Nonora. Fu ajutat sa-si desfaca paltonul. Seaseza pe scaun, fara sa multumeasca. Iarasi tacere.- Pe mine ma cheama Gabriel...- Stim, ne-o spuse domnul...- Elefterescu, Elefterescu... îti place, ma "Malec"? îmi uitara numele.- Ca la Cluj, ma, cu ungurii. Ma iertati ... era sa-i înjur... Asa-s eu, patriot. Tatameu,spaima jidanilor... Sunteti antisemiti?...Verva domnului Elefterescu ne stânjeni. La rastimpuri, eu riscam câte un: "Da,da...""Seful" ne-a vorbit de bataile lui, la Cluj, cu sublocotenentii.- A fost lata rau. O data esti student! Unuia i-am zis numai atât: "Ma?\'... Afugit, saracul. Râdea magulit.- Eu nu-s omul sa ma dau înapoi când e vorba de patriotism!... Noi aprobam."Malec" privea pe Nonora, fix, resemnat, livid. Oenerva. întorcea ochii, schimba scaunul, se prefacea plictisita. "Malec" o privea,calm.- De ce te uiti, domnule, asa la mine?întrebarea izbucni înfuriata. Domnul Gabriel tresari si întoarse capul ordonat,fara sa raspunda. "Seful" facea haz.- Asa-i ca-i nostim?... Am spus eu c-o sa petrecem bine... Studenteste!...Auzeam si de sampanie. Aia la miezul noptii. Nu va dau voie mai înainte, nicimort! Eu beau doua pahare, sa stiti! Nu ma cunoasteti... Ce zici, ma "Malec"?...S-ar fi spus ca, jvialec" se încorda sa zâmbeasca. Nu izbuti decât sa-sr frecepleoapele si sa-si subtieze buzele.- Asa-i firea lui, tacut. Azi e mai vorbaret, înca... sa-l vedeti când îl ceartanevasta-sa... Rumoare.- E casatorit?...- Da, din liceu... Si are o nevasta frumoasa... Paria d\'italiano con me e conaltri...Mansarda se însufleti într-o clipa. Fetele îsi ascundeau anevoie interesul cucare priveau pe domnul Gabriel. Presedintele se lumina. Gaidaroff se apropie siîi oferi tigari. Domnul Gabriel se facu palid, aProape cadaveric. Situatia eraciudata, cu nelinisti comice, grotesti, Gagice. "Seful" râdea.147- O nevasta... Si bine a facut: are acum casa, masa, ce-i trebuie... El ? la slujba,nevasta-sa la Universitate... fericiti...Domnul Gabriel facu iar eforturi sa zâmbeasca. Nu izbuti. începu atunci sapriveasca, înghetat, pe Nonora. Privire iritanta, care tulbura, i insinueazaspaime de cosmar, deprima, nimiceste siguranta. Nonora se ridica de pe scaun.- Eu plec.Domnul Gabriel avu o zguduire pe care nu i-o banuiam în seninatatea luiglaciala. Se scutura. Apuca paltonul, palaria si fugi. N-am avut nici timpul sa-iaprind lampa pe scara de lemn. îl auzeam, înspaimântat, cum aluneca, trosnindtreptele.- Ce facusi, ma "Malec", ma? Unde plecasi? Stai, ma, sa petrecem custudentii... sampanie, jocuri, ma!..."Seful" se întoarse zâmbind.- Asa face el... Dar îi baiat bun...începu sa vorbeasca. îl ascultau toti, înciudati. Radu fuma mult, Nonora eraenervata. Sopti.- Astia ne-au stricat petrecerea!...Atunci se auzira bulgari moi în geam. Aplecându-ma, zarii prin ferestruica pe"Malec". Domnul Elefterescu îi facu senme. Ne priveam unii pe altii, fara saîntelegem.- Plânge, saracul... Ma duc si eu.Mi se paru atunci ca în mansarda se facuse frig. înfundai lemne în soba. "Seful"strânse câteva mâini, zâmbind trist.- Pacat de sampanie...Dupa ce am auzit poarta închizându-se, jos, în curte, am rasuflat. Presedinteleera furios.- Cine i-a adus, domnule?...- Salbatici...- "Malec" sufera de un început de idiotie... Vicepresedintele îsi rosti parereadomolit si clar.- Asta i-a venit, cred, din însuratoare...N-am izbutit sa uitam aventura decât aproape de miezul noptii. S-a risipit dinmansarda atmosfera de straniu grotesc, pe care o lasase tonul si privirile lui"Malec", si verva suspecta a d-lui Elefterescu, student la Politehnica. Mâneam siumpleam pahare cu vin rosu. Gaidaroff se asezase lânga Mariuca, Radu lângaNonora, medicinistele între membrii comitetului, "Florenta" între cei de laDrept, Bibi între mine si Andrei. Bibi era cea mai tulburata de vizita si deconcluzia acra a vicepresedintelui. Se întristase si privea pe Andrei, numai peAndrei.148Dupa sampanie se acceptara jocurile. Eram toti prea veseli. Eu ghiceamurmarile unei încercari ciudate, expansivitatea crizei depasite, un surplus deenergie care trebuia cheltuit.S-a întâmplat faptul de care ma temeam de la începutul jocului: sa sarut peNonora... Si ceilalti care savurau spectacolul, socotindu-ma timid...Nonora era calma; îi luceau la rastimpuri ochii ca un taciune, apoi seadumbreau tristi.- Haide, începe... nu ma plictisi...- Pe frunte?- Daca esti pervers...- De câte ori? încercam eu sa prelungesc.- Tu începe, îti spun eu când sa te opresti....Si ceilalti care se desfatau... Cum era sa le spun ca eu nu pot saruta altfel peNonora?- Una... doua... trei... cinci... noua... cinci... patru... Numarau baietii. Nonora maopri obosita. Râdea.-Nu stii...Eram tulbuut, furios. Trebuia sa ma apar, si nu izbuteam sa încep fraza.- Cu public, fireste ca nu stiu... -E inutil; te lauzi...M-am desteptat, dimineata, întristat. As fi vrut sa însemn într-un caiet cele cese petreceau în suflet. Pierdusem, însa, obiceiul Jurnalului. S-apoi, nici nuîntelegeam nimic. Lasam sa ma poarte viata, cercul, presedintele, Nonora,Bibi... Am adormit iar. Am visat vise stranii, cu barbati care ma strigau: "Sefule,sefule, te cheama ŤMalecť!"...Ne vedeam aproape în fiecare zi. Nonora aducea cele mai multe obiecte pentrutombola. O întovarasea Radu, încarcând pachetele în trasura si aprinzându-sinemultumit tigara de la tigara. Radu continua sa adoarma în zori, dar nu lipseade la nici o întâlnire cu Nonora. Când ramâneam singuri, îmi lauda ochiiNonorei, buzele, pulpele, soldurile, pielita. îmi povestea mângâieri, retinute depumnul ei, deasupra genunchilor, la cinematograf; sarutari prin ganguri, pestrazi dosnice. Toate acestea nu ma tulburau. Ma interesau ca un fapt nou siciudat. Nonora, care banuia indiscretiile lui Radu, ma privea provocator în ochi.încerca sa ma supere, oprindu-se în mijlocul vreunei anecdote:-Ł7nu întelege...Stiam ca Nonora nu crede ceea ce spune. Dar ma umileau privirile blajine alefetelor si superioritatea vulgara a baietilor. Si, cu toate149acestea, suportam situatia cu un amestec de placere si plictiseala, pe care nu-lîntelegeam. As fi putut ramâne într-o seara singur cu Nonora, sa ma apropii, soîmbratisez barbar si s-o sarut aspru, lung, înabusitor pe gura. Stiam ca maimult nu se poate. Ascultasem de atâtea ori tângu-ielile lui Radu; cum îl atâta,cum îi râde fierbinte aproape de obraji, cum îl saruta, cum se lasa mângâiata,cu dintii strânsi, dar cu pumnul pe mâna lui umeda, s-apoi îl vestejeste,zâmbind dracesc: "Acum ajunge! Hai, mars!..."As fi putut face si eu acelasi lucru. De ce îl evitam, rezumându-ma sa fiu socotitun exemplar ciudat de puritate, de nevinovatie, când suportam si eu aceeasimediocra viata sexuala ca toti ceilalti, purtat de întâmplari?...Nu-mi întelegeam pornirea catre Nonora. Când mi-a spus cea dintâia oara penume, am fost fericit. N-am avut curaj sa ma întreb daca mi-e draga. Darsimteam ca altceva ma ispiteste si ma desfata în apropierea ei. Stiam cât deanevoie izbuteam sa citesc nemteste dupa ce pleca Nonora. Mi-aminteamatâtea pagini neîntelese, din pricina ca pastram în nari înca prea proaspatamireasma ei si în ochi se furisau scenele povestite de Radu.Mi-era teama de ea, si o doream. Surprinzându-ma dorind-o, eram umilit, mamustram, ma insultam. Treceau câteva ceasuri si iar ma descopereamasteptând-o.. In dimineata festivalului a venit la gara, enervata de rolul pe care-l juca înpiesa. Nu izbutise, înca, sa si-l învete. Cu Radu a baut patru coniacuri înrestaurantul garii. Nu l-a lasat sa plateasca.- Tu ai sa-mi platesti capriciile la bal. Poate vrei sa ma scoti regina... Radu fumaenigmatic si-i soptea la rastimpuri.- Esti apetisanta...- Esti un nesuferit!- îti tremura narile...- Vei fi crezând ca din pricina ta? Ť- Fireste...- Esti urât.- Stiu; dar ma placi... Nonora se prefacea ca râde.- Semeni cu un ocnas: si urât, si miop, si vulgar...- Ma placi...- Esti enervant si te repeti. Fugi de aici; nu mai ai nici un haz...Bibi era indispusa ca lipsea Andrei. GaidarofT purta trusa cu machiaje.Presedintele, cu ochii vii sub fruntea obosita, alerga; lazile cu obiecte pentrutombola, lada cu costume, bilete pentru membri, servieta cu acte... Comitetulîncerca, fara sa izbuteasca, sa organizeze convoiul-150pjn ocupat, zgomotosi, un vagon. Dirijorul insinua un cor; fu respins deinsurgenti, care preferau sa glumeasca în fata ferestrelor.Am lucrat trei ceasuri ca sa decoram sala cu brad si panglici inelate de hârtie.Pianul era dezacordat, cu trei clape lipsa. Iar eu trebuia sa cânt din Grieg...Masa, în restaurantul pustiu, într-o sala calda si înviorata de neastâmparulnostru. Nonora se asezase între mine si Radu.- Puneti-mi vin! Puneti-mi vin!...A jucat la festival mai bine decât am fi socotit noi. Dupa lasarea cortineiînguste, s-a refugiat în odaita vecina si a cerut tigari. Aveam eu o cutie si mapregateam sa i le dau, dar Radu i-a întins mai înainte cutia lui. L-a sarutatpatimas, în fata noastra. Radu s-a îmbujorat, dar nu si-a pierdut calmul.- Sarutam pe oricine îmi dadea tigari...Presedintele, încurcat, a trebuit sa uite; jucase prea bine. Fetele se prefaceausuparate. Numai Bibi, trista, o apara.- Asa rasplateste ea... Gaidaroff, în taina:- Tata e de vina, ca nu m-a lasat sa fumez...Balul... Provinciale rau fardate si concurentele la premiul de frumusete, sifamilii care consuma multe sticle cu sifon, si logodnicii cu haine negre si pantofiprea strâmti, si sublocotenenti care spun, ironici: "Domnisoara e pansiva"...Presedintele îmi încredintase supravegherea locului celui mai greu: garderoba.Trebuia sa clasez patru sute de paltoane, mantouri, palarii si perechi de galosi,pe doua mese. Raspunderea era mare. Gaidaroff îmi da ajutor si potolea,glumind, nerabdarea celor care asteptau cu paltoanele pe brat sa le vinarândul. Aproape de ceasul zece, apare - protestând ca-e student si nu trebuiesa plateasca - domnul Elefterescu.- Bine, sefule, nu ma anuntati si pe mine ca avem bal! De-abia am prins ultimultren. N-am avut nici timp sa trec pe la "Malec". Saracul, ce râu o sa-i para...Eu l-am trimis în odaia noastra, vecina salii de dans si vecina garderobei.Râdeam cu Gaidaroff de placerea cu care va fi întâmpinat "Leul". Atunci aparuNonora.- închipuiti-va, îmi spune tu... E revoltator, îl întrece pe "Malec"!... Eu îl bat!...- Exagerezi...- îl bat, va spun ca îl bat... Pe el si pe "Malec"... Cine le-a spus, domnule, caavem bal? De unde i-ati mai scos, frate?...151în timp ce noi ne desfatam de mânia Nonorei, aparura din sala Raduvicepresedintele si Mariuca. Erau tulburati.- Stiti ca a venit prietenul lui "Malec"... Numai de el vorbeste... Ne-aexasperat...- Spune ca "ce rau o sa-i para"...- Si la toata lumea spune tu...- Si e obraznic, adauga timid Mariuca. Pe mine m-a facut "gainusa" Seman eucu o "gainusa"?Gaidaroff, curtenitor:- Vai de mine...Vicepresedintele cauta o solutie practica si discreta sa-l elimine. Nonoraprinsese curaj.- Eu îl bat!- Fii prudenta, ne-am grabit s-o sfatuim noi. în clipa aceea intra si presedintele,nervos.- Stiti ca a venit... ala... prietenul lui "Malec"...- "Leul", stim...- De ce l-ati lasat, frate, sa intre? Se duce la fiecare si-i povesteste cum acunoscut el pe "Malec". Si râde singur, si bate din palme... Ne-a compromiscercul...Eram toti furiosi, dar nu ne puteam stapâni sa nu admiram situatia de vodevil,comica si ciudata, pe care ne silise s-o acceptam, pentru a doua oara, domnulElefterescu. Eu râdeam fara nici o parere de rau si fagaduiam presedintelui sascriu o comedie cu acesti doi prieteni stranii.O duduie din localitate ma întreba blând si jenat.- Va rog... e adevarat ca studentul care sta la masa primarului a cunoscut pe"Malec" sau e o farsa?Nonora i-a explicat înfierbântata legaturile dintre artistul de cinematograf siprietenul d-lui Elefterescu. Nu trecu mult, si intra chiar "Leul", îmbujorat de vin.- E prea cald aici, fratilor... Deschideti geamurile... O sa raciti... Asa a racit soralui "Malec"...Nu avu nimeni curajul sa înceapa. Naturaletea "sefului" dezarma. Se apropie deNonora si clipi strengareste din ochi.- Te-ai dat cu jidanii, hai? Interveni presedintele.- Fara politica, te rog, si fara obraznicii. Domnisoara e indispusa...!- Ti-o dispun eu, sefule... Ca doar n-o fi amorezata... Vicepresedintele începu ofraza în care punea doua premise, politicos si retinut.- Asadar, concluzia...- Ia lasa gluma, sefule! O data suntem studenti...152Nonora se îmbraca mâniata, spuse "noapte buna" si pleca. Radu si cu minealergaram în strada. N-a voit cu nici un chip sa se întoarca.- Ma tortureaza... e obsedant cu "Malec" al lui... II vad... e aici... Sunt nebuniamândoi, ascultati-ma pe mine... Sau e beat...Radu a voit s-o întovaraseasca acasa. Nonora m-a acceptat pe mine. Amasteptat în gara trenul de unsprezece si un sfert. Nonora a cerut lichior sicafea. I-am oferit cutia cu tigari. Parea ca nu-si aduce aminte.- Iar sunt plictisita... De altfel, tigarile sunt proaste, si tu degeaba astepti sa tesarut, mai ales fara public si fara adversari.Atunci i-am apucat mâna si am muscat-o salbatic. Ochii i-au sticlit în cearcane;tremura. Si-a ascuns muscatura sub batista. Tacere. Ma zarisera câtiva calatori,care nu-si mai luau ochii deasupra noastra. Nonora nu parea stânjenita; fuma siumplea paharutul cu lichior. O admiram cât e de rezistenta.- Poate stii sa si saruti...întrebarea fu suierata cu buzele si cu ochii. -Da.- Pacat. Nu mai esti interesant...Stiam ca se preface. Ma apropiai mult de ea, mai mult ca niciodata. Nu stiamce sa-i spun. Nu stiam nimic; nici cum s-o privesc, nici cum sa-mi pastrezmâinile, nici daca trebuie s-o mai musc.-Nonora!...- Te afectezi...Cele doua ceasuri, în tren, le-am petrecut nelinistit, stapânindu-ma sa n-osarut, sa n-o îmbratisez. Ma întrebam la rastimpuri, fara sa stiu daca eu voiamsa ma întreb sau daca întrebarea ma stapâneste: o iubesc? Nu puteamraspunde. Dar ma simteam trist, trist când raspundeam: o iubesc... Mi se pareaca alaturi de raspuns încolteste o noua întrebare: aceasta e dragostea?... Siiarasi ma gândeam: nu! nu!...Nonora era plictisita si fluiera. îmi spuneam cât de mult va trebui sa ma schimbca sa-i plac: sa stiu glume, s-o conduc la spectacole, sa stiu sa-i apuc bratul,fara sa-mi încurc pasii, sa-i vorbesc curtenitor în public, fara sa ma stânjenesc,sa fiu îndraznet, sa învat dansurile, sa-mi croiesc hainele la magazine de peCalea Victoriei, sa-mi parasesc cartile, sa Pierd prietenia lui Radu...In gara abia am mai gasit trasuri. Nonora era gânditoare. îmi vorbea mult maiblajin. în sufletul meu izvorâra atunci chemari uitate, din ado-jescenta, din aniicând scriam Jurnal. Cineva striga, înlauntru-mi: vo-ln|â, vointa, vointa!...Sufletul mi se lumina ca dupa o regasire. Dar lu-"^a era palida si tremuratoare.Nonora îmi vorbea blând si cald. S-a-i, iar p tzr;**Poj1Ł>r a tacut.153în mine, chemarile cresteau, cresteau. îmi vedeam anul farâmitat din pricinaNonorei. Si cel putin daca mi-ar fi draga. Dar nu mi-e draga. Mâtulbura, numai.Aproape de casa, Nonora îmi sopti, cu gura aproape.- Mâine vin iar la tine...- Poate sa nu fiu acasa.Zâmbeam. Nonora ma privi, fara sa se supere, farâ sa se încrunte.- Devii interesant...Am platit birjarului, care s-a departat cu urechea la pânda. Simteam nevoia saspun: "Nonora, ma plictisesc eu acum. Am nervi si am sânge. Tu ma enervezifara a fi cel putin o femeie fatala. Si nu e nici cazul La femme et le pantin.Ramânem prieteni. Dar la cinematograf cu tine nu merg si nici n-am sa te vadprea des. Ma consumi inutil. De altfel, amde lucru..."Nonora pasea lânga mine, O banuiam nelinistita.- Vorbesti niste absurditati... Si tu, si Radu sunteti bolnavi: va socotiti irezistibili.Poate crezi ca voiam sa te seduc, nu? Veneam la tine sa te vad în treacat, atât.Nu poza în victima. Puteai fi mai politicos, dacaaveai de lucru...Nu stiam ce sa raspund. Ne-am urat "buna seara" reci si rezervati. Pe strazi,întorcându-ma acasa, îmi era ciuda si ma simteam totusi fericit. "Am vointa,am vointa!..." ma minteam eu.De arunci, Nonora n-a mai batut la usa mansardei.Pe d-l Elefterescu l-au eliminat cu un mijloc riscant: i-au dat sa bea rom si vinalb. A cântat singur Gaudeamus în restaurant, a început sa plânga, a jurat caiubeste pe Nonora si a fagaduit sa înscrie în cerc pe sotia si sora lui "Malec".Stateau lânga el Gaidaroff si Radu, ca sa nu sparga paharele. Presedintele acerut personal scuze familiilor la care se asezase "Leul", întrebând:- S-teti antisemiti?Dupa miezul noptii a început sa vorbeasca italieneste cu Gaidaroff.Sfârsea toate frazele tânguindu-se:-Ilpovero, "Malec"...A învinuit Cercul ca nu stie sa petreaca "studenteste": trebuiau sa retina peNonora si s-o pedepseasca silind-o sa-l sarute. Apoi, trebuiau sa interzicadansurile, iar publicul sa joace hora. Se oferea sa cânte el daca l-ar fiacompaniat Nonora. A povestit numeroase anecdote cu tatal lui "Malec", carestie sa cânte din flaut. Râdea atât de puternic de ce\'e ce povestea, încât atrebuit sa-si scoata gulerul. A voit sa intre în sala 51 sa vorbeasca publicului.Ca sa-l retina, Radu l-a calcat pe picior. "Ś154glefterescu a început sa plânga si apoi a insultat pe presedinte, în lipsa,oumindu-l,jidan".Dupa doua sticle, a adormit.IV. INTERMEZZOA fost o iarna întunecata si nelinistita pentru mine. Vreme de doua luni, dinceasul când întâlnisem pe presedinte pâna în noaptea despartirii de Nonora,ma calauzise un strein. Simteam aproape organic cum ma modific subînrâurirea oaspetilor mansardei mele.Ajunsesem incoherent, dezorientat si stapânit de slabiciuni, ca toti tovarasii decor. Ma gândeam prea mult la Nonora, si gândul acesta nu-mi îmbogateasufletul, ci numai îl tulbura, îl usca, îl înasprea.Reîntoarcerea a fost chinuitoare. Ma simteam atât de bine, în fiecare seara, înmansarda plina... Cald, fum de tigara, glasuri tinere, apropierea Nonorii,prietenia lui Radu, glumele lui Gaidaroff... De acum, tacerea. Uitasem ispitelece cuprind sufletul în înserari singuratice. Am regasit voluptatea amara a zileiîncheiate tacut, la masa de lemn, nestiut si nedorit de nimeni. Seninatateanostalgica asternuta pe frunte de ispitele înfrânte, de mondenitatea definitivdepasita, de bucuriile pe care sufletul le-a cunoscut, le-a sorbit si nu le-adestainuit altui suflet.Zi dupa zi ma încordam sa-mi gasesc vechea cale. Alunecam în întrebarichinuite, ma nelinisteau hotarâri pe care trebuia sa le iau si nu aveam curaj.Noptile erau iarasi întrerupte de tresariri, obosite de insomnii. Im fagaduisemsa nu evit scrutarea pâna în adâncuri.Cea dintâi hotarâre: acoperirea lipsurilor surprinse în toamna. Regasii disciplinalecturilor de dimineata, în mansarda, cu note si extrase. Dar munca nu maistovea si nu ma linistea. Tortura era Nonora si experientele pe care le banuiamîn prelungirea tovarasiei noastre. îmi spuneam: acolo era viata, aici sunt carti;acolo era curaj, prospetime, noutate; aici e lasitate comoda si surogat. Si nustiam daca trebuie sa ma felicit pentru pasul meu, care îmi daruise rostul siunitatea, dar care ma departa, poate, de viata.încercai reîntoarcerea la asceza. Nesincer, si cu ispitele lui Radu, ascetismulmeu fu curând înfrânt. Ma resemnai sa accept fiziologia fara Sentimentalism sifarâ pierdere de vreme. Nu voiam sa ma risipesc în acuplari inutile. Ce-miputea darui Nonora în schimbul renuntarilor î^le? Câteva luni de tovarasiesexuala, si înca fagaduielile erau îndo-lelnice. Le-as fi primit cu brate largi,sincer, deschis, pur sexual, asa cum se cuvine între doua fapturi cu suflete sicreiere straine. Primejdia 1 era alta: derivatele actului firesc, sentimentalismulsau poza. Mi-er teama ca ne vom minti si ca ne vom pierde timpul în vorbariezadarnica si ieftina. Timpul întâiei mele tinereti, închinat îndurarilor saudesfatarilor. Timpul, pe care îl pofteam barbateste si îl fecundam cu sângele sicreierul meu, trebuia sa-l scurg natâng alaturi de Nonora, ca oricare alt tânarinconstient si mediocru.Sinceritatea pe care ma încapatânasem s-o pastrez ar fi fost naruita. Toateexperientele adolescentei, anulate. As fi devenit un cifru, o papusa comuna,trup purtat de viata celorlalte trupuri.Daca mi-ar fi fost draga...Ceasurile erau tot mai mult ale mele, si linistea nu ma daruia. 0 asteptamsenina si rece, ca limpezimea marii dupa furtuna. Sufletul îmi era tulbure,tulbure...Zile dure, într-o mansarda înzapezita. Hotarârea mea de a ramâne singur aimpresionat pe noii prieteni. Presedintele a gasit un alt sediu, în sala uneisocietati. Am fost atât de trist în ziua când a coborât dosarele, resturile de latombola, biblioteca... Nu-mi mai ramâneau decât umbre în odaita alba siamintiri în suflet. începea sa se desprinda o toamna, un trecut. Nonora,Nonora... Daca nu m-ar fi ispitit gura si soldurile ei, as fi ramas alaturi de toticeilalti. As fi cunoscut fericirea mediocra si sura a vietii vietuite, tara pasi mariînainte. As fi capatat amaraciunea cinic sentimentala a celor care spun: mi-amtrait tineretea! De ce se confunda risipirea tineretii cu vietuirea ei?... De ce nuîntelegeau tovarasii mei ca o anumita sensibilitate, înstrunita de un anumitcreier, poate experimenta în câteva saptamâni intens si vivace visul sauvirtutile lor de ani?... Si de ce nu întelegeau ei ca porunca tineretii e de a treceînainte?...Asteptam, asteptam linistea în dezghetul iernii. Si când tulburarea Nonorii serisipi, alte tulburari ma stapânira. Nu cautam sa stiu cine sunt. Nimeni nu seîntelege, dintre toti câti îndura alaturi de mine carnea si duhul, îmi spuneam.Niciodata nu voi izbuti sa ma cunosc asa cum îmi cunosc biblioteca. Larastimpuri, ma surprind. Ma luminez; ma în-fioara simtamântul ca acesta sunteu, si tot ce spun sau fac altfel nu le fac din porunca mea, ci din poruncastrainilor din mine. încerc sa rânduiesc cele câteva rezultate. Nu izbutesc; seexclud, se dusmanesc, se anuleaza unul pe altul.Am hotarât sa aleg din mine anumite caracteristici si sa-mi spu1l-acesta sunteu! Am coordonat caracterele si mi-am poruncit sa nu vietuiesc launtric decâtpentru a le încalzi si a le face sa rodeasca. Voia" sa-mi creez o unitate cu riscula oricâte renuntari si mutilari. Altminte111•156nu as fi putut împlini nimic din cele ce amânasem pentru maturitate. Maturitateînseamna unul, palpitând sub rezerve, socoteam eu.Trebuia ca tineretea mea sa-si aiba înteles în afara de carti. Trebuia sa începmaturizarea, sa-mi pregatesc sufletul pentru revelatiile ce în curând mi le vadarui viata. Si noua viata se va petrece numai în mine, fara ca ceilalti sa obanuiasca. în curând, supravegherea si atâtarea mea launtrica îmi vor revarsaîn creier si în suflet un prea plin al carui izvor ceilalti nu vor izbuti sa-lînteleaga.Dupa o iarna începuta violent si sfârsita în întuneric, stiam si simteam unsingur adevar: ca voi vietui doua vieti, una ascunsa, alta în plina iumina.Cea subterana ma va stapâni si, pus la încercare, în timp de criza, voi sti saaleg.V. PROFESORULDupa vacante, cursurile de la Filozofie erau mai putin populate, întâlneamstudenti care nu întelegeau nimic din cele ce rostea, distant sau intim,profesorul. Socotisera filozofia o stiinta care începe, ca oricare alta, culamurirea elementelor: atomii, functiunile chimice, teoriile fundamentale. Darfilozofia, la Universitate, nu era o stiinta, nici o metodica, ci o înmanunchere decursuri. Iar fiecare curs era un profesor, care vorbea ceea ce îl interesa pe el.Nimeni nu stia ce este filozofia. Aflasera ca se studiaza, la seminarii, diverse siinteresante probleme. Aflasera si lucruri noi asupra presocraticilor, la istoriafilozofiei. La logica nu aflasera nimic, pentru ca profesorul vorbea prea clar siprea convingator, iar dupa câteva lectii auditoriul pierduse firul cursului siprofesorul descoperise alte cinci.Cei care se înscrisesera la Filozofie fara lecturi si experiente se surprindeaudezorientati si paraseau cursurile, preferând sa-si continue întâlnirile la orelede istoria literaturii române modeme, unde profesorul era glumet si salaîntotdeauna bine dispusa. Era un obicei al Facultatii de Litere: nici un studentnu putea pasi în publicistica decât polemizând ^lgar cu profesorul de literaturaromâna si estetica literara sau adulându-l la seminarii. Profesorul era batrânior,grasun, miop si blând, "orba îi era irezistibila, cu usoare bâiguiri si tolerategreseli de ^amatica. Traia numai pentru literatura. îi daruise astfel un Institutsi o tii, cu bunavointa guvernului si contributiile studentilor. Nu avea157elevi propriu-zis. Soarta profesorului era tragica si ma înduiosa; nu-lf laudau sinu-l respectau decât acei tineri care aveau volume de tiparit si] prea putincuraj sa-si caute editor. Sau tinerii care nazuiau catedre, con-l ferinte, posturi,bacsisuri literare. Profesorul era de o stranie si perversa naivitate. Nu întelegeanimic, vorbea si scria ca sa nu-l înteleaga nimeni, se socotea singurul criticestet al târii, se socotea genial, pentru ca era batjocorit, si era bun, si erablând, si zâmbea...Parând inofensiv, contribuia totusi an dupa an la anularea bunului-simt literar sila minciuna. Fanatic, persecuta - poate regretând - pe cei care i se împotriveau,lui sau sistemului estetic. Cei câtiva care dovedeau curajul sa-l înfruntesufereau consecinte ani îndelungati. O casa de editura le era definitiv închisa,un grup de reviste obscure îi insultau sau îi ignorau, la Universitate întâlneauneîncredere sau vrajmasii. Profesorul de estetica literara era temut si bârfit, eraguvernamental si nu accepta tezele de doctorat care nu-i comentau sistemul.Primise cele mai multe si mai nestapânite insulte din tara; nu se suparase.Raspundea într-o limba jalnica, încercând sa fie polemic, neizbutind sa ajungadecent. Era profesorul cel mai glorios, cu sala numeroasa si selecta. Veneaustudenti din toti anii si de la toate facultatile.Vorba lui era irezistibila... Numai fetele nu întelegeau de ce e persecutatMaestrul. Fetele îl ascultau si, neîntelegându-l, îl socoteau profund. Fetele îicitisera cursul, confuz si nesfârsit; le crestea respectul, pentru ca nu-l puteaumemora. Fetele ascultau cu desfatare atacurile tinerilor, dar nu le dadeaudreptate, afara de cazul când vorbitorul era frumos si brun.Ore de întâlniri mai erau la cursul de literatura franceza sau la filo* logie. Seîntâlneau numai perechile sentimentale, fete ce lucrau la Biblioteca Academiei,baieti cu gesturi romantice sau nationaliste. La literatura franceza, studentelecopleseau. Se pogorau în sala miresme si\' fluturari de stofe, ca într-un salon.Perechile se asezau în fund, lângaferestre.Cursul de istoria artelor se tinea într-o sala comoda de conferinte, profesorulcomenta cu o biciusca operele de arta proiectate. Sala, 1 întuneric, parea untrup ce respira patimas si prudent. Veneau aici perechile mondene, studentecare dispretuiau sentimentalismul si studenti care stiau sa profite de ceea cenu dispretuiau ele. Se asezau aproape, cu servietele si blanurile pe genunchi.Repetau toti, cu dintii strânsi, acelasi gest, pe care-l cunoscusera dintr-unroman "en vogue". Cu timpul, ntifl mai stânjeneau. Fiecare stia ca vecinul sauvecina sunt tot atât de tulburati. Câte un oftat prea sincer nu mai revolta penimeni. Se descopereau toti, la lumina, îmbujorati, nervosi, încalziti.158Zvonurile despre însusirile cursului de istoria artelor se raspândisera uimitor dedeparte. Astfel, întâlneam la iesire studenti de la Politehnica ci studente de laFarmacie. Un prieten de la Drept venea întotdeauna cu o duduie frumoasa sineastâmparata, care nu absolvise externatul. Cele câteva studente cuminti serefugiau în primele banci sau se asezau pe strapontine. Baietii ajungeauîndrazneti.Stiau si profesorii de cele ce se petrec în sala de conferinte. Dar cursul deistoria artelor nu se putea preda decât pe întuneric. De altfel, viciul era atât deinofensiv si practica atât de universala.La seminariile de filozofie vorbea întotdeauna un student din anul III, marunt,blond, subtil si elegant. Cei din fund l-au poreclit "Ghita". Cei din fata îi spun"La Fontaine", iar fetele -"Gigi", pentru ca e curtenitor si îndraznet.Se ridica si începe:- Valorificând sub unghiul strict pedagogic si riguros scolastic aderentcontingent timpului, locului si persoanelor (zâmbeste), încercând o subsumarea elementelor direct fecundate de exercitarea formala a unor metode care nuexclud preocuparea gnoseologica, accesibila printr-o noua structurare...Nu întelege nimeni ce vrea sa spuna "Ghita". Profesorii îl suporta, timizi. Dintrecolegi, nu îndrazneste nici unul sa i se împotriveasca. Raspunde, prompt siobscur:- Ideatia kantiana si rationamentul prin recurenta...Se afla vesnic în cautare de formule inedite. Ca sa faca un compliment,încearca duzini de epitete.- Te flairez accesibila în simptomele d-tale etice... mai bine, în manifestarile dtaleneurologic-spirituale... sau în ecuatia cedarilor inevitabile...într-o seara a venit la seminar un student tot atât de marunt, tot atât de eruditsi de subtil. E cunoscut sub numele de "Galvanometru" sau "Micul Kant".Vorbeste cu glas de adolescent si loveste cu pumnii în banca.- Esti subversiv, l-a învinuit pe "Ghita".- Dumneata esti dicotiledonat.- Cum sunt?- Esti amfibiu metafizic.- Plaseaza definitia în planul coherentei si al logicei evidente.- Nu accept sfatul metodologic într-o riposta de dialectica personala.- Esti obraznic.~ Corosiv periferic... Interveni profesorul, uluit. ~ Domnilor, va rog...159- Sa-si retraga cuvintele...- Le retrag, poftim, imputându-mi numai organica fatala-mi predispozitiecatre...Intervenira auditorii din fund. .- "Ghita"! Ochi mirati...- Despre mine e vorba?...La Filozofie frecventau studentii seriosi, buni si semidocti. Pentru ca cei incultinu întelegeau, iar ceilalti îsi maturizau, prin propriile lor lecturi, constiinta sicunostintele filozofice. Singurul curs unde se încapatânau sa vina studente sistudenti care nu întelegeau linia conferintelor, ci numai frânturi disparate eracursul de logica si metafizica. Profesor tânar, cu fata smeada, brazdata,întunecata, cu ochii clipind straniu, cu profil ciuntit, cu pupile albastre încearcane tulburate.Profesorul intra zâmbind, putin plecat din umeri. Se aseza comod pe scaun,fara demnitate universitara, si-si începea vorba firesc, clar, rotind capul.Fiecare fraza parea atunci gândita. Profesorul se bucura de formula gasita si orepeta, modelând-o, o insinua plecat peste catedra, o pronunta cu accenteperfecte, o dezgolea. Formula îl mâna într-un rationament al carui rezultat nu-lputea preciza mai înainte. Auditoriul alerga câtiva pasi, apoi îl asculta cum sedeparteaza, chinuit de întunericul care învaluia înca noua formula, îndurerat deîntunericul celorlalti, ispitit sa lase gândirea nesfârsita si sa se întoarca la oformula lui cunoscuta si accesibila celorlalti. Ceasul trecea cu un profesorchinuit pe catedra si o sala înmarmurita, sedusa de nelinistea comunicata cupupilele, cu cearcanele, cu profilul ciuntit, cu gesturile, cu întrebarileiscoditoare: "Nu? Nu?..."Când sala ramânea prea multa vreme inerta, profesorul o înviora cu sarjeleîmpotriva manualelor de logica si împotriva lui Kant. Profesorul marturisea caceea ce lipseste manualelor de logica e logica.- Asta nu înseamna ca nu trebuie sa le cititi...- Sa le cititi, dar sa nu le credeti...Fetele îsi opreau zâmbetele cu batista. Dupa ce pleca, fetele comentau ochii siurâtenia seducatoare a profesorului; baietii îsi marturiseau îndoielile. Cei de laLitere nu întelegeau cum a putut sa-si treaca doctoratul cu o teza dematematica. Cei de la Politehnica nu întelegeau cum poate fi mistic ortodox.Cei de la Teologie nu-i iertau glumele S1 pornirile lui lumesti.Mie mi se pareau toate acestea firesti si recomandabile. învatasefl> de mult sanu ma uimeasca un geometru poet, un filolog muzicant, u"160mistic profesor de anatomie. Ma nelinistea, însa, ortodoxismul lui. Inte-jegeamca experienta sa religioasa poate fi autentica si în afara cadrelor logice. Darrespectul catre dogme, socotite nu nuclee de credinta potentata, ci adevarurice pot fi dovedite rational? Dar credinta lui ortodoxa era efectiva sausugestionata, rezultatul unei necesitati de pura spiritualitate sau concluziiteologice?Viata profesorului de logica însemna pentru mine siguranta ca solutia acelorcrize începute în adolescenta trebuie sa mi se lamureasca. Daca aceasta viatae aceea pe care o lasa întrezarita. Si daca, mai ales, nu crede în primatulgratiei. Dar vesnica lui ispita, biruita sau biruind în suflet, stâlcindu-si izbândaîntre pupilele albastre si pleoapele întunecate? Nelinistea care nu era numailogica, încordându-se în metafizica si în teologie, nu putea starui într-oconstiinta care a gasit pe Dumnezeu. Daca profesorul nu crede în Dumnezeu,asa cum nu cred nici eu, cu toate chemarile care tulbura sufletul? Daca el nucrede, nici eu nu-mi voi gasi linistea pe acest drum, pe care pasesc dus dedestin si de în-frânarile mele. Ce drum sa apuc altul, daca profesorul de logicanu l-a apucat înaintea mea?Si daca, totusi, crede? Cum sa-i spun ca sunt crestin fara sa cred în Dumnezeu?Cum sa-i spun ca arareori mi se pogoara Iisus, în mine din mine? Pot raspunde,logic: asadar, Dumnezeu nu exista, pentru ca eu, poate un pacatos inconstientsi mândru, n-am izbutit sa-l cunosc? Si însasi aceasta cunoastere - desprecare nu stiu nimic - cum o voi putea discuta cu el? Sa-i vorbesc deschis sausa-l încerc prin întrebari? Si cum l-as putea încerca pe el, cel mai ascutitdialectician al Universitatii?Dupa fiecare ceas de logica ma nelinisteam si mai mult. Nelinistea sidisperarea m-au cuprins de câte ori am încercat, în ultimii ani, sa înteleg pânala sfârsit problema logica\'. Sinteza clasica nu m-a multumit din ziua când amsurprins arbitrarul împartirii în notiuni, judecati, rationamente; de când am aflatsingur ca judecata nu e întotdeauna stabilire de raporturi între doua notiuni, cisi între o notiune si un obiect sau între doua obiecte, am dispretuit-o.Ajunsesem sa nu mai disting o notiune de o judecata. Profesorul ma ajuta sadescopar singura deosebire: elementul existential; deosebirea dintre "tunet" si"tuna". De aici, puteam merge singur mai departe. Dar ma întunecai într-atât,încât fui nevoit sa ma întorc din nou la manual. Cercetai logica lui BenedettoCroce. Aflai te primele capitole frânturi din observatiile mele, rar conducând laalte fezultate. Croce era clar si obscur. Trebuia, apoi, sa cunosc bine logicahegeliana. De la Hegel - pe care nu-l patrundeam întotdeauna - m-am \'Wors lamoderni. Au trecut saptamâni chinuite, cu Gentile, cu Goblot, cu Enriques. întrodimineata am dosit cartile în raft, zapacit, deprimat, Śstovit, fara sa fi aflatnimic sigur.161Atunci m-am hotarât sa vorbesc profesorului. A zâmbit tot timpul, încurajator.Eu bâiguiam, sfielnic, si nu izbuteam sa-i dezvalui întreaga! tulburare. Maîntrerupse.- Fericita vârsta, nouasprezece ani... Multi înainte... Numai, nu ai de -ce sa tegrabesti. Cum sa-ti spun? Lucrurile acestea nu se înteleg bine] decât dupa cenu le-ai înteles mult timp. Eu m-am lamurit dupa sapte J ani; desi problemainductiei nu am priceput-o nici pâna acum... Si sunt i probleme pe carenadajduiesc sa nu le pricep niciodata...Mergeam alaturi, pe lânga Universitate. Profesorul mi-a vorbit blând siprieteneste. Atunci, l-as fi întrebat:- Dumneata crezi?Dar stiam ca nu putea sa-mi raspunda.- ...Nu întelegem nimic prin noi însine. Acestea ne vin asa, la o anumita vârsta,cum vine impulsul sexual sau artrismul...- Dar eu vreau sa ma lamuresc, în logica...- Eu te-as sfatui sa te zapacesti complet si absurd. Dupa aceea, ai sa telimpezesti, ai sa întelegi firesc, fara eforturi, fara tortura...- Ce trebuie sa fac?- Sa-ti pierzi timpul... Stii sa-ti pierzi timpul? Ia o foaie de hârtie si mâzgaleste-ocu creionul pâna seara... Apoi, du-te prin cârciumi. Dar nu poza si nu discutafilozofie. Ai strica totul... Bea, domnule!...îl priveam uluit. Ochii profesorului licareau albastri în orbite stinse. Era palid,palid, cu sprâncenele dracesc arcuite.- Dumneata esti precoce. Cu atât mai rau... Eu, la vârsta dumitale, ma tineamde betii... Si tot am ajuns rau, profesor universitar... Dar dumneata?- Cafea bei?- Câteodata. Eram stânjenit.- Nu te sfii. Eu nu am picioroange ca onoratii mei colegi. De altfel, dumneata nupari cu desavârsire neinteresant, iar saracia nu ma jeneaza într-atât sa nu potoferi o cafea si tigari unui tânar prieten...Ce mi-a vorbit la cafenea? De Mach, de Pascal, de italieni, de Poin-care, deDescartes; mai ales de Descartes.- Când te vei duce în Germania, vei întelege pe Descartes... Acolo, oameniimerg altfel pe strada. D-ta stii cât de mult poti învata într-un oras în careoamenii se misca altfel decât aici?Avea pentru fiecare autor o exclamatie, un epitet, o paranteza, o lauda sau oinjurie. Când ma privea mai prieteneste, eram ispitit sa-l în1 treb.- Dumneata crezi?...162Evita religia. O singura observatie i-a alunecat, cu parere de rau.- Cunosc un crestin cu doua fiice pagâne. Desi ascet si duhovnic, nu leizgoneste. Fie ca stie, fie ca nu stie, el e nebun sau Dumnezeu...Ne-am despartit în seara. Strângându-mi mâna, m-a sfatuit:- Daca vrei sa afli religia, citeste logica, medicina si biologie, mai ales sintezebiologice. Religia câstiga procesul în absenta...Pe drum, singur, tulburat, gândeam.- Profesorul meu e un geniu... sau poate un farseur... Cum as putea sti?Ajungând acasa, am amânat lamurirea definitiva. Pe masa se aflau destule altecarti, si hârtie alba, ispititoare, era pe masa, si gânduri multe, si caldura multaîn suflet, si cerneala neagra, neagra.Povestind lui Radu întâlnirea cu profesorul de logica, am facut o descoperirecare m-a uimit: prietenul meu si tovarasul de bar întelege sensul si simtenevoia filozofiei. Parasind lauda Nonorei - care nu-l îngaduia dincolo de pulpe -mi-a pus întrebari la care eu si poate toti cei care nu se multumeau cu vorbe nuputeau raspunde.Nu-l auzisem înca vorbind de "mântuire".- Si e ciudat ca eu banuiam lucrul acesta demult. Rugându-ma, aflam ca am safiu mântuit...- Dar cum ai sa fii mântuit?...- Nu stiu. Poate, nepierind. Am sa mor, si sufletul nu are sa moara. De aceastasunt sigur, desi, incult, nu ti-as putea da vreo dovada... Si îti spun ca nu e niciînchipuire, nici minciuna. Stiu ca, pacatos fiind, am sa traiesc în veci... De altfel,nu mi-e frica de moarte... Mi-e frica de moartea fara Iisus...îl ascultam cu mirare. Dezvaluirea sufletului prietenului ma tulbura. Nubanuisem ca misticismul pe care îl socoteam împrumutat si confuz era de osimplicitate atât de crestina. Radu era crestin, crestin; si era atât de pacatos...- Dar, te-as ruga, lucrurile acestea sa nu le afle prietenii, nici No-nora...Munceam aceeasi munca aspra a celui ce se întarâta sa-si duca fagaduinta,împotriva tuturor ispitelor, la împlinire. Sfârseam iama cu un suflet îndurândtulburarile toamnei si presimtirile primaverii.#Acum, când scriu, înteleg fiecare neliniste, si nerabdarea, si pofta de a macunoaste si a ma stapâni. Si faptele mele, si munca mea, si teama, 51bucuriile, si tristetile le înteleg. Dar atunci nimic nu întelegeam, si ult maîndurera nesiguranta, si nimeni nu banuia jarul sufletului meu,163nici profesorul cu luminite albastre si sprâncene dracesc arcuite. Pro-| fesorulera singurul care ma putea linisti. Si el mi-a spus ca trebuie sa! ma tulbur.Sfatul era mult mai sincer si mai adânc decât as fi crezut atunci.VI. PRIMAVARAîn anul acela, ea s-a pogorât blânda si a luminat orasul cu castani înmuguriti.Lumina a înviorat mansarda. Trebuia de acum sa întârzii cât mai putine ceasurila masa de lemn. Primavara ma biruia întotdeauna. Era singura ispita care mastapânea, ma farâmita, ma hotara sa apuc drumuri potrivnice sufletului meu.Primavara, mântuirea mea erau norii. Norii buni si tulburi, care-ntunecazâmbetul orasului cu chemari. Mi-au fost dragi norii care revarsa în suflettristetea sobra si poarta deasupra crestetelor fluturare larga de destin. I-amasteptat, norii mei, în dupa-armezi parfumate, când eram ispitit sa lovesc înzidurile odaitei prea albe si prea strâmte, sa adun flori în rafturi. Ma bucuramde fiecare tresarire a razelor: se întuneca! se întuneca!... Dar soarele stapâneaiarasi, si ma târâm iarasi robit.Primavara mea nu era asemenea celor pe care le cunosteam din viatatovarasilor sau din carti. Era amara si salbatica. Ma întarâtau caldura, vântul,soarele, gradinile, femeile Orgasmul ma tortura ceas cu ceas, îmi biciuiacarnea, îmi sângera creierul, îmi îndurera sufletul. Daca priveam pomii goi, macoplesea furia; daca întâlneam o brazda, lacramam; în fata râului, urlam;scrâsneam din dinti mângâind o piatra: pamântul cu aburi calzi ma silea sa-lsarut., sa-l mestec, sa ma framânt cu bulgarii lui grei pe pieptul gol, sa-mi înfigumerii în brazde negre si sa privesc soarele. Nu aveam niciodata curajul sa iessingur din oras înn -o zi de primavara prea senina. Ma istoveau numai frânturilezarite în gradini. In fata câmpurilor nu-mi mai puteam înstruni reflexele. Stiu euce se putea întâmpla?... Vietuiam începutul acela de primavara ca un sir denopti în iatacul unei amante cu doruri nestapânite. Nu-mi ramânea un simt, uncolt de sensibilitate, o farâma de creier neconsumat. Vrajmasa mea cunosteatoate iscusintele unei perverse Ma tortura cu ramuri de cires înflorit, cu solduride trecatoare necunoscuta, cu cer dureros de clar, cu chemari catre pribegie.Trotuarul era o ispita: sinuos, curat, liniat corect de umbra streasinilor. Copiiima suparau, fiindca ma surprindeau iubindu-i. Eu nu voiam sa iubesc copii.Paseri, paseri napadeau tulpinile de iedera. De ce n-au întâlnit furtuni cumoarte în valuri vinete?164Adormeam noptile înfrânt, umilit, ca un rob sângerat la roata. Visam vise detragic sexual. Ma desteptam pasind pe covor de luna si ma îmbracam, siporneam pe strazi, ratacind, mult, mult. Nu ma linisteau nici tovarasiile cât deprelungite, în odai straine, cu trupuri straine. Nu ma linisteau nici marsurile prinorasul noptii. Nici lecturile savârsite chinuit. Nu ma linistea decât întunericulbiruind ziua, ploaia mohorâta si rece, monotonia pomilor, a strazilor, atrecatorilor...Si nimeni nu banuia înfrângerea care ma zdrentuia, umilindu-ma. Si eu nuvoiam s-o marturisesc. Stiam ca ceilalti ma dispretuiesc, socotin-du-mi sufletulnesimtitor si uscat între carti. Ma bucura aceasta si ma necajea. Cum le-as fiputut spune lor ca primavara ma tulbura, ma biciuieste si ma smereste?...Nu ma umileau poftele, dorurile, elanurile, nebuniile, evadarile care machinuiau în vântul si seva primaverii. Ci faptul ca acest dinamism epuizant îmiera poruncit, îmi era daruit o data cu înflorirea câmpurilor, cu cadereapaserilor. Nu era al meu, era al trupului strain care îmi înlocuia trupul o data cudezghetul. Trupul strein pe care mi-l împrumuta primavara, aceasta eraumilinta crunta, nestearsa. De ce stiam sa-mi stapânesc trupul, sensibilitatea,creierul toamna, vara, iarna? De ce nu-mi stapâneam trupul si sufletulprimavara? Poate ca nu mai erau ale mele; ci ale sexului, ale spetei, alevârstei.Nopi, nopti de furie... Zile fara plâns, fara scrâsnet...Simteam cum ceea ce pretuiesc mai mult din sex: înfrânarea se risipeste, si eunu puteam face nimic, nimic...Acum, când povestesc aici fapte de mult trecute, nu mai ma înspaimântaprimavara. S-au petrecut limpeziri dureroase, lamuriri care au înabusitrazvratiri surde. Acum, primavara o astept cu acea nostalgie virila pe care odaruiesc crizele depasite, cu o tristete blânda si retinuta, ce se cerne însinguratate. Acum stiu ca ceea ce ma tulbura alta data nu era primavara, cialtceva. Nu-mi era teama de suvoaiele care se revarsa în sânge si se consuma,istovindu-ma, ci de sufletul nou ce se insinueaza. Mi-era teama sa nu paraseschotarârile mele pentru hotarâri mediocre, desfatatoare, pe care sa le regretapoi, ani tristi. în Nonora nu ma înspaimânta trupul ei, pe care îl doream întrebrate si piept. Ma înspaimânta abrutizarea prin sentimentalism fals, risipire detimp, prefacerea mea într-unui din acele numeroase si perfecte instrumente dedragoste, parfumat, îngrijit, spiritual si pozeur.Injjrimavara nu ma înspaimânta viata carnii, a creierului, a sufletului,întelegeam ca ursita sensibilitatii e suferinta, ca cea a creierului e "eputinta, caursita carnii e dorinta întrerupta numai de dezgust si165niciodata potolita. întelegeam toate acestea si ma bucuram ca nu le banuiestenimeni.Primavara ma putea îndragi de o faptura care iarna sau toamna mi-ar fi ramasprietena. De ce sa iubesc sub porunca cerului, a ciresului, a liliacului? De ce safiu înselat? De ce sa astept? Asteptarea iubirii, primavara, ma umilea mai multdecât toate poftele care îmi sugrumau rasuflarea si-mi biciuiau sângele.Asteptarea e o atitudine feminina. Ma simteam pasiv si îngândurat ca ofecioara sentimentala care îsi asteapta, resemnata, stapânul sa o culeaga.înfrângerea aceasta ma umilea, mult, mult.Primaveri înapoia mea, primaveri înainte. Si iata ca acum nu mai ma tem deele. Si scriu aici, nebanuit de nimeni, într-un caiet pe care îl ascund întrecartoane cu fise. Si scriu în miezul toamnei. Si nimeni nu. poate sa afle dacasunt trist.Si nu sunt trist, nici de toamna, nici de povestea cu amintiri.VII. MUNCILE SI ZILELEIarna, cercul s-a adunat în sala Societatii, la care intervenise presedintele. Darmembrii nu erau niciodata prea numerosi. Cei care îsi aminteau mansardaintima si calda se simteau stânjeniti într-o sala prea mare, streina, rece, cuscaune multe si cu tablouri oficiale între ferestre. Presedintele era disperat detânjeala care ameninta sa destrame, definitiv, cercul. Munca iernii - baniiadunati la cor, la festival, la bal - era primejduita. Comitetul sfatuise sezatoriintime saptamânale, dar nici unul nu voise sa-si ia raspunderea. Nici revistauniversitara, pe care presedintele mi-a încredintat-o, nu izbutise sa refacaatmosfera din vacantele Craciunului. Trebuia sa cutreier singur salile ca saîntâlnesc pe profesorul care ne fagaduise articolul de fond. Trebuia sa scriusingur cronica, sa fac singur trei corecturi, paginatia si expeditia. Adormeamistovit, dupa miezul noptii, în mansarda încarcata cu fascicule.Revista nu se vindea. Nefiind nici antisemita, nici filosemita, n-a interesat. Celdintâi numar a fost cumparat din curiozitate. Celelalte asteptau.Eu nu disperam. Ma întovarasisem cu un prieten din liceu, Petru, în al doilea anla Drept si Filozofie, temut la seminarii prin dialectica-i iritanta. Cunostea toataUniversitatea. Gasisem si un administrator: pe166dirijorul corului, care îsi cumparase un caiet si izbuti sa încurce atât de multsocotelile, încât trecuse un excedent de douasprezece mii de lei.Cu numarul 3 se ivi un incident, de pe urma caruia revista nu mai supravietuidecât o luna. Publicasem recenzia obraznica asupra cartii de frunte a unuibatrân si celebru profesor. Recenzia avea pacatul de a fi documentata. Un ochiparunzator ar fi înteles cât de scump mi-a fost autorul cartii, cât de mult îlînaltasem, ca sa ma dovedesc atât de crunt si nestapânit în fata unei deziluzii.Ar fi descoperit, înapoia paginilor de intempestiv frondeur, repros de discipol,care a încercat mai mult decât o deceptie.N-a înteles nimeni. Cel criticat a intervenit pe lânga profesorii mei, a protestat,s-a tânguit, a scris câteva articole în cotidianul sau sub obsesia faptului, farasa-mi pomeneasca numele. Prin Petre, îmi ajungeau zvonuri care îmi dadeaude gândit: revista va fi suprimata, eu supus consiliului de disciplina, riscândeliminarea. Ca sa nu piara revista, m-am retras, fagaduind lui Petre sa lucrezalaturi de el sub pseudonime. Numarul în care s-a tiparit vestea retragerii a fostultimul numar. Prin interventia unui profesor politicos si binevoitor, conflictul nuajunse în discutia senatului universitar. Logic, nici nu putea ajunge.Profesorul de estetica literara m-a învinuit, într-una din revistele sale, deignoranta si obraznicie. Am raspuns aspru. Aceasta a bucurat pe autorul cartiirecenzate si a stânjenit pe profesorul politicos, care trebuia sa intervina din noula profesorul de estetica literara. Eu nu întelegeam nimic din tot ce aflam.Gândeam ca e firesc sa critic cu argumente o carte imperfecta si s-o judec înpagini patimase când autorul fusese pentru mine un îndreptar. Amenintarile numa amarau. Eram hotarât sa pierd un an, daca prin aceasta evitam o adulare.Ghiceam de pe atunci gândurile la care am ajuns mai târziu: ca sensul vietii nue fericirea, ci realizari eroice. Fiecare suflet stapâneste virtual eroismul,gândeam. Dar fiecare suflet pâlpâie câtiva ani tineri în jurul viziunii eroice, apoiaccepta valori mediocre, se pleaca vietii celorlalti, se usuca si piere. De ce n-asfi eu acel suflet care - cu oricâte renuntari sa ating eroismul? Cine stie; poatevoi birui ca erou. Si apoi, biruinta nu poate avea însemnatate, ci numaiîncordarea neostenita catre ea....In acel început cald de primavara, cele dintâi primejdii îmi erau îndemnurinebanuite. în ziua când am citit rândurile profesorului de estetica literaraîmpotriva-mi, am lucrat îndârjit, aproape fara sa ma ridic de la masa, douazecide ceasuri. Vestea am aflat-o dimineata. Am strâns dintii si am început sacitesc. Am prânzit într-un sfert de ceas. Seara, m-am multumit cu un pahar delapte cald, la masa, cu ochii pe carte. Am citit iarasi toata noaptea, fara sa mastie nimeni, pâna în zori. M-am desteptat dupa câteva ceasuri, cu capul greu.Mi-am amintit un167singur cuvânt: "ignorant". Aceasta m-a limpezit, m-a îndârjit. Tremu-ram defurie si de încredere. As fi cântat, as fi urlat, cu dintii strânsi sj Ochii pe carte.Am adormit în zori. închisesem usa cu zavorul. Cineva al ciocanit, a treia zi. Namraspuns, cu ochii pe carte. îmi tremurau mus-chii si fruntea îmi ardea, sicreierul vibra ca în febra. Eram atât de în-; cordat, încât nu-mi scapa un cuvânt.A patra zi, ma simteam istovit, nauc, cu oasele sfarâmate, cu creierul tulbure.Am închis ochii si mi-am închipuit sala profesorului de estetica literara; "e unsomnoros", îl auzeam... Somn? Uite? Sa-mi fie mie somn? Iarasi mi-am simtitmintea proaspata ca în prima zi din regimul douazeci de ceasuri. Si nu banuianimeni. Minteam, spunând ca-mi pregatesc o lucrare urgenta de seminar sitrebuie sa manânc la masa mea, ca sa nu pierd continuitatea. Dar ei nu stiauca nu dorm noptile. Ma desteptam la opt, ca pâna atunci.Dupa o saptamâna, citesc o notita batjocoritoare într-o revista provinciala. Amhotarât sa suprim somnul. Ma înabusea gândul ca sunt un ignorant. Dupacâteva ceasuri de munca, un junghi îmi fulgera inima. Ma încovoiai. Nu puteamrasufla. La cea mai neînsemnata miscare, simteam ca mi se sfarma viscereîncordate. M-am târât în pat, palid si rece. Eram furios ca voi muri stupid, calcatîn picioare, eu, eu care voisem sa ucid somnul. Rasuflam greu, fara sa potridica grumazul din piept. A trebuit sa sun. Panica, plansete, tânguieli. Doctorulvenise cu trusa urgenta. Când a aprins lampa cu alcool, m-am înviorat. Amînceput a respira, usor, usor. Nu mai mi-a facut injectia. Mi-a numarat bataileinimii, repezi si neregulate. Spaima si junghiul îmi pricinuiau palpitatii a carorprimejdie nu o banuiam. Dupa câteva ceasuri, criza trecuse deplin. M-amtulburat privindu-ma în oglinda: livid, descompus, cu parul umed si ochii suptiîn pleoape vinete. A trebuit sa-mi îngadui, de atunci, patru ceasuri de somn,oricâte insulte as fi primit.Ma întarâtau nu numai cele ce se spuneau împotriva-mi, ci, mai ales, cele ce nuse spuneau. Lunile de tacere în jurul muncii care o împlineam gemând mi-aufost cele mai prielnice. Gândeam: "Domnii nu vor sa stie ca exist? îmiignoreaza, încapatânati, scrisul? Cu atât mai bine. în curând vor trebui sa stie,pentru ca astfel vreau eu!" Pentru mine, pronuntarea poruncii: vreau! eraaproape un rit magic. Se legau de ea atâtia ani de chinuita adolescenta, atâteaexperiente, atâtea mii de ceasuri de lecturi surde. Vointa era pentru mine orealitate, cu roade în rafturi si în sertare.Cu cât mai mult se tace în jurul meu, cu atât mai mult scriu si citesc. Maîntristeaza gândul ca în zece, douazeci sau treizeci de ani nu voi întâlni aceeasidusmanie. Daca voi fi laudat, pierdeam. Atunci îmi voi cladi o casa cu terase lamare si o voi locui singur. Nu voi citi nici o revista, nici un ziar. Si voi muncinecontenit. Sunt înca atâtea lucruri caretrebuiesc adâncite: limbile orientale, matematica, istoria antica, religiile, istoriastiintelor, stiintele, filozofia, istoria artelor, ocultismul, filologia... Pentru toateacestea trebuie timp si disciplina, socoteam eu. Si va trebui sa scriu, iar scrisule amar si anevoie de împlinit câteodata. Cum am sa le sfârsesc fara dusmaniesau rara tacere?...Ma îmbata, pe atunci, mireasma eroismului care nu înfloreste decât în sufletulaspru si vast, revelat siesi de singuratate. Dar eroismul -singura justificare avietii - nu rodeste decât prin cumplite si necontenite renuntari. Nu fuga derealitate ma tortura, ci vointa de a stapâni, renuntând, realitatea. Nu-mi erateama de ispite. As fi vrut sa nu vietuiesc decât vânturat de ispite, dar sa stiu ale depasi. Nu tânjeam dupa liniste, dupa confortul mizantropului. Pofteam luptanecurmata, neînfrânta, care pogoara în suflet aroma dumnezeirii si a dracului.Si lupta necurmata nu întâmpin decât în singuratate, unde ispitele si amintirilesunt puhoi.Viata mea, de nimeni cunoscuta, a fost o neistovita încordare dupa eroism.Pofteam amaraciunea si disperarea eroului ca pe un fruct sau un sold alb. Numizâmbea sufletul decât dupa împlinirea unui fapt care depasea omenescul.Visam câmpuri largi si vânt aspru, si drumuri de piatra detunata spre munti cunori. Ma zaream urcând, urlând, muscând stânca, sângerând. Visam oausteritate care sa înspaimânte fortele mediocrilor din orasul si timpul meu.Atunci as fi fost erou. Voiam sa vietuiasca, înca o data, prin mine, eroicul.Eram de multe ori înfrânt. Din suflet, din carne, navaleau ispitele desfatarilorimediate si dulci. îmi spunea arunci un strain, din suflet: renuntarea înseamnamutilare; eu sunt complex, sunt nesfârsit în dorurile mele; cum sa aleg? Cumsa renunt?Si nu stiam ce trebuie sa fac.Vointa mi-o înaspream prin munca. Stiam atât: ca trebuie sa-mi descopar si samiexalt toate potentele sufletului si creierului. Nu ma temeam de experientecerebrale. Dar celelalte? Viata, sufletul?... Ce trebuia sa stapâneasca în mine?Vointa si creierul sau sufletul?... Eu îmi poruncisem sa lupt întotdeauna pentruîmplinirea adevaratei mele vieti, de nimeni cunoscuta. Dar daca viata launtricase va realiza prin suflet, jar nu prin creier? Voi avea atunci vointa sa renunt lacreier, la mine Msumi, la munca si scrisul meu izvorât din forja testei?Si nu stiam ce trebuie sa fac...168169VIII. DRUM DE LA MANASTIREîn dimineata Floriilor, trenul de Constanta ne-a lasat în gara manastirii. Eramtoti coplesiti de primavara. Eu ma împrietenisem din nou cu Nonora, iar Bibirâdea de soaptele lui Radu. Gaidaroff iesise din iarna îndragostit de Mariuca. SiMariuca îl îndragise, si era blonda, cu I buze rosii si ochi negri.în vagonul nostru se mai afla un grup de studenti ce plecau tot spre manastire.Râdeau, râdeau. Printre ei, la o fereastra deschisa, am zarit un chip de fata.Tresârii. N-a observat nimeni, nici Nonora, care ma încredinta ca primavara îmiva fi fatala si voi sfârsi prin a ma îndragosti de ochii, parul si sânii ei. Amcoborât în gara zgomotosi, cu presedintele în frunte. Nu stiam câti suntem, siaceasta ne bucura; poate eram multi, multi. Am pornit pe drumul ce înconjoaralacul. Padurea îsi desira mugurii. Printre copaci, arbusti înfloriti, frunze vestedesi colti de iarbamare.Grupul de studenti si studente ne întovarasea. Auzeam necontenit sistânjenitor de clar râsul fetei de la fereastra. De ce tresarisem? Ma chinuiaparerea ca o mai vazusem undeva, la munte, într-o vara, demult. Nu izbuteamsa deslusesc nimic. Si totusi, ochii verzi si nostalgici în umbre viorii, subsprâncene frânte în unghi de mirare, îmi erau cunoscuti. Nu întelegeam de ce,privindu-i, ma abateau tristeti vechi si amintirea unei vacante singuratice, simelancolia adolescentei aspre. Si râsul continua clar, enervant, larg. Poateeram singurul pe care sa-l supere. Ma supara, pentru ca râsul fetei era pentrualtii...Am pasit smeriti si ne-am închinat în biserica. Era frig întunecat printrecandele. La ferestre, înflorisera ramuri de cires. Si fata cu ochi verzi soptea,soptea, stapânindu-si râsul...O clipa, a ramas tacerea în biserica. Ceilalti plecasera, pasind. Plecase, poate,si fata. Era de acum liniste. întorcându-ma, o zarii privind lumina stinsa prinferestre. Buzele i se adunasera într-un zâmbet trist Ovalul fetei se linistise,palid. Ochii lacramau dar poate nu lacramau, ci numai mi se parea mie. Ochii îierau atât de ciudati în pânza de tristete... M-am prefacut ca nu vad nimic. Sieram fericit, si ma desfata gândul ca a ramas aici, singura. Stiam ca nu crede sica nu se roaga. Banuiam tristetea care o napadeste, pentru ca aici sunt umbre,întuneric, trecut, iar afara e soare si zvonuri de viata; si, poate, nu vrea sa leasculte. Cine stie de ce lacrameaza? Poate iubeste sau poate asteapta; sinadejdile ei încep sa le iroseasca anii. Cine stie de ce priveste fereastrastingând soarele-170Poate îsi aminteste; sau poate presimte durerea vietii care cere sa fie vietuitatoata si nu îngaduie, în acelasi timp, decât faramituri de desfatare...Pe mine m-au chemat. Când i-am trecut prin fata, ochii râdeau, fara lacrimi. încurtea manastirii era prea multa lumina, si baietii erau prea zgomotosi, si fetelerâdeau, râdeau...Am vizitat cu Nonora cripta întesata cu sicrie. Oase galbene, lucioase sauputrede, mate, printre coroane vechi, cu înfiorari metalice. Nonora nu eratrista.- Hârcile acestea ma învata sa-mi fac de cap, acum, când sunt tânara...Am râs amândoi. Ma privea fagaduitor si atunci, fara sa înteleg, am sarutat-o.Buzele Nonorii îmi stapâneau gura ca o ventuza. Parul ei îmi tulbura pumnul.Am zguduit-o de bucle si i-am strivit iar buzele de gura mea. îi luceau ochii sirasufla cu nari fierbinti.- Vezi ca mi-ai luat tot rouge-\A...Ce multumit am fost ca mustrarea Nonorii, amintindu-mi atâti straini care osarutasera, mi-a îngaduit sa ma întristez...în curte, am întâlnit iar râsul fetei cu ochi verzi. O înconjurau cinci baieti, si eale declama frânturi de strofe: Codreanu, Minulescu, Iosif, Cosbuc, Arghezi. Mauimea si ma tulbura. Celui din urma i-a recitat frumos si enigmatic câtevastrofe banale si sincere.- Ghici?- Victor Eftimiu?...- Fugi de aici, ca nu stii nimic! Asculta alta.- Philippide, Demostene Botez?...- Asi!Cum de n-au ghicit ca era un poet tânar, care poate o îndragise si îi scria strofecu gândul la ochii ei?...- Ce vreti? Eminescu sau Topârceanu?- Spune-o p-aia cu balada popii...Fata se opri, dupa câteva versuri, zâmbind gales.- Alegeti alta, cu dragoste... Nonora ma chema.- Haide, s-aduce rachiul...în padure, am mâncat pe fata alba, întinsa deasupra ierbii si frunzelor.Presedintele destupa sticle cu vin vechi, si se bucura ca renaste viata cercului.Cele doua "Florente" facura cafea. GaidarofF cauta brân-dusi cu Mariuca. Raduse plimba pe alee alaturi de Nonora, fumând si S°ptind.171Atunci s-a petrecut un fapt pe care nu-l nadajduiam sa se împlineasca. Fata cuochi verzi venea alergând. Bucle scurte îi întunecau i fruntea. Când si le resfira,ostenita, ramâneau numai câteva suvite care-i I dadeau un aspect salbatic sigingas.S-a apropiat zâmbind de "Florenta"\'.- Vrei sa-mi dai si mie o cafea? Stii cât mi-e de somn... A zâmbit atât de frumosmarturisind ca îi e somn...- Pe dumneata te stiu de la Facultate, spuse lui Bibi. Stiu si cum te cheama...Avem o prietena comuna, Viorica.Bibi s-a luminat.- Daca îmi banuiesti numele, adaoga cu sprâncenele poruncitoare, te rog sanulspui...Baietii începura reflectii ironice. Fata cu ochi verzi le raspundea tot atât deprompt, râzând si clipind. Presedintele se desfata. "Florenta" îi servi o ceascacu cafea neagra.- îti multumesc, duduita. Domnul de lânga d-ta seamana cu un persan; poatesentimental si erotic; în orice caz, fereste-te."Persanul" de la Drept râdea magulit.- Eu, domnisoara, nu înteleg...- Fireste, esti consecvent cu remuneratoriile d-tale însusiri...- Pardon.- Cu d-ta nu mai discut."Persanul" se multumi sa ridice din umeri în fata cozonacului adus depresedinte. Ceilalti erau iritati de vorba degajata si caustica a studenteinecunoscute. Eu încercam zadarnic sa mi-o închipui în biserica.începura inevitabilele ghiciri în ceasca de cafea. Fata cu ochi verzi voia sa stie,voia sa afle viitorul cu o nerabdare dezarmanta.- Spune-mi... Numai atât? Flaide. spune-mi si altceva...Se ruga, se alinta, poruncea, ispitea. N.-o multumea nici un tâlc. Fatal, îmiajunsese si mie rândul.- Dumneata esti prietenul lui Bibi? Stii sa ghicesti?- Numai în palma, mintii eu încercând un zâmbet de chiromant.- Poftim!îmi întinse palma. Dar cum era sa-i spun ceea ce aflasem din vorbele si privirileei fata de ceilalti?- Mai bine sa renuntam. Nn va pot trada caracterul în public, încercai eu oretragere onorabila.Fata se supara. îmi apuca pumnul si ma sili... Ceilalti comentau bine dispusimersul meu terorizat. Am ales un trunchi rasturnat, aproape de lac. Gândul caas putea parea ridicol, ma calma. Vorbeam deslusit, fara "d-stra" si fara sarosesc. I-am apucat mâna, am privit îngândurat linii din care întelegeam preaputin si i-am facut portretul.172O stiam atât de bine, o simteam atât de apropiata, de lamurita... Ma asculta totmai interesata, mai atenta. Eu vorbeam, vorbeam. Sufletul fetei cu ochi verzi -pe care îl voiam capricios si nelinistit, slab si vast, torturat de doruri si paralizatde mediocritatea împlinirilor - îl modelam tot mai precis, cu contrasteleevidente, cu umbre, cu gânduri ascunse chiar fata de sine.Cele ce aflasem din Freud, strecurate cu pricepere, o revoltara.- De unde stii si asta?...Eu eram încurcat, pentru ca sfârsisem toate liniile palmei. Am trecut apoi lafata. Acolo întelegeam mai mult. dar ceea ce banuiam era mai aproape deadevar. La rastimpuri, fata tresarea si ochii verzi îsi paleau luminitele. Sfârsind,nu stia ce sa-mi spuna. Zâmbi, stânjenita.- Trebuie de acum sa ma feresc de d-ta! poate îmi ghicesti si visurile...Am ramas pe trunchiul rasturnat pâna seara. Am vorbit, am vorbit deschis simult, despre carti, despre visuri,, despre sex, despre înfrângeri, despre biruintenestiute de nimeni. Fata asculta. La rastimpuri, stânjenit de sinceritatea sidebitul vocabularului, o întrebam.- Va jeneaza?... -Nu.Marturisea aceasta fara alte cuvinte.Se schimbase. Nu m-a întrerupt, nu a glumit, nu a încercat calambururi cumfacuse cu ceilalti. Eu banuiam tot ce se petrece în sufletul ei de sentimentalanaiv mascata sub verva si banuiala ma încuraja. Vorbeam, vorbeam... îisurprindeam, câteodata, ochii alunecându-i peste lac, peste padure, departe.Si nu voia sa-mi spuna numele... Un capriciu deplasat, gândeam eu.- Mi-e teama sa nu-ti placa, se alinta ea.Mi-amintesc cum s-a înserat, cum ceilalti au plecat spre gara, dupa ce ne-auchemat lung prin padure. Aveam atâtea sa-i spun, pe care nu le spusesemNonorei, nici lui Bibi... Am întrebat-o de tovarasii ei.- Sunt niste colegi obraznici. Am preferat cercul d-stra pe care îl stiam de la oprietena...Trebuia sa ne grabim. Si, totusi, ea serezemase de trunchi si-mi punea întrebaricu raspunsuri lungi, si-mi povestea, si-mi povestea.Am plecat spre gara când rasareau stelele. Apucasem cararea ce ocolestelacul, am trecut de padure si am ajuns pe sosea. Noaptea stapânea rece sisenina. Am întrebat-o daca îi era frig.-Nu.Observai, însa, ca nu ma priveste decât pe mine, ca îi e teama sa-si \'ase ochiialaturi, pe câmp, pe sosea. Poate o înspaimânta noaptea.- Ti-e frica?173- Mult, foarte mult. Mi-e frica întotdeauna noaptea pe câmp... Dar daca d-talenu ti-e frica...- Mie, nu...Adiau arome de iarba umeda, de flori, de pamânt. Ne opream, lai rastimpuri, sane odihnim pe marginea soselei. Aveam mâinile argintate \ de luna. Ea mi-arecitat sute de versuri cu luna. Eu i-am vorbit de tul- I burarile celor care îiprimesc lumina direct pe craniu. S-a îngrozit.- Mi-e frica, iar mi-e frica...- Dumneata ai bucle...La gara, aflaram ca ultimul tren personal trecuse catre oras cu un sfert de ceasînainte. Ochii verzi s-au înspaimântat o clipa, apoi au râs.- O aventura mai mult... Ce ne facem acum?I-am spus gândul meu: apucam soseaua înapoi si luam drumul cel mai scurt,care taie calea ferata. Pâna în oras nu sunt mai mult de doisprezece kilometri.- Câte ceasuri?- Trei.- Vom ajunge la unu noaptea.- De abia în oras. Nu stiu în ce cartier sezi mata...- Alta solutie nu e? -Nu.- Haidem.în servieta, mai pastrasem cornuri si cozonac. Tovarasa mea le gasi farapereche. Eu nu mâneam si îi povesteam cu amanunte Martin Eden.- Cât sunt de inculta, se întrista ea.Forta lui Martin Eden a impresionat-o. îmi spuse cum nu poate suferi baietiispilcuiti, draguti si prosti. îmi destainui preferinte prin Universitate, printreprofesori si studenti. Eu îi povestii conflictul meu cu recenzia din revistauniversitara si fui fericit ca îmi da dreptate. Cum de am ajuns, apoi, la Sixtine sila ocultism?Nu aveam nici unul, nici altul, ceas. Masuram timpul dupa luna si dupaoboseala ei.- Crezi ca mai avem mult?Eu îndragisem raspunsurile afectând maxima.- Un drum în noapte nu-l sfârsesc decât zorii; dar niciodata nu oboseste în doi...- Am început sa ostenesc.- Daca vrei, bratul meu...Mergeam, cu luna înapoia noastra. Noaptea era tot mai rece si mai aromata decâmpuri.Tremura, îngreunându-mi pasii. Eu, niciodata nu ma simtisem mai odihnit.174- Tot nu ti-e frica?-Nu.Si mergeam, si eu vorbeam, iar ea ma asculta, cu parul înfrigurat de adieri. Siînapoia noastra, luna. Iar înaintea noastra, soseaua alba, ducând spre orasul culumini multe în noapte.Am ajuns târziu, dupa doua, în fata casei. Povara bratului mi se parusebinecuvântata. Ma simteam mai puternic, cu muschi proaspeti. Ea plecapleoapele si pasea istovita.Orasul o înviorase o clipa. îmi marturisea ca trecerea pe acea ulita de periferie,cu latrat de câini si felinare pâlpâind, o înspaimântase. Pe bulevardul pustiuînainta cu încredere. A trebuit, apoi, sa urce stradela cu piatra tare, siosteneala o coplesi. Rasufla prelung.în fata casei, o întrebai:- Parintii d-tale n-au sa te certe?- Parintii mei nu stau aici. Si apoi, la vârsta mea, sunt absolut libera...îi întindeam mâna, spunându-i "noapte buna". Ma opri.- Nu mi-ai ghicit viitorul. Sa-ti mai arat palma? -Nu.Mi-amintii de toate hotarârile si nadejdile pe care mi le marturisise: îsi va legaviata numai de un om superior; va sti sa înfrânga vointa parintilor siprejudecatile mediului. Acel om nu-i va fi numaidecât sot, ci poate numai "lecompagnon".Si atunci i-am prevestit casatoria cu un barbat pe care nu-l cunoaste si care nuo cunoaste, viata de provincie, profesoara cu sot functionar, acceptând tot maimult mediocritatea, cedând zi dupa zi, uitându-si nazuintele si dorurile,abrutizându-se de munca stupida, de absenta aerisirilor, de amanti si copii...- Astfel, duduie, te va înabusi viata orasului mort, pustiu de suflete... Vei uitacartile frumoase... Vei lacrama sau vei plânge, poate, toamna. Toamna cheamaatâtea amintiri... E stupid... îti vei pierde timpul amintindu-ti ceasurile de elanuniversitar si poate vei regreta renuntarile la originalitate... Va veni, însa, ovreme când nu vei mai avea nici regrete... Ci numai un sot vulgar si copii. Veiîntelege ca tineretea ti-e definitiv încheiata, ca n-ai vazut înca lumea, ca n-aitrecut oceanul, ca esti osândita sa-ti suporti familia pe care ai acceptat-o întrunceas de oboseala sau de lasitate plictisita... Vei duce viata obscura simediocra a tuturor celor care îsi fac, tineri, visuri ca ale d-tale... Nu vei pastracel putin nici constiinta înfrângerii.. Vei uita tot, tot, în mediocritatea sura Siinvincibila...175De ce m-am întristat si eu, prevestindu-i? Si de ce simteam realitatea jcuvintelor, pe care i le rosteam deprimat eu însumi de soarta ei?....Când am privit-o iar, plângea. Plângea, de aceasta sunt sigur; j lacrimile îialunecau blând pe obraji, si din ochii ei se revarsau tristeti i de mare moarta.A izbutit sa vorbeasca, zâmbind.- Dumneata glumesti. Niciodata nu voi accepta viata din nuvelele lui CezarPetrescu.- Asa spun toti si toti sfârsesc acolo. Dumneata vei suferi mai mult, pentru ca tiaiplanuit vieti prea frumoase si te-ai nascut mai sensibila. Atât...Iar a lacramat. Mi-era mila de ochii ei, dar simteam atâta bucurie salbatica sa-iprevestesc biruinta vietii mediocre si ucigatoare...- Ca sa supravietuiesti, ai nevoie de o vointa si o perseverenta în nebuniarenuntarilor, cum d-ta nu poti atinge, niciodata... Pentru ca esti femeie, si estisensibila, si esti capricioasa...- Voi gasi un om!...Zâmbii. Ce era sa-i raspund? Ca sa sfârsesc, am glumit.- Pun ramasag ca în trei ani vei fi casatorita în provincie, si ca nu vei fi fericita...Precizez, resemnarea nu înseamna fericire... mai ales la anumite femei...Ea a deschis alene poarta. O istovise atât drumul de la manastire...Am plecat singur pe strazile pustii si reci. începuse vânt de zori. Ma simteamsingur si puternic. Cu pumnii strânsi, cu ochii ridicati, alergam. Eram fericit.N-am putut adormi. Am coborât din pat si, înainte de a începe lucrul, am scris:"Jurnal intim de primavara; astazi, Florii, începe o viata nouapentru mine".Dar m-am întrebat: de ce?- Am înteles ca dadeam prea multa însemnatate unuifapt ca oricare altul. Si am rupt foaia caietului.Zorii limpezeau gradinile cu case de piatra alba. Poate eram singurul carevegheam. Si eram fericit.176IX. O CHEAMA NISKA!La începutul Saptamânii Patimilor am întâlnit mai multi colegi din cerc, care miaucomunicat zvonuri asupra disparitiei mele din excursie. Presedintele a fostnelinistit tot drumul. Ma astepta la fiecare gara. Radu a venit chiar în dimineataaceea sa ma caute. A ramas uimit când i-am povestit întâmplarea. Credea ca îiascund.- Numai atât? -Da.- Ori esti prost, ori esti îndragostit, ori esti nebun... Nu ramâne oricine noapteacu o fata, care îi place, în padure... Ai pierdut o ocazie.Pentru ca era Radu cel care ma mustra, am încercat sa-i explic ca la fiecareîmprejurare eu caut solutia cea mai perfect etica, cea mai frumoasa si cea mainoua, si cea mai eroica. A fost mult mai frumos drumul pur în noapte, alaturi deo necunoscuta, simtind cum îmi ajunge prietena, decât oricare alta serieprelungita de îmbratisari, sfârsite, poate, cu o siluire pe brazde. Aceasta oputea face oricine. De ce sa nu vietuiesc fapte pe care numai eu sa le potînfaptui? De ce eroul sa fie . înteles întotdeauna ca o bruta, când depasireanietzscheana catre supraom se poate face pe calea împlinirii celor mainebunesti porunci etice? De ce sa nu ma deprind cu necesitatea cotidiana aeroismului, astfel ca viata mea sa ajunga a functiona firesc o viata eroica?Radu îmi cunostea prea bine ispitele si posibilitatile sexuale; nu ma puteabanui de castrare, de timiditate, de insuficienta. Asadar, purtarea mea nufusese poruncita de slabiciune, ci de fortele spirituale ce-mi stapânescconstiinta. De aici, o serie de tâlcuri date crestinismului: si Radu parea ca maîntelege si ma explica. Desi, adaoga, el n-ar fi putut face nebunia aceasta.- Celor care n-au îndurat niciodata lupta pentru împlinirea unei absurditati li separe nebunie orice le depaseste slabiciunea si mediocritatea, am încheiat eu,crunt, privindu-mi prietenul.Peste câteva zile, putin înainte de apusul soarelui, am auzit râsete si batai înusa. Venise Bibi si fata cu ochi verzi. Tie pot sa-ti spun; o cheama NiskaL.Numele îmi lumina, deodata, amintirile. Stiam unde o vazusem, la Sâcele, pecararea alaturata liniei ferate, cu sase ani mai înainte. Avea rochie scurta deadolescenta si fugea printr-un lan. Un domn carunt o strigase: "Niska! Niska!"în dupa amiaza aceea, eu ma hotarâsem sa-mi177închin viata chimiei. Legasem juramânt cu mine însumi sa nu-mi pierd ] vremeacu nimic altceva. Pe cea dintâi fila a unui caiet Jurnal, scrise- 1 sem, în dupaamiaza aceea, cea dintâi porunca: "Nu voi iubi!..."Amintirea îmi ratacise sufletul într-o vara singuratica, într-un sat de J munte,printre încordari si nostalgii de mult apuse. Vizitatoarele mele 1 ma priveaufara sa-mi înteleaga umbrele fetei, amare, amare.- Nu-ti pare bine ca am venit? Niska îti multumeste înca o data...- Lasa-ma sa spun eu... Am venit sa-ti amintesc ca te-ai purtat foarte dragutacum câteva seri si mi-ai vorbit foarte frumos, desi la plecare te-ai suparat simi-ai prezis niste minciuni pe care acum sunt sigura cale regreti...Am îngânat câteva cuvinte fara rost si le-am oferit scaune. Niska se uimea înfata fiecarui raft. Scotea cartile, rasfoia, admira, exclama.- Ma primesti bibliotecara? Sa vezi ce frumos stiu sa asez cartile...Spune da!...- Biblioteca nu poate fi rânduita de mâini straine.- îmi pare bine ca stii si asta!Credeam ca s-a suparat, dar îi zarii ochii zâmbind.- Cu dumneata nu stiu cum sa ma port, marturisii eu. Daca îti vorbesc sincer, tenecajesti, daca îti vorbesc rezervat, ma suspectezi...- Vorbeste-mi ca si cum ti-as fi prietena...Am rosit de bucurie, dar m-am prefacut încurcat de intimitatea pe care mi-ovadea si mi-o cerea Niska.- Stii ce se vorbeste asupra noastra? Ca a fost o încercare de rapire neizbutita.Auzi; ca si cum ar fi fost numaidecât nevoie de rapire!... Bibi, prietenul tau,care s-a purtat revoltator de cast, sa fie învinuit deabuz...De ce "revoltator" lânga "cast"? I-am vorbit Niskai despre imboldurile meleetice. I-am spus ca, în constiinta-mi, faptul acesta e concret si viu, nu luat dincarti, nici mostenit din copilarie. Eticul e o descoperire, o cucerire de a mea înultima iarna. I-am spus de ce nu trebuie sa confunde un suflet luminat eticestecu un rigorism uscat si absurd, cu un moralism pedant si fals, ca tot ce eporuncit de familie si scoala prin teroare. Eticul trebuie sa se cristalizeze ca oîncheiere de experiente.- Dar aceasta nu o face nimeni...- Au facut-o altii, înaintea mea. De ce sa nu o traiesc si eu, înca o data?... Crezinumaidecât ca a avea o constiinta cu valori etice înseamna a fi castrat,îmbatrânit, nesimtitor sau imbecil? Crezi ca etica nu poate vietui alaturi depacat, alaturi de ispite?...- Opreste-te, opreste-te ca nu mai înteleg... De altfel, ma simt atât destraina...- Femei\'a nu poate experimenta eticul.178- Si dumneavoastra, barbatii, puteti?- Nu toti: o elita. Trebuiesc serii întregi de experiente ca sa pârgu-iasca unsuflet masculin. Câti le suporta, mai ales acele experiente care primejduiescviata, somnul, linistea?...Seara se pogora lin în mansarda. Cea dintâi seara de primavara când întârziausus, la mine, studente. N-am vrut sa le-o spun. Niska m-a întrebat daca amtigari. Nu fumase pâna atunci, dar simtea un dor sa fumeze... Bibi refuza cuîncapatânare.Lacramând, zâmbind, frecându-si pleoapele, cu sprâncenele mobile, sfârsijumatate de tigara. Alaturi de restul meu, o pusei într-un plic si scrisei data.- Ce faci? -Le pastrez...- Farmece?- Nu, amintiri.Am râs, înveseliti de tristetile care se vor aduna de acum deasupra plicului, anidupa ani.Coborând scarile, Niska m-a întrebat daca ma poate vizita.- Ai cea mai simpatica odaita si cele mai multe carti... E reconfortant...I-am spus ca în anumite zile, când am mai putin de lucru, primesc câtevaceasuri.- Si care sunt zilele?- Niciodata nu m-am gândit sa le fixez.- Cu alte cuvinte, nu vrei sa ma primesti?- Mata exagerezi.- Ei bine, nu te speria... n-am sa vin...Umbrele care mi-au întunecat ochii, nu le-a observat.- Si eu care credeam ca ne vom împrieteni... Voiam sa-ti prezint si pe Viorica...Nu stiam ce sa-i spun. Taceam, încruntat.- Ne putem întâlni câteodata...- Mersi, esti prea dragut.A plecat, râzând nepasatoare. Bibi mi-a spus:- Sa stii ca de acum îi cu adevarat suparata...Seara, un bilet de la Radu: "Mâine merg cu Nonora la cinematograf. Vrea sa viisi tu. înainte de cinci, la mine".Biletul m-a bucurat ca o mântuire. Nu mai vazusem pe Nonora din DuminicaFloriilor. îmi amintii îmbratisarea zbucnita printre sicrie, cu buzele Nonoreiscrijelindu-mi buzele...179X. L\'HEURE SEXUELLEAm iesit din cinematograf buimacit; Nonora mi-a fost alaturi. Radu se rataciseprintre primele banci. Trei ceasuri am prelins pumnul pe carnea Nonorei. Voiamsa-i dovedesc ca o biblioteca nu ucide siguranta actului vicios. Ea se alinta,tremura fierbinte. îi ghiceam uimirea: eu, si eu?... întrebarea ma mustra si pemine; nu voiam sa raspund, stapânit de încordari. Pe Nonora nu o putea decâtbucura descoperirea. Se prefacu ca-mi sopteste, cu capul plecat, si ma muscade brat. Aceasta nu poate însemna decât bine, gândeam eu. Ne-am despartitprivindu-ne în ochi, ea fierbinte, eu încruntat. A doua zi, Nonora a intrat din nouîn mansarda. Si-a regasit jetul lânga soba de zid. A deschis ferestruicile înprimavara. Râdea, cu par întunecat si ochi în cearcane. Era prea calda, sigenunchii prea ispititori, si în sufletul meu nelinisti se voiau uitate. Bratele i-aufrânt trupul, si-au alunecat buzele pe umeri, pe sâni. Nonora palpita, fara sa seîmpotriveasca. La un zvon din strada, a tresarit.- Daca vine cineva?- Astazi e Vinerea Mare... Nimeni nu se gândeste la mine...- închide, în orice caz, usa...Nu ma asteptam sa ramâna atât de lucida. Când m-am întors alaturi, copcile dela umeri erau desprinse. Aceasta îmi dadu curaj, desi stiam lot ce îngaduieNonora.- Baga de seama, nu te enerva prea mult...O sarutam, o sarutam. Sânii îi erau goi sub desfatare, bruni si calzi. Pulpeleatâtau mângâieri îndraznete. Nonora închise ochii si-si musca buzele. I-am spusatunci ca stiu ce vrea. Nonora m-a rugat sa tac. Mi-a poruncit sa ramâncuminte, sa nu ma tulbur inutil.- Ai sa încerci nebunii...I-am amintit ca îi sunt un prieten de al carui cuvânt nu trebuie sa se îndoiasca.Nonora tresarea, îi suierau cald narile. Un spasm îi înserpui trupul, zvârcolindul.Sânii îi înghetasera; îi mângâiam cu obrazul, cu buzele. Tremurau, smeriti siprovocatori. întârziam chinuit, cu ochii orbiti de caldura pântecului. Prelungeamasteptarea cu muschi în febra, cu lumini tulburi sub pleoape. Trupul Nonoreiera tot mai aproape, tot mai nelinistit în chemari. Guri fierbinti i-au alunecat pepulpe....Seara, dupa ce a plecat Nonora, m-am privit: ochii îmi licareau sur încearcane, fata mi-era palida, parul umed. îmi simteam creierii grei, madulareleistovite. Tremuram. Si nu eram linistit, si nu ma înseninam-180Nonora venea aproape în fiecare zi si închidea singura usa. Venea la ceasuricând nimeni nu îndraznea sa ma viziteze. Si jocul începea cu aceleasi îndârjiri,cu aceeasi inocenta perversa a trupului pe care îl framânti si nu-l stapânesti.Ne desparteam; ea linistita, eu torturat.Pe Niska nu o întâlnisem, nici nu mai voiam s-o întâlnesc. Aflasem ca parintii eiau locuit în Basarabia, apoi la Craiova, apoi la Brasov. S-au resemnat sa nuintervina în viata si nazuintele singurei lor fiice. O vara ftizica îi daruise, încadin viata, casa pe care Niska o închiriase unei familii prietene. Avea .iestui banica sa plece, dar astepta sa-si gaseasca tovarasul. Voia sa aleaga.Bibi se împrietenise tot mai mult cu ea. Mi-a marturisit, la un colt de strada, caNiska e adorata sau urâta de fete, ca irita baietii sau îi îndragosteste. Bibi mi-olauda exaltat. Mi-a vorbit de romanele pe care le-a citit Niska, de examenele ei,de licenta la care de acum lucreaza. întelegeam ca si Bibi o adora. Amîntrerupt-o.- De ce-mi exagerezi toate calitatile Niskai, crezi, poate, ca am sa sfârsesc prina ma îndragosti de ea?...- Nu se stie, zâmbi Bibi.De ce mi s-a înfiorat sufletul ca mângâiat de gheara streina?... Atunci am simtitîndârjindu-se hotarâri vechi, otelite de ani, de toamne, de singuratati. Mi-auumbrit ochii viziuni pustii de balti în amurgit, pe care le cutreieram în luntreacu tovarasi tacuti, cu priviri pe cer si gânduri pe ape. Mi-am amintit mireasmapietrei sub stele, singur cu muntele, veghind pe jnepeni zorii. Ratacisem mult,salbatic, si toate pornirile, si toate tristetile, si înfrânarile - nemarturisite - îmipicurasera într-un suflet coplesit printre celelalte suflete, desfatari siamaraciuni. Si ele ma înfiorau proaspete acum, la un cuvânt al fetei cu zâmbet.Cât îmi îngaduia Nonora, lucram. Am înteles ca mângâierile ei nu le priveam cao ispita ce biruieste, ci le porunceam din vointa mea, pentru nelinistile ce nu selimpezeau. S-ar fi spus ca Nonora nu era decât trup chemat sa astâmperechemarile sufletului. Si nu le astâmpara, si ele se risipeau înlauntru-mi, silindumanecontenit sa-mi amintesc hotarâri pentru ceasuri grele.Banuiam ca se lamureste o criza, dar nu voiam s-o înteleg. Nu voiam sa magândesc la Niska. Avea prea mult din ceea ce gândisem eu, atâtia ani. Iar acum- cu încordari ciudate în suflet, care nu ma întovaraseau decât în singuratate, sicare ar fi pierit o data cu apropierea Niskai -nu-mi putea aduce decât piedici. Odoream prietena, si mi-era teama. Nu de mine; nu o puteam îndragi. Mi-erateama ca primavara, vorbirile în doi pe alei, rasariturile de luna, austeritateasentimentala în care vie-181tuisem îmi vor ridica neîncetat întrebari, doruri, nostalgii, care mi-ar fi I cheltuittimp si truda ca sa fie alungate.Nu stiam; dar daca Radu iubeste pe Nonora? Rupeam o prietenie, fara chiarmângâierea ca e rupta de dragoste. Ma stânjeneau privirile lui Radu. Masimteam vinovat, nu pentru ca primeam pe Nonora, ci pentru ca o primeamfara sa-mi fie draga si fara sa simt, ca mai înainte, pofta carnii întunecate sifierbinti.într-o zi, când Radu a fumat si a tacut mult, i-am surprins ochii abatuti, tristi.Am râs aflând ca e îndragostit. Trebuia sa râd. Din liceu, Ra--du se îndragostisede surorile tuturor prietenilor, de profesoara de engleza a lui Petre, de trei"stele", de o actrita. La Brasov iubi ochi nostalgici în cabarete. In toamnaaceasta a iubit iar, fara sa ne spuna nume.- A câta oara iubesti acum? am iscodit eu.- Nu stiu; iubesc.Spunea taina aceasta cu o indecenta care ma facu sa rosesc. Eu socoteam caanumite cuvinte nu trebuiesc rostite nici sufletului drag, nici siesi.- Iubesti pe Nonora?...- Nu. Pe ea am iubit-o asta iarna. Dar am facut rau; e perversa si capricioasa.Ma gândeam: prietenul meu osândeste capriciul...- Viorica...Am râs, l-am sarutat. Prietena Niskai era mica, fina, cu ochi mari si limpezi,luminata, cu fruntea alba sfârsita sub parul strâns la ceafa. Am cunoscut-o labiblioteca, în fata unei colectii de reviste filologice, alaturi de Bibi, care segândea la Andrei. Aproape s-a rosit când mi s-a prezentat, în ziua filtrata prinferestre reci, mi s-a parut cea mai fireasca si mai autentica fecioara. Aveaumeri cald arcuiti, brate albe, gesturi blajine. Fruntea si ochii îi zâmbeau.Buzele ascultau întotdeauna.Si Radu o iubea...- Ai sa-i spui? -Nu.- Atunci?- Astept sa-mi treaca...- Nu e asa ca are sa treaca?...- Totul trece, îmi amintii eu din Heraclit. Dar cum de ai iubit-o? Când aicunoscut-o?- Mi-a prezentat-o Bibi. în noaptea aceea am visat-o, desi eram baut A doua zim-am gândit la ea. "Foarte simplu, mi-am spus; o iubesc! Daca îi chemamnumele pe vreo melodie trista, ma întristam. Eu stiu; asta e iubire...182Gândeam si eu cu Radu: iubire... si ma bucuram ca n-am chemat nici un numepe melodii triste, ci numai le-am rostit. Vazându-ma resemnat sa-l ascultvorbindu-mi de dragoste, Radu încerca întrebarea care îl ispitea de ani.- Tu ai sa iubesti?...Primii aceeasi masca nepatrunsa drept raspuns.- Nu cred...- Ai sa fii fericit.- Stiu, mintii eu, zâmbind trist. Radu îmi surprinse zâmbetul.- Iarta-ma, ai sa spui ca sunt stupid... Dar eu nu te înteleg; de noua ani, decând ne cunoastem, tu iubesti o singura fata cu o putere care ma înspaimânta.Cum nu ai ostenit noua ani? Si cum nu te-ai plictisit asteptând-o?...Am râs mult de gluma prietenului meu. El marturisea ca banuise la început otaina, poate o aventura din adolescenta. Dar nu tradasem niciodata un nume, oamintire. Si cu toate acestea, faptura mea toata îi spunea ca iubesc.Fata mi-a ramas aceeasi masca. Daca prietenul meu mi-a întins o cursa, i-amscapat. Nu are sa stie niciodata adevarul. De ce sa-l stie?într-o dupa-amiaza, prin mai, Nonora nu si-a mai descheiat copcile de la umeri.Am plecat amândoi pe bulevarde, spre parcuri. Vorbeam eu, mult si nestapânit.Nonora asculta, cu buze umede.La un colt de strada cu trotuar curat, Niska ne-a vazut trecând. Ne-a privit mult,zâmbind.De ce m-a durut întâlnirea? De ce nu stiam ce sa mai spun Nonorei, care sebucura, pentru ca ne vazuse Niska? Eram trist, trist. Eram abatut. S-ar fispus,ca mi se sfasiase o nadejde, un dor de nimeni banuit; nici de mine.Nonora vorbea, vorbea. Eu ascultam, urmarindu-i pasii prin alee. M-a sarutatînapoia unui pavilion pustiu. Am primit sarutarea cu salbatica pofta, muscânduibuzele. Nonora se alinta. Eu voiam sa râd, voiam s-o sarut. Si o sarutam, osarutam...Iesind din parc, pe mine ma copleseau mustrari: trebuia sa alerg dupa Niska sisa-i spun. Surprinzându-ma gândind, m-am întrebat: sa-i spun sa nu creada?...Toate acestea sunt capricii sentimentale, îmi spuneam. Si, porun-cindu-le sadispara, ele dispareau.I-am spus Nonorei ca se apropie examenele. Ea a înteles, pentru ca tti-a privitbatjocoritor.De atunci, nu ne-am mai întâlnit.183XI. PRIETENUL MEU IUBESTEAm un prieten nou, am un prieten nou!Am sfârsit liceul împreuna. Am fost atâtia ani tovarasi. Dar din primavaraaceasta, ce se încheie înflacarat, el mi-e un prieten nou. Nu- I mele lui nu poatefi decât: prietenul meu! Am multi prieteni; dar el e 1 prietenul meu nou. El esingurul prieten.Lui îi împartasesc si o carte de poezii, si o carte cugetata. Nu ma urmaresteîntotdeauna, dar ma întelege Petrecem nopti de mai, vorbind, vorbind. Eu îidestainui manuscrise de nimeni cunoscute. El îmi citeste versuri pe careniciodata nu le va publica. Ceea ce gândesc, îi spun; ceea ce simte, îmi spune.Eu simt alte multe lucruri si am sa i le marturisesc. Poate si el gândeste gânduripe care am sa le stiu.Ne-am descoperit într-un amurg, la mine, în mansarda. El iubeste. Si i-am spuscuvinte pe care nimeni altul nu i le spusese. Doamna pe care o iubeste, amcunoscut-o într-o librarie. Citeste mult, se închina lui Beet-hoven, stapânestesomnul, în nopti singuratice, cu clavirul alb. S-au întâlnit la munte si s-au iubit.Sotul doamnei e arhitect. Poate întelege-dedesubtul prieteniei pentru tânarulînalt si blond, care-i asculta slavind Sonatele.Prietenul meu era un student ca toti ceilalti: blond, înalt, placut, cu lecturi, cutalente. Dar a iubit pe doamna, si a iubit pe Beethoven. în sufletul lui s-au iscatdezlantuiri de potente. Am înteles aceasta în dupa-amiaza în care ne-amîntâlnit. Vorbea cu atâta patima retinuta, cu atâta încredere în fortele siînsusirile lui alaturi de dragostea doamnei...Iubind, tânarul blond a ajuns prietenul meu. Nu-l mai recunosteam. Era atât deînaltat, de nelinistit, de harnic. Ne întelegeam atât de bine; eu, care nuiubeam...Nu îmi vorbea decât arareori de dragostea lui. îmi povestea chinul începutului,cum a luptat ca sa uite, si nu a izbutit - pentru ca cel îndragit nu se uita -, cums-a torturat gândind doamna alaturi de sot, pe ea I care nu o întelegea decâtalaturi de Beethoven. Si doamna care nu-l ere-l dea, si apoi cel dintâi sarut înfata clavirului ce purta înca arpegiul minor... Si serile lor, în lipsa sotului, peblana din salon, el daruindu-i versuri, ea improvizatii între Ceaikovski si Grieg...Si juramintele lor, pe care el le crede...S-a regasit si s-a împlinit din dragoste. De acum, nu-si mai risipea timpul.Muncea în biblioteci, iar serile se întâlneau. El voia sa realizeze seria fagaduitade lucrari. Totul era acum chemare, îndemn la viata si %184opera, din dragoste. Credea în el si în iubirea doamnei. A crezut în mine dupace s-a convins ca îl înteleg si îl pizmuiesc. I-am spus ca îl piz-muiesc, sincer.Doamna lui e un exemplar atât de rar, minteam eu...Noptile calde, în început de vara, cu prietenul meu nou... Cum au trecut, si cumnu se mai pot, niciodata, întoarce. Eu, aici, scriind cartea întâiei mele tinereti;el în miez de tara apuseana, purtându-si tortura sufletului care voise sa aflezarea dragostei. Dragostea îi aprinsese ambitii si doruri, îi daruise puteri demunca nebanuita. A urmat ceea ce trebuia sa urmeze, si atât de curând...Doamna cu mâini albe în claviaturi îi spunea ca îl iubeste, si nu-l mai iubea.Cine stie, cine stie?...Prietenul meu a fost purtat de pânzele deznadejdii care întuneca si ucide. I-amfost sprijin, cel care a plâns cu el si apoi l-a certat cu porunci aspre.A fugit. Ani din el se vor risipi: o stim amândoi. Dar tot ce a adunat dindragostea doamnei vor fi seminte cu rodul pretios. îl astept.De ce am întrerupt firul povestirii mele cu o tristete grabita? în începutul acelade primavara, prietenul meu era fericit. Eu gândeam: daca pe el apropiereadoamnei l-a creat din nou, daruindu-i duh de barbat, ce se va petrece cu mine,cu fericirea pe care as întâlni-o eu în dragostea sufletului de fata?... Maîntrezaream mare, mare, crescut în bucurii.Si gândul asteptarii ma nelinistea si ma mângâia.XII. FURTUNA LA SCHITîn miez de vara, cu prietenul meu nou, am ajuns la schitul cu pestera. Am ajunspe ploaie, rece, aspra, rea. Coboram avântati Fietrele Albe si nu vorbeam, cinumai ne încordam madularele în mers lung.Am adormit în odaita cu peretii albi si o lumânarica de ceara galbena. Afara, înmunti, se dezlantuia furtuna. Am adormit cu duh aspru deasupra asternuturilornoastre. în odaita plutea mireasma florilor de smirdar uscat. Si era senin înochii nostri, si desfatare în truda noastra.Si furtuna crestea în munti, si se învalmasea cu noaptea, si fulgereleînalbastreau peretii, si auzeam ploaia, si auzeam izvoarele. Iar în visele noastrese tânguiau vedenii.Trasnete în brazi ne-au desteptat. Ferestruica tremura smerita în Ploaiarepede. Si vântul napastuia urlete de sihla, si izvoarele rabufneau chinuind camânate de isme. Si ghiceam în jurul nostru râs de munte. Si185parca padurile erau batrâni înviati. Si din scorburi se înserpuiau ghearei lungi,strivite pe sub pietre ca viermii. Si muntele, si scorburile, si batrânii, si apele seîndârjeau asupra schitului. Ne înspaimânta apro- J pierea pesterii. O banuiamfara sfârsituri, o banuiam întunecata si j umeda, tresarind sub picaturi.Prietenul meu era palid si înfrigurat, si la lumânarea galbena a citit rugaciuneaSfântului Ioan.Lumânarica pâlpâia umilita de vânturi. Vânturile purtau norii si purtau fulgereleîn pustietati.Cât a durat tacerea noastra?... Nici unul nu îndrazneam sa ridicam ochii catrecelalalt.Se însenina. Zaream stele stralucind. Noaptea îmblânzise muntii, care îsitânguiau acum înfrângerea. Izvorul blestema aceeasi ura salbatica, coborâtadin veacurile ghetei.Am deschis ferestruica fara sa rostesc un cuvânt. M-am asezat pe patul alb.Eram ostenit, si în suflet îmi lacramau aceleasi bucurii alaturi de aceeasigheara ce risipea întuneric.Asteptam. Prietenul meu a oftat, tresarind. A privit, apoi, pe fereastra, înnoapte. Sus, pe stânca din coasta schitului, un brad fulgerat astepta smeritzorii si mirarea calugarilor.*Dimineata, dupa ce am sorbit laptele în cesti de pamânt ars, am plecat maisus. Laudam amândoi seninul, florile si vântul care se potolise.Pe drum, am întâlnit un tânar palid, cu fruntea uimitor de larga, cu tâmpleboltite. Venise si el, ca noi, sa locuiasca la schit o saptamâna. Era student laMatematici si Filozofie, dar, suferind de piept, nu se prezentase la nici unexamen.Ne-am amintit furtuna si spaima. Studentul veghease toata noaptea înbisericuta, închinându-se. Nu se sfia marturisindu-se crestin.- Convertirea mea s-a împlinit în împrejurari stupide. Sufeream prea mult depiept si eram prea las ca sa nu ma tem de moarte. Nu aveam nici curajul sapier. Nu-mi ramasese decât pofta de viata. Si atunci, am încercat vindecareaprin Christian Science. Am crezut, ca sa ma vindec. Faptul s-a petrecut laGeneva, unde mi-am cheltuit ultimii bani. Plamânii se însanatoseau din luna înluna. Minunea, cu temei de magnetism animal, m-a dus la Noul testament, lateologia catolica, iar acum, în urma, la credinta ortodoxa...Prietenul meu se exaltase. Vorbea despre credinta simpla si mântuitoare, ce sepogoara prin har. Se împotrivea cartilor, teologiei, filozofiei religioase. Voiacrestinismul absolut, pur, credinta fara nici o rezerva în dogmele bisericii.186- Surprind o contradictie evidenta în afirmatiile d-tale, întrerupse studentul;pentru ca, credinta în Biserica, pe care o marturisesti, e mai mult decâtcredinta în Noul testament, pe care de asemenea o marturisesti. Asadar,trebuie sa primesti teologia si, deci, filozofia, o data ce ai primit Biserica,întemeiata nu numai pe Noul testament, ci si pe învataturile patristice siconciliare. Daca esti ortodox pur, nu poti dispretui filozofia si teologia, desidatele prime ale crestinismului nu se pot nici cunoaste, nici repeta printr-unproces rational, ci numai printr-o experienta...Banuiam o discutie interesanta, dar deplasata. Urcam o coasta aspra, sub cerclar. înainte ca prietenul meu sa raspunda, aparându-se poate împotrivaînvinuirii de protestantism pe care o insinua studentul, am vorbit.- Eu nu cred în Dumnezeu. De altfel, gândesc ca nu întotdeauna crestinismulnecesita credinta. Crestinismul e o spiritualitate antimon-dena, menita sacalauzeasca evolutia omului catre Dumnezeu, prin rasturnarea valorilor lumestisi înscaunarea valorilor divine. Asa e?- Da. Crestinul moare si învie în Christos, prefacându-se din om un om de al luiDumnezeu. Iar cetatea omeneasca, o cetate a lui Dumnezeu.- Transfigurarea aceasta se face prin experienta mistica, iar nu prin dogma.- Iar experienta e credinta...- Nu. Aici e deosebirea si aici se iveste marea mea îndoiala. Eu nu cred, si totusiam avut o experienta religioasa, care mi-a pogorât în suflet viziuni de crestin,m-a transfigurat, m-a facut crestin...- Cred ca nu ai dreptate. Ceea ce numesti dumneata "experienta religioasa" afost siguranta mântuirii, adica siguranta harului, adica credinta.- Si totusi, eu nu cred în Dumnezeu.- O marturisesti aceasta acum, pentru ca te stapâneste ratiunea. D-ta singur aispus, însa, ca experienta e o transcendere a constiintei rationale. Ai crezutatunci, experimentând pe Christos. Acum, ti se pare absurda credinta pentru cao judeci. De fapt, daca recunosti o transfigurare a constiintei izvorâta dincreier, recunosti si credinta. Transfigurarea e o depasire ce nu se poate facedecât prin har.-Eu nu cred în har; marturisii.- Ti se pare ca nu crezi. Ti se pare ca viziunea omului ca egal de al \'uiDumnezeu, pe care o stapânesti, ai câstigat-o singur. Ea nu ti-a fost decâtdaruita.- Atunci, de ce nu mi se daruieste si o credinta statornica, cum are Prietenulmeu?187- O ai, dar te temi s-o recunosti...- Acum te înseli fundamental, dar nu starui. Voiesc sa-ti spun cum înteleg eucrestinismul.- Acesta-i protestantism. De ce e nevoie sa întelegi d-ta un crestinism nou?Exista unul singur, etern si infinit.- Un crestinism actualizat, care e mai mult decât un rit si o credinta, care eîndreptar, criteriu si valorificare.- Nu poate fi decât personal.- Adica eretic, întrerupse prietenul meu. în mine exista acelasi crestinism viu,fecund, creator de valori; si-l recunosc ortodox si ecumenic. Nu am nimicpersonal într-însul.- Acum gresesti si d-ta, vorbi studentul. Orice crestinism autentic e si personal,prin însusi faptul functionarii lui în viscere de spiritualitate proprie.- Domnilor, implorai eu; discutiile teologice sunt întotdeauna interesante. Eu asrecomanda chiar lectura teologiei dogmatice oricarui tânar; se întâlneste acoloo atât de pura si organizata spiritualitate, încât chiar cei care nu vor credeniciodata, care vor studia filozofia sau matematica, pot profita din contactul cuforme si functiuni de gândire complet purificata de gândirea planurilorinferioare, cu gândirea din istorie sau biologie...- Atunci, de ce ne întrerupi?- Pentru ca plecasem de la crestinismul meu. îti accept învinuirea d-tale deprotestantism, desi eu îl simt, prin austeritatea si sobrietatea lui, pur ortodox.Dar prefer sa fiu protestant si crestin decât ipocrit fiu al Bisericii. Pâna acum nupot cunoaste un crestinism viu decât personal.- Adica protestant. Fireste, e preferabil sa fii protestant decât budist saunecredincios. Dar d-ta întelegi consecintele credintei acesteia? Nu le caut înistorie; ti le amintesc în d-ta: nu esti crestin, tocmai pentru ca te socoti uncrestin pur. Religia d-tale e pragmatism si magie.- Te contrazici cu cele ce-mi spuneai adineauri.- Nu-ti cunosteam, înca, erezia.- Totusi, lasati-ma sa va spun în ce consta acest crestinism eretic.- Fii te rog scurt, ca sa-ti pot tine minte toate greselile.- Eu socotesc crestin orice erou al duhului. Orice suflet care vietuieste o viataeroica, e un suflet crestin.- Nu înteleg.- Am sa te lamuresc. Crestinul depaseste omenescul, fiziologic si social?- Desigur.- Eroul îl depaseste?- Depinde: ce întelegi prin "erou"?188- Cel care lupta cu sine ca sa concretizeze, sa vietuiasca si sa raspândeascaanumite valori spirituale ce depasesc cu mult spiritualitatea comuna. Cel careîntrece omenescul. Cel care renunta la viata celorlalti, ca sa vietuiasca ascetic,ca un sfânt, numai pentru ca si-a fagaduit siesi sa împlineasca acele câtevahotarâri.- Crestinul e astfel si un erou, dar nu oricare erou al duhului e un crestin.- îndoiala aceasta am avut-o si eu, gândindu-ma la ascetismul indian si larenuntarea budista. Si ei realizeaza o viata luminata de anumite valorispirituale, ce întrec spiritualitatea omenescului simplu. Dar eroismul meuvalorifica si actualizeaza premisele crestinismului.- Care sunt?- Primatul duhului, conducând la transubstantializare, prin Iisus.- Ai uitat esentialul: gratia.- Gratia e esentiala pentru teologi.- înca o greseala. Poti gasi gratia predominând în tot Noul testament.- Nu pot s-o cred.- Nu vrei s-o crezi; esti înca stapânit de pagânism. Eroismul d-tale e pagân, cutoate renuntarile pentru primatul spiritualitatii.- Nu poate fi pagân un eroism alcatuit din renuntari, din înfrânare, din exaltareaunei etice crestine. Dar discutia aceasta ne-ar duce prea departe. D-tale îtimultumesc ca m-ai ajutat sa aflu ceea ce vreau sa fiu: erou. Acum va întelegdeslusit. Vreau sa ma depasesc, sa ma depasesc prin experiente si suferinte,pâna ce nu voi mai fi om, ci erou. Vreau sa împlinesc o viata înspaimântatoare,vasta, aspra; sa nu se ridice nimeni pâna la mine, sa întrec pe toti cu faptelemele, toate având un tâlc nepatruns. Vreau sa realizez un eroism concret,crestin, iar nu unul de vorbe, de elanuri, de nostalgii. Iata de ce nu sunt pagân:vreau ca eroismul sa rasara din carnea si sângele meu, rastignite pentru onebunie a duhului. Vreau sa fiu nebun, asa cum a fost Dante si Don Quichotte.Vreau sa pogor vointa ideilor în viscere, sa vietuiesc în lume, asa cum altii semultumesc a vietui în nori. Sa nu ma înteleaga nimeni, dar eu sa fiu erou. Sapastrez ascunsa taina cea mare, însutindu-mi, prin tacere, eroismul...- E frumos, vorbi întristat studentul. Dar esti pagân autentic în eroismul d-tale,pe care îl vrei realizat numai prin vointa. Vointa omeneasca, atunci când nu easimilata, prin har, vointei divine, e prezumtie diavoleasca...- Si totusi, daca d-ta anulezi vointa personala în crestinism, te apro-Pii deLuther. De altfel, temelia experientei religioase, în genere, e vointa. Tecontrazici si d-ta.189- Eu nu anulez valoarea vointei, dar o cer iluminata de credinta. D-ta crezi înfortele d-tale, în duhul d-tale de tânar exaltat. N-ai sa izbutesti nici un act eroic.- Am sa izbutesc, pentru ca vreau.- Vorbesti copilarii. Daca Dumnezeu vrea sa te mântuiasca, aju-tându-te prinhar, ai sa ajungi erou.- Nu cred în Dumnezeu. Nu cred decât în Christos, cel dintâi si cel mai mareerou al crestinismului.- Cu atât mai rau. Dar gratia lui Dumnezeu e mare. Nu te felicita dupa izbânda;nu dumneata ai biruit, ci Dumnezeu. Te-a ajutat. Altfel, erai înfrânt.- Dar ispitele pe care le înfrâng, dar suferintele, dar lacrimile, nu sunt dovezi deexistenta vointei mele efective, personale?- Nu întelegi? E un simplu instrument divin.- Predestinare?- Nu; har nemijlocit si infinit.Ne-am asezat toti trei pe muchia muntelui, sub cer senin, înfasurati în vânt.Prietenul meu tacuse de mult.- Toate acestea sunt discutii desarte. Nu exista decât un singur lucru:credinta... Studentul întari.- Credinta te face fericit fara eforturi eroice.- Dar eu nu vreau sa fiu fericit. Nu cred în fericire, cum nu cred nici înDumnezeu; desi o doresc, cum doresc si pe Dumnezeu. Mi-e teama, chiar, defericire. Nu pot dormi linistit decât în primejdie, în nesiguranta, în durere, înplictiseala amara.- De ce vrei sa te chinui toata viata?- Pentru ca astfel pot ajunge erou.- O simpla experienta a credintei te-ar fi dus mai aproape de eroism decâttoata durerea unei vieti pagâne.- Asta nu o cred. Crestinul e optimist si senin.- Cu cât te vei apropia de solutia crestina, cu atât vei fi mai senin... Dar d-ta nuesti decât un simplu pagân torturat de neputinta convertirii. Mi-e mila desuferintele d-tale. Raspândesti atâta pagânism exasperat de propriile luielanuri, încât sunt ispitit acum, daca m-ai întreba: "Crezi în har?"... sa raspund:"Nu! îti marturisesc, ma îndoiesc de har nu pentru ca am discutat cu d-ta, cipentru ca am stat în tovarasia d-tale. Esti demoniac."- Vreau sa fiu Sf. Francisc.- O ironie finala?- Nu Dar vreau sa ajung cu orice chip erou, asadar, sfânt. Aceasta e pozitiadefinitiva. Poate am sa evoluez. Dar în întelesul de a190experimental eroismul, realizând cel putin un fapt eroic. Un Sf. Francisc faragratie.-Sa-ti ajute Dumnezeu. Daca nu voi fi înca în sanatoriu sau în pamânt, am sama bucur împreuna cu d-ta.- Desi bucuria va fi salutata cu lacrimi.- Iata eternul pagânism nostalgic. Prietenul meu rosti, ridicându-se:- Am sa ma rog pentru el, sa creada...Ne-am întors la schit. Am mângâiat toti trei bradul despicat de trasnet. Apoi,prietenul meu s-a dus în chilie. Am ramas cu studentul în matematici pe untrunchi. El gândea, luminat de un zâmbet.- Ceea ce e dureros e ca nici eu nu pot crede.- Eu stiu cât si cum sa cred. Dar nu cred, ci astept gratia. Noapte buna...N-am spus nimic prietenului meu. Când am intrat în chilie, s-a îmbujorat si aferit o pagina pe jumatate scrisa.- îi scriam ei... Mi-e atât de dor...Am ramas o saptamâna, citind Evangheliile si Apocalipsul. Eu aveam în sac uncaiet alb, menit unei povestiri pe care nu o puteam scrie. Lânga caiet, S.Francisc si Pascal.Dupa o saptamâna, prietenul meu s-a simtit coplesit de singuratate. Studentulcoborâse în Ardeal, la o ruda. Mi-a daruit un exemplar din Gracian, cu odedicatie trista. Si prietenul meu era tot mai trist si tot mai stapânit deamintirea doamnei. Intr-o dimineata, m-a sarutat si a plecat. L-am întovarasit obucata de drum, prin padure. Era atât de fericit ca are s-o vada...Când am ajuns pe platou, ne-am despartit. Eu ma întorceam spre schit, elcobora jos, catre oras. Era senin, cald, liniste. Ne-am amintit urcusul, pe ploaiesi întuneric, cu o saptamâna mai înainte.- De acum, fiecare cu drumul sau...Treceau zile aspre, dure, nemilostive în îndoieli. Vietuiam acea salbaticasinguratate pe care o doream din biblioteca mea. Nu vedeam decât pecalugari. Porneam în fiecare zi, singur, cu caietul alb pe creste, pe muchi, pecarari ce coboara în prapastii. Iubeam viespile care culeg mierea arbustilor.Iubeam pasarile pe care, de multe oi, mi se parea ca le patrund în glasurile lor.Iubeam muntii rai si padurile cu putregai Printre trunchiuri.Noptile, ma chinuiau întrebari. Aveam acelasi raspuns, si chinulma \'ndreptatea sa cred ca sunt pe drumul cel bun. Nu uitam niciodata caVfeau sa fiu erou.191Dar întrebarile erau multe si crude: "Ce am sa-i spun Nonorei?" "Sâ fug deprietene?" "Sa fug de Nîska?" "Daca am s-o îndragesc?" "Sa rup dragostea?""Sa ma mutilez?..."Au fost nopti când tulburarea ma umilea pâna la plâns. Criza crestea, crestea însinguratate. Ma simteam parasit de toti, uitat, agonizând într-un pustiu.Sufletul îmi era corMesit de marasm, de disperare muta, de sla-\' biciuni. Totulîmi poruncea sa ma întorc în oras, între oameni. As fi voit sa vad pe Niska, s-orog sa-mi fie prietena buna. As fi voit sa vorbesc, în jurul meu nu era nimeni.Rataceam, si Pascal mi se parea rece, si Sf. Francisc de neînteles.în fiecare dimineata îmi spuneam: "Astazi voi capata linistea cu care am venit".Adormeam cu vedenii de fericire umilindu-ma. Ispita cea mare era dragostea sifericirea prietenului meu. îmi spuneam: "Iata, prietenul meu e fericit. De ce sanu fiu si eu?" Si nu credeam în fericire, si o pofteam ca pe un fruct.De câte ori tristetea singuratatii aspre ma coplesea, îmi spuneam: "Are satreaca, are sa treaca...". Mi-era ciuda sa astept ceasul acela -care trebuia savina - cu neîncredere. Nu era începutul si icoana întregii mele vietisinguratatea aceasta disperata si chinuita?...Un amurg însângerând padurile m-a linistit în câteva clipe. Nu pot zugravi oliniste de singuratate. Era credinta si nadejde, si dragoste, si pornire spre jertfa,spre renuntare. Am gustat fericirea amaruie si calmanta a biruintei.în seara aceea, la lumânarea pe care o mai aprinsese o singura data prietenulmeu dupa furtuna, am deschis caietul neînceput si am scris pe cea dintâipagina:"...Eu îmi voi însemna aici crizele si solutiile mele. Un caiet pentru suflet, încare oamenii vor fi ispite, iar evenimentele, atitudini. Nu mai pot reconstituiexperientele care m-au bântuit în aceste zece zile, dupa plecarea prietenuluimeu. Dar, depasita fiind criza, eu ma simt mai puternic, mai voios, maiîncrezator. De acum stiu: cu cât mai mult voi fi coplesit de tristete si deneliniste, cu atât trebuie sa ma bucur mai mult. Izbânda va aduce o limpeziredureros de senina, si-mi va mânia fortele.Asadar, nu trebuie sa evit primejdiile: sentimentale sau cerebrale. Sunt dator,ca sa realizez eroismul, sa înfrunt ispite mari, vaste. Ca sa ma împlinesc pedrumul daruit mie, si împartasit numai studentului si prietenului meu, trebuiesa renunt la fericire. Renuntarea o voi înfaptui dupa coborârea în lume.Renuntarea nu înseamna schivnicie. Ascetismul va fi pur etic. Nu voi renunta laun lucru decât atunci când el îmi primejduieste drumul catre eroism. Asadar,nu renuntare definitiva, ci renuntare cautata.192Voi fi prieten cu Niska. Iar daca primejdia va ajunge temuta, daca ina voiîndragosti, sunt dator sa-mi aprind dragostea pâna ce ma va stapâni complet.Atunci, voi renunta la Niska sau la oricare alta dragoste. î-am pomenit numele,pentru ca de ea ma simt ispitit mai mult. Sunt sincer; nu mi-e teama deprimejdie.Singura grija: eroismul. Aceasta nu trebuie s-o afle nimeni. Voi vie-;ui aceeasiviata. Daca anumite renuntari pot parea nebunesti, cu atât aiai bine. Numai unnebun supravietuieste mediocritatii.In ceasurile mari, sa nu fiu trist, ci semn. Accept nostalgia numai în ::nintiri. înfapte, -aceeasi dârzenie si încredere virila. Faptul trebuie supus eroului. Viatatoata trebuie sa se frânga sub nebunia Iui..."XIII. PLECAREAm coborât senin.Orasul se pârguia sub cer de flacari. Strazile, în amiaza, se înalbeau pustii.Oamenii se strecurau pe sub ziduri, adulmecând umbra. în mansarda mea,soarele navalise îngalbenind albul cartilor.Am plecat iar, catre sâtui cu vile în sân de mare. Acolo, rasaritul orbeste zareaapelor: amiaza sticleste ca o bolta deasupra trupurilor foaie pe nisipînfierbântat; amurgul sângera pe dealuri de argila; seara se iveste o data culuna, adusa din pustietati sarate; noaptea se limpezeste albastra, înalta.în gara am întâlnit pe Marcu, întovarasit de un tânar brun si de o du-ciuie. Nu-lmai vazusem din iarna. Ne-am îmbratisat, printre perechi grabite, printrehamali. Mi-a prezentat noii lui prieteni: duduia, cu un nume evreiesc complicat,studenta ia Stiinte naturale; tânarul, medicinist si antisemit. Râdea, si as ficrezut ca glumeste, daca nu as fi zarit zvastica de argint la cheotoareaprietenului sau. Nu mi-a iasat timp de narari si iscodiri. Trebuia sa ne gasimlocuri, într-un compartiment nu prea aglomerat, ca sa putem calatori si discutaîn tihna.Am aflat un culoar gol si ne-am multumit sa ramânem rezemati deŚ cstre. Marcu si tovarasii lui se duceau la Constanta. El va ramâneîn septembrie si va pleca, apoi, la Marsilia, pe mare. în Marsilia,Plantele iui are rude. Se va odihni si va pleca la Paris, sase-sapte ani,Pentru Medicina.Mi-a povestit cum a trecut bacalaureatul în vara.\' L-a îndârjit prima cadere.Pierdea un an; nu avea nici timpul sa-si faca ostirea. A început193sa creada ca e persecutat, ca a fost respins din pricina antisemitismuluicomisiei. Atunci, a început sa învete. Opt luni, a învatat ceas cu ceas, asa cumînvatam amândoi cu un an mai înainte, în Biblioteca Fundatiei. Ne-am amintitamândoi iarna si primavara petrecuta alaturi de carti mari, cu legaturi sure. Miamamintit atâtea amanunte, cu un prieten care se despartea...L-am întrebat de ce n-a venit sa ma vada. Când l-am cautat pe acasa, vecinam-a vestit ca se mutase, fara sa lase noua adresa.- Mi-a spus Radu ca te-ai facut antisemit, ca primesti la tine un cerc studentesccrestin, ca pregatiti manifeste si conspiratii...Râdeam, râdeam.- Fireste ca Radu nu ti-a spus nimic din toate acestea... La mine în mansarda afost doua luni, e drept, sediul cercului. Multi studenti erau antisemiti... Dar pemine ma stii: nu am fost niciodata antisemit.- Foarte rau, ma întrerupse studentul cu zvastica. Prietenului meu Marcu i-ammarturisit de multe ori: un student român luminat, care nu e antisemit, e lassau nebun. Un student luminai, trebuie sa fie nationalist...- Absurd, zâmbi Marcu. Un student luminat trebuie sa fie cetatean al viitorului:comunist. Daca nu vom anula noi atât superstitiile nationalismului, alegranitelor, ale neghioabelor teorii etnice, atunci, cine sa le anuleze?- Tu esti semit si pozeur. Anularea de care îmi vorbesti nu te împiedica sa fii unfanatic al iudaismului.- Noi trebuie sa ne lasam legea cea din urma, pentru ca nu avem nimic altcevaîn afara de lege.- Exagerezi; aveti mult mai multe însusiri. De altfel, ceea ce m-a îndemnat sa-tifiu cel mai bun prieten a fost tocmai iudaismul tau intens si sincer, alaturi deun internationalism banal si nesincer.- Internationalismul nu poate fi realizat decât prin iudaism.- Domnilor, le marturisii, discutia ma stânjeneste. Marcu mi-e bun prieten; sapoi,se mai afla aici o duduie...- Duduia nu se supara, pentru ca e logodnica mea, zâmbi studentul cu zvastica.Râdeau toti trei de uimirea mea.- Nu-ti vine sa crezi? ma întreba Marcu. Aceasta domnisoara renegata...- Pardon, asimilata, preciza râzând duduia.- Când te asimilezi unui popor necivilizat, e o renegare.- Poporul e tânar, vorbi iarasi medicinistul. S-apoi, fata straina se afla pepamântul sau. Acum doua mii de ani ar fi fost roaba: acum, e sotie si stapâna,câteodata...194- Aceasta e înca o sclava a crestinismului, socotii ei.- Din pacate...- Nu vorbi asa, îl întrerupse Marcu. Prietenul meu e un crestin autentic...- Domnul nu poate fi crestin. Din cele ce scrie, îl banuiesc pagân, chinuit întreApollon si Dionysos.- Te rog sa amintesti si pe Iisus.- Daca vrei... Dar eu te socotesc suficient de evoluat cerebraliceste ca sa maipastrezi o mentalitate primitiva. Crestinismul e religiozitate, adica politeismcondensat, adica animism, fetisism, magie, salbaticie.- O mie de greseli într-o singura fraza, ma suparai eu. Mai întâi, monoteismul nafost niciodata un politeism condensat, ci exaltarea suprematiei zeului Ceruluidusa pâna la anularea, la disparitia celorlalti. Un singur zeu, deci, ajungeDumnezeu; iar nu o suta de zei redusi la o singura sinteza, cum spune scoalamitologica. A doua greseala e atât de covârsitoare, încât te coboara în ochiimei la nivelul oricarui medicinist mediocru si îngâmfat, incult si obraznic...- Oh! ce de complimente!... se minuna, iritata, duduia.- ...Pentru ca numai un astfel de medicinist poate confunda experienta crestinacu originile religiozitatii. D-ta nu vezi ce înspaimântatoare absurditate afirmi?Daca inversezi astfel fazele evolutiei, nu întelegi ca eu pot sa-ti raspund:Einstein e un salbatic?- Sa auzim, sa auzim! se bucura Marcu.- Pentru ca si eu am dreptul sa ma cobor, ca d-ta, de la geometria în spatiu lageometria plana, apoi la greci si la egipteni, si la chaldeeni, apoi la liniile trasede salbatici pe peretii pesterilor. Daca teoria einstei-niana îsi are obârsia îngeometria cu trei dimensiuni, iar aceasta în liniile pesterilor...- Liniile salbaticilor nu erau stiinta...- Tocmai de aceasta te învinuiesc si eu: magia, fetisismul, polite-ismul nucontin o religiozitate autentica, ci numai o serie de fenomene sufletesti care nuau nimic comun cu experienta crestina. Identitatea d-tale între crestinism siprimitivism e de-a dreptul absurda. Concluzia: crestinismul nu exclude nicistiinta, nici filozofia, nici civilizatia...- Poate sa ai dreptate... în orice caz, d-ta nu poti fi crestin... Datoria d-tale e safii antisemit...- Stupid. Nu pot deveni partasul unei solutii atât timp cât n-am studiatproblema.- Cine te împiedica s-o studiezi?- Antisemitii. D-ta crezi ca mai pot fi obiectiv când se sparg geamuri, când sebat colegi evrei, când se închid colegi crestini, când nu mai sunt cantine,camine?...195Cu atât mai mult trebuie sa iei o atitudine. Expectativa e o lasitat- Bine spus, zâmbi Marcu. Te-am admirat întotdeauna pentru litica fortei,singura care da rezultate. Nu mai sunt socialist, pentru erau prea multe teorii siprea putin curaj. La Paris, voi organiza nu îr truniri împotriva României, ciatentate împotriva guvernului. Pentru fie care deputat ucis. beau o sticla desampanie!..,Marcule. îl rugai eu, ma iriti inutil. M-am ferit întotdeauna sa i cut cu tineproblema aceasta...- Nu ai curaj sa te angajezi pe o pozitie, insinua studentul.- Am mult mai mult curaj decât ai banui. Am curajul sa astept.j^H toria mea esa-mi echilibrez si sa-mi luminee constiinta.Tara poate sa piara...- Te înseli; tara nu piere, pentru ca cinci studenti evita problj^H evreiasca,preferând sa se afle mai întâi pe sine, sa-si creeze criteraH valori...7 un exemplu de dezordine. Daca as fi dictator, te-as împusca. J^H pasa tariide constiinta d-tale?ncordari si depasi^^M clerul tarii.. . n&aste S esti student îa Filozofie...Vorbesti de "sisti ia Medicina. Tevcontrazici ia st etnic: sânge, pie;sa abata discu I naivi si sentime rea muitzeitatea medicinei, fara sa împ clegi tu prin libertatea medicini•omnu \'mi place lelaL- Din nefericire :;-au schimbat, li int- Oh.!... si o înteleg gresita.- Cei de la Litere împrumut\' mentalitatea si cunostintele.\r fi interesant de stiut ce dori Marcul- E interesant integral, ironiza medicinistul. Poate domnul cred în dragoste?..,- Desi indiscretia e stânjenitoare, nu ma supar. Dar nici n â pot raspunde.- Fireste, noi nu întelegem, râse duduia.,.- N-am spus chiar asa. Dar d-stra confundati impulsul sexual sau colajul, sauacea "sympathie amoureuse" cu dragostea. Nici nu încerc sa intru în amanunteasupra treptelor acestei dragoste autentice.- Ar fi interesant, zâmbi duduia.196- Ar fi interesant pentru mine, cu toata gafa pe care constient o fac, fiu motivullegaturii d-voastra, vorbii eu. Toti trei rosira. Duduia j pe fereastra. Studentulîncerca sa glumeasca.- Poate crezi ca ne iubim?- Eu nu cred nimic; astept lamuriri de la d-stra, daca voiti sa mi le estainuiti.fireste.Vorbi Marcu.Ei sunt studenti de ai viitorului: pregatesc o casnicie întemeiata pe ;nunitateainteselor, pagubelor si câstigurilor. - Nu e chiar asa, se împotrivi duduia. Dar eustudiez biologia, e] Suntemibarte buni prieteni... Ne întelegem...! an singur lucra: ea nu crede nici în nationalism, nici în Śatkmalism...- Eu cred în stiinta si în tine... Tresarii. Spuneau ca nu se iubesc.r-amana cu o declaratie sentimentala, dar o suport ca o ceptie.Dupa cu s-aii coborât la o statie si au cumparat fructe, logodnicii aunas aiaturi, la o fereastra deschisa, soptind. Eu am vorbit cu Marcupre anii petrecuti în liceu, despre viitorui lui, despre viitorul meu. Elramâne pentru totdeauna la Paris. Ma întrista gândul despartiriiive.dfc un prieten. Pentru mine, Marcu însemna tot ce vietuisemi dur, mai vini, mai sumbru in adolescenta. Mareu îmi amintea deHtiile si infrânanie, si iectunie, si maturizarile mele dureros de preilungul experientelor cautate si exaltate. Acum, pleca. CineIaca ne vom mai întâlni în acesti cinci ani, cât timp Marcu nu searce m tara?...Priveam amândoi, zâmbind, câmpurile sub soare. Apoi am tacut; el^ndunle lui, eu cu ale mele. Poate îsi marturisea: "Omul acesta îmi.urând, un strain"". Eu ma întristam. "Cu Marcu ma înteleg tot mai1 an, ei cu medicina si cartile anarhiste, eu cu viata mea launtrica. Eu; cred uscat, simplist, spiter. el ma socoteste mistic, istoric, halucinat.;re din noi are dreptate?"....Numai eu. raspundeam. Marcu a evitat, epicureu înnascut, rafuie-Wespirituale, pasii pe drumuri neumblate, curajul absurditatilor, nebuniacontradictiilor, a experientelor ucigatoare Dreptatea trebuie sa fie a wea,pentru ca eu am suferit mai mult. Seninatatea mea e amara, dar e tfectiva. Alui a mincinoasa si presarata cu îndoieli care niciodata n-au aJuns intense sidefinitive. Marcu e un prieten care pleaca. Eu, un tânar care asteapta, înca,înfruntându-se."197Gândeam si nu-i spuneam nimic. Trenul despica sesuri cu flacari albe. Zareamgari, oameni plecati sub povara verii, fântâni la rascruci de drumuri, careadulmecând orizonturi. "Iata, aceasta e tara mea", gân-deam. Si Marcu privea,privea. Poate îl înduiosa despartirea de tara în care i s-au nascut si iubitparintii, în care a copilarit, pe strada cu soare mult, în orasul cu fabrici. Poateîsi amintea liceul, si prietenii lui, si studentele de la biblioteca, si toaterenuntarile îndurate, si nostalgia sfârsiturilor de petreceri, si noptile de Purim,cu mine alaturi, colindând vecinii în dominouri negre... Si idila înabusitaplapând... Si moartea bunicii lui, Estera...Am tacut amândoi, pâna aproape de seara. Marcu a zâmbit si a început sa-miistoriseasca viata pe care o va vietui la Paris. Apoi, catre perechea ce soptea lafereastra:- Cred ca amândoi sunt nebuni. El spune ca e antisemit, ea se lauda cu stiinta.De fapt, se iubesc. Si nici unul, nici altul nu vor sa renunte la minciuna. Poateca, între ei, si-au marturisit. Sunt îndragostiti ca doi adolescenti sentimentali...Zâmbea rautacios.- Tu ai sa iubesti?- N-am sa fug de ea, marturisii. Dar gândul meu de dupa iubiren-am sa ti-1 spun.- De când te-ai convertit?- Nu ne-am vazut de mult...- Desi în liceu pareai vesnic îndragostit... Ai cazut si tu... mediocru...mediocru...- Daca iubirea lui Dante si a lui Don Quichotte e cadere, atunci amcazut...- Nu te înteleg... S-apoi, ma plictisesti cu aceeasi literatura a ta...- Desi nu e literatura...Marcu dadu din umeri, zâmbind ostenit. Am tacut iar; el citindjurnale, eu asteptând noaptea.în gara, ne-am îmbratisat. Pe mine ma ispiteau lacrimi.- Marcule, parca ai pleca pentru totdeauna... De abia ma stapânesc...- Sunt magulit... Dar mai ramân în Constanta trei saptamâni... Dacavrei, viziteaza-ma.- Nu, e mai bine sa ne despartim acum.Am strâns mâna logodnicilor, care ma priveau fericiti. Când s-a apropiattrasura, Marcu m-a chemat.- Nu uita sa-mi scrii; am sa-ti trimit adresa. Scrie-mi despre Robert, despreRadu, Dinu, Fanica... Scrie-mi despre ai nostri... si profesori-despre toti...r98I-am fagaduit. "El are sa-si poarte tara acolo, în Franta, din scrisorile mele",gândeam. Si prieteni vechi, si colegi din liceu, si fete de profesori maîmpresurau în noapte. Iar în sufletul meu stapâneau tristeti de adolescentapustie.XIV. SFÂRSIT DE VACANTADin cerdacul vilei îmi odihneam ochii pe mare. Ma surprindeam tot mai des cuochii pe mare si cu foile cartii rasfoite de vânt. In cele dintâi zile n-am voit sacaut pe nimeni, la restaurant, în parc, la cazinou. Si banuiam ca sunt cunoscutiîn satul cu vile rasfirate; Bibi îmi spusese ca o va întovarasi, cu Andrei, pâna înseptembrie. Ma îmbujoram de câte ori gândeam ca voi întâlni pe Niska. îmiporunceam sa citesc; si iarasi, diminetile, îmi porunceam sa cobor pe plaja, s-ocaut printre trupurile sub soare. Trebuia sa înfrunt primejdia, spuneam. DarNiska nu era o primejdie. Eu o voiam prietena; nu întotdeauna izbuteam sa-miascund tristetea amara a biruintelor. îmi spuneam ca o prietena înzestrata cusuflet înalt va alina asprimea sufletului meu.Porneam aproape de amurg, singur, pe cararea ce duce printre stânci. Gazdama socotea un mizantrop precoce. Eu voiam, numai, sa pogor în mine vrajatainica a soarelui ce apune. Descoperisem de mult ritul; soarele ce se stingemi-era îndemn, regenerare, bici. Ma întorceam seara, o data cu stelele.Mâneam cele ce-mi dadea gazda, bucuroasa ca platesc cât îmi cere si nu maplâng de nimic. Plecam iarasi, noaptea. De la cazinou se furisau, printre vile,melodii cu ispite. Le ghiceam întovarasite de lumini, de zgomote, de miresme.De ce ramâneam singur?...îndragisem un colt cu stânci pravalite în mare. Apa se linistea sub luna. Piatraera rece si cerul înalt. Asteptam acolo vântul. Ma întorceam acasa tremurând,cu gulerul de la haina ridicat. Aprindeam lumânarea alba si citeam, în fiecarenoapte, singura pagina pe care o scrisesem în Jurnal. Adormeam cu viziuniciudate: oceane, ostroave, deserturi, orase cu turnuri, rasarituri, arsite, înainteasi înapoia mea. Rataceam singur, cu fruntea în vânt. Dupa o saptamâna, amcoborât, seara, pe plaja. Zaream Perechi putine. Batea vânt dinspre mare. Miamîncheiat haina si am Pasit în sus, spre stâncile mele. Ma grabeam, fara saînteleg pricina grabei. M-am întâlnit cu un tânar, în pantaloni albi, eleganti. Nuîntelegeam de ce ma priveste banuitor, suspectându-ma. Tânarul alerga înaPoia-mi."Poate m-a recunoscut", gândii eu. M-am întors, asteptându-l. A frecutpe lânga mine; m-a privit; un strain, grabindu-se pentru întâlnire.199Am pasit tot mai încet. îmi zaream stâncile, negre în albul arg al apei. Magândeam: "Nu mai am nici un rost la stânci, acum, plictisesc o pereche"...Voiam sa ma întorc. Dar paseam înainte.Tânarul cu pantaloni albi se oprise, jumatate în umbra. L-am z o tovarasa. Mamîntristat. Am trecut prin fata tor fara sa-i prive ochiul s-a împotrivit, s-aîntors.-Niska!...Eram palid, palid. Mi se parea ca ma cobor dintr-un pat de istovit; ca nu maiaveam nici un rost, ca viata era vana si hotarârile copilarii.Niska a alergat, mi-a strâns mâna, a vorbit, a râs, mi-a spus pr m-a prezentat.- Pauli cel mai bun prieten al meu...Eu am rosit; minciuna ma desfata si ma alina, în noapte. Niska eraentuziasmata de capriciul soartei.- Daca ai sa continui Romanul adolescentului miop sa nu pe întâlnirea noastra.E stupid romanesca si nu te-ar crede nimeni... irnr-c noapte, pe malul marii,alaturi de un domn în alb... Cine stie ce a: cititorii Bibi are sa fie fericita; te-amasteptat din iulie; disperasAm mintit, spunând ca sosisem numai de o zi. Am întrebat-o c ramâne.- Cât va vrea logodnicul meu...Am zâmbit, în goi, în mine. Apoi, am prins curaj, am felicitat-o. sarutat mânagalant.- Pentru un asemenea eveniment...- Iti pare atât de bine ca m-am logodit?- Fireste; câstig ramasagul dupâ câteva luni... Niska tresari. Paul se plictisea,iritat.- Niska, despre ce ramasag este vorba?Ma pregateam sa-l lamuresc; eram îndemnat sa-i ? INiskai. Dar m-am oprit.- Prietenul meu e un pesimist. Dai are sa-Râdea.Taceam.- De altfel, ramasagul nu l-ai câstigat. Logodna va dura dr Taceam, zâmbind.De ce se întristase Niska?... începu sa-mibeasca de Bibi, de Andrei.- Bibi sta la mine, Andrei la o ruda... S-au înnegrit de soare... sa-i mai recunosti.Tu nu te-ai schimbat...îmi spunea tu. Paul se enerva.- Si dumneata, cu ce gând?200- Am venit sa ma odihnesc, doua saptamâni. Ma întorc apoi, pentru examene...- Paule, stam si noi doua saptamâni!- Imposibil, chirie...- Ce nesuferit!...Ne întorceam toti trei pe nisipul rece, în noapte. Eu ma înveselisem pâna iasarja. Capatasem o verva care ma nelinistea. ,,Poate pentru ca n-am vorbit osaptamâna", gândeam.- Domnul Paul are sa-mi poarte pica. I-am întrerupt, poate, de raua cu efecte deluna...- Declaratia mi-a facut-o, dar prost.- Asteptam revansa.- închipuieste-ti, m-a cunoscut la un bal, aici, si-a raspândit zvonul ca seîmpusca daca îl refuz...- Exagerezi, protesta domnul Paul.- în orice caz, de acum pot sa-ti cer impresii personale asupra dragostei.Niska zâmbi, mirata.- Mie?...- E discreta; lamuri Paul.Ma îmbujorasem. I-am mintit, spunând ca ma doboara somnul. Am alergatpâna acasa, fluierând. Am adormit spre dimineata, dupa ce citisem de cinci orisingura pagina din Jurnal. Am adaugat: .,Niska s-a logodit cu un anume Paul,insipid si frumos. Nu-l iubeste. Cu atât mai rau pentru Niska. A acceptatrugamintile tânarului din lasitate. E tot atât de mediocra, ca si oricare altasentimentala. Niska va urma perfect dramul prezis de mine: sinuciderespintuala prin casatorie, slabiciune sl provincie."Nu spusesem Niskai vila ia care locuiesc. Câteva zile, am privii nv>ea dincerdac si am scris povestiri. Doream s-o revad, doream sa • :>> "esc cu Bibi,sa-i cer amanunte asupra lui Paul-dar asteptam sa fiu Pe deplin lini?!Noptile, r n pe câmp, printre capite cu umbre tulburi. Ma culcam între gpopi, cuochii în cer dobrogean. Noaptea si singuratatea ""\' descopereau în suflet puterinebanuite si elanuri, si porniri Le cule-Beam pe toate si le ascundeam în mine:"Cândva, voi avea nevoie..."Pe Bibi am întâlnit-o într-o dimineata, în gradina restaurantului. %epta peAndrei. Era neagra, frumoasa si fericita. Mi-a spus ca Niska s~a suparat multpe mine. Mi-a batut inima.- De ce, Bibi?201- Pentru ca ai disparut fara sa-i ceri adresa; pentru ca ai pomenit logodnicului eide ramasagul acela absurd...- Bibi, eu cred în cele ce spun. Paul e un imbecil... Niska n-are sa fie fericita...- Vorbesti ca un elev de liceu... Mai au doi ani; timp destul sa secunoasca.- Bibi, fecioria logodnei nu se pierde decât o singura data.- Sa ma supar?- Eu vorbesc deschis. Nu înteleg ce a hotarât-o pe Niska...- El.. O plictisea cu declaratiile, cu amenintarile... De altfel, nu e un baiat rau. îsiia, la anul, licenta... Va fi profesor de matematici pâna ce va sfârsi Niska... Apoi,vor pleca amândoi la Paris.-Mediocru...- Tu judeci altfel, ca un romancier, ca un filozof.- Abuzezi, Bibi...- Asa e. Tu vrei ca toti sa-ti semene.- Gresesti. Eu vreau ca viata Niskai sa semene Niskai. Ea voia altceva. Paul e oconfirmare a prezicerii mele din noaptea Floriilor. Ca prezicator ma bucur, darca prieten...A venit si Andrei: mai negru, mai spatos, mai bine dipus. S-a aratat fericit deîntâlnire.- Pentru ca te-am gasit, vei mânca cu noi.Paul si Niska plecasera la Constanta, cu o barca automobil.- Primul voiaj împreuna.- înaltator, socotii eu.- Riscant, crezu Bibi.- Si scump, încheie Andrei.De atunci, ne întâlneam în fiecare zi. Niska era tot mai prietenoasa, si tot maiadânc îi patrundeam în suflet. Paul se plictisea si încerca sa ma evite cusiretlicuri stupide. într-o seara, Niska mi-a soptit:- Mâine, înainte de baie, viu sa te iau de la vila. Nu vreau sa stie siPaul.Am acceptat multumind; cu bucurii în suflet, nebanuite Niskai. A venitdimineata. Am iesit amândoi pe câmp, vorbind. Pe mine ma ostenea un gând:"Daca as minti pe Niska, insinuindu-i ca o iubesc?..." Am primit poruncagândului, ca o usurare. Printre snopi în capite, coboram catre ape.- Niska, trebuie sa te resemnezi sa nu cunosti niciodata Japonia...- Tu ai s-o cunosti? -Da...- îl iubesti, Niska?202Am râs amândoi, privindu-ne.- Eu n-am sa iubesc decât un om mare...- încearca sa-l ridici pe Paul.Nu credeam nici unul în aceasta depasire a mediocritatii logodnicului.- Niska, te contrazici de la o luna la alta... Nu-ti sunt un bun prieten ca-ti ?punaceasta, dar trebuie sa-ti spun... Nu te-ai gândit la nazuintele tale când aiacceptat pe Paul?- Nu stiu... nu stiu... Sa nu mai vorbim... Am sa ma gândesc doi ani. Apoi, îmitulbura linistea aici, cu tânguielile lui...- Niska, femeile mediocre faptuiesc întotdeauna fapte asupra carora nu mai potreveni, pentru ca n-au stiut sa-si stapâneasca o zi sau un ceas plictiseala situlburarea. Dar tu?- Nu stiu... nu stiu... Mi-a parut atât de rau când am aflat ca nu vrei sa-mi fiiprieten... Am ramas fara sprijin... Am slabit dintr-o data...- Cele ce-ti spuneam eu, Niska... Te duce mediul... Voi, femeile tinere, nu avetirezistente spirituale... Dupa întâia înfrângere, degringolada nu mai poate fisfârsita...Niska tacea, istovita. Am coborât încet cararea stâncoasa. Gândea, în fata apeinelinistite, ne-am asezat sa o privim.- Daca te ascult prea mult, ma convingi. Ceea ce vrei tu, eu am voitîntotdeauna, mai înainte... Daca nu te-as fi întâlnit, le-as fi uitat, si prezicereata s-ar fi realizat. Dar acum, n-are sa se împlineasca...- Daca te-ar auzi logodnicul...- Aminteste-ti un singur lucru: ca de acum trebuie sa-mi fii prieten...- Sunt fericit...- înainte sa încerci complimente... îmi fagaduiesti sa ma ajuti întotdeauna saramân eu însami?...- Desi enigmatic... fagaduiesc...Niska avu o licarire ciudata în ochi. Smulse inelul din deget si îl zvârli deasuprastâncilor. Am tresarit, covârsit de bucurii.- De acum, te-ai logodit cu marea...- De acum, trebuie sa ma primesti de doua ori pe saptamâna si sa-miîmprumuti carti...Am încercat sa glumesc.- Ceea ce înseamna ca trebuie sa lupt împotriva prezicerilor mele... Niska îmiapuca fericita bratul.- Am sa-i spun ca am pierdut inelul... ca acesta e un semn rau si ca, la urmaurmelor, logodna se poate socoti desfacuta... De altfel, daca încearca scene,plecam...Acasa, am scris în Jurnal: "Niska se contrazice. A rupt logodna; cu afât mai raupentru mine. Niska vrea sa se mântuie de mediocritate. Sunt203dator s-o ajut. Dar daca îi fauresc o arma împotriva-mi? Daca eu d din nou oNiska, creez, de fapt, primejdia eroismului meu? Totusi, |^H buie". Dupa-amiezicu arsita ravasita de vânt sarat, deasupra stâncilij^ pe cararea spinarii de dealdobrogean, cu Niska... Marea se linistea seara, si noi ne întorceam pe nisipulumed, curat, racorit de stele. AcejM doua saptamâni am fost tot timpulîmpreuna. Eu nu voiam sa gândesc la hotarârile Jurnalului, la examene, lapovestirile care trebuiau trans,: crise,. la cartile care trebuiau sfârsite. Cândajungeam, aproape de mifl zul noptii, singur, la vila, ma întrebam: "Mi-edraga?"... Si aflam ca nu mi-e draga. Mi-era prietena, si eu aveam nevoie deapropierea ei curo aveam nevoie de apropierea prietenului blond. Ma lega deNiska p; cu care o dezvaluiam siesi. Ea ar fi pierit, stinsa de mediocritate, %â.ajutorul meu, gândeam. îi lucram sufletul, asa cum lucram o pov-închipuita, pehârtia alba. îi ghiceam dorariLe; i le rascoleam, i ie ^^H nam, i le atâtam.Voiam acea Niska pe care o întrezarisem în d la manastire: mandra, libera,nelinistita, cautându-si un sens de m originalitate, risipind dispret si aceanelamurita-însusire de a Orgoliul viril, de a încorda creierul si sufletul catredepasiri, de a ^^ potentele pâna la dezlantuirea în opera. Eu voiam o astfel deNisj^^Hre suh dalta gândului, noi-.o stapânesc, cum îi încovoi capriciile, cum îi aprind nosta^^H ^us ca\'brazdasufletului ei imi astepta vointa ca pe ti^^H Ś Ś urmaream prefacerile, •bucuriile, torturile. GhicwH .. când se descoperea urând chipuri, carti si amintirif^H . i îndragite. Ma bucuram ca soarta mi-a trimis o prietena cni^^H iri. Mabucuram ca luminarea Niskaî se face firesc, fara autd^f gestie: fara afectareafatala duduilor sentimentaie. Eram aspru cu &*j^k cu mine însumi. Zi dupa zi, osileam sa-si paraseasca micii ei zei <Ł|^H favoritii lecturilor de pension, poetiiparfumati si eseistii abili.într-o seara cu pareri de furtuna, sus, pe creasta dealului, i-anv^^H mâniat deBrand. I-am insinuat dragostea pentru asprul duh maâoj Pastorului. I-amluminat pâna în ascunzisuri sufletul lui de nordi nuit, cu pretuiri care alunecamintilor celorlalti. Niska ma asculta, înfiorata de vânt, de marea tulburata, denoapte si de glasul meu rostind cuvinte dure, sub ochi încruntati. Am întrebat-ola ce se gândeste.- La Brand... Oare n-as îngheta lânga un suflet atât de îndârjit si auster?- Sufletul viril stapâneste tot atâtea însusiri de mângâiere ca si cel feminin. Si \- Poate ai sa crezi ca vorbesc copilarii, pentru ca se apropie furtuna... Dar euvreau sa fiu roaba unui Brand... M-as uita la el ca la unp.ezeu... Numai un asemenea barbat as primi ca stapân...- Niska, nu ai sa gasesti niciodata un astfel de stapân.De cem-a privit Niska si a zâmbit, si mi-a strâns bratul?...în Jurnal: "Niska ajunge primejdioasa. Se apropie tot mai mult deŚ arasa visata. Am înteles ca pofta ei de mare e autentica. Ma surprinddind: alaturi de ea, câte n-as face?... Uit ca rostul vietii mele e altul,ebunesc, mai întunecat, mai eroic. Stiu ca Niska asteapta sa o înc.Intr-o seara, privind amândoi marea, mi-a strâns bratul si mi-a\'.exaltata: li-ai spune jide!, as pleca cu tine oriunderea!...ť Ochii Niskai erau verzi, sprâncenele se plecasera, arcuite,; îi tremurau, zâmbea si lacrama. Trupul Niskai se înfrigura înserii. M-am,înspaimântat: eram ispitit s-o sarut, sa-i spun ca mi-ei, sa ratac. mi dupa ani pe tarmuri, între fluvii mari. M-amit, zâmbind. Primejdiile cresc. Cu atât mai bine pentru faptul meu. -ândean: , toate aceste înlesniri primejdiei nu sunt decâtJiska rnâ stâpânet: ura pe fata: raspândea zvonul ca Ś. - - ťse.Ś a-i iV. ,ne, care; ii stapâneam logodnica •nuh ca un amant. fâptuinu-o din vrerile carnii silui meii.. iul. Vla covârseau hucuriindâ-ma la tediocru profesor fie matematica,/uind o sotie frumoasa si bogata, care ;;â-l astepte acasa în sen coase, cu supasi mângâieri... Eu, creând pe Niska, încordând-o sa se nplineascâ, sa sedepaseasca, sa-si lumineze în fapt toate însusirile ei Ś ;e aleasa feminitate.Ultima seara am petrecut-o împreuna, toti trei, pe stâncile undene \'mâlniseram. Paul fuma afectând un sentimentalism voalat. Niska eratrista,- si era vesela. îmi spunea, zâmbind:- Stâncile acestea sunt un trecut pentru noi toti.- Asadar, nu trebuie sa ne mai intereseze.- Nu iubesti amintirile? insinua Paul.- Nu le las sa ma stapâneasca. E stupid sa pleci coplesit de aici. Pentru ca ampetrecut doua saptamâni care nu se mai pot întoarce...- Ai o sensibilitate barbara, zâmbi Paul. Eu cultiv amintirile, sentimentele,florile... desi sunt student în matematici...204205- Eu le accept sa ma îmbogateasca, dar nu le las sa ma surpe. Socotesc ca celcare stie sa se desfete în amintiri si poate, totusi, sa le înstru-neasca e unadevarat barbat.- Iata ceea ce n-am putut sa învat de la tine, se întrista Niska: sa nu ma lasrisipita de amintiri. Nu stiu cum sa scap de ele...- Gândeste-te ca nu mai sunt, ca nu se mai pot întoarce, ca tânguirea lor îtiîmpiedica viata si împiedica alte amintiri sa se adune în suflet...- Acestea sunt fraze, ma întrerupse Paul.- Au, într-adevar, pacatul de a parea fraze, celor care nu izbutesc sa patrundaadâncul fapturilor. Eu socotesc lupta cu amintirile unul din exercitiileindispensabile constiintei eroice. Cel care e ispitit de amintiri se dovedestesensibil. Cel care se înfrânge, senin, depaseste sensibilitatea de elita...- Poate e un erou, nu?- Fireste, un erou adaptat sensibilitatii si creierului contemporan... Cu mult maipretios si mai rar, cu cât e un erou fara glorie...- Si dumneata vrei sa ajungi...?- Toti suntem datori sa ajungem eroi... Eu m-am hotarât si matrudesc...Niska ne privi pe amândoi, înflacarata, privi marea, îsi scutura buclele siîncheie:-El are sa ajunga!...Am privit luceafarul ca sa nu-mi surprinda ochii. Am tacut toti, streini unul dupaaltul. Poate, Niska întelese durerea care o astepta în ceasul când prezicerea eiexaltata va trebui sa se împlineasca...Dimineata, asteptând ceasul plecarii, am scris în Jurnal: "Niska se contraziceiremediabil. Mi-a prezis un fapt care o va stingheri, cu entuziasm. Poate nu eînca lamurita: dar fericirea noastra e irealizabila; cineva trebuie sa piara;amândoi, împliniti launtric, nu se poate. Cum sa-i spun ca viseaza visuri inutilesi primejdioase? Pentru ca eu ma simt tot mai puternic, desi tot mai ispitit. Eunu voi fi înfrânt, niciodata. Scriu aceasta în dimineata de 2 septembrie, într-oodaita cu ferestre deschise catre mare, lasând în urma mea o vacanta cuispite, fara sa ma întristez."XV. TAINESaptamâni sfârsite în lecturi pentru examene, singur. Nu voiam sa întâlnesc penimeni si nu lasam pe nimeni sa ma vada. Munceam în mansarda, înfrigurat nude ceea ce îmi vor cere profesorii sa stiu, ci de câmpurile de întuneric pe carele descopeream înaintea si în jurul meu. Dupa fiecare pagina înteleasa, masurprindeam dorind alte pagini, alte carti, alte urcusuri. Cu cât întelegeam maimult, cu atât ma cuprindea disperarea. Taceam si munceam. "Toti cad biruitide largimea stiintei; toti se plâng de neputinta mintii în fata adevarului risipitprintre mii de carti si de tinuturi; toti sfârsesc tânguindu-si falimentulenciclopedismului. Mi-am fagaduit sa ajung un erou în etica; de ce sa nu ajungsi un erou în stiinta? De ce sa nu creez din mine o capodopera? De ce sa nu facdin viata mea spirituala oglinda veacului meu? Nu trebuie sa ma înspaimânt deesuarile înaintasilor; ei au lucrat patimas, dezorganizat, precipitat. O viataspirituala eroica, nu cu exaltari retorice, nu cu lecturi îndobitocitoare, ci cucalm, cu metoda, si cu disciplina. Am fost prea mult înrâurit de falimentuluniversalismului la Papini. Trebuie sa ma scutur de neîncredere. O data ce voirealiza asceza etica, de ce sa nu realizez si asceza eruditiei universale? Fireste,nu se poate stapâni tot; dar se pot culege si însusi toate esentele geniuluiomenesc. îmi vor trebui cinci, zece sau cincizeci de ani. Atunci îmi voi spune:m-am creat din nou, prin munca aspra, necunoscut de nimeni; mi-am depasitspeta, pentru ca în sufletul si creierul meu s-au adunat toate roadele munciiomenesti; din semintele lor pot rasari paduri, lanuri, gradini..."Lucram tot mai îndârjit. Nu primeam pe nimeni, nu doream pe nimeni. Madesteptam în zori si, pe lungi fâsii de hârtie, însemnam tot ce trebuia sacunosc; fâsiile ajungeau din zi în zi mai numeroase. Nu disperam. "Orice crizatrebuie solutionata prin munca. Nu rezista nici un obstacol muncii încruntate,nesfârsite, calme. Cei care au cazut, au fost slabi. Eu trebuie sa ajung la tinta.Fara urale, fara glorie, fara daruri, voi birui. Nebunia si moartea sunt gânduricare înspaimânta pe cei mediocri. Pe mine, nu!"îmi descoperisem lacune: matematicile, greaca, ebraica, slava, sanscrita. Miamîntocmit un program si, nestiut de nimeni, ascuns în orasul cu fabrici, mi-lîmplineam zi de zi. Am învatat geometria, dementele lui Euclid din versiuneaitaliana a lui Enriques. Ma înfiorau desfatari descifrând gândirea proaspata de-adreptul din izvor. Mi-am Muscat buzele, pentru ca nu întelegeam tratatul luiTheon din Smirna207asupra Numerelor în doctrina lui Platon. Am studiat doua zile si nopti Timeus;m-am întors la Theon dupa ce acoperisem cu însei câteva coli, în margineamanualului de istoria stiintelor antice, pe mi-l daruise Mieii. Ca sa înteleg si maibine, am citit pe Plutarc posiace, VIII, 2 si Creatia sufletului dupa Timeus) si amadânc dintâi parte din voluminosul Le scienze esatte nell \'antica Grecia GinoLoria. Seara trebuia sa-mi întrerup munca geometrica si sa ma apuc deebraica. Aveam o gramatica si un dictionar. Ochii îmi deasupra literelor groase,prafuite cu puncte. Munca mi-era greaj pe ca o împlineam singur, fara sa cerajutor. "Singurul mijloc de a nu fi învinuit ca plagiez pe Giovanni Papini e sa-îîntrec, biruind stiinta universala. Toti domnii care spun ca stiinta e imensagresesc; e imensa. pentru ca o studiaza câteva ceasuri pe zi, în pripa, saupentru ca o adâncesc comod. Stiinta, înainte de a fi adânca, trebuie sa fielarga..." îmi spuneam aceasta si munceam. îmi poruncisem atâtea reguli, de lacare nu ma abateam: sa nu studiez decât esentele, izvoarele: sa numarturisesc nimanui descoperirile mele; sa nu public decât gânduri straineexperientelor mele. pâna la maturizarea definitiva.Au trecut examenele. Prietenii ajunsesera obraznici: nu voiau sa ma lasesingur. Dupa cea dintâi vizita a Niskai. ochii îmi fugeau pe textul ebraic, uitândîntelesul semnelor; confundam pe maqquei\'cu pase/:, confundam accentulSegolta cu Telisa qetanna. Verbele atât de lesnicioase mi se pareau inutil dememorizat, mai ales formele Hifil si Himaei Dupa un ceas de tulburare, simtiiun gol sub tâmple si apoi senzatia ca sunt un strain. Am uitat tot ce s-a,petrecut în seara aceea. Dimineata m-am desteptat senin. "N-a fost oboseala.Eu nu pot fi obosit. Lapsusul m-a lovit dinprincina efortului, a miopiei si aliterelor". Am schimbat orele de ebraica pentru dimineata. Pâna atunci,dimineata studiam uri ceas sanscrita din manualul lui Fumi. Mi-au trebuiicâteva zile pâna ce am deprins cele opt soiuri de consonante. Desciframentuziasmat din Mahabharata: "Asidraya Naio nama Virasen asuto baliupapannn gu-nairistai..." ("Fu un puternic rege, cu numele Naio, fiu al luiVirasen...")Dupa zece zile, m-am convins ca nu pot învata doua limbi în acelasi timp,singur. Trebuia sa aleg. Nu aveam curajui sa ma de nici una. M-am despartitatunci de amândoua si am început pe cartea lui De Martmo. Am petrecut odupa-amiaza întreaga p] du-ma prin odaie, învatând alfabetul: elif, bey, pey,tey, sey, gi hey... Pe fâsii de hârtie ma exersam scriindu-k sub forma izolatainitiala, mediala si finala. Ochii ma usturau ca sa descifrez pe zad initiať de zadmedial. Am ramas un ceas la studiul lui Ghiaf, compus din doua semnecomplicate si dureros de memorizat. Noaptea, istovit, am rasfoi*tun,manualul si am descoperit ca mai trebuia sa învat vocalele si difton-gurile. Maudisperat cele patru izafet. Am închis cartea si am scris în Jurnal: "Ma lasdeocamdata de limbile orientale, multumindu-ma cu texte traduse. Nu e oînfrângere, ci o experienta. Sunt alte esente pe care trebuie sa le asimilez maiînainte. Reîncep limba greaca."Dimineata m-am desteptat cu madularele farâmate. Priveam toamna prinferestruica. "Daca nu ma scol acum, când îmi poruncesc, pierd toata încredereaadunata în patru saptamâni de munca si singuratate." Am tresarit, m-amcoborât din pat buimacit, m-am spalat si m-am asezat la masa. Nu erammultumit de fapta vointei mele. "De ce sunt obosit?" Mu ma mai simteamobosit. Apucam o carte de Simmel neînceputa. "De ce citesc Simmel si nureîncep greaca?" Am deschis gramatica greaca si caietul de cuvinte. învatam;si nu eram multumit. "De ce am dormit opt ceasuri, în loc de patru? De ce amlasat ebraica? De ce nu m-am lovit peste buze când m-am surprins privindtoamna? De ce las sa ma stapâneasca gândul ca voi fi si eu înfrânt ca Papini?De ce îmi îngadui voluptatea mângâierilor unei înfrângeri? Si de ce îmi pierdtimpul gândind toate acestea, acum?..."Degetele raschirate în par au smuls. Am reînceput sa plâng de furie. Marevedeam în adolescenta, chinuit de aceeasi lupta cu toamna, cu nostalgia, cuslabiciunile. N-am facut un pas mai înainte, daca sunt melancolic. îmi strigam:"Ajunge! Ajunge! Am sa înnebunesc!" Si iar gândul: "Acesta-i un motiv sa dormopt ceasuri si sa nu învat ebraica." Plângeam. "Plânsul e stupid si enervant. Numa duce la o solutie". îmi opream lacrimile, îmi racoream ochii. "N-am facutnici o fapta eroica, daca nu mai plâng". îmi odihneam privirile în toamna. Malinisteam. Eram trist, trist, disperat. "Totul trece, totul trece..."întelegeam ca mai trebuie sa lamuresc un amanunt indispensabil operei mele,realizarii vietii eroice; cât sa cer de la vointa. Mi-aminteam discutiile de la schit.Daca Dumnezeu nu vrea sa pogoare asupra-mi har? Gândul ma îndârjea. "Amsa ajung si fara Dumnezeu!" Lucram zi dupa zi, noapte dupa noapte.într-o seara am simtit cum ma stapâneste oboseala. Trupul întreg îmi era greusi-l simteam strain, si încheieturile ma dureau. Eram palid, cu ochii în cearcane,cu pleoapele iritate. Fruntea mi se parea stranie. Mâinile le priveam pe masa, sinu le recunosteam. M-a cuprins spaima. !-Daca am sa înnebunesc?" Am rânjit:"Acesta-i gând de ispita ca sa ma cobor din mansarda si sa dorm opt ceasuri".Simteam tot mai îndraz-neata tulburarea asupra creierului si sufletului. M-amsurprins tremurând. Apoi, dintr-o data, pierdui constiinta rostului meu într-omansarda Cu carti. "Cine sunt eu?" zâmbii. "începe surmenajul" mi-am raspuns.\'Surmenajul nu exista pentru mine". Cine a glasuit astfel? Nu-mi recunosteamvorba, nu lamuream întelesul cuvântului pentru. "Acum trebuie sa ma culc...totul trece". Gândul ma insinua. "A dormi înainte de ceasul statornicit eînfrângere. Oboseala si senzatia de pierdere a constiintei sunt ispite." Urmamdialogul celor din mine înspaimântat. 1Sunt obosit pentru ca accept gândul oboselii. Trebuie sa strig: "Nu existaoboseala! Striga!"Ma clatinam, cu bratele pe masa.- Nu exista oboseala!..."E stupid; cine a strigat?""Eu!""Cine sunt?...""Daca am înnebunit?...""De ce ma întreb?...""Ma culc...""Nu am vointa!... Ba am!..."Vârtejuri de frig îmi patrundeau prin urechi, îmi navaleau pe creier. Durerea nuo simtii decât o clipa; apoi, senzatia de sfârseala definitiva. Ma surprindeamîntrebându-ma: ce înseamna scaun?..."Roaga-te lui Dumnezeu...""Nu exista Dumnezeu...""Daca eu sunt dracul?""Hei! hei!... am sa-nnebunesc!...""Am sa ma culc!...""Daca ma culc, înseamna ca sunt bolnav...""Poate am înnebunit?...""Doamne! Doamne!...""Liniste! Liniste pe nervi!..."îmi porunceam, dar vointa nu-si mai gasea vehicul în carne. Eram tulburat. Magândeam la moarte, la nebunie. "Daca nu ma mai limpezesc niciodata? Dacaam sa ramân toata viata asa?" îmi smulsei parul de ciuda. Am început sa marog, în genunchi, cu palmele împreunate: "Doamne! Doamne! Doamne!"Nu puteam sa gândesc, nici sa simt cuvântul Doamne! II spuneam numai, golde continut. Un gând ma biciuie: "Nu pot sa ma rog pentru ca sunt diavolul!..."îmi venea st râd: "Dracul! Dracul!"Inconstient, am deschis Jurnalul: "Poate am sa-nnebunesc astazi, acum. Sunt obestie, sunt o bestie... Dumnezeu exista?..."Am adormit greu, dupa ce m-am înabusit cu o perna. în zori m-am desteptat.Totul pierise. Am recitit rândurile din Jurnal. Am adaugat: "0 simpla criza. Altadata, mai multa disciplina. Astazi voi dormi mai rrnJt! dar jos nu ma cobor.Dumnezeu exista sau poate nu exista. Eu exist!"XVI. REDACTIAProfesorul de logica era de acum si ziarist. L-am întâlnit în redactia cu fum detigara, cu canapele rupte, cu peretii învesmântati în afise colorate. Mi-afrunzarit manuscrisele cu ochi binevoitori.- Se publica... Vino mâine pe aici, sa vorbesti cu Traznea. "Traznea" erapamfletar si om temut. Cândva scrisese cuvinte buneasupra-mi. Aceasta ma încuraja. Am asteptat sa treaca ziua, cu nerabdare. Amurcat iar treptele redactiei. Pe biroul secretarului, un barbat tiganos, mobil, cupar si atitudini disperate, vorbea. Am ramas, rusinat, lânga usa. L-amrecunoscut pe "Traznea" dupa limbaj. Povestea o cearta cu un birjar. Birjarul fude la început înjurat; apoi, de câte ori mai pomenea de el, îl însotea cu oînjuratura noua. Spunea de cal; calul fu prilej de insinuari pornografice. Vorbide trasura, de strada si de ploaie. Le-a înjurat pe toate, altfel. Birjarul n-a vrutsa-i duca. A repetat în redactie tot ce a marturisit birjarului. Auzind ca birjarul îlînjura, s-a întors si l-a înjurat. Fireste, acesta a raspuns. De aici, priltj de cearta.A sfârsit prin a-l duce acasa, ud pâna la piele...A dat cu ochii de mine. Profesorul m-a prezentat.- Dumneata esti?... Te-am angajat în redactie... N-ai sa scrii decât ce ti-oplacea... Nici politica, nici reportagii...Eram stânjenit si nu stiam cum sa-i multumesc.- îti dau un sfat: nu lauda niciodata. înjura! Pe mine nu ma saluta respectuosdecât autorii dramatici pe care îi spurc în cronica...A început o noua anecdota. Si-a amintit ca n-a scris articolul de fond. Aîntrerupt anecdota, ca sa afle subiect.- Ceva sa las sânge...Rânjea, cu buze umede, cu dinti albi. Usierul i-a adus o scrisoare si vestea ca odoamna""doreste sa-l vada.- E frumoasa?- Nu, batrâna...- De ce ma întrebi? Nu stii ca nu sunt aici pentru nimeni pâna ce îmi scriuarticolul?Povestea din anecdota si citea din scrisoare. Nu stiu daca a sfârsit scrisoarea,anecdota n-a sfârsit-o. Gâsindu-si subiect, a plecat furtunos >n odaia vecina.Eu am ramas sa cunosc pe ceilalti: secretarul de zi, Śnalt, brun, cufundat încitirea corespondentelor din provincie. Nu sa-\'Uta, nu raspunde la întrebari, nuridica ochii din manuscrise. Pastreaza întotdeauna dreapta pe tocul patat cucerneala albastra. Sterge, adauga, lipeste fituici pe margini, suna servitorul,trimite la tipografie vraf de manuscrise, cere corecturi, trimite dupa articoluldirectorului, cearta pe reporteri, cere aspru articolele redactorilor, cere paharecu apa, face liniste si întreaba pe casier daca îi da avans din chenzina.Stateam într-un colt de canapea, stânjenit de activitatea febrila a redactiei.Alaturi, dactilografele la administratie. Aici, telefoane, usi trântite, sonerii,barbati multi, necunoscuti timizi. Am întrebat pe profesor daca intrarea mea înredactie nu mi-ar putea fi primejdioasa.- Gazetaria e fatala celor de vârsta dumitale... Dar aici n-ai sa faci gazetarie...Ci numai o experienta publicistica; ai sa te înveti sa scrii scurt, limpede si laporunca. Aceasta foloseste... Daca am sa vad ca-ti perverteste maturizarea site împiedica de la studii, am sa am grija sa te dau eu afara...Ajuns acasa, am scris pâna seara pagini pentru ziar. îmi fagaduiam sa publicarticole tot mai straine de cele ce se publica, de obicei, în ziare. Dar am sa maferesc sa dezvalui adevarurile mele interne. "Sunt adevaruri pentru ziar siadevaruri pentru carte", îmi spuneam.îmi aduceam articolele de doua ori pe saptamâna, seara. Atunci se adunau înredactie toti. Profesorul de logica asculta pe "Traznea" si fuma, râzând înecat,chinuit. Veneau amândoi directorii; unul cu tigaret de chihlimbar si cu un vrafde ziare germane; celalalt, cu monoclu, cu vesta alba si cu gesturi distante.Unul spunea "servus" si-si freca nervos unghiile, cu pleoape micsorate. Celalaltpasea demn, întindea mâna la oricine si zâmbea suspect.Ma îndragise un reporter scurt, gras si roscovan, care-mi spunea: "Piciule" sima batea pe umeri. Reporterul stia tot ce se petrece în oras si cunosteaîntreaga tara. Despre oricine s-ar fi vorbit, el putea sa serveasca amanunte.Stia toate planurile, toate gândurile, toate întâlnirile guvernamentalilor. Citisetoate scrisorile particulare schimbate între sefii sau reprezentantii opozitiei.Cunostea toate intrigile marilor budoare, toti amantii actritelor de la TeatrulNational, toate amantele directorilor celorlalte teatre; toate politele, totiprefectii, toti preotii, toate cafenelele literare. Am pomenit, într-o dimineata, unnume cu desavârsire necunoscut, de coleg autor al unui pamflet manuscris.Reporterul cunostea pamfletul. El stia si daca premiera saptamânii va aveasucces sau nu. Stia toate trenurile întârziate, precis ca un functionar de gara. îladmiram, sincer, larg, fara invidie. Ma gândeam ce interesant ar fi de studiatmemoria lui, vizuala si auditiva, si procesul de asociatieMaideosebisem, în multimea redactiei, pe un tânar elegant si ispto\' tor, careinaugurase o serie de "anchete politice" de succes. Venea aproape de prânz.- Manuscris?... se interesa secretarul.- Câte rânduri?- Douazeci si sase de cuvinte, douazeci corp obisnuit, un cliseu, doua subtitluri,un titlu pe doua rânduri...- Ce-a scris patronul?- "Revista", despre împrumutul extern...- "Traznea"?- Frustrarea fiscului.Reporterul se aseza la masa glumind, aprinzându-si tigari. A doua zi, îi citeam"ancheta"; afirma, tragea concluzii, insinua îndoieli, lansa sfidari, proclamacaderea guvernului în mai putin de o luna. îi admiram siguranta si nu madumiream cine îl informeaza atât de prompt si precis.- Ai nostri, sefule! Avem, si la Palat, si la Patriarhie, si la Camera, si la primministru,si la Capsa, si la Interne, si la Vama, si la Siguranta...Reporterul roscovan si plin aluneca adesea în controversa cu autorul"anchetelor politice":- Mon cher, o stiu de la ministru...- Exclus!... N-ai vazut cu cine am venit în masina?- Te-a indus în eroare...- Pardon! Persoana care mi-a spus...De obicei, intervine reporterul Parlamentului, un licentiat în drept, slab, ipocrit,caustic sub plecaciunea umila.- Omul matale, coane...Licentiatul a încercat, pe vremuri, critica literara. A avut succes, dar nu a avutbani. A intrat în gazetarie. De trei ani nu mai citeste aproape nimic. Ascultadezbateri parlamentare si le rezuma zilnic în treizeci de pagini. Ii tremuramâinile de câte ori are sedinta de noapte. Se culca, atunci, la tiei. Fumeazamult si tuseste. E vesnic bolnav de ficat. Vorbeste rar, veninos, si lauda cuamar pe autorii contemporani. Poate, e aproape neurastenizat. Si nu mai arecurajul sa se lase de gazetarie.- O gazeta e mult mai primejdioasa decât s-ar banui. îti apuca întâi un deget,apoi mâna, apoi trunchiul, apoi capul. Dintr-o polemica literara, ajungi într-opolemica de doctrina politica. Apoi, ataci Parlamentul. Din acea zi esti robulgazetariei.- Eu am patruzeci de ani, vorbi un reporter care fusese pe vremuri director degazeta, si m-am trezit ca n-am facut nimic. A trecut an dupa an, am scris zidupa zi, si ce-am ajuns?... M-am farâmitat, m-am risipit... Am amânatdoctoratul în Drept, am amânat licenta în Istorie... Acum, nu mai pot citi decâtgazete. Ma enerveaza orice carte, daca nu e roman Pornografic sau memoriipolitice. Mare mizerie!...- Nu insulta gazetaria, ca e sfânta, începu Traznea. Gazetarul se naste înfiecare dimineata, e inepuizabil si inedit, traieste in medias res;e inima si creierul tarii... Toti oamenii mari ai nostri au fost gazetari...!Gazetarul e un erou.- Cu conditia sa scrie pentru douazeci si patru de ceasuri, iar nu I pentru un ansau o luna, vorbi profesorul de logica. Gazetarul trebuie sa se mântuie destupida notiune a eternitatii prin scris. Articolele sa fie efemere; gazetarulperfect e reporterul anonim.- Asa e, asa e! încuviintara calduros cei doi reporteri politici, în-muind tocurileîn calimari.- V-ati apucat de taifas, interveni secretarul... Manuscris?...Iar au rasunat sonerii, s-au aprins tigari, s-au adus pahare cu apa, s-au împartitpe la mese blocuri albe.- O conferinta diseara, anunta secretarul.- "Piciul", porunci reporterul gras, corectând ultima fraza scrisa.- Vine ambasadorul Elvetiei... -Ora?- Neanuntata.- Ora cinci si un sfert, preciza autorul "anchetelor", fara sa-si ridice ochii dinpagina.- Cine se duce?- Eu am Camera... ,- Eu am adunarea de la "Casa Scoalelor" si senatul universitar...- Eu am cercul de studii...- Va aduc eu reportajul; ma întorc în masina cu prefectul, vorbi cel roscovan.Ma duceam sa-mi fac corecturile într-o sala de la al patrulea etaj al tipografiei.Miros de cerneala, de plumb, de spirt, de pâine si de putregai. Turnatoarele delitere suierau sub claviatura culegatorilor. în sala vasta alergau copii cumanuscrise, cu spalturi, tuciurii. Asteptam corecturile umede la masa cuscaune patate de cenusa. Aroma cemelei proaspete, lucioase ma desfata.Plecam înfierbântat, exaltat, cu geanta sub brat, cu gânduri multe, cu sângelerascolit.Nu întelegeam cum o redactie si o tipografie pot obosi. Eu ma descopeream totmai însufletit si mai harnic. Si curajul îmi crestea, si munceam de nimenibanuit, în mansarda.Radu pasea în toamna tot îndragostit de Viorica. Ea nu banuia nimic si-i iertatoate declaratiile, socotindu-le glume. Radu nu putea fi crezut.îi întâlneam în apropierea serii, pe bulevard. Viorica iesea de la facultate, Raduo astepta, fumând. Nu întelegeam ce îi putea spune, în fiecare seara, el, carenu absolvise clasa a saptea. Viorica se arata fericita ca ma întâlneste si rosea.Raspundea sfios si evaziv când o întrebaJi de lecturi, de cursuri, de idile. Eramstapânit de impresia ca Viorica e vesnic îndragostita. Si ma înduiosa, pentru cao ghiceam resemnata sanu marturiseasca niciodata. Nu stiu daca era hotarâre sau timiditate. Viorica îsipastra taina cu o încordare pe care i-o admiram. Nici Bibi, nici Niska nu stiaunimic. Si toti stiam ca e îndragostita.Pe Nonora o vedeam rar, în treacat. Fiecare încerca sa para cel biruitor. Euafectam indiferenta si zâmbet enigmatic. Ea râdea mult si-mi povesteasuccesele de la balurile de vara, cererile în casnicie de la Mehadia, cearta înmenajul unui ofiter superior din pricina ei. îmi vorbea prieteneste, cu nuanta deblândete superioara. Eu îmi aminteam de dupa-amie^ile primaverii, tulburatede sexualitate, si ajungeam obraznic. Nonora nu se supara. îmi suspectagândurile; nu stia unde vreau sa ajung; se astepta, poate, s-o chem din nou înmansarda si-si pregatea vreo razbunare draceasca. întrebându-ma cum îmi maipetrec timpul, i-am raspuns ca lucrez, pentru ziar si pentru Universitate.- Daa?...Mirarea Nonorei m-a umilit cu insinuarea zâmbetului si a ochilor.- Dar Niska?- Niska se odihneste dupa examene... De altfel, o vad atât de rar... Ti-am spusca lucrez.- Lumea vorbeste altfel. Cel putin Niska are grija sa raspândeasca zvonul ca teaiîndragostit de ea, la mare...- Nu cred, zâmbii eu...- Niska se foloseste de o alegorie stupida. Spune ca esti un nou Pygmalion si aisa sfârsesti prin a te îndragosti de creatura ta.- Niska are dreptate pâna la dragoste..., încheiai eu, stânjenit de indiscretiarautacioasa a Nonorei.Pe drum, întorcându-ma singur acasa, îmi fagaduiam sa scriu Niskai o paginamustratoare. N-am scris.într-o dimineata am gasit în redactie pe domnul Elefterescu. Am aflat cu uimireca nu e student, ci corector de noapte. "Seful" era încurcat de descoperireamea. Nu întelegeam cum izbutise sa fie înscris în cerc.- M-a înscris "Malec", saracul...De ce m-am întristat, amintindu-mi petreceri de iarna, într-o mansarda acumînghetata de singuratate, alaturi de un presedinte, de Nonora, de Bibi?- Ce face domnul Gabriel?Mi-a povestit nemultumirile sotiei lui "Malec", certurile dintre sotie Si sora,examenele pierdute din pricina slujbei, plânsul lui Gabriel, într-o noapte, laberarie, alaturi de ei toti; cum s-a ridicat sotia de la masa si cum nu s-a maiîntors; Gabriel a cautat-o ca un nebun, toata noaptea. Dimineata, n-a vrut sa semai duca la slujba. Sotia s-a întors. Sora si mama lui n-au vrut s-o maiprimeasca. A încercat sa se sinucida; au ; plâns si apoi s-au împacat.Povestea vietii mediocre si tragice ma obosea aproape organic. Ma suparacapul, aveam ameteli, siguranta muschilor mi se tulburase. Ma înabusea pânala sufocare mireasma naruirilor încete, sigure, ireparabile, în fund de provinciesau de mahala. Nu stiam ce sa-i raspund, nu stiam daca trebuie sa zâmbescsau sa îl compatimesc.Chiar domnul Elefterescu era acum schimbat; mai batrân, mai amar. Nu maima înveseleam auzindu-l spunându-mi: sefule. Parea umil, -plecat, ranit.încercam sâ ma gândesc la festival, la sticlele baute, la plecarea mea în miezde noapte, cu Nonora. îmi simteam sufletul sfâsiat, rupt de fâsii straine una dealta. Nu stiam cum sa-mi acopar disperarea, tristetea care ma coplesea. Erauatât de departe, erau amintiri, erau atât de departe... Am înteles ca sunt totatât de mediocru ca si ceilalti. Ca lupta e zadarnica. Am scrâsnit din dinti. îmipierdusem iar constiinta rostului meu în redactie, alaturi de domnulElefterescu. El ma privea atent, fara sa-mi înteleaga nelinistea. Mi se parea cavorbirea noastra se petrecuse în vis si auzeam iar refrenul deprimant de astaiarna:"Sefule, sefule, uite pe ŤMaiecť!"...Mi-am strâns pumnii. "Aceasta înseamna ca trebuie sa ma odihnesc. Nu maipot deosebi visul de realitate." Zâmbeam.- Si dumneata pe cine cauti aici, domnule Elefterescu? Mirare.- Nu v-am spus? sunt corector de noapte..."Totul s-a petrecut aievea", gândeam eu multumit. Senzatia pliabila de agonie,de nervi destinsi, de înfundare în balta staruia. Am cerut un pahar cu apa.Profesorul trecu pe lânga mine, ma privi si se aseza la I masa. "Cine l-o fiînvatat sa scrie?" ma întrebam. Apoi, m-am surprins ispitit sa ma apropii si saaflu cum de nu cade cu fruntea pe maldarul de foi albe. Strânsei iar pumnii."Toate acestea din pricina toamnei si ai Niskai", gândeam. "Nu ma lasa linistitsi ma silesc sa muncesc tulburat..." Eram atât de ostenit, încât m-am lasatblând pe scaun.- Sefule, te-ai facut palid...Domnul Elefterescu îmi vorbea, aproape. M~am înseninat; nu visam. Mi-ammuscat buzele ca sa nu-l întreb, râzând: "Malec"? "Malec"?... |-Ceai?...Uitasem cum se spune cuvântul "nimic". Ma frecam pe frunte, uluit. Servitorulmi-a adus corecturi. Am tresarit, "Eu am scris acestea". Descoperisem un verb,si-l repetam în gând, încapatânat: "sa lucrez, sjl, lucrez"... Am rostit, numaipentru mine: "vreau sâ lucrez!..." Domnul Elefterescu a tresarit. Eu m-amluminat, am luat corecturile si am cerut. creion chimic. în fata mea, la masa,profesorul îsi scria articolul-J216Auzeam usi trântite, zgomot surd de tramvaie, pasi grabiti pe scari; auzeam pesecretar luând comunicatia telefonica din provincie: "mai tare, mai tare!"... Nuîntelegeam nimic. "Vreau sa înteleg!..." Arn înteles ca omul de la masa eprofesorul de logica. O clipa de reculegere si am înteles ca ma aflu în redactie.Ochii îmi licareau de bucurii, sânge fierbinte stropea creierul.XVII. PRIETENA MEA ÎN TOAMNA,,Niska iar s-a schimbat. E atât de nostalgica, încât îmi comunica si mie tristetinebanuite. A uitat lectiile mele de sobrietate si optimism viril. îmi marturisesteca plânge, câteodata, în amurguri prea sângerii. Nu se întelege. Vrea sa plece,acum. Nu stie unde, nu stie cu cine. Ma viziteaza des, în mansarda. De cândne-am cunoscut si-a pierdut corosivul superficial si prompt pe care-l stapâneaîn fraze si replici. Asculta mult, atenta si trista. Nu vreau s-o înteleg, pentru caîmi desteapta nostalgii pe care eu le-am sugrumat în murmur. îi vorbesc aspru,fierbinte, cotropindu-i etajerele mignone si caldute dinlauntrul sufletului. Simt obucurie draceasca sa-i rastorn valorile, sa o umilesc, sa-i calc în picioaresentimentele prea comun-feminine. Nu izbutesc întotdeauna s-o alatursufletului meu. Ramâne pe drum, agatata. Atunci, o dispretuiesc; si madispretuiesc, pentru ca n-am putut crea înca adevarata Niska pe care o cheamasufletul meu."Eu am nevoie de prietenia Niskai. Are atâtea însusiri; de ce nu pot s-oîmplinesc, perfecta?...Mi se plânge ca ma port prea aspru cu ea, ca nu-mi dezvalui sufletul ei,prietenei. Fireste, Niska asteapta confesiuni. Cum ar putea întelege nebuniahotarârii mele? Ea banuieste tot, afara de hotarârile mari, pe care nu lecunoaste nimeni. Ma reconstituieste intuitiv, cu însusirile ei de aleasafeminitate, cu sugestiile mele. Vrea, însa, sa-i spun. Ce?... Banuieste ca oiubesc. Asteapta marturisiri. Eu nu pot minti, Niskai."Dupa-amiezi de octombrie, cu prietena mea, catre parcuri... Ea iubea toamna.Eu o uram. Toamna si primavara; nostalgiile si dorurile care ma stapânesc dinafara ma umileau. Eu îndragisem iarna si vara, luni de libertate, când munca seistoveste în miez de noapte, fara melancolie si iara tulburari de napraznicdinamism. Ma temeam de toamna si o înfruntam. Cu cât era mai primejdioasaispita, cu atât mai dârz o lasam sa Se apropie. Stiam ca trebuie sa izbândesc.217- Stii la ce ma gândesc? La plecare...- Niska, gândul plecarii e stupid si inutil. Plecarea e singura care trebuie sa teintereseze. Vrei sa pleci, pleaca...- Nu stiu cum sa te lamuresc... Vreau sa plec, si totusi sunt nelinistM ta,nehotarâta... Ce am sa ma fac singura? Când am sa-mi dau licenta?.., I- Atunci nu te mai gândi, ci munceste. In adolescenta aveam si eu asemeneadoruri... Ma tulburau, ma oboseau, îmi rapeau timp. Acum, nu vreau sa magândesc decât la ceea ce trebuie sa fac. Când am sa sfar-sese, voi pleca, faraanticipari în gând, fara nostalgii...- Tu ai vointa...- Niska. tânguirea aceasta nu te îndreptateste sa nu vrei si tu...- Eu cred ca vointa prea puternica te mutileaza, te mecanicizeaza... Ai sa ajungiun resort... Ai sa îndepartezi toate ispitele, toate farmecele... Nu te înteleg;treci prea departe...- Vorbesti ca o bacalaureata... Ispitele biruite nu dispar, ci cresc; asta nu stiai?Si apoi, vointa nu mecanicizeaza, ci da putinta celei mai furioase libertati.Vreau sa te fac sa întelegi un singur adevar: ca stapânind o vointa calita, îtipoti îngadui toate experientele, toate viciile, toate voluptatile, toate ratacirile...Acestea, însa, dupa ce te-ai realizat launtric, dupa ce ti-ai luminat constiintavirila...- Eu nu pot...- O femeie nu poate, e drept... Dar o femeie trebuie sa renunte sau sa imite...Nostalgia ta e hibrida... Daca nu poti pleca singura, alege-ti un tovaras...- Cine?...Ochii verzi s-au îngândurat.Ś- Alege un coleg si desteapta-i vointa... Tu poti îndemna sufletele masculine;acesta-i un dar ales. Un barbat, lânga tine, e torturat de obsesia depasirilor.Sotul tau va fi un fericit, exceptând, fireste, genul Paul...- Eu nu am sa-mi iau sot...- Bine, stiu... Ai mai spus aceasta si asta-primavara...- Paul a fost un accident...Pe banca din parc, râdeam amândoi; nu de Paul, ci de seriozitatea cu care euvorbeam despre femei. Niska era intrigata; cine îmi da dreptul sa vorbesc, dacanu le cunosc? Poate sunt un Don Juan...- Atunci nu le-as fi cunoscut. Don Juan a fost o simpla priza sexuala; luminaintermitent si suspect. Nu poti cunoaste cu adevarat decât ceea ce renunti de astapâni. De altfel, femeia se poate expert" menta în nenumarate feluri. Nu enumaidecât nevoie sa joci rol de prii" amorez, nici sa te istovesti în garsoniera.Sufletul feminin se intuieS1\' prin introspectiune într-un suflet constientmasculin. în ceea ce prives trupul, sunt inutile conversatiile... Eu nu discutniciodata despre truP"218feminin, pentru ca valorificarea mea se împlineste prin alte criterii; nu m-asîntelege...Vietuiam o viata ciudata; munceam noptile si diminetile, îndârjit si calm, întruîmplinirea capodoperei: creierul meu; iar dupa-amiezile întovaraseam pe Niska,modelându-i sufletul. Cele doua vieti nu se excludeau, întelesesem ca prieteniaNiskai nu-mi rapeste timp, ci ma îmbogateste cu experiente. O cultivam si oiubeam ca pe o carte favorita. Voiam sa fac din Niska o alta opera, vie. Voiamsa pulseze în ea toate izvoarele feminitatii de elita. întelegeam ca, oricât deperfecta ar ajunge, eu nu voi fi fericit prin ea. îmi cunosteam datoria; trebuia safiu ispitit de Niska, de sufletul ei, oglindindu-mi vointa; atât.Ma pasiona prietenia noastra; ea se lumina, eu ma întunecam. Dar de aici ladragoste era înca drum lung.Uitasem hotarârile Jurnalului, din prima pagina. Urmaream doua cresteri: apersonalitatii mele si a sufletului Niskai. Le vedeam atât de clar, încât s-ar fispus ca sunt numai un spectator.XVIII. IASULPresedintele a organizat din nou cercul. S-au înscris alti membri, s-a ales altcomitet. Vicepresedintele venea tot mai rar; tusea, era palid, zâmbea prelung.Bibi a ajuns bibliotecara; Gaidaroff secretar. Ne adunam în sala de la etaj, cuferestrele la bulevard, cu scaune multe. Veneau, întotdeauna, Niska, Viorica siRadu. Radu tot îndragostit, Viorica tot enigmatica. Cele ce le-am destanuitasupra domnului Elefterescu si prietenului sau au stârnit senzatie. Presedinteleregreta ca vechiul comitet îsi daduse demisia; ar fi vrut sa înceapa o ancheta sisa afle cum fusese admis d-l Elefterescu în cerc.Mariuca se arata cea mai satisfacuta de descoperirea mea. Ajungeaîntotdeauna, însotita de Gaidaroff. îi pierise sfiiciunea, de când toti stiau °asunt îndragostiti. El îsi grabea licenta în drept; mi-a marturisit, într-o noapte, caMariuca e sotia visata din liceu. Parea guraliv si gol sufle-teSte; l-am surprinsdorind o casnicie timpurie, o casa cu încaperi calde 5\' primitoare, o sotielinistita si cuminte, o viata lunga, cinstita, cu prieteni, cu vie, cu calatorii înItalia, la Viena, la Paris. L-am iubit mult pe Gaidaroff, în acea noapte. îl voiamfericit, alaturi de Mariuca. Am întâr-2lat, apoi, un ceas cu un gând copilaresc:sa aleg cele mai nimerite pe-redii, în cercul nostru... Zâmbeam. "Florentele" îmiluasera înainte; au etlit la adunare cu logodnicii; un profesor de istorie, foartetânar, si un219politehnician. Erau mândre de alesii lor; organizau saptamânal ceaiuri dansantesi ne invitau. Acolo, în cele doua odai, cu covoarele ridicate Radu dansa mult cuViorica, iar Bibi cu Andrei...La fiecare sedinta de comitet sau adunare, presedintele istorisea fa. zeledonatiei batrânului. Nu uita ca cercul se crease numai pentru a pu. tea primidania. în vara, dupa nesfârsite alergari, izbutise sa ajunga persoana juridica. Seivisera, de atunci, nebanuite greutati. Prefectul - care avea o casa veche sidarapanata - insinua presedintelui sa sileasca pe batrân s-o cumpere si s-orepare, pentru camin. Cerea pe ea cinci milioane. Presedintele s-a împotrivit;donatorul voia sa cladeasca un camin modern, cu sali de baie, calorifer sielectricitate. Prefectul îsi arata, atunci, puterile. Retrase fondul cercului dinbugetul prefecturii si îl varsa în fondul pentru ajutorarea învatatorilor.Plângerea la ministru nu avu rezultat. Batrânul se îmbolnavi si ceru grabireaformelor, ca sa-si vada dania împlinita. Facu testamentul, dar nu-l facu dupacum cereau avocatii. Doi nepoti amenintau cu proces de mostenire. Batrânuladaoga în testament ca îi dezmosteneste, dar nepotii vesteau ca - dupa moarte- testamentul va fi declarat nul; batrânul va fi supus unui examen medical, câtde curând. Stirile alarmau comitetul. Numai presedintele nu-si pierdea calmul.îsi amânase teza de doctorat, ca sa se poata ocupa în voie de cerc, de donatie,de camin. Comitetul nu-l ajuta. Membrii se adunau toti numai o data pe lunasau când stiau ca va fi dans, cu patefon. Presedintele nu dispera; cauta solutii.Voia un cerc strâns si intim. Dar sala împrumutata era prea mare, prea rece si,apoi, era straina. Prefectul fagaduise un sediu, fagaduise si lemne, dar toateacestea au fost uitate, de când presedintele refuzase târgul cu casa.De la începutul lui noiembrie, asteptam hotarârea zilelor de congres, în anulacela, congresul studentesc se tinea la Iasi. Presedintele nu putea veni, ocupatcum era cu dania. Din cercul nostm mergeau multi, aproape treizeci. Sefuldelegatiei fu numit Gaidaroff, spre bucuria noastra si spre fericirea Mariucai....Ceasuri de asteptare în sala de sedinte a caminului medicinistilor, întrestudenti de la toate facultatile, ca sa capatam legitimatiile pentru congres sifoile de drum. Grupul nostru, în coltul cu biblioteca, se minuna de munca siîndârjirea societatii studentesti care înaltase un camin de aproape douazeci demilioane. Celelalte grupuri se exercitau în glume cu felurite nuante judetene.Niska m-a silit sa ma izolez, alaturi de ea, pe o treapta de scara. Vorbeamtainuit, fapte care se puteau dezvalui oricând si oricui.- Stii de ce râd? Pentru ca toti ne cred îndragostiti si ne bârfesc. Ma desfatagândul ca sunt vorbita de rau. As vrea sa stiu tot ce cred ei-- Niska, nu uita ca esti femeie, iar o femeie compromisa e anulata-- îmi bat joc de vorbele si parerile lor. Toti oamenii îmi par imbecili...- Mi-ai furat expresia...- Ti-am furat mai mult; si însusirea de a distinge, dintr-o suta, imbecili autenticisi imbecili confectionati din snobism... Nu pot sa-i sufar! Nu stiu daca trebuiesa-ti multumesc daca acum toti mi se par niste în-aâmfati, niste papusiparfumate, mediocri si stereotipati... Ma enerveaza...- Cu atât mai rau pentru tine, pentru ca, orice ai face, tot trebuie sa-i suporti...De altfel, imbecilii sunt inofensivi, daca stii sa te izolezi...- Sunt obraznici, se cred frumosi, se cred seducatori, se cred inteligenti...-Poate sunt...- Nu e adevarat. Eu am început sa flairez tipul perfect masculin. N-am întâlnitnici unul care sa-i semene; nici la facultate, nici în saloane, nici pe strada...- Exagerezi, Niska, zâmbii eu ca sa-mi ascund bucuria.- Nu, nu!... Ma revolta; nu stiu cum sa le spun; nici "paiate" nu e de ajuns... Numuncesc, nu sufar, nu se bucura... Pozeaza...- Niska, e prudent sa spui toate acestea cu mai mult calm; suntem într-o salacu multi straini...- Putin îmi pasa!Niska, ti-ai Însusit tot ce am dorit eu, de mult. sa stii... Te apropii, chiar, de oconceptie etica a masculului... Mai trebuie sa faci un singur pas. •Sa taci. De ce sa-i superi spunându-le ca sunt imbecili si paiate? Daca poti, râzi.Fereste-te sa nu te atinga; atât. Nu le spune adevarul aflat de tine, pentru ca tuesti o femeie, si femeia nu poate sa lupte...în seara aceea am scris în Jurnal: "Niska face progrese primejdioase. Fara savrea, îmi judeca sexul dupa un criteriu care nu mai e feminin. A ajuns sa fie totatât de pretentioasa ca si un suflet viril. Daca Niska nu-si va întâlni un dezastruapropiat, în mediocritate, daca nu va uita ceea ce a învatat de la mine, vasuferi mult, mult. Barbati visati de ea se gasesc rar de tot, si numai prin carti."Noaptea, Gara de Nord astepta doua trenuri, la amândoua se atasaseravagoane studentesti pentru congres. Pe peron, în restaurant, pe sali, pecoridoare, furnicau studenti si studente. Calatorii de toate zilele erau Purtati,risipiti, striviti. Nimeni nu mai încerca rânduiala disciplinata. Aflând ca primultren pleaca în câteva minute, studentii au navalit în220221toate vagoanele, s-au îndesat în compartimente, au ticsit coridoarele, I s-auasezat pe trepte. Controlorul, sefii! trenului, hamalii disperasera.- Domnii studenti sa pofteasca jos... Se face alt tren la noua patruzeci...Anevoie, au izbutit sa coboare câtiva. Trenul a plecat cu întârziere în uralelecelor ramasi.Fiecare îsi cauta sprijin la cunoscutii cu trecere, la membrii comitetului general.Presedintii de cercuri judetene de societati îsi pierdusera rabdarea asaltati decuriosi, de parinti, de studente timide. Când au sosit vagoanele în gara, navalas-a dezlantuit. Dupa un sfert de ceas, totul se linistise.In compartimentul nostru de clasa a treia nu exista lampa. S-au aprinslumânari, aduse de congresisti prudenti. Ne-am adunat, toti cei din "elita", pedoua banci de lemn. Niska era exaltata.-Plecam! Plecam!...- La Iasi, ma bucuram eu sa-i chinui entuziasmul si, de fapt, nu plecam; ci,suntem dusi. Nu te supara nuanta?...Pe Niska, în noaptea aceea, nu o supara nimic. Râdea, zâmbea, lauda, îmistrângea bratul, saruta pe Bibi si pe Viorica. Ś- Nu stiu ce am, nu stiu ce am...Se întrista. Eu ma prefaceam ca nu înteleg nimic- Poate ti-e somn..De ce nu pot zugravi aici surâsul Niskai?Am plecat. Noi doi am ramas la fereastra. Noaptea era neasteptat de seninapentru sfârsit de noiembrie. Ne lovea*vânt peste crestete, si aceasta nedesfata. Am tacut amândoi. Eu încercam sa-mi precizez simtamântul catreNiska. Ea poate nadajduia o destainuire. Cum i-as fi putut spune Niskai cadestainuirea era altceva, atât de monstruos înalta, încât ar fi înmarmurit-o?Taceam. Din compartiment, ceilalti ne iscodeau suspect.Ametita de vânt, Niskai îi fu somn. Adormi pe umarul lui Bibi. De câte ori ovedeam ostenita, ma cotropeau puteri proaspete, nebanuite, salbatece. Nu amînteles multa vreme de ce cresteam eu întelegând ca o tovarasa de a mea senaruie, se pleaca biruita.Pentru ca toate compartimentele tânjeau într-un ritm de meschina veselie, miamamintit de ,jocurile" domnului Elefterescu. iMi-au fost, întotdeauna,nesuferite; saruturi umede pe obraji straini, sub ochi rai, invidiosi, lubrici... Dece l-am propus, cu îndrazneala, unor necunoscuti si necunoscute? L-auacceptat cu exclamatii. Se aflau, alaturi de noi, grupuri de studente enigmaticesi studenti desantati. Studentele socoteau ca par dezghetate daca repezeauriposte cu insinuari. Studentii se recunosteau inteligenti daca puteau vorbimult, repede, tare, fara sa clipeasca la pasajele riscante, fara sa se intimidezeîn fata unei replici juste, fara sa ezite în ceasul când insinuarea trebuia sa sepogoare în fapt. Fireste, nu toti studentii din vagonul nostru, nici toatestudentele nu se subsumau aceluiasi tip. Dar, în noapte, în tren, în drum catreun congres, se nivelasera. Simteam, fara sa\'fiu stânjenit, porunca de a-iajunge. Vorbeam tare si degajat, râdeam si foloseam la verbe persoana a douasingulara, cu studente necunoscute. Toate acestea ma desfatau.Am avut o sovaire când a trebuit sa sarut pe o blonda de mediocra frumusete,careia colegele îi spuneau: "studenta din Viena".- Haide, domnule, nu ma plictisi...încurajarea m-a enervat. Nu era prea greu, daca îmi poruncisem, sa sarut oblonda necunoscuta. Grupul meu a aplaudat. Se pasionasera de noul joc si debunavointa colegelor straine. Niska se desteptase si ma privea. Am privit-o sieu si am vorbit înainte, mult, galagios. Nu voiam sa creada ca sunt legat de easi ca nu puteam culege desfatari, singur.Jocul dura. Niska m-a chemat la fereastra. Am întrebat-o daca vrea sa intre siea în joc. Mi-a raspuns ca-i e somn.- Ma lasi sa dorm cu capul pe genunchii tai?...Fireste. Ea se prefacea ca doarme; eu îi rasuceam buclele, una câte una.Cercetam cu ochi ascunsi daca ma priveste cineva. întâlneam mereu zâmbetulvioricai. De ce nu obosea?Cât i-a trebuit Niskai pâna ce sa adorma? S-a desteptat în zori, palida, cupleoapele vinete. Eu privisem tot timpul pe fereastra, fara sa vad nimic, fara saînteleg.lasul, asteptat cu ochii, pe scara vagonului umed de ploaie si patat cufuningine... Gara. pe care n-as recunoaste-o, întesata de tineret, de dudui cucocarde, de steaguri... Am fost împins pe un coridor de multimea congresistilor,ovationând. în piata, ne-am orânduit în convoi larg si nesfârsit. Cautam,ascultam urale. Paseam zâmbind, cu valiza în dreapta, cu bratul Niskai înstânga. Amândoi pastram de ani nostalgia lasului, îndragit în liceu, o data cucele dintâi lecturi moldovenesti, visat în primaveri singuratice, dorit... Simteamcum ne mângâie duhul orasului cu taceri, cu ascunzisuri de suflet, cumelancolii... Si primeam duhul strain, otravit, în lumina vointei si creieruluimeu, dur, aspru, rece. Lasam sa se strecoare cu ochii pe uliti, pe cer, la Niskanelinisti si tristeti pe care, în mansarda mea, le-as fi smuls cu cleste înghetat.Simteam cum vazduhul orasului ma încingea, ma rascolea, ma încovoia. Si nuvoiam sa încerc scuturare îndârjita, ci zâmbeam, brat sub brat, cu Niska.Deschiderea congresului la Teatrul National, gemând de tineri cu cocardetricolore. N-am auzit nici un discurs în întregime. Nu puteam fi atent.Problemele îmi erau necunoscute, si nu voiam sa accept conclu-223ziile referentilor fara sa pipai încheieturile obârsiei. Si apoi, ma gândeam ca nuramân decât trei zile în lasul dorit de ani. Si erau zile de toamna frumoasa, sipaseam tot mai departe, în jos de Copou. Si nu stiam ce sa vad si sa culeg maiîntâi: ulite, case cu cerdacuri, alei, idilele, teii...Cea dintâi masa, în restaurantul cu stapân fericit, împreuna cu toata "elita"...Nu mai mi-amintesc nimic; nici glumele lui Gaidaroff, nici tacerile lui Bibi, nicitoastul intim pe care l-am ridicat pe rând, nici ilustratiile pe care le scriampresedintelui si vicepresedintelui, acoperite cu semnaturi violete, în josul uneidate: 28 noiembrie... Nu-mi amintesc decât cea dintâi coborâre în Copou,nelinistiti de apropierea teiului sacru. Niska era cu adevarat înduiosata. Toti nevadeam schimbati. Si eu care întelegeam si ma lasam purtat de curent... Unsingur gând: toate acestea vor trece; eu voi ramâne iarasi singur, si atunci mavoi stapâni; pentru ca un suflet nu ajunge stapân decât în singuratate.Noaptea am petrecut-o împreuna cu Gaidaroff în odaia unde ne încarteraserade la centru; el vorbindu-mi de Manuca, eu tacând, cu ochii în jar. Regretam canu-mi luasem Jurnalul. Pe alta hârtie, nu puteam scrie. Tot ce am simtit atunci,am uitat... Am uitat si niciodata nu-mi voi mai aduce aminte...Dealurile lasului le-am vazut; pluteau în aburi viorii. Am urcat si la Cetatuie. Amcutreierat mahalalele. Niska a voit sa priveasca mormintele proaspete simonumentele din cimitir. Am întovarasit-o peste tot. Fireste, în cimitir alacramat. Apunea soarele; trecusera doua zile de congres; se apropiaîntoarcerea. Lânga morminte, sunt întotdeauna îmboldit catre reculegere. Atât.De ce sa plâng? Nu apune si.nu rasare soarele în fiecare zi pentru minei...Acolo, alaturi de Niska, am fost trist. "îmi îngadui prea multe slabiciuni",gândeam. Si zâmbeam, strângând bratul Niskai.Balul. Cercul nostru era nedespartit; a intrat în sala sufocata de perechi, dupace intrase în cofetaria vecina. Niska iar se schimbase. Nu mai era trista, nu maiera gânditoare. Vorbea mult si râdea.Nu se mai putea dansa. Grupurile se frângeau în multime, se farâmitau înperechi. Ce ne-am spus noi, atât de atenti unul la altul, noaptea întreaga? As fidorit mult sa stiu cele ce gândeau membrii "elitei"-\' Eram, fara îndoiala,asimilati îndragostitilor în ajun de tainica logodna.Dimineata, Niska mi-a dat un plic, pe care însemnase data; o fâsie cât o palmadin rochia ei de bal.- Aseara am îmbracat-o ultima data... Era aproape o zdreanta...Ochii Niskai erau aceiasi; si ai mei.224Amândoi, am fost oaspetii studentului balai si blând pe care Niska îl cunoscuseîn tren, cu familie straveche în orasul boieresc. Studentul o îndragise. Eu matrudeam sa-i fac prieteni; apoi, daca as fi izbutit, as fi niers mai departe; îivoiam logodnici.N-am spus Niskai nimic; dar ea se purta ca si cum mi-ar fi ghicit si împartasitgândurile. Râdea mult împreuna cu studentul balai, îl întreba curioasaamanunte iesene, îl ruga sa ne duca în redactia Vietei românesti. Poate, baiatulîi placea cu adevarat. Avea mâini albe, cu degete lungi; avea nasul drept, buzerosii si nume cu faima. Si-o îndragise. Eu eram fericit. Ma desfatam gândind cavietile lor se vor împreuna din vointa mea. Si ma desfatam cautând amanuntepentru întovarasirea lor....Vizita în redactia Vietei românesti, printre redactori care ne priveau surâzândcu înteles si clipind din ochi, pe noi, trecatori oaspeti din orasul cu fabrici... Masufocam. Situatia era penibila. Fetele trebuiau sa zâmbeasca, stânjenite. Eu maprefaceam ca ascult atent discutia ocazionala dintre studentul balai sidirectorul revistei - ochi cu spaime, cu cearcane, cu luciri dracesti subsprâncene caruntite de fumul tigarilor -asupra circulatiei pe strada Lapusneanu.Când ne-am spus: "Buna seara", am rasuflat. Am alergat pe scari. Ma asteptamsa aud hohotind în urma noastra.Cea din urma oara, prin Copou, cu studentul îndragostit de Niska. Eu mabucuram ca sunt uitat. întelegeam sufletul Niskai pâna în unghere. Doar eu i-ldaruisem astfel; mai vast, mai nelinistit, mai dornic. Orice ar fi încercat, nu s-arfi putut smulge din privirile stapânului ei.Studentul nu stia ce sa creada. Se temea sa nadajduiasca. Ne crezuseîndragostiti, poate chiar fagaduiti. Râdeam. L-am batut prieteneste pe umar.- Nu suntem decât niste prieteni ciudati. Ea ma ajuta la studii; eu o ajut sa-sigaseasca un tovaras pe care sa-l iubeasca. Ii sunt confesor, si mi-ecolaboratoare...De ce nu mi-a privit mai adânc ochii?...S-au întors împreuna, într-un compartiment din vagonul Politehnicei. Eu amramas singur cu Viorica pe culoar. îi vorbeam mult si cald. Eram nespus deatâtat în verva. Ma simteam iarasi puternic. Si Viorica era fericita. lAjungând, nu am putut lucra nimic câteva zile. Am scris în Jurnal: Jasul a fostmult mai primejdios decât socotesc, chiar acum. Calatoria iu m-a obosit, ci mi-aanulat patru zile. Niciodata nu m-am simtit mai slab. Ar fi prea multe de spus.Eu înteleg prea bine de ce trebuie sa fiu \'Wpotriva Moldovei. Biruinta mea afost o parere. Am sa încerc sa ma apropii, cât mai mult, de Viorica. Voi încerca,asupra-i, experienta îm-225plinita cu Niska; îi voi da un suflet. Niska nu mai mi-e acum enigma. De altfel,ea îsi va petrece timpul cu gazda noastra din Iasi. Eu înteleg; poate întelege siea.Trebuie sa reiau munca de la începutul toamnei. Totul trece. Dupa câtevasaptamâni de regim saisprezece ore pe zi munca, orice urma desentimentalism dispare. Si, mai ales, mult calm, multa sobrietate. Nu trebuie sastie nimeni ca m-am întors de la Iasi înfrânt. Si nici lupta care începe nu trebuievestita cu surle. Chiar programul înscris solemn aici, în Jurnal, e absurd. Nu maisunt un adolescent. Fapte.Pentru aceasta, amintind ca ochii Vioricai sunt fara pereche, închei".XIX. VRAJMASUL LUI PETREPe prietenul meu îl întelesesem din liceu: el voia sa ajunga. îsi marturisea rarambitia care-l rodea si-i scurta somnul. Dar se trada; îsi alegea relatiile, cautacât mai multe cunostinte, se informa asupra influentelor politice, nu lipsea dela nici un ceai aristocrat, flirta cu dudui bogate, vorbea la seminalii, vizita peprofesorii care îi puteau fi cândva de folos. Toti stiau ca Petre vrea sa ajunga sitoti îi încuviintau ambitia. Câteodata era dusmanos, râdea rau, zvârlea glumeînveninate. Cel mai bun prieten "nu pretuia" nimic, daca Petre se afla într-uncerc care trebuia covârsit. La seminarii, când nu avea dreptate împotriva unuiprieten, nu ceda. Nu ceda niciodata când se aflau de fata straini. Anii dedialectica scolara si inteligenta lui ascutita îi foloseau sa rastoarne argumentepentru o clipa de ezitare a adversarului, pentru un cuvânt gân-gavit printr-oîntrebare raspicat pusa sau o formula, sau un nume. Orice s-ar fi întâmplat, eltrebuia sa biruiasca întotdeauna.Muncea, dar voia ca munca lui sa fie cunoscuta si rasplatita. Nu citea decâtcarti care îl puteau ajuta ca avocat si om politic sau romane ultime pentrudiscutiile mondene, sau carti de eruditie vulgarizata, din care memorizaamanunte si citate pentru seminarii. Eu cred ca îl interesau istoria si filozofia,dar nu avea timp sa le adânceasca. In fiecare dupa-a-miaza pleca; laUniversitate, la ceaiuri, la prieteni. Descoperise un mijloc excelent de a-sicompleta cultura; ruga pe prieteni sa-i rezume ultimele carti citite. Fireste,pastra foarte putin din miezul cartilor. Dar ť ajungea, pentru ceilalti. Puteapomeni cartea la facultate sau în saloaneAînvatat englezeste, platind scump, numai pentru ca era "un hoffl-me dumonde". Literatura engleza nu se discuta în saloane; el nu citea englezeste.înainte de premiera Sfintei Ioana si-a cumparat volumul W1226Shaw, l-a citit si a pomenit de el în tot timpul reprezentatiilor, pronun-tându-limpecabil: Saint Joan.M-a ajutat si a muncit pentru revista universitara; aceasta îi era un mijloc bunde a-si câstiga admiratia profesorilor; nadajduia sa ajunga profesor universitar.Revista îl interesa, fireste; îi întelegea si rostul, si necesitatea. Dar, judecândastfel, sunt atâtea lucruri bune de facut în Universitate... Petre ar fi laudatmunca noastra, si atât; daca nu ar fi înteles roadele, nu ar fi lucrat alaturi denoi. El era destul de inteligent ca sa aprecieze o activitate si sa nu se angajezedecât cântarind riscurile si vremea pierduta.Eram tot mai buni prieteni. Amândoi ne întelegeam si ne schimbam gândurile.în amândoua sufletele ramânea o taina, bine pazita. Eu i-o întrezaream pe a lui;si poate el mi-o banuia. Stiam ca prietenia este un fapt, iar ambitia altul. Petreera un patimas, orbit. De ce m-as fi suparat daca trebuia sa treaca peste mine,într-un anumit ceas, la o raspântie? îl întelegeam atât de bine, încât îlîndrageam si mai mult, dupa ce îmi marturisea ca sunt zile în care ma uraste,zile în care ma invidiaza. îsi purta razbunarile întregi, fara sa uite nici cea maineînsemnata rafuiala. Eu nu puteam sa ma razbun asupra altuia. Euîntelegeam razbunarea ca o pornire de ura menita sa ma depaseasca pe mine,sa-mi împrospateze puterea de munca, sa ma îmboldeasca spre creare. Marazbunam înal-tându-ma, iar nu lovind. Petre lovea, înveninat si zâmbitor. Nu-iputeau surprinde razbunarea decât cei care îi patrunsesera patima. îsi voalaura pâna la gluma, bagatelizând-o.Prietenul meu si-a pastrat, nemarturisita ani multi, ambitia. Cea mai cruntaumilinta a simtit-o într-o noapte calda, la începutul vacantei. Am întârziat mult,noi doi, la o masa dintr-o gradina, cu vin bun. Ochii lui Petre se tulburasera. Neamamintit anii de liceu, dusmaniile si prieteniile noastre, dupa-amiezile de la"Muza", societate cultural-dramatica. Ne-am uitat înapoi; batuseram drumdrept, fara sa cadem, noi doi. Atunci, marturisindu-i sensul vietii mele, Petre sil-a tradat pe al lui. Eram înspaimântat ascultându-l, desi adevarul îl intuisem,împreuna cu atâti altii, de ani. Mi-a spus cum scrâsneste din dinti la vesteaizbânzii vreunuia dintre noi, cum tresare noptile din visuri care îi potolesc seteade faima si putere politica. Mi-a spus cum nu-si are o zi de liniste, cum nu poateuita, cum e ros amar de pofta care îl stapâneste. Acum, e prea târziu ca sa sevindece. Singura mântuire, sa ajunga efectiv, sa nu se mai aline cu visuri.- Eu îti admir ambitia, vorbii eu. E o patima barbateasca, apriga, de care nutrebuie sa te rusinezi si pe care nu trebuie s-o ascunzi...227- Uiti ca tainuirea ambitiei mi-e poruncita chiar de ambitie. Eu vreau sa ajungpoliticeste; trebuie sa lucrez ca un om politic; ascuns si prudent...- Acesta e tocmai amanuntul care nu-mi place. Ai o ambitie restrâns politica, deparvenit. Tu trebuia sa-ti cultivi patima, sa-i dai un sens metafizic, s-oproiectezi pe un fundal cu proportii si sugestii cosmice... Cum vezi, încerc sa-tidau prin cuvinte mari impresia pe care o simt eu când vorbesc despre ambitie.Te-as fi voit prometeic; tu nu izbutesti sa fii nici un Rastignac...- Eu trebuie sa ajung. Nelinistile tale metafizice m-ar fi împiedicat sa progresezreal, politic...- Daca patima e autentica, orice progres e inutil; niciodata nu o vei multumi.Ambitia, ca si gloria, te întarâta si te chinuie cu cât le urci culmile. Adevarulacesta e jenant de banal. Orice satisfactie pe care o vei câstiga îti va scurmapofte îndoite. Eu cred ca numai lipsindu-te de un lucru, ajungi sa-l stapânesti sisa-l gusti.- Un paradox. Pe tine au început a te bate vânturi mistice. Sunt la moda acum...- Depinde ce întelegi prin misticism. Femeile si societatile feminizate au avutîntotdeauna nevoie de un reconfortant teozofic. Surogatele pe care lecunoasteti voi, intelectualii si mondenii, sunt tot atât de putin mistice cum suntstiintifice brosurile de trei franci ale abatelui Mo-reaux...- O ironie?- Nu, o punere la punct. Misticismul meu nu e o influenta livresca, nici omaimutareala snoaba. E o experienta etica; în curând, va ajunge, poate, chiar oexperienta religioasa. Desi, noi suntem generatia ursita sa cautam peDumnezeu...- Cei dinaintea noastra?... .- L-au pierdut; absurd si stupid, fara torturi launtrice, fara crize. Eu cred ca li s-aluat Dumnezeul, ca sa poata lucra mai comod în mediocritatea lor.-Polemizezi.- Nu; ma plâng ca tu, dintr-o generatie care ancoreaza orice actiune si oricevaloare într-un plan transcendent, actualizezi o ambitie trecuta...- Eu sunt dus de vointa mea.- Ar fi multe de spus asupra vointei tale... Oricum ai fi, însa, te prefer celorlalti...- Obsedanta doctrina a virilitatii, nu?... Acum ai dreptate. Cred ca patimilemasculine sunt menite suferintei; iar eu sufar mult, aceasta iarasi ti-o spun...în acea iama, Petre a cunoscut o studenta de la Arhitectura. Ceea ce trebuia sase întâmple, s-a întâmplat. Se aflau tot timpul împreuna. Eu întelegeam, sitaceam. într-o noapte, Petre m-a vizitat, nelinistit si abatut.- Stii ce se petrece cu mine? Sufar o criza de adolescentism. îmi place o fata...Iar în loc s-o seduc, m-am îndragostit de ea... E cel mai impropriu mijloc de ami-o apropia... Sunt stupid, iremediabil stupid... Am ajuns sa-mi fie teama. Oiubesc; e revoltator, nu?-Nu.Priviri, în adâncul ochilor.- Tu îmi vorbesti ciudat. Si apoi, te contrazici cu principiile tale.- "Principiile" mele nu sunt împotriva dragostei, ci împotriva anularii, aidiotizarii nostalgice prin dragoste.- Stii ce-mi spuneai asta-toamna? Ca tineretea e un timp primejdios; ca nu suntmântuiti decât nebunii.- Exagerezi formula. Eu am spus numai ca tineretea e ispitita de mediocritateasentimentala si cerebrala, de iluzia unei fericiri comode; si am mai spus canumai o hotarâre nebuneasca, adica realizata de-a lungul a oricâte împotriviri,poate s-o mântuie. Criza tineretii nu poate fi depasita decât ajutat de o patima,de o nebunie. Iata ce am înteles eu atunci.- Ai avut dreptate. Eu simt ca am sa cad, ca am sa ma înec daca nu sugrumdragostea.- De ce s-o sugrumi?- Pentru ca e stupida, pentru ca ma împiedica sa ajung; o iubesc într-atât, încâtam cerut-o în casnicie. Sunt aproape nebun. Are sa treaca, nu?...- Totul trece... Eu sunt obsedat de refrenul acesta. încearca sa ti-l împlânti încreier, în suflet, în viscere...- O iubesc, o iubesc. Numai tie îti spun; trebuie sa-ti spun. Stiu ca e umilitor,stiu ca e stupid, dar nu mai ma pot stapâni... O iubesc ca un adolescent.întelegi tu nebunia faptei mele când am cerut-o de sotie? Am vrut sa fug; nu sepoate, mai am examene... Sunt un neghiob, sunt lipsit de vointa, sunt un rob...Petre se tânguia. Cum l-as fi putut ajuta? îl mângâiam cu ochii. Ma interesa, nuca prieten, încordarea crunta dintre cele doua patimi. Nu stiam daca va biruiambitia sau dragostea. Ma gândeam ca, daca ar fi stapânit acel sens metafizicde care îi vorbisem, ambitia lui Petre ar fi biruit, desi de-a lungul unei dureriînzecite."Daca va izbuti sa ramâna nebun pâna la capat, Petre îsi va depasi crizatineretii. Se va realiza atât cât îi va îngadui esenta inferioara a patimei. PoatePetre crede înfericire; atunci va ajunge un sot nenorocos.228229Un tânar nu trebuie sa creada în fericire. Nazuintele lui ar purta atunci o tragicasi austera sobrietate. Dar e atât de dureros si greu sa nu crezi în fericire.Pentru cei multi, fericirea ajunge chiar un sens dat existentei. Cu atât mai raupentru ei. Fericirea nu poate fi cunoscuta, valorificata si stapânita decât dupace te-ai îndoit de ea. Nu pesimism; ci luciditate, calm, vointa eroica, adicamasculina si ascetica."Acestea le-am scris în Jurnal, dupa despartirea de Petre. Criza lui nu-si apropiasfârsitul. Eu m-am departat iar de prieteni. Petre nu mi-a marturisit nimic.Suferea, luptând. îsi ghicea înfrângerea.Eu îmi urmam drumul amar, necunoscut de nimeni. Banuiam, în suflet, semnede rafuieli sângeroase. Nu îmi era teama. Zi si noapte, munceam calindu-ma."Toate acestea sunt pregatiri, îmi spuneam. Va trebui sa se împlineasca sifaptul."XX. PERSONAJELE JUDECA AUTORULA treia zi de Craciun, ne-am adunat - ca în toti anii - la Fanica. Pentru noi,sarbatoarea aceasta e ciudata si necesara. în acele douasprezece ceasuri, câtramânem împreuna, vietuim din nou liceul. Invitatii lui Fanica sunt colegii,nedespartiti în ultimele clase. Dupa-amiaza, seara si noaptea Sfântului Stefanstapânesc strania însusire de a ne face sa uitam tot ce ne-au daruit anii si de ane socoti iarasi colegi de liceu si personaje din Romanul adolescentului miop.Grupul nostru, compact înainte de bacalaureat, a fost rupt la Universitate. Neamrisipit si ne-am legat de alte grupuri. înlantuirea de suflete straine poateîntrista pe prietenii vechi; dar nu putea fi îndepartata. Simteam fiecarechemarea de a patrunde mai departe, din necunoscut în necunoscut, de aîncepe cu ei vieti noi, de a ne desfata sau suferi, de a ne rupe iarasi si a neîncadra mai sus sau mai jos în alta parte.Dar ziua Sfântului Stefan ramânea vechii familii. Eram, înca, prea tineri ca sane întristam ca toti acei ani au trecut, ca sunt de-acum amintiri. Ne strigam cuporecle din liceu, reconstituiam scenele dureroase zâmbind. Tot ce fusesespaima, suferinta, melancolie ne înveselea acum. încercaseram fiecare,necunoscut celorlalti, o maturizare sentimentala. Gândul era reconfortant:dupa ce o perioada e depasita, durerile si nelinistile sunt uitate. Dar dacaizvorasc alte "dureri si alte nelinisti, mai nemiloase, mai amare?...Cei dintâi veniti au fost Jean Victor Robert si Mihail. Jean Victor ajunsese actorla al doilea teatru din oras. Era înscris la Facultatea de Litere, dar nu-si treceadecât doua examene pe an. Avusese izbânda în teatru, pentru ca avea obrazalb de adolescent, era incult, prezumtios si dragalas. Robert era singurul pecare nu l-as fi lasat sa iasa din liceu. Se socotea înca geniu neînteles, asa cum îiinsinuasem eu, rautacios, cu multi ani în urma. îsi crease un personaj si-l sileasa joace în toate rolurile prevazute si neprevazute. Robert se ignora pâna laabsurd. El credea ca toti ceilalti îl invidiaza. Socotindu-se neînteles sipersecutat, îsi alcatuise o figura dispretuitoare, ochi distanti, gura draceasca,glas de scena. Robert nu putea rosti cel mai neînsemnat cuvânt fara gestteatral. Când râdea, îsi aducea buzele ca la un râs amar de drama. Povesteaîntotdeauna cu glas de bariton cald, în timp ce glasul lui era de tenor lipsit devolum. Se plângea, înca, de neputinta de a lucra din pricina femeilor.- Mamico, ma distrug femeile...Ofta flatat, cu obrazul lui de fata, pudrat, cu buze carnoase.- în fiecare saptamâna le schimb... Ce vrei, mama dulce, la teatru... Si as vreasa scriu o drama... N-am timp... Uite câte chei am în buzunar. Am sigarsoniera... Si am de lucru...îsi freca fruntea îngusta, alba, încretita de sprâncenele ridicate interogativ.Oricât de rautacios s-ar fi purtat prietenii cu el, Robert nu uita sa vina de câteori era chemat. Prietenii lui cei noi - îngâmfati si invidiosi elevi de conservator,actori betivi si blazati - îi aminteau, la rastimpuri, nostalgia vechilor prieteni, cumult bun-simt si multa verva. Robert, desi se înalta în mediul de marasm simediocritate, înviorat numai de invidie, nu se putea lipsi definitiv de grupulcolegilor de liceu.Mihail evoluase lent si sigur. Nu avea nici un pacat, nici o neliniste, nici oambitie; nici o însusire de seama. Era înalt, cu o fata de copil serios si rece.învatase întotdeauna bine; citea ultimele carti si le judeca cu creier propriu;citea cu o luna înainte de examen; urma, fireste, Dreptul. Se marturiseaburghez linistit si mediocru. îsi propusese sa guste putin din toate. Frecventaceaiurile, balurile, premierele cinematografice, cursele. Era bogat, dar nu pozaîn snob, nici în Don Juan, nici în sportsman. Nu fuma, nu bea; între prieteni îsiîngaduia sa piarda, pâna la o mie de lei, la "chemin de fer". Era întotdeaunaimpecabil îmbracat. Citea trei ziare zilnic si doua reviste mari lunar, întins pecanapea, cu o punga de fondante alaturi. Nu invidia pe nici un prieten, dar îijudeca cu cel mai ager bun-simt, cu un neasteptat spirit critic. Si judecata le-omarturisea pe fata. Nu-l stânjenea nimic. îsi purta pretutindeni plictiseala lui detânar fara pacate si fara ambitii. Entuziasmul lui se înalta Pâna la afirmatianeta: "E foarte bine". Atât. Nu s-a înflacarat niciodata,230231iar revolta si-o vadea printr-o înjuratura scurta si retinuta. Pretuirea vietii semarginea, pentru el, la câtiva prieteni si la o femeie oarecare, îsi întâlneabisaptamânal amanta în garsoniera închiriata împreuna cu Robert. Raspundeaplictisit la telefon când doamna sau duduia îl tinea de vorba, cerându-i o nouaîntâlnire sau invitându-l la un bal. La prieteni tinea mai mult, pentru ca nu-ischimba. Se adunau, aproape în fiecare dupa-amiaza, în odaia cu sofa sipatefon. Sfârseau cutii cu bomboane, beau cafele si comentau articolul lui"Traznea", rolele lui Robert, poemele prietenului blond, viciile, pacatele,cancanurile, zvonurile orasului monden. Seara ieseau împreuna la spectacole.Pe Mihail nu l-am înteles. Spiritul critic îl echilibra sufleteste, eleganta trupului,tineretea si avutia îi erau garantii de fericire; totusi, el nu muncea, nu urmareanici un tel, nu astepta nici o bucurie. Daca ar fi murit în zece zile sau în optzecide ani, nu s-ar fi suparat, totul îi era indiferent. Cauta sa petreaca, numai câtmai comod, sa nu se consume, nici sa nu se nelinisteasca. îi lipsea înca ceva, siar fi fost un organism armonios si viu. Poate acel preaplin care da sensactivitatii si ritm dinamic vietii...S-a adunat curând tot grupul: Radu, Dinu, Petre, Noschuna, prietenul meu sialti câtiva. Erau toti înfierbântati de revelatia pe care le-o facusem; publicareacapitolului de amintiri asupra "Muzei" din Romanul adolescentului miop.Protestau si comentau.- Nu trebuia sa pui numele adevarate, se revolta Noschuna, în casa caruia serealizau productiile dramatice ale "Muzei".- De ce? O data ce n-am creat un personaj, nu l-am transfigurat prin imaginatiasi vointa mea si, mai ales, nu i-am dat un rol însemnat, ci l-am lasat sa spunadoua cuvinte si sa dispara, îi pot lasa numele din viata...- E jenant pentru el.- Deloc. Cartea mea e un roman si o culegere de amintiri. Daca nu m-am jenateu, personajul romanului autobiografic, sa marturisesc atâtea indiscretii deadolescent, de ce sa se jeneze personajele secundare? E o simpla cronica,toate capitolele care îi privesc...- Puteai, totusi, sa le schimbi numele. Era atât de greu?...- Foarte greu... Schimbând numele, personajul era liber sa primeasca vointaautorului. Aceasta ar fi daunat cartii, care e, înainte de toate, sincera si, maiales, disciplinata. Am voit sa oglindesc efectiv adolescenta; cât am pututsurprinde cu mijloacele mele, fireste. Numele îrw erau calauza inconstienta.Fenomenul e anevoie de înteles. Numele mi-erau mijloace de control; nu lasauimaginatia sa adauge...232- Si, cu toate acestea, m-ai facut sa spun o suma de cuvinte pe care stiu precisca nu le-am rostit, se împotrivi Dinu. Ai lasat deci imaginatia sa lucreze...- Cuvintele nu le-ai spus, dar numai tu le puteai spune. Pastrându-ti numele deDinu, eu te aveam precizat în minte, asa cum esti aievea. Te lasam sa vorbesticum voiai tu. Nu ma intereseaza daca ai rostit sau nu cutare propozitie; cifaptul daca ti-am surprins resortul launtric; daca am izbutit, apoi orice fraza pecare te las s-o spui, tu o puteai, trebuia chiar s-o spui în aceeasi împrejurare.începura atunci adevarate polemici. Nu aveam cu mine decât pe prietenul nou.- Toate acestea nu au nici o însemnatate, vorbi el. Pacatele romanului, pe carei-am citit în manuscris, sunt altele. Nu vi le spun, pentru ca ne-am departa preamult. De altfel, daca se va tipari vreodata, o sa avem prilej sa revenim. Pe minema bucura chiar ca ne-a pus numele atât de transparente. Cititorii se vor înselaastfel la aparitia romanului, asupra noastra. Noi suntem de acum personaje.Ori, între personaje si realitate exista deosebiri, si înca multe. Autorul a cazutsingur în cursa pe care ne-o întinsese noua. Nu ne-a modificat, dar a alestrasaturi care i-au placut din sufletele noastre. Asadar: nici nu ne-a creat, darnici nu ne-a zugravit fidel. Va avea, la aparitie, o suma de neplaceri. Cititorii îivor scrie: îl cunosc pe X, pentru ca, dupa amanuntele spuse de dumneata, l-amghicit; dar nu e asa, în realitate; nu esti un observator bun.- Cititorul nu se va putea plânge, raspundeam eu, pentru ca fiecare are dreptulsa vada altfel pe un personaj. Mai mult, aminteste-ti ce am spus asuprapersonajelor secundare: ca îi las sa dea o replica sau sa ajute un fapt si apoi îiparasesc fara sa comunic lectorului ce s-a mai petrecut cu ei. Asadar, eu mapot apara: personajul X nu seamana cu cel care traieste si îl cunosti dumneata,pentru ca nu l-am zugravit complet...- Aceasta e o lacuna fundamentala a romanului, observa Petre.- Nu cred. Mai întâi, zugravirea pe larg si istoricul fiecarui tip era absurda întrunJurnal: dupa câte se întelege, acest caiet, nu e menit publicitatii, si autorul,elev de liceu, aduna într-însul material pentru un Roman al adolescentuluimiop, pe care nu-l va scrie, de altfel, niciodata.- E complicat. Cititorul are nevoie de preciziune.Preciziunea completa e trucata, e construita si lasa impresia de tabelaanatomica. Romanul trebuie sa fie, înainte de toate, viu. în viata, nu toatelucrurile sunt precise. Te cunosti pe tine, cunosti, într-un anumit sens si grad,pe cei câtiva din juru-ti; mai departe, sunt zece insi cu care te întâlnesti mairar, al caror trecut nu-l cunosti si nu te intereseaza... De Ce sa schimborânduiala în roman? De ce sa prezint pe fiecare personaj,233când nu întotdeauna îl cunosc si, mai ales, când nu întotdeauna mgintereseaza?...- Atunci evita asemenea personaje secundare: aduna replicile pe care trebuiesa le dea într-un singur personaj, pe care sa-l prezinti si sa-l urmaresti pâna lacapat.- Aceasta o socotesc un pacat al romanului; mai ales scris sub forma deconfesiune. în viata realizez un fapt alaturi de un prieten si de zecenecunoscuti. Cum as putea înlatura acei zece necunoscuti sau superficialcunoscuti în roman? Cum as putea afirma ca acel fapt, realizat de doisprezeceoameni, a fost facut de doi? Mint atunci viata si las pe cei zece obscuri savorbeasca si sa faptuiasca în voie... Dupa aceea, îi parasesc; nu ma maiintereseaza. Continuu actiunea cu cele doua personaje principale. Daca ajungîntr-o împrejurare cu alte personaje secundare, nu le evit; le las sa-siîmplineasca rolul efemer si-apoi le uit...- Procedeul e riscant. Romanul poate parea bizar, divergent, centrifug. Sfârsindultima pagina, cititorul va fi nemultumit; ar dori sa stie ce s-a petrecut cuceilalti.- Daca romanul e izbutit, vorbi prietenul meu, cititorul nu poate sa aibaasemenea doruri. Pentru ca celelalte personaje nu-l intereseaza.- Sa lasam discutia aceasta, întrerupse Robert. Eu vreau sa-l întreb altceva(catre mine): cum m-ai conceput?...- Aproape asa cum esti în realitate. Pe tine n-am vrut sa te crut. Esti unexemplar perfect de ratat al sexului. Nu zâmbi; nu glumesc si nici nu polemizezcu un personaj. Eu am înteles de mult, de când te-am convins ca esti un geniu,ca apartii acelei fericite spete de masculi manques, care se bucura deadmiratia masei si a femeilor. De aceea te-am si sfatuit sa te faci actor. în fond,mi-esti drag, pentru ca mi-esti prieten. Nu te pot suferi pe alt plan: careprezentant, ca tip de mascul pozeur. Ceea ce urasc eu în tine nu esti tu,prieten al meu, ci sensul valorilor pe care le proclami si le raspândesti tu. Unsimplu Robert nu poate fi primejdios. Dar el perverteste constiinta celorlalti, îilasa sa creada ca acesta e masculul. Fals si stupid. Tu apartii spetei fericite apseudomasculilor: actorii de mâna a doua, poetii sentimentali, snobii,afemeiatii, Don Juanii... De aceea n-am vrut sa te schimb si te-am lasat aidoma,în primul roman si în toate celelalte pe care le voi scrie.- E un ciclu?- Nu stiu. Dar un anumit material adunat din experiente nu poate fi folositdecât pentru romane. Viata e lunga, iar experientele nesfârsite. Nu numaiexperientele mele; ci ale prietenilor, dusmanilor, profesorilor... Personajulcâtorva voi fi eu, apoi pot alege alte personaje principale: Radu, Petru, Niska,profesorul de logica...- Totusi, pe mine nu ma cunosti... Si îmi faci cel mai mare rau la-sându-minumele de Jean Victor Robert.- Numele e prea frumos. Iar pe tine te cunosc, te intuiesc si te anticip chiar.- Un suflet e mai complicat decât formulele tale.- Nu ma intereseaza complicatiile atât timp cât nu dau nastere la crize. Nu maintereseaza acei câtiva germeni latenti de bun-simt, de seriozitate, deluciditate, care zac în sufletul tau. Se multumesc sa se atrofieze an dupa an...- De unde stii tu ce se petrece în sufletul meu?- Tu mi le spui. Tu îti destainuiesti slabiciunile duhului. Când îmi spui, oftând, ca"te distrug femeile" si îmi spui "mama draga", eu sunt edificat de evolutia talauntrica.- Si daca, totusi, mai exista si altceva?- Acel altceva nu ma intereseaza. Toti voim sa ajungem oameni mari. Nu enevoie sa mai spun, la fiecare personaj: acest personaj vrea sa ajunga ommare. Ma multumesc sa arat crizele, nelinistile, înfrângerile si biruinteledezlantuite în sufletele câtorva de aceasta vointa... în tine, nu ma intereseazanostalgiile de mai bine, ci esenta inferioara a spiritualitatii tale, gândurile talede prezumtios adorabil si alintat de femei...- Un adevarat discurs...- Nu; o precizare pentru tine si pentru cititorii romanului. Am sa scriu o prefata,în care sa marturisesc o parte din ideile la care am ajuns.Au început atunci inevitabilele glume si indiscretii. Fiecare voia sa stie cum îlconcep pe el.- Pe Dinu îl arat asa cum e si în viata: peste tot trece fara sa lase urme. Dinu e,în felul lui, un ratat precoce. Nu îl învinuiesc ca nu mai citeste, ci ca nu îl maipreocupa spiritualitatea, nu mai e curios de o enigma, de o problema, de ocercetare, de o solutie, de o experienta. Dinu a ajuns inert ca si Robert, dar înalt sens, compromite sexul. Nu are înca nici meritul donjuanesc. Dinu nuseduce,\'ci se lasa sedus. Nu ataca decât dupa ce are convingerea ca e placut,dorit si asteptat. Dinu nu e nici cel putin un simplu instrument sexual. Eindiferent, rece, aproape atenuatizat ca spirit.- Apara-te, personaj infam..., glumira ceilalti. Dinu fuma si zâmbea.- Ceea ce mi se pare nesuferit la tine, e morga, aerul de blazat, de °rnconsumat, de cunoscator al tuturor voluptatilor. Tu, care experimentezi de-abiacâtiva ani... Duduile te socotesc interesant si superior, Pentru ca fumezi, taci, aiochi frumosi, cu cearcane... Aceasta-i primejdia: si tu compromiti virilitatea,notiunea barbatului, complet si234235vast... Circulând prin saloane, obisnuiesti publicul sa-ti socoteasca mascaplictisita de viata, drept expresia masculului resemnat.- Draga, tu vorbesti ca si cum m-ai cunoaste mai bine decât mâ cunosc...- Fireste, aceasta-i mântuirea voastra: ca nu va cunoaste lumea. Ai dreptate,dar nu în sensul pe care îl vrei tu. Lumea care te admira, nu te cunoaste.Ceilalti, care au constiinta virilitatii, au experiente, au sens, au valori, aunazuinte... au si intuitia duhului autentic si viu. în tine, nimic nu e autenticspiritual. Ceea ce bâigui prin saloane ai împrumutat de la artistii de cinema; leaiîmprumutat si gesturile; hainele le împrumuti de la croitorii parizieni. Nimicnu e al tau, creat de tine, de vointa ta, nici ochii, nici banii, nici tineretea. Totulti-e dat. Duhul tau, daca ar vietui o viata subterana, s-ar trada: printr-o licarirea privirilor, printr-o întrebare, printr-o carte citita. Nimic din toate acestea latine... Si, totusi, nu mi-esti mai putin un prieten drag si scump...A venit apoi masa cu belsug de vin. Discutia s-a împartit iarasi. Ne revedeamdin Craciun în Craciun, din clasa a cincea de liceu, când ne adunaseram pentruîntâia oara. Am ramas fericiti pâna în zori.XXI. MOARTELa adunarea din martie, presedintele a vestit ca donatia e primejduita dinpricina prefectului, care vrea cu orice chip sa i se cumpere casa pentru camin.Batrânul e nelinistit. El, obosit, plictisit, deprimat. De câteva luni e tot bolnav.Fostul vicepresedinte zace din toamna, de ftizie. Asteapta Pastele, ca sa plecela munte. Vicepresedintele primului comi-, tet era singurul care îi putea fi deajutor în chestiunea donatiei...Dupa câteva zile, am citit vestea în ziare: vicepresedintele murise.Dupa-amiaza calda, dureros de calda. Curtea, împrejmuita cu liliac înfrunzit, seîntunecase sub flamurile cernite. Ne-am adunat toti lânga presedinte; palid,nervos, stapânindu-si anevoie frigurile. Aveam toti zâmbete triste si ochi ispititide cer. Cerul era aproape, albastru, strabatut de nourasi nostalgici. Dinspretufele de liliac se iscau zvonuri de stup. Strada era lunga, pietruita, cu trotuareînfierbântate. Banuiam, p6 undeva, salcâmi înfloriti si gradini cu rasaduri deflori, cu brazde rasturnate, negre, proaspete. Ajungea, în curtea tovarasuluimort, zumzetul orasului cu parcuri, cu fabrici, cu bulevarde. Si vânt blând adiamireasma de primavara pustie.L-am vazut, purtat pe umeri, în tânguiri. Am vazut si coroana cercului, cu opanglica alba, cu un rând trist ca o chemare. Prietenul meu îmi tinea bratuldrept; Niska bratul stâng. S-au înfrigurat amândoi.Pe drum, la venire, prietenul mi-a povestit despartirea de doamna lui. Aveaochii plânsi si sufletul sfarâmat. Plângea, pe strada, strângând în pumn batistaalba.- Numai Dumnezeu ma poate scapa... Numai Dumnezeu ma poate scapa...Cum sa-l mângâi? Taceam...în curtea cu prieteni tristi, am întâlnit ochii înspaimântati ai Niskai. Iar amtresarit. Niska a venit lânga mine si a ramas tot timpul cu bratul strâns debratul meu. Cum as fi putut mângâia durerea Niskai, pe care o întelegeam?...Prietenul meu îmi apucase iar bratul. Murmura, cu batista pe buze:- Numai Dumnezeu are sa ma scape... Numai Dumnezeu... Niska era nelinistita.- De ce plânge?- îsi aminteste de sora lui, o sora mica...- A murit?Strazile erau iarasi înguste. Convoiul se risipea. Din curti se înaltau plopi. Laferestre banuiam ochi curiosi si întristati de vârsta prietenului mort.- E adevarat ca pleci în Italia?- Da, Niska; în patru zile.- Si cât stai?- Pâna la jumatatea lui mai...- Ia-ma si pe mine!De ce m-a înfiorat strigatul Niskai? Tovarasii de drum cernit ne-au privit, mirati.Prietenul meu începea sa asculte.- Nu se poate, Niska, soptii. Nu merg singur...A tacut iar, pâna la cimitir. Tacerile Niskai nu sunt reculegeri, ci disperari mute.Nu mai încearca sa se înalte iar, deasupra. Eu îi spuneam.- Niska, mi-ai fagaduit sa nu te lasi niciodata înfrânta. Tu, în fata unui obstacolpe care nu-l poti trece, te marturisesti zdrobita...Nu raspundea.Prietenul meu îmi lasase bratul.- Am sa plec si eu...- De ce îmi spui? Pleaca!- Are sa-ti para rau ca ne despartim?- Nu. Noi suntem chiar aici despartiti. Monologul tau, singurul care °iâintereseaza, mi-l poti împartasi, mai cald si mai prelung, prin scris...236237- Am sa sufar mult departe... Tu întelegi ceea ce are sa-mi lipseasca mie, acolo.Eu eram ispitit sa ma gândesc la cea dintâi sedinta de cor, în mansarda, lavicepresedintele mort... Amintirile nu ma întristau; ma abateau, ma oboseautrupeste. Le izgoneam. "O noua primavara, plecari, munca, tinerete, senin... Nuam nici un motiv sa fiu trist. Soarele ma încalzeste, muntii ma asteapta, drumulde fier e proaspat si nesfârsit. De ce sa fiu trist? Am douazeci de ani, am vointacumplita, am cervice neînduplecata, am trup pietros, am doruri si lanturipentru dorurile mele. Mi-a murit un prieten si un tovaras. El e, de acum, strainde noi; poate e fericit sau poate nu e. Nu stiu. Prietenul meu mort va vietuiînlauntrul sufletului. De ce sa fiu trist acum, în fata tuturor? Tristetea mea mava stapâni în singuratate, asa cum se cuvine unui suflet care pretuiestemoartea. Si apoi, moartea ma stânjeneste acum, când nu pot lupta. Moartea omeditez singur; o înteleg si ma închin ei. Dar aici, alaturi de Niska, sa par eutrist? Sa fiu si eu ca ceilalti, eu care am îndurat si am scrâsnit dintii în disperarice-mi copleseau duhul si-mi rastigneau trupul?..."Gândeam si alungam tristetile. în dreapta mea, prietenul pângea pe mâiniledoamnei. Bratul stâng purta tulburarea Niskai.- Niska, tu tremuri... -Nu.- Ai venit singura?- Bibi e bolnava...- Dar Viorica?Niska îsi întuneca fata, scârbita.- Nu stiu. Nu mai mi-e prietena... Nu mai vorbim de asta-iarna... Nu voiam saînteleg. Fireste, Niska o jignise.- Voi nu stiti ce rea e Viorica...- E stupid sa fii suparata pe o prietena, Niska...Paseam, în convoiul de colegi si prieteni ai mortului. Strazile tot mai largi;castanii începeau sa dea unlbra; cerul îsi scutura norii.- Sa nu mai vorbim, pâna la cimitir....- Nu poate sa-ti lipseasca nimic, în amintire. Dar de ce sa pastrezi amintirile?- Mi-e draga!Niska tresari. Se apleca spre mine.- De ce m-ai mintit?Eu priveam priviri drepte, deasupra capetelor, în coroanele ce întovaraseaupasii prietenului mort.înserare în cimitir, chemând primavara. Presedintele fu purtat pe brate. în fatagropii cu unghiuri negre, febra îl tulbura, îl stapâni. To-?38varasul lui fu lasat în pamânt cu frânghii, cu plansete, cu bulgari. Câtiva nori, laapus, îsi pastrau geana sângerie. Aleea cea mare se nelinistea, în vânt deseara. Groparii îsi asteptau plata. La celelalte morminte licareau candele.Banuiam buchete mari de flori scumpe. O banca iesise din iarna cu douapicioare surpate. Gradinarul îsi îmbraca haina lasata pe treapta unui monumentde marmura vânata.- îti amintesti cimitirul din Iasi?...Vorbise Niska. Iar se schimbase. Era acum nostalgica si linistita. Se plimba, cuprivirile pe chiparosi, pe cer, asteptând stele.Eu am întrebat-o atunci de prietenul ei iesean, cu care s-a întors de la congres,cu care îsi petrecuse atâtea dupa-amiezi de iarna.- Toti spun ca suntem îndragostiti unul de altul... Mi-a zâmbit. Eu mi-amstapânit bucuriile, întrebându-le: "De ce?..."în noaptea plecarii am auzit pietris ales lovind ferestruica mansardei, în strada,cu capul rasturnat ca sa ma priveasca, Niska.- Am vazut lumina. Am venit sa-ti spun "drum bun".- Iti multumesc, Niska...- Si nu e asa? N-ai sa ma uiti... Ai sa-mi scrii, nu e asa?... Ai sa-mi scrii mult si...- Spune, Niska...- Ce sa-ti spun? Daca mai vrei, si... "noapte buna"...XXII. LUMINA LA ROMAîn Jurnalul meu intim, iar nu în Jurnalul de calatorie, am scris în acea noapte deaprilie:"Pe o strada cu nume obscur am vazut astazi un chip de fata. Am alergat, l-amcautat si l-am privit iar. M-am întors la hotel. Si acum scriu aici; fata mi-e draga,mi-e draga. Nu mai pot apara meterezele sufletului. Fata necunoscuta mi-edraga. Chipul i l-am privit atât în amintire, încât a început sa se stearga. Voiamsa-i patrund fiecare trasatura. M-am tulburat. Acum, nu mai stiu precis chipulfetei. Si mi-e draga, mi-e draga...Poate sunt nebun. Mi-am batut joc, întorcându-ma catre hotel, de mine, dehotarârile mele. Am citit cea dintâi pagina din Jurnal. Stiu ca nu sunt nebun.Dar am pierdut iar chipul fetei; si fata mi-e draga. îmi spun: sunt tulburat,aproape de nebunie. Si stiu ca toate acestea sunt împotriviri desarte. Fata mi-edraga. E rusinos? Da, da... E umilitor sa239fii îndragostit, e penibil, e jignitor. Ma înabus. Cred ca nu e adevarat nimic dincele ce am scris. Poate sunt obosit de drum, de Roma. Roma m-a farâmitat sim-a adunat iar. Dar daca nu mai sunt eu? Am sa ma caut mâine prin oras. Totce scriu acum sunt minciuni. Au trecut câteva ceasuri, si fata tot mi-e draga.Dar mâine, dar peste un an, peste zece ani?... Trebuia sa tac zece ani. De ceam scris în Jurnal? N-am izbutit nici sa ma linistesc.""Cum as putea întâlni pe acea fata? O pastrez înapoia pleoapelor, întorcândumape Corso, singur, m-a fulgerat o asemanare cu Niska. Am avut aceeasitulburare ca ieri. Dar acum, stiu: fata seamana cu Niska la ochi si la par.Cum scriu de senin marturisiri umilitoare... Rasfoiesc la rastimpuri Jurnalul sirecitesc hotarârile. Le împlinesc cu greu. Sufar, aceasta o simt; sufar stupid.Sufletul mi-e sfâsiat de tristeti si apoi exaltat de bucurii. Când mi-amintesc dechipul fetei, încerc un sentiment ciudat, înfiorator; ma simt înlantuit de un bratstrain. E umilitor sa numesc aceasta: dragoste?...Hotarârile mele ma coplesesc de tristeti disperate, fara sfârsit. îmi spun mereu:totul trece... Dar încurajarea mi se pare neghioaba. M-am întrebat cum amputut-o folosi atât timp, fara sa-i observ desertaciunea. Dar daca ea paredesarta numai pentru ca ispita e mai puternica decât mine?... De aceea mi-ospun mereu. Are sa treaca. Au trecut si tristetile singuratatii de la schit, autrecut si nostalgiile toamnei si ispitele. Totul trebuie sa treaca. Ispita eputernica, noua si agera.""Dar de ce am scris eu asta-noapte despre ispite? Am uitat hotarârea:dragostea nu trebuie alungata, ci stapânita. Eu nu pot s-o stapânesc; deaceasta ma umileste. Dragostea e vinovata. Ea ma mângâie, ca o ghearastraina. Mi-e draga, mi-e draga... Stiu eu ce am?Nu înteleg de ce mi-a fost teama. N-am cautat eu dragostea? N-am voit eu s-ocunosc si s-o robesc? Aceasta e dragostea. Stiu ca aceasta e dragostea. Acum,trebuie s-o adâncesc si s-o stapânesc.Nu e umilitor. Mi-e draga... Cuvintele sunt stupide. Cum l-as putea rosti,cuvântul pe care l-am învatat de la altii? De aceea, eu nu sunt îndragostit.Sufletul meu nu e rascolit de dragoste. Fata nu mi-e draga. Mi-e draga..."Insula Capri. "Mi-e draga Niska!..."Noaptea, în vagon, spre Ancona: "Niska, Niska, Niska..."Pe vapor, catre Fiume: "De ce am ascuns doi ani? Mi-e draga Niska din noapteacând ne-am întors de la manastire. Mi-a fost draga si mai mult la mare, în tren,la Iasi... Nu vreau sa înteleg nimic. De ce sâ240înteleg? Adriatica e albastra si sufletul meu e senin. Poate au sa-mi piaranelinistile. De ce sa nu-mi fie draga Niska?Cum sa spun? înteleg si simt altfel. Hotarârile n-am sa mi le schimb.Sentimentul tragic al existentei îl pastrez. Mi-am amintit ca vreau sa fiu erou.Ce fapt mai eroic decât o renuntare? Si o renuntare care sa nu fie o extirpare,nici o biruinta chinuita de remuscari. Voi lasa sa-mi fie draga Niska. Nu ma voiteme, de acum, sa-mi marturisesc, în singuratate: mi-e draga Niska. Voi tainuipentru altii. Drumul mi-l voi urma, cu pretul a oricâte îndurari. Dragosteatrebuie sa ramâna, si simt ca va ramâne în suflet.Orice îndragostit îsi jura credinta dragostei. Ceea ce fac toti, cuprinsi denebunie, fac si eu.Nu e adevarat. Nebunia mea nu este dragostea, ci eroismul. Iar eu nu suntoricine. Aceasta o pot scrie cu fruntea sus. Viata nu mi-a fost daruita; amconstruit-o eu, cu nemultumiri, cu lecturi, cu revolte. Ceea ce am îndurat astatoamnanu a îndurat nici unul dintre contemporanii mei. Am luptat cu somnul,cu oboseala, cu poftele trupului meu tânar, cu ispitele cartilor amuzante, cunebunia. Am înfrânt nebunia, pentru ca am voit eu; dar n-am fugit din fata-i.Când spun: îmi voi pastra dragostea ani dupa ani, tainuita si neîntinata, trebuiesa ma cred. Pentru ca o spun eu, singurul în care ma încred....O observatie ciudata: de câte ori gândesc si scriu cuvântul vointa, uit oricealtceva, chiar pe Niska. Dragostea Niskai mi-e acum departe. Va trebui saînchid caietul si sa privesc Adriatica... Iata, ca aceasta fac.""Daca se va observa schimbarea în tara? Eu ma simt atât de schimbat... Multegânduri au ajuns acum sentimente. Din intuitii, au ajuns experiente. Nu stiucare parte din mine s-a schimbat. Simt o reînnoire; ma simt mai viu; simt maiprecis ca aceasta e carnea mea, ca acesta e sufletul meu. Nu pot lamuri nimic.Simt!Daca se va observa schimbarea? Cum am sa ma întâlnesc cu Niska? Ei nutrebuie sa-i spun. Ea nu poate sa înteleaga de ce renunt. Ea m-ar primi, tovaraschiar, si nu sot; de aceasta sunt sigur. Sufletul Niskai îmi apartine: i-am ghicitdorurile, nadejdile, intentiile. Totusi, ea nu trebuie sa stie cât mi-e draga. Vreausa ramânem prieteni. Eu voi suferi mai mult aflând cum altul o va stapâni,acolo, aproape de mine...Sunt un nebun, si ma chinui în van. Niska va renunta, asa cum am \'enuntat sieu. Daca nu, va pieri. Aceasta e lesne de înteles. Va pieri, oricât de lunga i-ar fiagonia. Dar Niska va renunta sa-si aleaga alt sot.241Toate anticiparile acestea n-au rost. Mi-e draga Niska! Aceasta e singurarealitate noua, alaturi de vechea realitate: eu. Restul sunt ipotezesi jocuri. Nu trebuie sa-mi rapeasca timp."*Toti mi-au spus: "Ai o nostalgie apuseana; aceasta din pricina Italiei". N-aînteles nimeni; nici Niska, pe care am vazut-o rar, pretextând ca îmi pregatescexamenele. Mi-a cerut sa-i povestesc; cum era sa-i spun ca am fost la Roma, side acolo la Napoli, apoi prin Ancona la Fiume?...îmi urmam drumul cu pasi durerosi. Tot ce încercam sa uit crestea în amintire,urias, asurzitor, viu, barbar. Singuratatea ma chinuia, dar îmi ramasesemântuire, mijloc de împlinire al marelui meu gând.Vara petrecuta în rataciri, fara sa uit si fara sa plâng... Ma întorceam larastimpuri în orasul sub flacari; aduceam caiete mari, înnegrite. Plecam, cu uncaiet si o carte. Rataceam prin munti, cheltuind putin, dormind prin stâne,îndurând ploi reci. începustm sa ma obisnuiesc cu tulburarea, cu nelinistea.Socoteam ca sufletu-mi va suferi vesnic, nemultumit de ceea ce face. îmipurtam singuratatea pe carari, prin manastiri, prin orase de Dunare.Am fost si la schit. "De ce sa plâng?" mi-am spus revazându-mi chilia. Si n-amplâns.La schit, singuratatea mi se însenina. Dar a fost numai o criza, care m-atulburat mult. Nu disperam, cu pieptul ros de dor nemarturisit. Gândind ladurere, iar nu la dragoste, îmi aminteam: totul trebuie sa treaca...XXIII. MEDITATIE PENTRU DOUA TOAMNECea dintâi toamna începuse cu chemari pe sub castanii umezi, de-a lungulbulevardelor. Cealalta, cu ambitii si nelinisti de munca istovitoare, amara înspasmul ei încapatânat pâna la nebunie. Acum, s-a pogorât iar seninul. Dar mieteama. Banuiesc ascunsi în suflet nori de furtuna. Tot ce am facut pânaacum, apropierea lenta si dureroasa de acea faptura pe care îmi place a o numierou, s-ar putea narui. De aceea mi-e teama; de suferintele mele care îsi cerrodul.Acum, toamna ma chinuie mai mult si mai adânc. Nimeni nu poate afla. Niskama întovaraseste în ratacirile mele, departe de oras. Câmpurile se înaspresc,padurile se însângereaza. Niska ma socoteste celmai bun prieten pe care îl poate avea o fata. A început sa creada ca oricenadejde de mai mult e desarta. Gândul acesta a întristat-o mult. Iar eu îi sunttot mai aproape de suflet, si sufletul ei creste din semintele duhului meu.Alaturi de viata dura, începuta în fiecare dimineata cu aceeasi îndârjire, sfârsitadupa miezul noptii cu hotarârea celui care stie ca odihna se va pogon o data cumoartea, îmi vietuiam viata cunoscuta de ceilalti. Publicam ce era mai putinviu, mai putin original, mai putin pretios dintre paginile scrise. Celelalte erauconfesiuni stranii, dureroase, enigmatice. Cine le-ar fi primit sa le tipareasca?Simtind apropierea eroismului, ma observam cu o grija suparator depretentioasa. Niska îsi pastra acelasi loc; lecturile anevoioase se prelungeau cuaceeasi strictete; golurile culturii erau umplute cu aceeasi metoda. Masupravegheam etic, stiintificeste, sentimental. Vietuiam într-o continua febracerebrala. Ma voiam om depasit. Cele ce am îndurat, experientele ultimilor ani,singuratatea nemiloasa, taina, îmi coltu-rasera fata. Oasele începeau sa serânduiasca altfel. Si privirile se schimbasera. Liniile, cuta sprâncenelor, frunteapurtau fiecare o masca. Nimeni nu putea patrunde dincolo. Ma osândisem, printaina care ma sfâsia, unei singuratati austere, fara sfârsit.Eu asteptam un fapt hotarâtor. Renuntarea se împlinise. Asteptam înca o ispita,care sa o întareasca. în durerea suprema, se va lumina sufletul eroic. Faptulputea fi pricinuit de întâmplare sau de vointa Nis-kai. Daca el nu s-ar întâmplaînca un an, pâna la plecarea mea, biruiam.Cele ce scriu sunt înca atât de proaspete în minte... Daca as continua, n-as maiscrie povestire, ci jurnal.Iata, acesta sunt acum: barbatul care-si asteapta ultimul salt. Afara, pecâmpuri, pe strazi, e toamna. Aici, în mansarda, sunt eu. Putin îmi pasa detoamna de afara, atât timp cât eu nu sunt înca împlinit. Nelinistea de pânaacum a facut loc spaimei asteptarii. Astept halucinat. Si nu stiu ce astept, dupacum nu stiam nici acum doua toamne.Titlul acestui capitol e fals. Nu voi scrie aici nici o meditatie. Cu aceasta paginase încheie povestirea celor doi ani de experiente, de chemari si de biruindasupra slabiciunilor. Nu stiu cum se va sfârsi. Nu cunosc, adica, amanuntele;pentru ca izbânda va trebui sa fie de partea mea. Biruinta finala e singura careda sens si pret unei hotarâri. Pâna atunci, sunt osândit nelinistilor siasteptarilor care ma strabat zi si noapte.Dupa ploaie, cerul e vânat. Ferestruicile sunt înca îmbrobonate. în curând, voiaprinde lampa. îmi ajung zgomote din strada. De la masa242243mea zaresc doi plopi zdrentuiti, departe, într-o curte necunoscuta. Plopi pe carei-au privit adolescenta mea.Nu ma exalt retoric, nu scriu aici laude toamnei si nu insinuez nostalgii. Edestula tristete în mine. Dar poate e tristetea celui care întelege... \' Cu fatalinistita, cu pumni strânsi, între carti, astept.SFÂRSITUL PARTII IPARTEA A DOUASCRISORILEPrietenul meu, de ce nu ma lasi sa te vad? De ce fugi de mine?Eu nu stiu sa scriu; am suferit mult, si sufar acum iar ca nu-ti pot spune nimic.Tu îmi ascunzi ceva. Daca ai sa ma lasi mult timp singura, am sa maîndragostesc de amintirile noastre si am sa plâng. Nu poti banui cât am îndurateu, alaturi de o familie mediocra si fericita, care m-a ospatat de sarbatori. M-auîndragit toti: mama, fiica, fiu, nepot. Cine stie ce pun la cale. Si voiam sa râd,sa fiu vesela, sa le multumesc. De ce nu ne-am întâlnit? Nu as fi plâns atât. Nustiam nici eu de ce plâng. Poate de ciuda ca se sfârseste înca un an. Nu stiu, nustiu. Tot ce stiu e ca m-am gândit mult la tine, la tovarasia noastra, la Iasi. Simi-ai fost nesuferit, pentru ca m-am gândit prea mult la tine si am vorbit detine, si ti-am împrumutat cuvintele, scrisul. Stii ca, fara sa observ, ma trudescsa scriu ca tine?...Nu înteleg de ce te-ai închis în casa si nu mai îngadui prietenilor sa te vada.Nici Radu nu întelege. Astept sa-mi scrii. Vietuiesc aproape singura. Familiacare m-a stapânit, prizoniera, în timpul sarbatorilor, mi-a pierdut urma. Am stato saptamâna la Bibi. Stii ce faceam în loc sa ne pregatim licenta? Vorbeam detine. Esti revoltator; dar numai atât. Pentru ca adversarii tai erau un volum grosde texte românesti sec. XVI si Histoire de la langue. Nu fii prea magulit deizbânda.Tu lucrezi ceva? Poate vizitele mele nu ar fi fost nici pea dese, nici prea lungi.Nu te-as fi facut sa-ti pierzi mult timp. Voiam sa te vad, sa-ti spun cele cebanuiesc în jurul gândurilor familiei care m-a îndragit. Am fi stat amândoi, înodaita ta calda... Ar fi fost asa de frumos... Nu-ti mai amintesti de noapteaAjunului, de sarailiile prea dulci, de vinul prea vechi, de prietena ta care a fostfericita, fericita?... Sa-ti amintesc mai mult?...245îti vestesc un singur termen: cinci zile. Trebuie sa-mi scrii si apoi sa-micomunici ziua si ceasul când ma primesti. Poate vin si cu Bibi. Va fi o intrarecumplita; prudenta...Pâna atunci, salutari de la Niska.P.S. Nu socoti scrisoarea aceasta o declaratie.Niska, vrei sa-ti scriu, de data aceasta, o scrisoare sincera? Sau preferiscrisorile de asta-vara, sprintene si "literare"?N-am vrut sa te vad, pentru ca experiente de mult banuite si încurajateamenintau sa-mi tulbure hotarârile. Poate n-ai sa întelegi nimic; pâna înnoaptea Ajunului, ma stapâneam si ma înfrângeam fara îndoiala biruintei. Deatunci, criza s-a întrecut; a primejduit roade pe care le astept, a slabit pasii peun drum care ma va duce departe. Tu nu banuiesti roadele eroismului meu sinu cunosti drumul. Nimeni nu-l cunoaste. Niska, nici tie nu ti-1 voi destainui.Farmecul se înzeceste în tacere.Stiu ca te vei plânge de obscuritate, de alegorism excesiv, de neprie-tenie.Niska, îti sunt cel mai bun prieten, pentru ca îti sunt mai mult. Daca am ramasdeparte de tine atât timp, am facut-o pentru a ma pregati la un fapt mare. Tuiubesti faptele mari. Asadar, nu ma poti mustra. Cre-de-ma, ti-am simtit si eu -desi fara lacrimi - lipsa. Dar m-am înfrânt. Trebuie sa ramân eu însumi, nu easa? Spune, Niska...Nu ai dreptate sa-mi amintesti noaptea de Mos Ajun. Nu am uitat nimic. Nicivenirea ta în amurg, cu obraji de ger; nici ratacirile pe la librarii, ca sa-ti alegcarti de daruri; nici privirile celor din cofetaria calda, care ne socoteau logoditi,pentru ca tu râdeai prea mult, iar eu îti cumparam prea multe prajituri; niciceaiul din mansarda, prelungit cu vin vechi... Ai venit la cinci, ai plecat a douazi... Pentru mine, ceasurile acelea au însemnat prea mult. Stii, dupa miezulnoptii, când tu dormitai zâmbind, iar eu îti povesteam din Soren Kierkegaard...îmi spuneai ca esti fericita si nelinistita. Niska, nu te-ai purtat ca o prietena; mailasat sa cred multe, multe......Si venirea lui Radu, aproape de doua, si râsul nostru stingherit când ne-ainsinuat o logodna pe care am fi savârsit-o tainic... Tu ai înteles de ce râdeamnoi atât?... Si apoi, vizita la cerc, sala cu perechi noi, straine si fericite.Presedintele bolnav, comitet nou, studente din anul întâi, pe care nu lecunosteam, studenti din anul întâi, care ne priveau obraznic. Câti mairamasesem din vechiul cerc?... "Florentele" casatorite, Nonora asimilataSocietatii medicinistilor, Gaidaroff, Viorica, Mariuca,Bibi... Nu mai eram decât noi si înca acei trei studenti mediocri de laDrept. Ti s-a strâns inima... Si mie, Niska. Dar daca astfel trebuie sa sepetreaca faptele? Ei erau fericiti. Asa eram si noi, si asa suntem când neîntâlnim; dar nu cu ei. Si ar fi stupid sa ne întristam, sa lacramam pe un trecut.Nu putem ramâne întotdeauna în anul întâi...Sunt tot atât de stupid si eu, care filozofez nostalgic, în loc sa încerc a-ti scrie oscrisoare frumoasa. Ar trebui sa povestesc, numai pentru noi doi, întoarcereaacasa, aproape de zori, bucurosi ca ramânem iarasi singuri. (Ti-ai amintitîntoarcerea de la manastire, cu aceleasi bulevarde reci?) In mansarda era cald,si vin mult, si prajituri. Socoteam ca vom întârzia de vorba pâna dimineata. Darn-a fost asa. Ai adormit cu mâna sub obraz, asa cum faceam eu în copilarie.Buclele scurte fermecasera perna. De ce nu ma întrebi cum am dormit euatâtea nopti pe aceeasi perna, cu aceeasi pijama?... Ai adormit, si mâinile taleîn mâinile mele; tu pe pat, eu pe jet...A fost original, pur si aspru; asa cum iubesc eu sa fie prietenia. S-a petrecut,dimineata, un singur gest, care m-a înspaimântat. Spunându-ti ca sarutulnebanuit, izbucnit spontan si dureros de lung, aproape de despartire, a fostpricina claustrarii mele, ai sa întelegi? Ne-am sarutat, Niska; si nu ca doiprieteni; si nu capricios, senzual, provizoriu. Ne-am sarutat...Iarta-ma, Niska, daca te fac sa rosesti. Am scris acestea ca sa-mi întelegisinguratatea si sa banuiesti îndurarile mele. Am îndurat si eu, Niska, mult; amîndurat cu ochii aprinsi, cu pumnii framântati, cu umerii încordati la masa delucru. Totul trebuia sa-si recâstige vechiul echilibru. Si eu aveam mult de scris,multe carti care trebuiau citite, multe viziuni care trebuiau uitate.Criza nu e, înca, trecuta. Prietena buna, n-ai sa te superi daca îmi voi pastra,înca, singuratatea. Tu ma vrei mare, nu e asa?...Dupa cum stii, nu primesc pe nimeni. Voi citi cu bucurie tot ce-mi vei scrie.Astept. Daca, însa, tu înduri nostalgii prea deprimante, spune-mi. Te voi vizita.înainte de linistea mea, trebuie sa împlinesc linistea prietenei. Plânsul tau ecopilaresc si stânjenitor. De ce nu ai reactionat împotriva familiei care te-a tinutprizoniera? Si apoi, de ce sa plângi, când esti, înca, atât de tânara?...Prietene, scrisoarea ta m-a îndurerat. Nu-mi lamuresti nimic. Nu stii ca înteleggreu fara tine?... De ce nu ma lasi sa vin? Eu cred ca mi-ai scris ca sa manecajesti sau sa ma ironizezi. Sufar mult, singura. înainte246247îti ceream tie sfaturi. Acum, cui sa le cer? Ai mintit spunând ca-mi esti prieten.Mi-ai facut, fara sa stii, cel mai mare rau; m-ai apropiat de tine, de gânduriletale, de pretuirile tale, si apoi m-ai lasat singura. înapoi, nu ma pot întoarce. Numai pot fi cea de acum doi ani. Si sunt atât de trista... Si plâng, amintindu-mifapte de pe timpul când eram prieteni buni. Fireste, toate acestea au sa treaca.De ce nu vrei sa ma ajuti si tu? Esti dator prieteniei fata deNiska.IVNiska, eu trebuie sa ramân singur, oricât te-ai supara tu. Pentru ca aceasta evointa mea, pe care o ascult, întotdeauna. Nu te preface ca nu întelegi.Banuiesti multe si poate chiar ghicesti. Nu astepta sa-ti dezvalui gândurilemele. Mi-esti cea mai buna prietena, dar sufletul meu ramâne al meu, si maîmpotrivesc îndârjit ca un strain - toti trebuie sa-mi fie straini - sa-l dezvaluie.Singur, nu te uit. în singuratate, nimic nu se uita, ci numai se linistesctulburarile. Deosebirea este aceasta: ca în singuratate pot iubi sau gândi unlucru, calm, senin; în timp ce în mijlocul celorlalti m-ar sugruma nelinistile, m-arîntuneca pâna la ura. Nu uit decât amintirile pe care le voiesc uitate. Prietenianoastra ramâne. Desi, ceea ce ma hotaraste sa nu te mai vad e o calcare aprieteniei. Tu, de ce nu vrei sa întelegi?..De ce te-am sarutat? Gândesti ca ne mai putem numi prieteni acum, cât timptulburarea e proaspata în creierul si în sângele meu? Tu accepti promiscuitateasentimentala; prietenia alaturi de sarutul pe buze. Eu ma razvratesc împotrivaei. Toate prieteniile sfârsesc aici: se împrumuta la început carti, se ascultaconcerte împreuna, se prelungesc vizitele pâna seara târziu, se strânge înfioratpalma prietenei, apoi sarutul sfios, apoi îmbratisarea patimasa, apoi logodnasau colajul. Prietenia mea trebuie sa ramâna pura. Nu ma stapânesterigiditatea unei morale mediocre, ci vointa mea. Eu vreau sa îmi ramâi numaiprietena.Tu nu poti sa-mi întelegi disperarea? Si eu, ca toti ceilalti; si eu, te-am sarutatdupa o noapte petrecuta atât de nou si de eroic. De ce n-am putut ramânestapân pâna la capat? Pe tine nu te sufoca mediocritatea acelui sarut? Si noi,prieteni austeri, vorbiti de râu si neîntelesi în originala noastra puritate, sasfârsim ca oricare dintre ultima mie de perechi universitare? Ma tortureazapâna la obsesie gândul ca ne-am lasat înfrânti acum. la sfârsit, de mediocritate.De aceea trebuie sa ne despartim, pentru un rastimp.Nu vreau sa întelegi gresit despartirea noastra. Nu se va rupe nimic, nu se vapierde, nu se va încheia nimic. Despartirea cea mare se va înfaptui în toamna,când eu voi pleca în Nord, iar tu în vreo tara calda, sau vei ramâne aici, cucasnicia de mediocra si comoda fericire.Vom ramâne câteva luni singuri; eu cu cartile mele, tu cu prieteniile cele noi.Ne vom scrie, cât mai mult. Daca îti trebuiesc carti, ti le voi trimite prin Radu.El e singurul pe care îl primesc, foarte rar, în mansarda.Ma întrebi daca lucrez ceva. Niska, sunt atâtea lucruri care trebuiesc stiute...Cartile sunt mari, multe, ispititoare; noptile sunt lungi. Anii acestia i-ampetrecut ca sa-mi adun stiinta. De acum, cine stie ce voi face. Cel care seopreste la carti e un sarman neputincios; iar cel care trece pe lânga carti, unschilod. Drumul meu trebuie sa ma duca acolo unde vreau eu. Tie n-am sa-tispun. Aceasta se va sti dupa cinci, zece sau cincizeci de ani.Dar nu e asa ca te plictisesc marturisirile mele obscure? Rugându-te sa întelegisi sa nu te superi, te saluta prietenul tau.P.S. Stii ca Radu iubeste tot mai mult pe Viorica? E ciudat; se apropie doi ani decând a cunoscut-o si a îndragit-o. Radu niciodata n-a fost atât de statornic. S-aschimbat mult. Bea tot mai rar, citeste. N-are sa izbuteasca sa-si realizeze oviata corecta; de aceasta sunt sigur. îi lipseste ceva, un resort launtric sau oaxa, sau o notiune. Nu stiu. Dar Radu e menit ratarii definitive. De aceea teîntreb daca tu stii ceva de la Viorica.Sunt stupid. Am uitat iar ca nu vrei sa te împaci cu vechea ta prietena. De ce,Niska?...Prietene, pentru un asemenea fapt sa ne despartim? Sunt atât de trista... Amsuferit, si nu stiu cum sa-ti scriu ca sa întelegi suferinta mea. Tânjeam zi dupazi. Ma desteptam diminetile, ostenita. As fi voit sa fug, sa fug... Stiu cât sunt destupida sa-ti marturisesc dorurile mele. Tu ai voit sa le împlinesc; dar daca nustiu cum?... Stiu un singur lucru, pe care ti-1 împartasesc cu rugamintea de a-lîntelege cuviincios: ca am nevoie de tine, de apropierea ta, de glasul tau, detrupul tau. Vreau sa te simt vecin. Departe, ma chinui.îndur acum crize pe care nu le înteleg. Iarasi te rog: de ce nu vrei sa ma ajuti?Ele au sa se limpezeasca, stiu; dar daca ma vor ucide si pe mine, în aceamediocritate care ne înspaimânta pe amândoi? Te rog sa ma ajuti, sa ma aperi.Nu stiu cum sa-ti scriu; dar am început sa ma tem de soarta, de oameni. Masimt iarasi slaba si nici nu mai pot râde ca altadata, nu mai ma pot preface.Altadata eram trista, si toti ma socoteau ne-248249astâmparata, usoara, nepasatoare. Acum, toti înteleg ca sunt trista. Cine stiece banuiesc. E jignitor, si pentru mine, si pentru tine.Crezi ca pe tine nu te banuiesc toti ca esti îndragostit si suferi în singuratate?îti spun aceasta ca sa întelegi ca pustnicia ta e absurda si primejdioasa. Ai sa tesurmenezi, si n-ai sa poti scrie nici una din cartile pe care le-ai fagaduit. Si apoi,esti stupid; pentru o nevinovata si de mult trecuta sarutare - sa nedespartim?... Dar eu am uitat; nu mai sunt tulburata nici de amintire. Tu, dacaai cu adevarat vointa, uita. Primeste sa ne întâlnim iar, si iar sa petrecem cadoi bum prieteni.îti strânge mâna, Niska.P.S. Nu-mi scrie, te rog, nimic de Viorica. Pe Radu l-am vazut de câteva ori, darn-am surprins nimic deosebit.VINiska, am citit scrisoarea ta în cea mai frumoasa dimineata de iarna, în cel maialb oras. Daca ai sti cât m-ai ispitit sa cobor jos, în curtea cu zapada, pe strazilecu soare, cu pomi, cu perechi fericite... Niska, m-am chinuit iarasi, cu amintiriîntunecând seninatatea rafturilor. Eu, care ma socotisem aproape linistit, si-mifagaduiam sa te întâlnesc... Ma înspaimânt, Niska, de mânia tragica pe care osimt deasupra-mi. Oricât m-as însenina, un cuvânt scris de la tine iar matulbura. Lupta începe, si biruinta ma daruieste dupa ceasuri lungi, si când totula ajuns iar amintire, un alt cuvânt scris o învioreaza; si iar începe lupta...E stupid sa ma plâng de consecintele unei hotarâri de ale mele. Eu am voit, eutrebuie sa sufar. E o dovada de slabiciune scrisoarea aceasta, care începe cumarturii; dar ar fi mai mare slabiciunea daca nu ti-as trimite-o. Nu sterg nimic,ci îti scriu ca dimineata, cerul si scrisoarea ta m-au chinuit amar, disperat,prelung ca o agonie. N-am putut citi nimic în acel ceas. Am privit pe ferestruicadoi plopi înzapeziti, într-o curte alba.Nu, Niska, tulburarea n-a trecut. Eu nu te pot vedea atât timp, cât sarutul finalstaruie sa ma mustre. întelege, te rog, si durerea mea, singur aici, într-o iarnacu câmpuri, cu petreceri, cu sali luminate pâna în zori. Eu nu ma pot coborîînainte de un fapt pe care îl astept, dar nu-l înteleg.Uita tristetea scrisorii mele; sunt tot atât de puternic, oricâte ispite m-arîncerca. Aminteste-ti ca tineretea e o criza; nu supravietuiesc decât câtivanebuni, stapâniti de patimi sau de încordari eroice. Tu cunosti hotarârea mea.Acum, cât timp sunt trist si tulburat, nu sunt erou. Trebuie sa ajung. Viata meanu accepta compromisuri: ori erou, ori anulat.De aceea lupt, ca unul care stie ca înapoia lui e moartea, etica, sentimentalasau cerebrala.Ti-am spus prea mult, nu e asa?...Acelasi prieten.VII...Am venit la tine, dar am citit acel ciudat bilet de la usa si m-am întors.Veneam cu vesti; dar unui înmormântat de viu la ce i-ar mai folosi?...Se vorbesc multe prin oras asupra claustrarii tale. Zvonul pornit de la redactiepomeneste de o carte pe care o scrii si care va cuprinde o suta de foiletoane.Dar e un zvon pe care nu-l crede nimeni. Prietenii tai insinueaza ca ai fiîndragostit si ca, îngâmfat cum esti, nu vrei sa te tradezi. Desi, singuratatea taprelungita e atât de vorbitoare...Un alt zvon e de-a dreptul ofensator. Se sopteste anume, mai ales de catrecolegii din cerc, ca esti nebun. Nu te supara; eu nu fac decât sa reproduc fidelacele ce-mi ajung la ureche. Dupa socoteala lor, ai înnebunit asta-toamna, cândai publicat acele pagini de scandal. Nebun erai si mai înainte, pentru ca scriaiîntotdeauna la persoana I si pomeneai de tine ca de un supraom, pomeneai de"carnea, sângele si duhul" tau ca si cum toti cititorii ar fi fost obligati sa leproslaveasca. Acestea spun ei, colegii de la cerc. Fireste, eu nu cred nici unuldintre zvonuri. Cred ca vrei sa faci o farsa si sa lucrezi în tihna la unul dinmediocrele tale romane. Mi le-ai povestit,\' asta iarna; si cred ca nu se vorvinde.Pe mine ma poti primi, nu? Am si alte lucruri sa-ti împartasesc, care te-ar puteainteresa; asupra dragostei lui Bibi, asupra unui domn care ma cere de sotie,asupra unui tânar dragut, cu buze foarte frumoase, care ti-e prieten etc.Fireste, daca esti prost-crescut si te încapatânezi sa nu ma primesti, n-am sama supar. Sa nu crezi ca am sa ma neurastenizez de dorul tau. N-am sa te maivizitez, niciodata.In orice caz, te pot vesti ca aceasta e singura scrisoare pe care o primesti de laprietena ta,Nonora.250251VIIIIXNu mi-ai spus nimic, prieten eremit si rautacios. Eu astept lamuriri precise, si tuma zapacesti mai mult. Nu stiu ce si cât sa înteleg din scrisoarea ta. Cu cât ocitesc mai mult, cu atât sunt mai tulburata. Sunt eu, prietena, atât deispititoare? Am ramas împreuna noaptea de Ajun si nu mi-ai spus nimic. Amfost ca doi prieteni vechi si buni. De ce te-ai schimbat, de atunci? Sa fie acelsarman sarut, de care ma caiesc? Dar uita-l, uita-l!...Tu, care ai exaltat prietenia, te porti ca cel din urma dintre prieteni. Un pretextstupid îti slujeste sa te îndepartezi dupa ce m-ai silit doi ani sa gândesc si sasimt ca o tovarasa de a ta. E atât de greu sa întelegi ca sufar de absentaspiritualitatii tale, cum ai suferit tu fara Grieg sau fara Comentariul lui DonQuichottelNu-mi esti prieten, pentru ca ma silesti sa scriu asemenea scrisoare, curugaminti de îndragostita. E umilitor. Acum doi ani nici nu ti-as fi raspuns dupacea dintâi scrisoare a ta. E prea târziu. Iti sunt prietena, si am nevoie decreierul si sufletul tau. Stii ca sunt femeie, si înca prea tânara, sa pot evoluasingura. Nu pot face nimic fara sprijin, fara imbold. Nu pot face nimic mare.înainte de a te cunoaste, eram nepasatoa-re si ma socoteam libera. Acum, numai sunt. Vreau prea mult ca sa pasesc singura. Am nevoie de atmosfera pecare o respiri tu, de gândurile si încurajarile tale. Daca tu vrei sa ajungi erou,eu vreau sa ajung o femeie de elita. E greu, nu e asa? De ce nu-ti amintesti side mine? Car-\' tile pe care te oferi a mi le împrumuta nu pretuiesc nimic,acum, când sunt tulburata de gândul ca nu vrei sa ma primesti. Eu nu am sama realizez prin lecturi. Universitatea nu mi-a dat nimic. M-am schimbat printot ce mi-ai comunicat tu, cu vorba vie, cu fapte, cu îndemnuri. Cartile leînteleg alaturi de tine. Si le înteleg numai când nu sunt nelinistita; ca acum, deun prieten pe care îl pierd.As avea atâtea sa-ti spun, sa te întreb... Cum le-as putea scrie, când eu scriu catine, cu expresiile tale?Poate mi-ai facut un mare rau, aceasta ti-am mai spus-o, învatându-ma sapatrund oamenii dupa preocupari, fraze si continutul notiunilor. Nu mai potsuporta colegii care îmi fac curte, nici colegele vicioase si bâr-fitoare. Nu maipot suporta pe nimeni în afara de Bibi. Nu stiu ce are sa se petreaca cu mine.Astept primavara cu inima strânsa. Dar mi-e atât de dor de ea... Am atâteaamintiri pe care le vreau împrospatate. Daca as sti sa scriu, ti-as spunemulte;*si daca as vrea, iarasi ti-as spune multe...Nu e asa ca n-ai sa te superi daca am sa fiu si eu enigmatica?Prietena ta, Niska.Niska, întotdeauna când îti citesc scrisorile ma întristez. Si nu alung tristetiledecât scriindu-ti. De aceea, poate, ritmul începutului si ritmul sfârsitului suntatât de potrivnice în scrisorile mele.Nu ai deloc dreptate. Datoria prietenului e sa împarta durerea celuilalt, spui tu.Desi eu cred altfel, îti accept formula. Dar daca nu-ti mai sunt prietenieialtceva? Nu am atunci datoria sa ma încordez si sa ajung iar prieten? îtimarturisesc aceasta ca sa nu ma întelegi gresit, si sa nu vezi în claustrareamea o calcare a prieteniei.Stiu ca esti reconstituita prin mine si stiu ca sufletul feminin e pasiv, asteptândsa fie fecundat de spiritul si valorile masculine. Dar nu îti socotesc criza atât deprimejdioasa ca sa renunt la hotarârea mea si sa ma apropii, sa te mângâi.Tu ai doua cai de urmat: cea dintâi, anevoioasa si riscanta pâna lacompromitere, e calea libertatii perfecte. Poti ramâne pura, fecioara, luminatade un sens spiritual, chiar cu riscul de a parea în ochii celorlalti o vicioasa.Drumul e greu, pentru ca femeia se orienteaza greu singura. Iar, pe aceastacale a libertatii perfecte, trebuie sa pasesti singur. Rezervele sufletului femininse consuma repede si, în lipsa unui alt suflet prieten, nu se mai împrospateaza.O femeie, oricât ar fi de superioara, daca nu se ataseaza de o constiintamasculina cu care sa comunice, luând si daruind, piere. Mediocritatea biruiesteîntotdeauna asupra unei femei singure.De aceea - desi ma doare sfatul acesta, pentru ca mi-esti prietena -apuca de laînceput cea de a doua cale, a fericirii prin abrutizare spirituala. Casnicia e celmai perfect fapt omenesc, când e concretizarea permanenta si vie a uneifericiri etice. Si e cel mai dezgustator când se înfaptuieste prin lasitatea unuiadintre soti. Astfel înteleg eu. Dar tu trebuie sa vezi cum vad toti ceilalticasnicia: o întovarasire arbitrara a doi oameni care nu se cunosc, care sfârsescprin a se suporta si chiar împrieteni; o fericire calduta de camin, multumiriresemnate, emotii mediocre de-a lungul unui sir de amanti sau de copii. Totusi,casnicia e inevitabila; sufletul feminin oboseste repede, iar trupul seinsinueaza, si chemarile lui nu pot fi înabusite.Sa nu crezi ca sunt un mizantrop sau un anarhist. Sunt numai un puritan si,daca nu ma razvratesc viciile si greselile în libertate, ma întuneca si maînspaimânta mediocritatea adulterului inevitabil. Am cel mai sincer dispretpentru amant, care culege resturile (a fost altul înaintea lui, nu?...) si profita deinexperienta sexuala a sotului, sarman functionar grabit sa adoarma dupa osingura si pripita îmbratisare... Am acelasi dispret pentru sot, care-si cautasotie ca sa poata avea apartament luxos,252253mâncare calda si copii. Oameni care nu tresar rostind: acesta e copilul meu...Dar am ajuns prea departe, si nu stiu unde sa ma întorc.Pe tine te sfatuiesc sa încerci amândoua caile. Urmeaza pe cea a libertatii; încurând, te vei simti sfârsita, deprimata, epuizata. Ai sa vrei sa-ti treci grijile sioboselile asupra unui sot. Pentru ca nu vei avea curajul sa pleci singura, te veilasa purtata de un tovaras care acum ti-e necunoscut. Pentru ca nu vei aveaputerea sa alegi tu sotul dintr-o mie de barbati, te vei lasa aleasa. Nu trebuiesa te simti jignita. Aceasta e soarta, menirea femeilor. E adevarat, eu am voit,si acum vrei si tu, sa ajungi o femeie superioara. îti marturisesc, faptul acestaar fi cea mai mare multumire a unei anumite parti din viata mea. Dar nu-l vadcu putinta. Tu ai toate însusirile si toate pacatele femeii de elita. Orisicât m-astrudi vei ramâne capricioasa si te vei pleca dupa fiecare înfrângere pâna laanulare. Tu esti perfecta lânga mine. Dar drumurile noastre trebuiescdespartite, multi ani. Tu nu vei avea puterea de a trai libera acesti ani. Veialuneca firesc si iremediabil în mediocritate. Poate, nu ma vei uita; dar, laîntoarcere, nu ma vei mai întelege... ťToate acestea sunt triste, nu? Le îndur si eu, dar le ascult, pentru ca ele suntmai puternice decât mine; sunt ale destinului, ale sufletului tragic pe care-ldeslusesc în lume si în munti.Tu trebuie sa te gândesti întotdeauna ca ceea ce citesti în paginile acestea aufost scrise de mine; ca daca pe tine te întristeaza, mie mi-au scormonit visarilesi mi-au însângerat sufletul. Tristetea mea e întotdeauna mai disperata; pentruca ma tortureaza gândul acesta: un cuvânt, si tristetea s-ar preface în bucurii.Dar menirea mea e sa nu spun cuvântul.XIarta-ma ca ti-o spun de la început, dar esti aproape nebun. Ieri am fost la tine,am citit biletul de la usa si am ciocanit un sfert de ceas. Erai acasa, pentru caasa scria în bilet, si apoi usa era închisa. Ti-am strigat de mai multe ori: "Petre,sunt Petre, si trebuie sa-ti vorbesc." Sunt sigur ca ai auzit. De ce nu mi-aideschis? Radu mi se plânge ca nici pe el nu-l mai primesti. Iar Nonora tebârfeste groaznic prin oras; raspândeste zvonul ca ai înnebunit, ca nu mairaspunzi la scrisori, ca vrei sa pari original. Ce s-a întâmplat între voi? Va stiamprieteni. Si apoi, ce s-a petrecut cu tine?...Eu am venit sa-ti comunic un eveniment pe care nu l-a aflat nimeni pâna acum:logodna mea. Asa e ca par stupid? Daca mi-ai cunoaste logodnica,ti-ai schimba gândul, asa cum mi l-am schimbat si eu. Am sa fiufericit; sotia mea ma va îndemna neodihnit sa urc treptele, sa ajung. Mi-aînteles patima si s-a entuziasmat. De acum, puterile mele de munca suntînzecite. Fac totul ca sa-i plac ei, patrund tot mai sus ca s-o vad multumita demine. Urasc si mai feroce, pentru ca, de acum, un fapt nu ma supara numai pemine, ci si pe ea, care ar fi voit sa fac eu acel fapt, iar nu altul.Tie ti-am marturisit, pentru ca tu erai singurul care stiai de dragostea mea si deambitiile mele. Acum, lupta dintre cele doua patimi a trecut, pentru caamândoua s-au contopit într-una singura, covârsitoare: fericirea noastra...Si ti-am marturisit, de asemenea, pentru ca toti spun ca esti îndragostit deNiska. Si vreau sa te previn ca te asteapta un dezastru daca o vei lua de sotie.Pentru ca Niska nu e de aceeasi esenta spirituala ca logodnica mea. Niska nute va putea atâta la munca, la creatie, la curaj. Tu vei gasi, mai târziu, o sotiebogata si inteligenta, care te va ajuta mult; nu numai colaboratoare, ci si unpas înainte social; trebuie sa cauti un nume si o avere.Logodnica mea nu le are; dar are acele însusiri de care ti-am vorbit, îti dorescsa nu pieri în mediocritatea care te înspaimânta. De altfel, ne vom vedeacurând, nadajduiesc.Petre.XIPrietenul meu, de ce ma înspaimânti zadarnic? De ce îmi prevestesti un viitorîn care tu însuti nu crezi? Tu stii ca eu n-am sa primesc un sot, ca n-am saîmplinesc o casnicie mediocra. Prietenia noastra, veche de doi ani, crezi ca num-a învatat ceea ce trebuie sa fac?...Am plâns iarasi citindu-ti paginile rautacioase. Ai uitat, în vreme ce le scriai, cale va primi o prietena care nu te-a vazut din noaptea de Ajun, o prietenatulburata, în plina criza, dezorientata, fara ajutor. Nu poti întelege cât rau mi-aifacut. începusem sa ma bucur de primavara, sa nadajduiesc o întâlnireapropiata. Voiam sa-ti fac o suma de surprize. Ca sa-ti plac, am citit mult, dincartile daruite asta-iarna. Mi-am însemnat pe o fâsie de hârtie multime deîntrebari, asupra unor pasaje ciudate. Ma simteam atât de fericita... Si,deodata, scrisoarea ta, aspra si mincinoasa.Ce vrei sa-ti spun? N-ai dovedit, în ultimul timp, nici un pic de bunatate, deprietenie, de mângâiere. Dintr-un capriciu, m-ai îndepartat, dupa ce m-aiîndemnat, doi ani, sa-ti fiu aproape. Vrei sa-ti spun mai mult?254255Vrei sa sfârsesc scrisoarea aceasta cu tânguiri de îndragostita? Ar fi stupid siinutil. Recitind paginile ultime ale corespondentei noastre am înteles ca nimicnu te poate convinge de salbaticia ta, nici chiar daca ti-as spune ca te iubesc.Te admir si te invidiez ca ai un suflet atât de aspru sau atât de nesimtitor. Tuminti spunându-mi ca suferi în singuratate; daca ai suferi si tu, nu mi-ai scriescrisori în care sa ma sfatuiesti la mediocritate, dupa ce doi ani m-ai ajutat saies din ea.Nu te înteleg... E atât de senin afara, atât de cald, sunt atâtea flori... Si euplâng ca o adolescenta si ma gândesc la hotarâri nebunesti. Cum poti ramâneîn mansarda? Te urasc; esti încapatânat ca o bestie... larta-ma; stiu ca vointa tate scurma, te sângera. Dar si eu sânger; singura, fara prietenul meu, cu atâteadaruri neîntelese, în primavara, cu tristetea care ma copleseste... Nu stiu ce amsa fac. Ma gândesc tot timpul la tine, îti recitesc scrisorile, îmi amintesc cu Bibitovarasia noastra si marea, si vacantele... As plânge de ciuda ca parsentimentala si îndragostita, eu, prietena ta, Niska...XIIîn Jurnal:"Citind astazi ultima scrisoare a Niskai am fost atât de disperat, m-am simtitatât de singur si parasit, încât voiam sa cobor în strada, sa alerg, s-o întâlnescsi sa-i spun: mi-esti draga!...M-am hotarât sa-i trimit acest caiet intim; ca sa-mi înteleaga faptul si durerea,mai scriu aici câteva pagini, lamuriri finale.Eu stiam ca Niska m-ar fi primit tovaras vietii ei. Stiu, de asemenea, ca Niska esingura femeie pe care as dori-o tovarasa. Ea nu e numai o fata cu cele maimulte însusiri; ea e creata de mine; si ea mi-e draga. Scriu toate acestea cuamaraciunea celui ajuns la sfârsitul îndurarilor. Simt ca nu mai ma pot împotrivimult sufletului care se zbate, trupului care se razvrateste. Simt ca, dacanebunia nu ma va stapâni înca putine zile, naruirea eroismului va fi deplina sidefinitiva. Ma simt atât de rusinat vorbind de eroism aici, pe aceasta paginacare va fi citita de Niska... Eu, care nu am putut tacea pâna la urma, care trimitJurnalul ca prietena sa afle cât am îndragit-o, cât m-a torturat si m-a ispitit...Niska mi-e draga, Niska e perfecta, e libera, e frumoasa, mi-e draga... Acum,mai mult ca oricând, ma ispiteste gândul: de ce sa nu ajungem tovarasi? întoamna plec; de ce sa nu plec cu Niska, chiar fara sa fim soti, asa cum a visatea?...256Si cu toate acestea, trebuie sa renunt. Trebuie sa renunt pentru ca asa am voiteu, asa vreau eu. Magia cuvântului îsi va face efectul. Am sa pronunt si sagândesc: vointa câteva minute si am sa ma schimb...Sunt mai trist, dar mai înseninat. Pot scrie, asa ca sa înteleaga Niska. Prietenamea, de care ma dezlipesc pentru totdeauna, ghicindu-i sfârsitul, înecata înceata, în orasul cu acoperisuri întinse...Tovarasia Niskai ar fi, pentru mine, singura fericire pe care as putea-o astepta.Nu se îndrageste decât o singura data, si numai o data se întâmpla ca sufletulfetei sa-l stapânesti. Dar eu nu pot crede în fericire. Mi-e teama de fericre, maînspaimânta. Nu pot s-o gândesc, nici s-o simt. Nu pot crede în realitateafericirii. Or, tovarasia Niskai se contopeste în sufletul meu cu fericirea. Toateexperientele, toate încordarile de pâna acum mi-au pogorât un sens tragic alexistentei. Pentru mine, tragicul e efectiv, nu o vorba desarta de continut, nicio spaima copilareasca. Eu ma simt dus de meniri. Menirile ma poarta prinvointa mea. întelegând ca vointa e atasata de o alta vointa, o ascult. Ultimii animi s-au deslusit în tâlcurile lor intime, care atunci îmi scapau. întâlnirea cuNiska, la începutul unei crize, a fost tragica, dupa cum tragica a fost prietenianoastra, prefacuta, în mine, în iubire; iubire din pricina si, totusi, împotrivavointei mele.Eu nu pot crede în fericire. Viata mea va fi întunecata, amara, nostalgica,sobra, aspra, pentru ca asa vreau eu. Mai târziu, când eroismul nu va fi numaio tinta, poate sufletu-mi va oglindi alte lumini. Acum, sensul vietii acesta e.Si apoi, tovarasia Niskai mi-ar fi în acelasi timp un nesfârsit chin si, poate, prilejde nimicire a prieteniei si admiratiei ei. M-ar chinui Niska, pentru ca as vrea sase gândeasca fara odihna numai la mine. N-as rabda sa admire pe un tenor, peun pictor sau pe un sportsman. As vrea sa ma admire pe mine, în toate acesteatitudini. As vrea sa fiu eu tenor, eu pictor, eu sportsman.As fi nelinistit, m-as consuma lucrând si as sfârsi prin a nu mai lucra nimic. As firamas tot timpul lânga ea, as fi voit s-o am necontenit lânga mine, aproape, sanu-mi ramâna nimic strain, nimic nemarturisit. N-as mai fi putut munci, nicireculege. In putini ani, lipsit de experiente cerebrale, nu m-as mai fi reînnoit.Evolutia mea ar fi fost iluzorie. Vointa mi-ar fi ramas aceeasi, fara sa sedepaseasca. N-as fi împlinit nici una din operele fagaduite mie si Niskai.Iar Niska nu mi-e prietena si creatura decât prin viata mea launtrica, pe caream stiut-o cali, modela, înfrâna. Niska ma admira, pentru ca ma aflu sus, cuvalorile si nazuintele mele. Dar daca aceste nazuinte nu se vor realizaniciodata? Deceptia cea mare va fi a Niskai. Ea va regreta tot ceea ce crezusemare, puternic, inedit în mine.257Si apoi, chiar daca as putea crea lânga Niska, m-as simti umilit. Niska m-arcunoaste larva, sobol muncitor si orb, cu plânsul neputintei, cu fata descompusa de veghi, cu disperarile siînfrângerile deprimante. Nimic din seninatatea sigura, calma, aspra, distantape care o admira ea, de departe, în mine. M-as arata cu pacatele carnii, cuslabiciunile sufletului.Toate acestea nu m-au împiedicat sa-mi fie draga Niska, mult, mult. Dardragostea nu are nici o înrâurire asupra vietii de toate zilele. Ea va ramâne însuflet; nu ma înspaimânt s-o port, ani. De ce sa ma tem de dragoste? De ce saîncerc s-o ucid, pentru ca nu-i pot împlini chemarile?Aceasta e o dovada a puterii: sa nu ma las purtat de dragoste, totusi, sa n-ourasc, sa n-o dispretuiesc.Vreau ca singura lumina straina îngaduita în suflet sa fie Niska. Nu ma voi feride ea, de acum. îmi va fi iarasi buna prietena si aproape. Ma voi coborî iara siîn lume. Desi n-am înca dovada biruintei definitive."*Niska, îsi trimit Jurnalul meu intim, a carui ultima pagina am sfârsit-o acum,ostenit si istovit. Ma simt naruit, sfarâmat. De abia mai am puterea sa scriu.Nici nu mai recitesc. Cred ca am scris multe fraze obscure. Mi se întunecamintea. Mi-e somn si tremur de oboseala. Am fost puternic, Niska, crede-ma;am fost foarte puternic, am fost asa cum voiai tu sa fiu... Nu am lasat penimeni deasupra-mi... Iarta-ma.Singurul tau prieten.XIIIPrietene, iarta-mi tot ce ti-am scris. Cum sa-ti spun bucuriile si lacrimile care maucovârsit citindu-ti Jurnalul? Am învatat aproape pe dinafara paginile dinItalia. Daca eu as sti sa scriu, ti-as marturisi acum multe. Dar de ce trebuienumaidecât sa scriu frumos? Cele ce vreau sa-ti spun, le pot spune sincer sifericit, asa cum e sufletul meu acum.N-am vrut sa cred de la început; suna atât de ciudat "Mi-esti draga, Niska!..."Ultimele tale fapte ma silisera sa te privesc ca pe un om care nu poate sa fieîndragostit. Te vedeam atât de sus, atât de izolat... si sufeream, eu care aveamnevoie de tine, si care nu ma puteam înalta...Cum sa-ti spun? Mi-e teama sa scriu aici: mi-esti drag! Pentru ca stiu ca e maimult decât aceasta. Mi-e teama sa nu crezi ca sunt îndragostita. Poate sunt,dar sunt si altceva. Dragostea fetelor e ciudata si nestatornica. A mea, nu ar fiputut fi altfel. Dar eu ma simt legata de tine mai adânc, mai definitiv. Nu estipentru mine sotul ideal, nici logodniculsuav, nici curtenitorul priceput. Esti ceea ce eu nu voiam sa cred ca exista, estiun Dumnezeu care m-ai facut si mi-ai dat suflet. Te-as vrea stapân, si nu suntumilita, pentru ca te stiu un barbat. M-as târî la picioarele tale, si aceasta nupentru ca sunt îndragostita de tine, ci pentru ca te simt puternic, mare sicreator al luminilor mele. Tot ce e luminos în mine ti se datoreste. Tu stii, oricefata se îndragosteste, în fiecare primavara; dar dragostea trece, se uita, fara salase urme. Eu ma simt a ta, simt ca nu pot vietui decât alaturi de tine, pentruca alaturi de tine gândesc si simt, asa cum vrei si cele ce vrei tu. Nu ne maiputem desparti. Nu trebuie sa ne despartim. De ce sa te chinui, de ce sa suferisi sa-ti risipesti puterile? Eroicul tau, care ma fascineaza si ma stapâneste, va fide acum înainte rodnic. Tu ti-ai trecut probele vointei. Cele ce ai îndurat te-aucalit îndeajuns. Nu duce renuntarea pâna la nebunie.De ce sa ne despartim? Tu îmi spui ca îti sunt draga. Eu ti-as spune multe dacanu as fi atât de tulburata si atât de grabita.Tu îmi marturisesti ca eu îti sunt fericirea concreta si autentica. Pentru mine...De ce sa nu ramânem tovarasi, toata viata? Nu ne vom mai întâlni alta data.Nu vom gasi, nici unul, care sa ne înlocuiasca. Tu m-ai creat, m-ai creat,asadar, pentru chemarile sufletului tau. De ce nu ma iei?Acum, când stiu ca tu suferi mai mult, si din pricina mea, nu ma sfiesc sa tecer, sa ma daruiesc tie. Mai târziu, fericiti, tu puternic, eu aproape de tine, aisa-mi multumesti. Viata ta îsi va pierde sensul fara mine. Apropierea noastra -de trupuri si suflete - nu va dauna operei. Atunci când vei fi obosit, slab,deprimat, te voi mângâia. Nu m-ai învatat tu aceasta? Nu mi-ai sadit tupretuirea feminitatii?...Nu te teme ca vei fi larva informa si oarba. Voi sti sa uit atunci când opera vastraluci perfecta. Pe mine, care am fost atât de slaba, nu ma înspaimântaslabiciunile omenescului. Stiu ca tu vei izbuti, întotdeauna, sa le înfrângi.Tu vezi soarele în dimineata aceasta? Pe tine te nelinisteste primavara, techeama, te sfâsie? Când vrei sa ne întâlnim? îmi voi lua si eu licenta în vara, sivom pleca. Sunt bogata si sunt libera. Cu atât mai rau de cei ce ramân în urmanoastra; ne vor bârfi aflând ca am plecat fara sa fim soti. Noi vom fi soti, darfara martori si fara oficiu. Nu e frumos asa? Nu e original, nu e nou si nu e, maiales, real? Am putea pleca mâine. Vom astepta vara.Ce sa-ti mai scriu? Sunt si eu obosita si fericita. As plânge mult, mult, ma simtînca trista. Prietene, spune-mi de ce sunt trista acum atât de aproape debucuriile pe care înainte ma temeam chiar sa le visez? Primavara, altadata...258259îti înapoiez Jurnalul, asa cum ai voit tu. As fi dorit, asta-noapte, citindu-l sirecitindu-l, sa transcriu anumite pagini. Dar nu mai e nevoie. Jurnalul e alnostru, nu e asa?Pentru ca, tu nu poti spune decât da, acum. Criza ti-a trecut. Nu mai ai nici unmotiv sa te împotrivesti vietii noastre. Nebunia ta trebuie sa se sfârseasca aici.Gândeste-te ca tot ce ti-am scris nu se mai poate uita. Eu astept de la tinefericirea sau moartea. Tertium non...Dar nu va fi decât fericirea. Pe amândoi ne cheama fericirea. Am fost destultristi, întunecati. Te-am chinuit destul, si eu am suferit destul din pricinanebuniei tale. Cum ai putea spune nu, în primavara? Nostalgia plecarilor se vapreface în fapt. N-ai dorit tu, din adolescenta, rataciri pe tarmuri, pe ape,printre munti, cu mine? Tu stii cum îmi ard flacarile plecarii? Sa colindam, sacolindam... Tu ai sa scrii amintiri; eu am sa te ascult, seara, si am sa-tizâmbesc...Câte nu vom împlini, împreuna? Te voi ajuta întotdeauna. Nu m-ai învatat tu samiajut tovarasul pe care îl voi alege? Te-am ales pe tine. Te cer, te vreau, îmiesti drag si îmi esti stapân. Nu mai stiu nimic, nu mai stiu nimic... Iar sunttrista. Când ne vom vedea? Am sa fiu atât de... Nu stiu, nu stiu ce sa-si scriu.Ti-am spus atâtea... Ma simt rusinata.Dar tu trebuie sa vii, sa îmi vorbesti, sa plecam. Tu nu mai ma poti lasasingura.Acestea ti le scriu acum, sfârsita, lacramând fara sa înteleg pricina. Prietena,prietene, care eNiska ta.SFÂRSITUL PARTII A II-A[PARTEA A III-A]Azi, 8 aprilie, s-a sarbatorit logodna Niskai cu fiul cel mare al familiei care otinuse prizoniera în vacanta de iarna. Acest fiu e inginer si e îndragostit deNiska.Vestea am aflat-o de la Radu. Prietenul meu ma privea atent, încercând sapatrunda dincolo. Eu am zâmbit si i-am spus:- Niska a avut noroc; va fi o casatorie fericita; amândoi sunt tineri, frumosi sibogati...Seara i-am scris: "Prietenul tau îti ureaza etc. E suparat ca nu i-ai împartasitdirect hotarârea ta. înca o data, felicitari si salutari. P.S. Nadajduiesc ca îmi veiface, împreuna cu logodnicul tau, o vizita. Stii ca eu ies atât de rar"...*De la 9 pâna la 20 aprilie, am muncit ca un nebun, disperat si neobosit. Ochiiîmi lacrameaza de lecturi. Sunt palid, slabit si mâna îmi tremura.Astazi m-am plimbat mult pe strazi, noaptea. în gradina, florile de liliac s-autrecut. Cartile s-au adunat atât de multe în rafturi, încât am început a le rânduipe podele.As vrea sa-mi vad prietenii. Dar ei au obosit sa vina si sa nu fie primiti.As vrea s-o mai vad pe Niska.*22 aprilie. Vizita Vioricai, cu obraz proaspat, cu geanta plina de caiete si carti.Lucreaza la Academie pentru licenta. îmi spune ca Niska si-a amânatexamenele pentru toamna, ca nu mai munceste, ci ziua întreaga ramânealaturi de logodnicul ei.De la Bibi, stie ca Niska nu mai e trista, ci râde, glumeste si pleaca târziu de laceaiuri dansante. Logodnicul ei e fericit ca Niska s-a schimbat.261Ascultam atent si luminat destainuirile Vioncâi. S-a înspaimântat de slabiciuneamea, de tremurul mâinilor, de cearcanele ochilor, de multimea caietelor scrise.- Ai sa te surmenezi...- Nu se surmeneaza decât cei care vor sa se odihneasca, zâmbii eu.- Mai ai mult de lucru?- Pâna în toamna. în toamna plec...- Unde?- Nici eu nu stiu, Viorica... Nu plec, însa, înainte de a aduna rezerve pentru cinciani. Pentru ca nu stiu daca voi mai putea citi, acolo unde ma duc...Viorica mi-a marturisit si tristetile ei. Sfârseste Universitatea si nici un prietenbun, si nu cunoaste ceea ce ceilalti toti cunosc... Si se înspaimânta de viata pecare o va duce de acum. Va ajunge profesoara într-un oras de provincie. Deabia va gasi timp sa mai citeasca o revista, o carte la o luna. Ea, carerascoleste acum Academia... Si cât ar lucra, daca ar avea un sprijin... Câte n-anadajduit în acesti doi ani... Si anii au trecut, atât de repede, stupid derepede... Fireste, are sa sfârseasca si ea ca oricare studenta de la Litere; sotie,în cel mai bun caz, a unui profesor de liceu... Si nici nu-l cunoaste, înca. Cefrumos ar fi sa îndrageasca un coleg si sa ajunga amândoi profesori, aici, înoras... Ce mult l-ar iubi... Dar mai sunt câteva luni. Dupa licenta, va pleca acolounde o va trimite Ministerul. Trebuie sa traiasca, nu e asa?...- Viorica, te razvratesti zadarnic...- Nu ma razvratesc... Eu înteleg ca astfel trebuie sa fie, înteleg ca toate visurilemele au fost visuri... Dar e asa de trist... Tu esti baiat, poti pleca, poti cunoastetot, poti ajunge oriunde. Dar eu?... Tu stii ca eu am sa plâng în ziua licentei?...Pentru mine, acolo e sfârsitul... îmi sfârsesc tineretea stupid, fara sa fi cunoscuto primejdie, o durere mare sau o bucurie mare...- Viorica, toate acestea trebuie sa se întâmple, asa e firesc...- Stiu... Dar nu e trist?- Nu. înduri acum melancolia sfârsitului universitar, cum ai îndurat melancoliaadolescentei definitiv depasite. Trece... Ai sa începi o viata noua, cu oameninoi, cu locuri noi. Te-ai înlantuit acum de anumiti tovarasi, ai dorit anumiteîntâmplari care nu se vor împlini. Totul se uita... Câti dintre noi mai pastreazatristetea disperata a celei dintâi idile, în adolescenta? închei o epoca, siîncheierile sunt totdeauna triste. Datoria ta nu e sa te lasi coplesita, ci sa daivalori mediocritatii, sa gasesti sensuri tuturor faptelor care acum, în criza, ti separ stupide, ucigatoare, stinse... Lupta împotriva mediocritatii biruieste numaiîn doua împrejurari:sau iesind din ea printr-o nebunie a sufletului, sau transfigurând-o. Potitrai în cea mai plata mediocritate fara a ajunge mediocru... E greu...Viorica a plecat tot atât de trista, iar eu scriu în caietul acesta cele ce mi-amarturisit ea si cele ce i-am raspuns.Sunt atât de fericit sa ma simt tânar, proaspat, cu pieptul larg si umeri tari,îndârjit în lupta cu mine, cu lumea, cu destinul... Cine ar putea sa ma biruie,acum?De ce s-au despartit Mariuca si Gaidaroff? Mariuca se plimba prin parcuri cu unstudent de la Politehnica. Gaidaroff e îndragostit de o necunoscuta.. Dragostealor a durat doi ani. De ajuns. Acum fiecare apuca pe alt drum. Mariuca asteaptao casnicie pripita. Gaidaroff se pregateste pentru barou. Poate nadajduieste osotie cu zestre, cu nume, cu rosturi politice.De Bibi am auzit vesti triste. Andrei aproape a zapacit-o. Si Bibi îl iubeste, îliubeste. Toti îi cunosc dragostea, si toti cunosc prudenta lui Andrei. Mi-au ajunszvonuri ca Bibi a facut nebunii ca sa-l retina, a încercat ultimul mijloc... Nu stiusi nu cred.Cum n-a înteles, atâtia ani, ca nu o iubeste?*Schimbarea lui Radu ma înspaimânta. E torturat de un gând absurd: sa secalugareasca. Dar e, înca, atât de pacatos... Eu l-am îndemnat sa plece singur,sa rataceasca, sa uite îndemnul la claustrarea oficiala.îi înteleg gândul, dar ma înspaimânta urmarile. Misticismul lui Radu, atât deîntunecat, fara disciplina... Va pacatui în manastire si mai mult. Iar linistea nusi-o va gasi.Eu l-am sfatuit sa-si treaca ultimele doua clase de liceu, parasite acum cinciani, si-apoi sa se hotarasca. Sa mai astepte, sa mai mediteze. Ascet sisinguratic poate ramâne si în mijlocul celorlalti. Ascetismul oficial si poruncit eplin de ispite. Nu linisteste, nu însenineaza. Calugaria tânarului nu e o alinare,ci tortura.*Si tot n-am vazut-o pe Niska. Eu nu pot sa ma duc la Ea. îi astept lamine, sus, în mansarda.*Azi, aproape de înserat, pe bulevard, am întâlnit pe Nonora. Uitase obrazniciamea, scrisoarea fara raspuns si nepasarea cu care lasam sa treaca lunile fara sovad.Nonora a fost astazi mai frumoasa, mai calda, mai patimasa. Mi-a marturisit cae îndragostita de un tânar actor, cu care se va casatori. Mi-a aratat fotografialui, cu o dedicatie stupida si dragalasa. I-a sarutat fotografia pe strada.262263Ce-am simtit eu atunci, mai puternic decât vointa mea, mai puternic decâtrespectul pentru dragostea Nonorei? I-am soptit, tremurând.- Nonora, hai la mine!...- Acum nu se mai poate. Sunt logodita...- Nonora, în toamna plec, si, dupa ce plec eu, casa se darâma. E prea veche...Nu vrei sa vezi, pentru cea din urma oara, mansarda?... Acum doi ani oîndragisesi... Nu ai amintiri în odaita mea?...- Ai sa fii cuminte?- Ca un prieten. * "•Mi-a zâmbit, mi-a luat bratul - si am plecat.Eu îi simteam trupul încordat, iar sufletul vast, vast...- A început sa fie cald în mansarda ta...- Scoate-ti bereta, scoate-ti tot ce vrei...- Ai început sa vorbesti ciudat.- Nu, voiam sa te sarut comod.- Nu se poate.I-am strivit buzele si i-am frânt mijlocul. Nu si-a putut sfârsi fraza cu împotriviri.- Nonora, e inutil sa te prefaci pudica... Aminteste-ti. • - Nu se poate!... Acumsunt logodita.- Cu atât mai rau pentru logodnicul tau... îmi placi si mie.- Nu te mai recunosc... Lasa-ma!Bratele mele erau prea tari. Copcile de pe umeri se deschisera singure. I-amzarit sânii, bruni si speriati.- Nonora, altadata ma lasai sa-ti sarut sânii...- Acum ai sa vrei mai mult... nu se poate!...De unde îmi ghicea Nonora gândurile? Ma enervau împotrivirile ei de fecioaraperversa. Stiam ca o puteam stapâni prefacându-ma inocent, desfatând-o siapoi luând-o ca un fur, fara aparare. Am ales cealalta cale. Am cerut-o, sincer sidirect. A început sa râda. O ghiceam tulburata, de primavara, de simturi, depurtarea mea, de ineditul faptului pe care-l întelegea din ochii mei.Trupul i l-am frânt. Bratele i le-am înlantuit de bratul meu. Am despicatgenunchii si i-am stapânit coapsele. Faptul s-a petrecut înainte ca Nonora sajudece, înainte ca eu sa sovai.Ne-am desfatat trupurile.- De ce ai facut asta, de ce ai facut asta?...în patul meu, între carti, logodnica celuilalt plângea.Priveam pe ferestruica. Si simteam tulburarea nestinsa, si iar doreamtrupul fetei cu mireasma florii de liliac.*Din scrisoarea catre Petre."...Tu nu ai biruit, ci ai fugit din lupta. Am recitit cele ce mi-ai marturisit laînceputul primaverii. Laudai logodnica pe care acum o socotesti obstacol înviata ta de cuceriri sociale. Ai facut acel pas pentru care trebuie sa te chinuiemustrari; ai fagaduit, si te-ai logodit. Apoi, într-o zi de reculegere, cuexamenele trecute, ai înteles greseala si ai fugit. Fuga ta nu e o dovada devointa, ci un fapt las. Ai fugit dupa ce îti dadusesi cuvântul de cinste ca veiramâne prins. Pentru mine, acest cuvânt exista.Acum, din acel oras departat si imens, îmi scrii ca nebunia te-a mântuit. Te-amântuit mediocru si umilitor. Pentru mine esti înca un învins.Nu mi-au placut cuvintele de osânda împotriva logodnicei. Ea nu e vinovata. Aifost atât de slab, încât ai urât faptura care ti-a dovedit, efectiv, slabiciunea. Dece s-o urasti si de ce sa fugi? Trebuia sa ramâi aici, sa rupi logodna,prefacându-te îndragostit de alta sau prefacându-ti vicii care s-o înspaimânte.Aceasta era barbatesc, nu fuga. Acolo, în orasul cu ispite, ai s-o uiti. E umilitor;va fi o uitare organica, a sufletului nascut din trup, nu a adevaratului suflet.Si-mi scrii ca te simti puternic, mare, însetat si ma îndemni sa fac si eu tot asa,daca ma vor surprinde împrejurari asemanatoare. Cu o singura deosebire: euvoi pleca dupa ce voi învinge. Plecarea mea nu va fi fuga, ci faptul celui carevrea sa-si vindece ranile în singuratate.De altfel, eu nu am nevoie nici de plecare, nici de fuga. Viata si vointa mea îmisunt ajutor neînvins. Simt vara în mine si în arbori. Seva fierbinte îmi adunaputeri neînchipuite. Nu ma întristeaza nimic: nici risipirea cercului, nici logodnaNiskai, nici plecarea mea pentru atâtia ani, nici darâmarea casei în care amcopilarit, a mansardei cu amintirile adolescentei, cu atâtea amintiri. Nu maîntristeaza, pentru ca sufletul meu e atât de vast, încât cuprinde într-însuldureri, bucurii, înfrângeri, nostalgii, doruri, fara sa se sfarme si fara sa setânguie.înjurai meu, toti sunt tristi de vara si de despartiri. De ce sa fiu trist? Eu stiu catoate acestea trebuie sa se întâmple. Nu exista decât doua vointe: cea cosmicasi cea eroica. Amândoua sunt tragice. Lumea trebuie sa se plece si sa-siprimeasca ursita fara sa murmure. Eu ma simt de acum definitiv deasupracelorlalti. înapoi nu ma mai pot întoarce, pentru ca sufletul e transfigurat. Nustiu daca îmi întelegi seninatatea, încrederea în pasii mei de-a lungul tarilor sianilor, sensul eroic pe care l-am deslusit dupa trei ani de încercari si atâtea lunide chinuri. Claustrarea mea nu a fost o fuga, ci o meditatie, o reorganizare amijloacelor de lupta. Tu nu poti întelege pretuirea biruintei, pentru ca nu stiicine mi-a fost dusman.Am toate motivele sa fiu trist, si sunt totusi exaltat. Nu o exaltare provizorie sitrucata. Acestea au trecut, o data cu cele din urma reminis-264265cente ale adolescentei. Exaltarea izvoraste din îndurarile mele, din ultimeleexperiente, din sensul pe care îl dau eu lumii. Lumea vasta, nesfârsita; sufletulmeu e vast; nazuintele sunt nesfârsite si împlinirile vor trebui sa fie nesfârsite.Aceasta o spun eu. Eu, care am îndurat magia cuvântului Ťtrebuieť.Soarele exista; atât timp cât îl simt aproape de ce sa ma întristez, de ce sa matulbur, de ce sa plâng? Nu mai am doruri, pentru ca dorul se preface înrealizare. Voi pleca. Nimic nu trebuie sa ma tina de vechile tinuturi, de vechiioameni. în fiecare ceas, altii. Tot mai departe, tot mai sus. Eu pot sa gândescacestea, pentru ca eu le voiesc îndeplinite. Nu plec si nu ratacesc ca sa uit. Nuvoi uita nimic. Cu cât mai mult se vor aduna amintirile, cu atât voi fi mai fericit.Nu fericit în sensul comun. Ci fericit, adica eu însumi....Sfârsesc aceasta scrisoare prea lunga amintindu-ti de fapta ta lasa, bicisnicasi mediocra. Nu ai dreptul sa ma îndemni spre pilda, pe mine,care am pasit mult mai sus, fara oa nimeni sa stie sa înteleaga..."*Prietenul meu îmi scrie."...Trecând prin Lausanne, am vizitat în sanatoriul universitar pe studentultuberculos cu care am discutat acum doua veri, la schit. E foarte rau bolnav,dar e senin. Studiaza matematica fara sa stie medicii, mental. M-a întrebat detine, m-a întrebat daca ti-ai gasit credinta sau starui în prezumtiosul taueroism. Nu am stiut ce sa-i raspund. I-am spus ca ma rog lui Dumnezeu ca sa-sipogoare harul asupra-ti si sa te mântuie de nelinisti.Am întârziat mult de vorba. El mi-a spus ca se afla pe urmele unei descoperirice întrece tot ce s-a împlinit pâna acum în lume. Mi-e teama de prietenulnostru.Nu stiu nimic de la tine. Nu ne-am vazut si nu ne-am scris atâta timp... De cene-am uitat noi, oare? Nu-ti sunt, înca, cel mai bun prieten?Eu am început sa ma vindec de dragostea încheiata atât de amar. Nu-ti potscrie aici si nu pot spune nimanui cât am suferit. Am plâns, m-am rugat de ea,m-am târât la picioarele ei... Eram aproape de nebunie, de sinucidere. Marugam lui Dumnezeu zi si noapte. Studiul nu m-a alinat, ci numai credinta.întelegând ca nimic nu se mai poate întoarce, am vrut sa uit. Si n-am putut uitadecât acum, dupa un an, dupa rataciri în care mi-am cheltuit tot ce aveam. Mavoi întoarce sarac, crestin si dornic de munca. Sunt mai adâncit. Tot ce staruiaadolescent în ochi, pe frunte, pe buze a pierit. Simt ca sunt mai amar, mai tristsi simt ca voi ramâne vesnic asa. Am fost înfrânt, am fost calcat în picioare,istovit. Acum, ma înalt iar.Tu ce mai lucrezi, ce mai planuiesti? Mi-au ajuns zvonuri despre o muncaînspaimântatoare, începuta în toamna si sfârsita de abia acum. Astept roadele.Esti fericit ca poti lucra în tihna, linistit, netulburat de ispita dragostei. Prietenulmeu, asculta-ma: nu iubi. Vei suferi mult, vei îndura umiliri si înfrângeri inutile.Cauta linistea, pazeste-ti-o. E singurul lucru care pretuieste în viata..."*Astazi, 21 august, am privit soarele pogorând înapoia câmpurilor dobrogene.Sufletul mi-a fost strabatut de acelasi orgasm al poftelor vaste. în fiecaredimineata si în fiecare amurg, eu privesc soarele. Acesta îmi aprinde în vinejarul fara care nu pot vietui. Laud soarele în fiecare dimineata si îl tângui înfiecare seara. Traiul meu e simplu si aspru. Locuiesc aceeasi odaita, la aceeasigazda de acum doi ani. Dar nu mai scriu povestiri într-un caiet cu pagini albe.Si în satul rasfirat pe coasta nu mai întâlnesc pe Niska, pe Andrei, pe Bibi, pePaul. întâlnesc alti oameni si le zâmbesc. N-am fost un singur ceas trist.Ratacesc pe câmpuri, sorb vazduh sarat, îmi odihnesc ochii în mare. Gândurilemele sunt acum greu de pogorât în scris. Sufletul meu e tot atât de cald sipastreaza tot atât de neatinsa pretuirea Niskai.Niska îsi petrece vacantele la munte, lânga logodnicul ei. Ma gândesc larastimpuri la ea, la vechii membri ai cercului, despre care aflu putine vesti. Nusunt trist ca toate acestea au trecut. Cele ce vad înaintea mea, drumurile carema îmbie, raspântiile cu vânturi, cerurile cu ispite, întunericurile cu primejdiinu-mi îngaduiesc timp sa ma întristez. Sunt atâtea de cucerit, de aflat, degustat... Sunt pamânturi care ma cheama, sunt insule care ma asteapta, suntcarti care ma doresc, si atâtea topuri de hârtie alba, rece, ispititoare, care maatâta. Altadata, ma întristam la fiecare amintire, la gândul unei despartiri, alunei livezi înflorite, al unei seri de toamna. Acum, amintirile ma îndârjesc pânala turgescenta. Eu sunt, si ele au trecut. Gândul acesta ma înfrigureaza dedesfatari. Eu am ramas; cum de-as putea fi trist pentru ca am înfrânt moartea,am îndurat ani, si am ramas.Gândul de a ma crea, de a ma lumina pe mine fara a face din viata, creierul sisufletul meu o capodopera, îl împlinesc. Toate fagaduielile le împlinesc. Munca,veghile, ratacirile pe câmpuri, pe tarm ma desfata. Soarele, lumina, florile cutulpini scamoase le-am îndragit. Nu mai ma simt singur. Ceea ce era altadataobscur si tainuit în suflet, acum stapâneste. Nu ma mai pot simti singur: pentruca sufletul limpezit în singuratate a ramas acum singurul meu suflet, si vietuindcu el nu ma mai tulbura dorurile si nelinistile celuilalt suflet, înlantuit de lume.266267Acest caiet, început într-o zi de vara chinuita, se va încheia cât de curând.Sovai sa-mi încredintez gândurile de acum unor pagini vecine cu paginile scriseîn alta vreme.Caietul se va sfârsi firesc, fara strigate, fara entuziasm, fara tânguiri. Calm siretinut, asa cum îmi va fi drumul. îl voi rasfoi, câteodata, serile. Si ma vor întarioglinda slabiciunilor si tulburarilor care au fost înfrântepentru ca trebuiau depasite.*Octombrie. Toamna e senina si calda. Sfârsesc examenele, cu sufletulîmprospatat de toamna, zvârcolit de chemarile tarilor care îmi sunt streine. îmipregatesc plecarea.Am întâlnit pe Niska. A sovait, câteva clipe, apoi mi-a scuturat mâna. Nu ne-amîntrebat. Eu o priveam: era schimbata, frumoasa, cu bucle negre deasuprafruntii palide. Am vorbit despre examene. Aflând ca plec, mi-a cerut sa mergemîmpreuna la manastirea unde ne-am cunoscut. Poate ziua aceea va fi ultima zia prieteniei noastre.- Merg, Niska, desi drumul la manastire nu va fi sfârsitul prieteniei. Astfel vreaueu, si am dreptul sa aleg, aici...Mi-a zâmbit. Era atât de tulburata de întâlnire, de cuvintele pe care i lespusesem, de privirile mele arzatoare si stapânite, încât si-a scosinelul de logodnica si l-a ascuns. Am zâmbit si eu.*Toate diminetile au fost frumoase. A fost senin, si trist, si cerul înalt, sicâmpurile aspre, în dimineata întâlnirii noastre. Eu eram hotarât s-o ajut peNiska, sa-i amintesc si s-o conving ca i-am ramas, înca, cel mai bun prieten.în gara, am întâlnit-o cu aceiasi ochi viorii, cu ovalul fetei mai trist, cu buzelemai palide.- Buna dimineata, Niska!...Am început sa-i vorbesc, sa râd, sa glumesc. I-am spus câte fapte noi neasteapta pe drumurile noastre. Al meu e, poate, un drum de culmi; dar sidrumul ei merita sa fie batut sincer, voios, culegând desfatari. Ea era tot maitrista, si îmi zâmbea numai, alaturi de mine, privind, pe fereastra vagonului,câmpurile în toamna.Am ajuns, i-am luat bratul, si am pornit pe cararea ce înconjoara lacul.Amintirile se împrospatau, dureroase. Padurea era acum sângerata, cu aleilepustiite, cu frunze multe luate de vânt. Drumul ma îmbata, ma înspaimânta. Maînaltasem atât, în trei ani...- Când pleci?- în câteva zile, Niska.- Ai sa uiti, nu?Cum i-as fi putut spune ca nu voi uita, niciodata?- E stupid... nunta mea e la sfârsitul lunii... iar n-ai sa fii... Am mângâiat-o pepar, zâmbind.- Stii care va fi darul meu? Un caiet alb, legat în piele, si sus, pe prima pagina, odata...- Vreau sa-ti însemni viata. Când ma voi întoarce si te voi gasi schimbata,înfrânta de mediu, de mediocritate... am sa încerc sa aflu toate împrejurarileprin care sufletul din mine a pierit... Stii, Niska, ma pasioneaza agonia mea si afapturilor mele... E tragic; si reconfortant pentru mine...- De ce îmi spui toate acestea?...A început sa plânga, si bratul ei tremura, si ochii se adânceau sub lacrimi. Opriveam, îmi ascultam sufletul razvratit. Ochii se înfigeau în zari, în cerul cuflacari reci.- Eu credeam ca ai sa ma mângâi, ai sa ma ajuti...- Niska, prevestindu-ti fericirea în mediocritate, eu te mângâi. Te stânjenestecuvântul, stiu. Spune-i atunci cum vrei: casnicie, fericire comoda, în oras deprovincie, cu sot cinstit, cu copii frumosi... Alege tu cuvântul... Eu vreau sa-tispun ca vei începe o viata noua, care nu e cea pe care am ales-o amândoi, înanii prieteniei noastre, dar care te va face fericita, pentru ca te va abrutizaspiritualiceste...- De ce îmi vorbesti, de ce îmi spui toate acestea?... Nu stii ca atât cât existi tu,nu pot fi fericita?...- Ai sa uiti Niska, departe de mine ai sa uiti; cum ai uitat când te-ai logodit...Am lasat-o sa plânga. în padure se isca vânt de ramuri. Zaream nori albiadunându-se. Niska tremura tot mai dureros. As fi voit s-o mângâi, sa-i spun cami-e draga... Dar sufletul era de acum senin. Si cu cât se tulbura padurea, cuatât sufletul se însenina.- Stii ce vreau?... Sa cautam trunchiul de lânga lac unde mi-ai ghicit în palma...- Se apropie furtuna, Niska...- Vreau sa-mi amintesc... Atunci era primavara, era atât de frumos, eram atâtde naivi... Eram în anul întâi...- Si acum, esti licentiata. Si e toamna. Si se apropie ploaie, cu vânt rece...Mergem spre gara, Niska...- Nu, nu... vreau sa revad si manastirea si biserica...- Niska, se întuneca.- Ce ne pasa noua? Nu mi-e teama de ploaie, nu mi-e teama de padure... Vreausa mai vad o data...f 268269- Si eu vreau sa ne înapoiem. Tu traiesti din amintiri, dar eu traiesc din viata.Ce-mi pasa de amintiri? Ce-mi pasa de acea primavara nostalgica? îsi au locullor în suflet, dar nu vreau sa le împrospatez, acum când se vesteste ploaie... Dece sa ma întorc înapoi cu trei ani când viata ma asteapta, vasta si ispititoare,înainte?... Mergem spre gara, Niska!Nu s-a mai împotrivit. Lacrama, si lacramile îi alunecau pe obraji, ca din ochiiunei icoane.Padurea fosnea, se risipea si se aduna în vârtejuri de frunze. Cerul seîntunecase. Am iesit la câmp. Câmpul era întunecat, cu iarba pustiita de soaresi bruma. Drumul catre gara era de pe acum înnegurat de ploaie.Ploua, ploua. Ne ajungeau miresme de câmpuri rodite cu samânta norilor. Sivântul iscat din munti chinuia padurea. Gemetele se fugareau deasuprabrazdelor.Paseam amândoi, cu fruntile plecate în ploaie. Niska plângea, blând. Eu îmisimteam sângele razvratit de frig, muschii înserpuiti pe oase, umerii încordati.Eram puternic, eram puternic, alaturi de lacramile Niskai...în gara, am asteptat tacuti cel dintâi tren catre oras. Priveam cum ploua. De-alungul copacilor loviti de picuri, eu zaream tari cu lumina, tari cu zapezi, cuorase... îmi gândeam drumul meu, patimas de tot ce voi afla, de tot ce voistapâni în anii tineri, pe care abia îi începusem... Niska îsi alinta la rastimpuripleoapele cu batista alba si mica.S-a apropiat trenul.- Noi ne vedem astazi pentru cea din urma oara.- Da, Niska.- Si ne despartim de acum...- Pentru cinci, zece ani... Pe urma, iarasi ne întâlnim... -Da...- Vine trenul, Niska...- Trebuie sa plecam, nu?...Fireste, trebuie sa plecam. Eram numai noi doi în sala de asteptare. Niska,ridicându-se, mi-a aratat cu degetul obrazul, si a zâmbit. Am sarutat-o pe gura,lung si dureros ca un geamat.Ne-am urcat în vagon tristi, tulburati. Nu ne-am vorbit pâna la gara. în trasura,i-am strâns iarasi mâna.- La revedere, Niska!...Orasul se înseninase, proaspat dupa ploaie. Am plecat, singur, pe strazile reci.Universitatea e iarasi înviorata în valul de studenti tineri, de studente timide.Coridoarele se lumineaza de ochi, de zâmbete, de obraji. Salile sunt tulburatede neastâmparul celor din anul I. în bancile din fund seasaza aceiasi studenti glumeti, în bancile din fata aceleasi studente cu mâinilealbe.Profesorul de logica stârneste aceleasi nelinisti. Totul e viu, e proaspat, e nou.Nu cunosc pe nimeni. Ai mei s-au risipit. Banuiesc în perechile stânjenite deochii celorlalti legaturi pe care anii le vor strânge si apoi anii le vor desface.*Ultima zi si ultima noapte.Eu plec, iar mansarda mea se va narui. în locul casei batrâne, alta casa - înaltasi cenusie - se va înalta. Intorcându-ma, nu-mi voi mai recunoaste strada,copilaria, adolescenta.Povara amintirilor piere, o data cu mansarda. Ma simt usurat, liber, zvelt,patimas si odihnit. De ce sa-mi amintesc, la orice pas în odaita scunda,trecutul?...Cartile au fost coborâte în lazi. O parte ma va întovarasi dincolo de tara, oparte ma vor astepta în podul bunicii. Rafturile sunt acum goale. Mansardamea pare ciudata, ranita, ciuntita. Cadrele au fost coborâte, globul de la lamparidicat. Hârtiile din sertare, adunate si scrise vreme de zece ani, Jurnalele dinliceu, caietele cu povestiri si gânduri, înghesuite într-o lada. Mi-am ales numaicâteva plicuri, câteva hârtii.Seara, a v^nit Radu si s-a întristat, în timp ce eu rascoleam sertarele sirânduiam cartile în lada. Se întrista amintindu-si cum m-a cunoscut îngimnaziu. Cum ne-am împrietenit, si noptile de adolescenta, si lectura timida acelor dintâi pagini scrise, si adunarile prietenilor... Marcu si Petre la Paris. Unprieten la Geneva, alrulla Torino... Ceilalti, risipiti prin oras, printre oamenistraini noua... Se întrista amintindu-si si de Nonora, de Ajunul cu bucurii, decolinde, de Bibi, de Viorica...- Esti copil, Radule... Se darâma doar zidurile.Rasfoiam hârtii multe, ca sa nu-mi vada ochii. Lacramile lui erau mai puternicedecât vointa-mi încruntata. Trebuia sa ma grabesc. în zori, ma desteptam.Radu lacrama, fumând. Lumina îngheta între rafturile goale, deasupra patuluifara iconita.Am tresarit o singura data; când am gasit cutia cu amintiri uitate. Am zâmbitcitind însemnarile pe plicul de vizita: "La ce te gândesti? La cel care trebuie samoara..." Am zâmbit deschizând plicul cu data din aprilie si scrum de tigara. Semai afla în cutie pasaportul meu pentru Italia, si între filele pasaportului, larubrica: "Lespersonnes qui accompagnement le porteur passeport", o fâsie dematase si o fotografie de a Niskai, cu dedicatia: "Devinez, devinez toujours"...Am pus cutia în lada, alaturi de fotografiile din copilarie, din liceu, dinUniversitate.- Radule, încearca sa fii tu aici în ziua când se va darâma casa...270271El a plâns, eu l-am îmbratisat. Trecuse miezul noptii. Ma simteam ostenit sistrain.- Radule, în zori, ma destept... Sa ne despartim...Ne-am sarutat, pe amândoi obrajii. Eu i-am daruit cea mai frumoasa carte pecare am gasit-o în lada mea deschisa. El tot ce a avut asupra-i: un pieptene siun carnet.L-am întovarasit în curtea cu trandafiri îngropati, cu tufe de liliac. Se facusefrig, frig. Felinarele pâlpâiau la colturi de strada.- Sa te gasesc sanatos, Radule...Acum, scriu aceasta ultima pagina. Caietul îl voi purta cu mine, ratacind.Nu sunt trist, nu plâng. Ci ma simt numai obosit, obosit, de lupta care a duratprea mult si prea crâncen.Trenul meu despica dealuri si câmpuri brazdate. M-am închinat soarelui care saînaltat în cerul rece. Toamna e senina si înalbastreste padurile.Revarsari de viata ma înabusa. As vrea ca trenul sa alerge, sa cutreiere, sa macoboare în gari necunoscute. Poftesc orasul strain ca pe un fruct zemos.Poftesc anii care îi voi petrece într-însul ca pe un trup. Viata ma cheama, vastasi diversa, înspaimântatoare în ispite, cu geana vânata. Drumul ma îmbata. Nulas în urma mea nimic; nici amintiri, nici lacrami, nici tristete. Totul e înainte, înorasul strein, în lumea noua care ma asteapta. Toate gândurile, toate dorurilese încordeaza catre anii dinaintea mea, la cele ce va trebui sa împlinesc, la celece va trebui sa cunosc si sa îndur.Nu ma înspaimânta nimic. Viata ma atâta ca o primavara perversa. Nu voi lasasa-mi scape nimic din cele ce mi-a fagaduit. în fiecare dimineata, voi renaste.In fiecare noapte, ma voi darui...Cerul e acum însângerat si calm. Soarele se pogoara, alaturi de o padure si unrâu. Ascult cum alearga trenul însetat de vazduh. Câmpul cu roadaînsamântata ma tulbura. Ochii nu mi-i pot dezlipi de zarea catre care aleargatrenul, neodihnit.Sufletul meu e aspru, vast si senin. înapoia mea, îi banuiesc pe ceilalti. înainte,simt fluturari de meniri.SFÂRSITClinceni, 19281l-l9 februarie2-8 martieADDENDA272JURNALUL UNUI OM SUCITEliade Gh. Mircea ci. V reala 192l-l922Citind aceste pagini, astazi12 noiembrie 1923,mi-am dat seama cât se poateschimba un adolescent înrastimp de doi ani si am râsde "suferintele" mele.Starui în nadejdea romanului"omului sucit", dar dupa alteconceptii. Copilariile acestea suntbune de descretit fruntea lanecazuri si ca un vesnic imboldspre perfectiune.Poate în toamna anului 1925voi zâmbi de cele scrise acum; câtdespre mine, ma rog Domnuluisa fie astfel.27 octombrie 1921Toate jurnalele de zi încep de la zi-ntâi a lunii. Eu l-am început astazi, caciastazi începe greul scoalei, când convoiul suferintelor si umilintelor a început ase abate pe capul meu, rotund si tuns ca-n palma, pe capul meu de elev înclasa a cincea.Scoala s-a început de doua saptamâni si parea ca luase un aspect cu totuldiferit de cel de anul trecut. Cel putin asa credeam eu. Dar azi, azi vazui ca manselasem;au început a curge notele, si rele, si bune, cele mai multe rele,bineînteles, iar cuvintele "lenes" si"mediocru", aceste epitete ce nu pot sa lesufar, au început a se gramadi asupra persoanei mele.Prima umilinta am simtit-o astazi dupa ce obtinusem "slab" la matematica, îndosul meu auzii:- Da! un nebun ce se tine de prostii si filozofie!- Ce filozofie, "monser"! Curata nebunie!- S-apoi e si "lenes".Lenes; ghicii ca se vorbeste de mine.Da, desigur, eu sunt singurul elev în clasa care nu învat, cu toate ca profesoriima cred inteligent. Lenes! Eu sunt, caci de câte ori sunt ascultat, întotdeaunama-ncurc si se vede cât de colo ca n-am pus mâna pe carte!Lenes! Da, lenes, si cu toate acestea nici o mustrare de cuget, nici o tendintaspre îndreptare?! Ce Dumnezeu!? Parca n-as fi om.Si Fabre îsi primise odata, în copilarie, renumele de "lenes", dar se puse pemunca si îi întrecu pe toti.Dar eu?! Fara amorul-propriu al naturalistului, fara pic de remuscare în fataraului, îmi pun mâinile în urechi si trec mai departe.Lenes, lenes! iar eu nu raspund; ce las!28 octombrie 1921Toata ziua am fost suparat. Cauza n-o stiu nici eu, dar efectele le simt si leîndur.întors acasa, m-apucai de studiul meu favorit, zoologia, studiu de pe urmacaruia îmi atrageam atâta înjosire în fata camarazilor.In odaita mea plina de unelte proprii, borcane si eprubete, rafturi de carti,micul meu muzeu, uit toate amaraciunile si peste putin sunt cel mai fericit om.în lumea celor care nu graiesc, în lumea instinctului si a inteligentei, în lumeamuta în aparenta, care-ti ofera fara rautate tot ce are ea mai frumos si maisfânt, în lumea aceasta îmi petrec eu cele mai frumoase clipe ale copilariei!Uitând ca mâine am scoala, ca sunt condamnat sa stau cinci ore într-o clasacare n-are nimic care sa o faca placuta, uitând ca mâine poate m-asculta,poate ma... cearta, eu ma încapatânez si stau neclintit în fata micului acvariu,improvizat dintr-un borcan de muraturi, unde se zbate o întreaga familie detritoni.Mâine, la scoala, voi auzi din nou în dosul meu mustrari batjocoritoare laadresa "nebunului" care-si "pierde vremea" cu gânganiile si nu stie nimic lascoala, iar la urma, ultima injectie cu fierul înrosit, ultima picatura de otrava:lenes. Lenes, lenes! Simt ca lacrimi îmi împainje-274275nesc ochii, ma dau la o parte. Grupul trece fara a ma baga în seama, crimilenavalesc... fug. Lenes!...1 noiembrie 1921Prima bucurie! O nota buna la fizica. Fara a fi citit ceva, ca-ntotdea-una,ajutorat numai de fondul de cunostinte din anii trecuti, am luat nota noua.Si-aici mi-au venit lacrimi, dar nici de bucurie, nici de suparare... de mândrie.Simtii pentru un moment placerea veninoasa a acestui viciu, dar repede amparasit-o când reluai ultimul capitol din La philosophie posi-tive de A. Comte sicând vazui ca un simplu semn într-un catalog oficial e ca si un numulit pe lângaun mamut fata de scopul vietii mele.Citii pâna seara "philosophie" si de abia atunci mi-adusei aminte ca mâine nu-isarbatoare, ca se poate foarte bine sa-mi schimb dispozitia generala printr-unsimplu "insuficient" si de aceea cautai cât mai curând sa ascund volumul, ca sanu fiu tentat de titlu-i sugestiv sa întrerup tema începuta. Aveam de facut ocomparatie la româna; fara pregatire, începui de-a dreptul pe caiet, deremarcat asemanarea în ce priveste elementul... dramatic... Trecu un ceas si,în sfârsit, ma sculai, ca s-o termin.Cu tocul rezemat de buza calimarii, cu cotul presând gresit un pachet de foi dincartea de româna si cu capul aplecat peste scrisul proaspat, adormisem... culampa aprinsa. Si când ma sculai, primul cuvânt îl auzii de la tata: este cam"lenes".Iar lenes? Pâna când?Si, surescitat peste masura, ma pravalii pe scara si ajunsei fara întrerupere,drept în fata baii... ca sa fac un dus!malul lacului Herastrau, tinta cercetarilor mele. Pâna la încetineala ploii marefugiai lânga podulet, cu care ocazie observai cu vadita parere de rau moarteatuturor insectelor capturate. Le pusesem într-un flacon cu sulfura de carbon, încare le tineam anume pentru anatomie! Certându-mi distractia pagubitoare,desertai flaconul, fara a fi mângâiat de nadejdea ca l-as fi putut umple la loc.Dar... ce s-a facut, s-a facut.Vazând ca ploaia nu înceteaza, am iesit din ascunzatoarea mea si, încalzit deentuziasmul meu pentru stiinta, ma dezbracai de pardesiu, scosei la iveala dinîniunecoasele-i buzunare patru borcane de mustar, doua de miere si o duzinade eprubete si începui explorarea locului. Amanuntele acestei nepotriviteactivitati stiintifice au fost destul de dureroase: e destul sa amintesc ca amfacut de doua ori cunostinta cu raceala apei la picioare si ca am avut nenoroculsa vad inundate de broaste toate hainele mele udate de ploaia ce nu înceta.Rezultatul a fost umplerea a doua borcane cu crustacei, insecte si larveacvatice pe care urma sa le transport la locuinta-mi din mansarda caselor dinstrada Melodiei nr. 1.Fu destul de trist ca vatmanul de la tramvai nu ma primi în vehiculul automatce conducea, dat fiind ca argument principal cantitatea neobisnuita de loessgalben ce transportam în pardesiu, precum si aspectul himeric a doua broastemoi, ce se zbateau între peretii unui borcan de sticla.Nu ma descurajai si mersei mai departe pe bulevard oferind o priveliste raratrecatorilor amatori de asemenea lucruri. Când ajunsei acasa, mama încuie usasi ma vazui silit sa ma curat în mijlocul curtii, ne-scapând bineînteles dinvedere recolta mea stiintifica.Bucuros, în sfârsit, ca scapai de toate formalitatile ce le întâmpinam din parteamamei si a servitoarei si putui sa patrund în odaia-mi calduta, studiai pâna launsprezece, când tata veni si-mi stinse lampa.Sâmbata, 3 noiembrieIndispozitia de zilele trecute mi-a trecut, si astazi, cel mai înfocat optimist, ampornit-o la excursie.Da, la excursie, cu toate ca bruma ce cade dimineata e destul de groasa si cutoate ca la patru se-ntuneca de trebuie sa aprind lampa.îmbracat foarte rudimentar, cu ghetele lui unchiu-meu în picioare, ma visam învacanta, când fara teama de mutra profesorului de franceza si fara frica despinarea rautacioasa a radicalilor herborizam multumit, ca chinezul dupa ce siamâncat orezul, în meleagurile dimprejurul Brasovului. Dar o bura de ploaierepede ma aduse la realitate. Eram peDuminica, 4 noiembrieAstazi m-am sculat la noua, contrar obiceiului meu de a ma destepta o data cugainile.Toata noaptea ma visai... în Tunis, scapat de scoala si elevul unui însemnatnaturalist englez, care venise sa faca studii.Dimineata, când m-am sculat, fui foarte deziluzionat, când în loc de trandafiriulcer al Tunisului, sub care-mi rasfatasem spiritul noaptea întreaga, ma vazuiînconjurat de o bolta plumburie, morocanoasa si ploioasa, care numai la poezienu te predispunea.276277Mi-adusei aminte de axioma lui Alecsandri: "Românul e nascut poet", siniciodata imaginea zâmbitoare a poetului nu-mi aparu mai clar în minte ca înacel moment.Vazând ca nu vine nici un sol care sa afirme cele visate de mine, ma vazui silitsa ma-mbrac, mai ales ca odaia se cam racise.Toata ziua am fost ocupat cu cercetatul animalelor din ziua precedenta si,vesel ca-mi clasificasem cea mai mare parte, prelungii sedinta pâna la opt.Ora unsprezece si un sfert; aud pasi pe scara. Desigur ca e tata care vine sa-mistinga lampa.Sunt cinci ore de când citesc ca un disperat Souvenirs entomolo-giques si decând admir si preamaresc în gând pe nemuritorul Fabre.Dar... trebuie sa ma culc, caci mâine avem engleza si nu prea stiu, cu toate cae singura materie la care învat cel mai mult.Mâine! ma-nfior când aud cuvântul acesta aducaior de voie buna sau tristete.Mâine!? Ce-o fi mâine? Ah, timpul!...7 noiembrieAzi a plouat toata ziua. Tristetea naturii s-a transmis si asupra mea, caci toataziua astazi am fost trist.începui seria a doua a Souvenir-xsnlor si, entuziasmat din ce în ce mai mult de"Virgil al insectelor", nu ma ridicam de la masa decât seara, când ma chema lamasa. N-am putut mânca mai nimic. Aveam întotdeauna pe naturalist în fataochilor, înconjurat de o aureola formata din insecte si îi pizmuiam fericirea ce-asimtit-o.Dupa-masa trecui sa cânt ceva la pian. încercai câteva mazurci, cu potpouri,dar sunetele erau false, nu puteam transmite degetelor cele ce simteam.Am luat atunci Marsul funebru de Chopin si i-am cântat introducerea, pâna cechiriasul nostru a iesit si m-a rugat din inima sa întrerup aria, ceea ce am sifacut repede.Iata-ma din nou sus. Cu coatele pe masa, la caldura dezmortitoare ce începe sase raspândeasca, recitesc pentru a nu stiu câta oara L \'harmas din Souvenires....O casa draguta cu doua caturi si într-un stil modern, înconjurata de oîntreaga armata de copaci, tufe. si arini. în dreapta o alee de liliac, în fata ogradina cu verbine si petunii, iar în fund, desisul fara umbra al "harmasului". Pedrumul spre Campestra...In gradina, un omulet fara barba, cu ochii blânzi, dar cu o expresie de ciuda,rascoleste nu stiu ce la radacina unui liliac, iar lânga el un baietas, cu parulblond si cu o fata trista, nespus de trista. Sunt "eu", iar batrânul e Fabre.Adevarat?! Dar imaginea mi se sterge repede din fata ochilor; îmi ridic capulcare ma doare grozav.Unsprezece si jumatate! Ar fi timpul sa ma culc.Lampa e stinsa. Luminitele focului joaca voioase pe peretii de curând varuiti.Afara a început ploaia, iar vântul îsi chinuieste prada, ce trosneste, de te apucafiorii, plecându-se împaciuitor ca în fata celui mai tare. Mi-e mila de bietiicopaci.în pat, cu fata în sus, ma gândesc.De ce nu mi-a dat Dumnezeu si mie o casuta la tara, de ce nu m-am nascut lamunte, unde as fi lucrat fara frica, fara teama de profesori, de colegi, spredezvaluirea misterelor cuprinse în protoplasma? De ce?De ce suiit condamnat sa îna epuizez în conglomeratul acesta de patimi, deviclenie si intrigi, în aceasta lume care nu ma întelege si ma sileste sa învat, înloc sa studiez, pentru a-mi câstiga pâinea? De ce?Simt cum o durere mare, mare ma cuprinde si repede pusei perna la ochi, casa nu mai plâng din nou.Dormitam; ca prin vis, auzii pasi pe scara, o mâna îmi ridica capul, mi-l pusedrept pe perna si apoi auzii: iar a plâns!Ghicii: era mama!28 noiembrie 1921Trei zile am fost bolnav; am avut febra, dar ce febra? Credeam ca n-o sa maiscap niciodata de ea, afurisita. Din cauza prea marii temperaturi, aiuram;mama nu mai contenea din plâns, iar doctorul doar îngâna:- Oboseala nervoasa, citeste prea mult, poate sa capete o...Eu nu mai auzeam nimic. Visam, dar parca eram treaz. Nu simteam nimic,pierdusem notiunea timpului, nu mai stiam unde sunt si uitasem ca suntpamântean.într-o ceata luminoasa, brazdata cu milioane si milioane de ochi stralucitori, cajarul, si-n mijloc un tunel imens, care, cu toate ca exista, se vedea prin el caprintr-un geam. Si tunelul fosforescent atât de frumos, ca ramasei mult timp casa-l admir.Un singur lucru ma chinuia; unde sunt? Ma uitam în sus, peste tot ceataluminoasa, jos ca un gol nemarginit în care, cu toate acestea, pluteam. Mauitam mereu în jos si eram uluit de frica, dar cu toate acestea278279nu cadeam. Atunci îmi pusei întrebarea la care totdeauna gasisem raspunsul,de altfel, foarte usor: "Ce sunt?"Si curios ca altadata îmi raspundeam "un animal perfect uman", acuma nuputeam defel întelege ca as fi om. Cum e aia? Ma privii, privirea nu întâlninimic, nici macar o ceata. Atunci ma napadira alte întrebari: "Unde e creierul?Pentru ce judec? De ce vaz?..."De când mergeam si tot la usa tunelului sunt; simt ca zbor, simt o durereusoara în tot corpul meu, de doua ori invizibil ca si razele. în fata se întindetunelul, infinit, fara sfârsit, pe care nu îl pot atinge...A! m-apropii, o sfortare! Mai! Mai! înca una! în sfârsit, am ajuns!... Cum madoare capul! Dar uite tunelul, tunelul...- Ce ai, puiule, te doare rau capul?- Tunelul, tunelul... Cine esti... unde...- Nu ma mai cunosti? Mama.- Ah! Mama... si visul?...- A fost un vis, culca-te, puiule, c3 vine acum doctorul- Uite ce e, doamna, citeste prea mult si acum e cuprins de o debilitatenervoasa care îi mareste îngrozitor febra. Acum, în aiureala, vorbeste desprece-a citit, îmbracat într-o imaginatie pe care toti acesti bolnavi sunt convinsi covad. E rau, poate sa capete o... dar faceti reteta aceea si puneti-i gheata...Periculos, foarte periculos, oboseala nervoasa, mai ales daca citeste filozofiepoate influenta întreaga viata. Si viseaza vedenii. Ceea ce nu e bine, nu e bine....în tunel, tinându-ma cu mâinile de peretii fosforescenti, înaintam pas cu pas,în timp ce ma apropiam de o deschizatura închisa cu o poarta enorma rosie pecare nu scria, nu se vedea nimic, si cu toate acestea simtii ca silabisesc: "Ceeace s-a nascut din carne, carne este, si ceea ce s-a nascut din spirit, spirit este."Vroii sa trec înainte, dar un ce neînteles ma tintui în fata usii, privind prin ea,prin nimic. în jura-mi, nimic, eu? Un nimic.încetul cu încetul, luminile tunelului se stinsera, ceata se întuneca si... o durerevie simtii pe frunte. îmi punea mama gheata.30 noiembrie 1921La scoala. Nici un semn de prietenie din partea colegilor, nici un semn ca lepricinuise un pic de bucurie însanatosirea mea. Când le dadeam ziua buna,înfiripau o vorba-doua si se eschivau. "A! ai venit?... Ce ai avut? Bine ca te-aivindecat..." Parca se rupse ceva din mine, parca pierdusem ceva, ceea ce cucâteva minute înainte simteam caaveam. Acuma îi cunosc pe toti; interesul îi predomina. Cum simt ca unul stie sii-ar fi de ajutor în goana lor dupa note, "interesul lor", încep a-l lauda, a-i tinepartea în discutiuni, sperând ca, sub pretextul unei prietenii, sa-i poata "sufla"la lectie. Si pentru ce toate acestea? Pentru note sau "fituici" la teze, pentru unsimplu semn pe care profesorul îl însemneaza, zice-se, cu mare seriozitate siprudenta, în catalog, un smoc de foi oficiale. Bietii oameni! Pentru un noua sauzece la istorie sau geografie sunt în stare sa roada cartea, îmbuibându-se cunume proprii, localitati si ani, uitându-le a doua zi pe toate si lasând la o partetot ce e principal din stiinta.Iar când obtine "bine" ori "foarte bine" la toate si-si capata coroana, se credecel mai cult om, el premiantul, pentru ca cunoaste pe de rost cinci geografii,trei istorii, doua algebre si nu stiu câte religii! Bietii oameni!...Si ca sa-si vada idealul, nota si coroana, îsi epuizeaza fortele în hanalitati farade nici un folos, nici poetic nici moral, iar daca vad ca au învins, recurg la totfelul de lucruri nepermise, numai si numai sa ajunga. Iata oamenii care o saînvinga în lupta pentru existenta. Iata viitorii oameni de stiinta, alias si depolitica, care vor conduce universitati, vor întemeia societati si vor rasturna totce nu corespunde gusturilor lor. Când vor arata certificatul de bacalaureat cu"foarte bine", toate portile li se vor deschide, lor, premiantilor, dintre carefoarte putini merita numele.Ca sa ajunga, lupta, toceste cartea fara sa înteleaga nimic, daca nu areprotectie, îsi capata simpatia profesorilor întrebându-i lucruri extra-scolare saudând dovada ca se "ocupa", baga intrigi, nu leaga nici o prietenie trainica, ciîmparte numai dusmanii, iar peste 10-l5 ani, din fruntea statului, zâmbesc. "Ei,eu am învatat, prin munca m-am ridicat aici, eu am învins." Aci nu minte. A fostun învingator! Si acuma ma gândesc: ce-o sa ajung eu? Ca sa-mi epuizezenergia, puterea de judecata în geometrie si gramatica nu voi face pentrunimic în lume, ca sa "lupt" iarasi nu o sa pot, caci nu intra în caracterul meu, cuchimia fiziologica pe care o urmez sau cu stiintele naturale mor de foame sauputrezesc într-un liceu de provincie. Atunci? Bine zicea bietul tata... Un omsucit.2802813 decembrie 1921II30 noiembrie 1921Da, da, un om sucit! Acuma vad eu; de ce nu puteam suferi disciplina ce ocredeam ridicola din scoala, pe care însa toti o acceptau fara discutie, de ce numa împacam eu cu programul scolii, fie el analitic sau nu, care ma silea sarepet ceea ce au repetat altii de zeci de ani; pe mine, fire independenta, ce numiplacea sa fac ce faceau altii, de ce... etcetera, etcetera. Da, eu trebuia sama nasc peste câteva sute de ani.Nu stiu ce-mi spune mie, de cred în metempsihoza, ca în alta încar-natie eramfachir sau asa ceva.în clipe libere, când fara a medita nimic privesc cerul, luciri razlete, fara nici unînteles, îmi strabat creierul, insuflându-mi sentimente de temere si de maimulta încredere în mine. Ce-o fi? Ce pacate din alta încarnatie ma fac sa sufaracuma, asa, fara nici un rost? Caci cu toate ca de multe ori treburile-mi mergbine, sunt tot trist, tot dus pe gânduri, gânduri ce nu-mi apartin, dar care mi leporunceste necunoscutul!Parca bolnav, un egoist hipertrofiat, caut întotdeauna de a ma refugia de"placerile" zilnice, ajunse pentru mine curate chinuri.Dar curios; aceste dovezi despre starea mea sufleteasca, în loc sa mapredispuna la oarecare melancolie, la un început de neurastenie, mai mult maîntaresc, ma îndeamna sa muncesc si mai mult, ca sa scap si sa ajung. Oputere neînteleasa pentru mine, un infim vierme orb, ce ma taiase pe scoartaunui atom al infinitului, o forta suprema care îmi reînnoieste în fiecare noapteputerea de munca si curajul, o putere suprema îmi porunceste: fa! si fac, cutoate ca sunt convins ca acest gând a iesit din judecata mea, creierul meu l-aplasmuit si lui îi apartine...Si acum, cât de hâda e realitatea, mai mult sau mai putin materiala. Ah!Doamne!Realitatea, acest crud abstract care-ti rapeste si cele mai nevinovate iluzii, iluziiniciodata realizabile, dar care totusi ei i se par periculoase.Pentru mine, realitatea, deci prezentul, niciodata n-a fost îmbucura-. tor; dacan-a fost rau, a fost comun, daca n-a fost comun a fost material si asa maideparte.Nu stiu de ce cuvântul acesta urât de tot ce-mi apartine mie îmi insufla unzgomot albastrui, facut anume pentru a atrage neînarmatii ÎD lupta pentruexistenta.Credeam ca m-am facut bine, dar iar m-am îmbolnavit. Ma doare îngrozitorcapul, mai ales regiunea ochilor. Mi-era frica sa nu capat vreo meningita dincauza surmenajului intelectual din ultimele zile. Cum deschideam ochii, odurere naprasnica îi silea sa se-nchida. Aveam impresia ca tot creierul eacoperit cu o patura de spuma cenusie care producea durerile, si de multe orima gândeam sa o curat cu cutitul. Gânduri de bolnav!De azi-noapte, ninsoarea n-a mai încetat. Când încet, când mai repede,schimbând la iuteala directia, fulgii se astern, pregatind totul pentru somnullung de iarna, prevestind o ameteala produsa de ger.Nu stiu de ce azi ma gândii la moarte, nu ca era aproape, dar asa, din lipsa desubiecte de meditatie, izgonite de partiala aiureala a capului.Niciodata nu mi-a fost frica de moarte, ba ceva mai mult, de multe ori magândisem ca, arunci când s-o apropia, sa încep sa râd, învingând astfelinstinctul conservator înnascut în fiecare om. Ce bine e când mori! Atunci aflidaca cu adevarat forta planeaza sau daca necunoscutul (devenit cunoscut)domneste peste domeniile infinitului, atunci îti explici atâtea si atâtea, atuncite pregatesti pentru nemurire, daca, bineînteles, nu cazi mai dinainte în beznafara margini si fara culoare, bezna care-ti rapeste orice nadejde si care te facesa tremuri rostindu-i numele: materia!Ah, ce grozava ar fi moartea atunci, atunci când toata inteligenta purificata siîmbogatita în cincizeci de ani se transforma în câteva scântei electrice, olicarire de lumina, câteva calorii, ca apoi sa se materializeze, sa moara cumzice Lebon, sa se transforme în câtiva atomi de fosfor uzat, carbune sauhidrogen, s-apoi sa fie îmbucat de "altul" si dat înapoi "altuia".Parca simti cum "eul" tau devine din ce în ce mai mic. Adica la aceasta sa serezume o întreaga viata de necazuri, de chinuri sustinute numai de o singuranadejde, "nemurirea"?Nemurirea? As fi prea prost ca sa nu cred în ea... si daca, cu toate acestea...?încep sa tremur!...Durerea începe din nou, cu mai multa ferocitate si neîndurare. Fac sfortarienorme sa-mi culeg gândurile, sa mi le amortesc, sa nu le mai fac sa sufere dincauza înfrângerii lor în fata mirabilului, dar nu pot. Aiureala ma cuprinde, si olumina vie ma orbeste curatindu-ma de tot ce e pamântean...Câteva idei mai le memorez, marele centru... "eul". "Nu se poate". Vointa. Dece? forta... Lumina persista din ce în ce mai tare, mai orbi-282283toare, în timp ce eu, uitând ca am ceva, uitam ca sunt pamântean si macazneam sa pricep...Afara, ninsoarea a contenit; o simt, îi vad culoarea si cantitatea, dar numai învis. S-asa e de bine...7 decembrieîncet! încet! Nu fugi prea mult, nu citi afisele de pe garduri, ca iar te obosesti.Ce, nu vrei sa ma asculti? Ei! Ei, iar o sa te îmbolnavesti si iar o sa te doara.Mai tii minte cât te-a durut? Ce, ai si uitat? Ei, asta-mi place. Când esti bolnavtipi ca te-am surmenat si acum...Ti-am spus, eu ma duc la Sosea, dar tu nu mai zburda atât de mult: fa-te ca nuvezi, nu auzi; nu te mai impresiona atât de figura cersetorului si nu maiprotesta contra trecatorilor care te întrerupeau odata din planul tau. Atunci osa te faci bine si sa mai spui multe. Kaiue, haide, nu te încapatâna, ca acumma întorc. Ce-ai cu biata pasare? Ce, crezi ca se uita la tine? Ma, ce prost maiesti? E nostim ca te crezi subiectul gândirii bietei pasaruici, dar stii ca e nostim,prea te crezi mult, puiule. Ei! acum taci! Taci, nu vreau sa mai aud nimic. Ce?Zici ca o sa ma parasesti, începi cu amenintarile? Zi, trebuie sa te ascult petine, eu "Vointa", pe tine, niste imponderabil calduros, niste "du-te vino" faranici o vointa. Pentru nimic în lume!Ei, fii cuminte! Te-ai suparat, atunci dormi, asa... foarte bine... ei, ei, acuma-miplaci.8 decembrieAstazi, fiindca m-am vindecat, am iesit sa ma plimb. încet, încet, tot certândumigândurile, ca si ieri în pat, ajung la Arcul de Triumf de la Sosea. Maret,impunator, dar cu aspect zdrenturos din cauza schelelor sale, asteaptacarabanirea pulberei albe, care, hodoronc-tronc, l-a înbra-cat asa, fara nici unrost, pe el, al carui ideal e "sa fie de piatra".Stam si, privindu-l, parca "simteam" cum fierbe de mânie colosul ca... auîncercat sa-i schimbe fizionomia; cautând sa-l îmbuneze pe el, facut anumepentru maretie. Adica nu merita o lectie buna? Ba bine ca nu? Dar se munciseel si nu se putuse scapa de albiturile de pe el, cu zbucium, rostogoli vreo douaschele, dar apoi se resemna, bucurându-se de câte ori lucratorii curatauparazitii cu lopata si râzând din toata inima când copiii - albiturile - se lungeau,se micsorau si-si schimbau forma,si picurau încet-încet în capul lucratorilor de jos, care înjura atât gheata, cât sisoarele.Trecui mai departe agale, dus pe gânduri, fara voia mea; priveam aleile albepustii, zdrentuite si umilite, tufisurile transparente, acoperite în parte cutroiene, si pomii înalti, vesnic independenti, care se înaltau tot mai mult ca sagaseasca, sa ghiceasca macar în departare, parfumul calduros al primaveriisau uitându-se jos, jos pe la radacina, daca nu cumva ghioceii s-au ivit. Si-nmiopia lor, copacii luau crengutele pudrate drept ghiocei si, cutremurându-sede bucurie, începeau concertul, întâi în adagio, apoi "con molto alegretto", casa vesteasca semenilor ca februar, piticul subpamântean, si-a trimis câtivaspioni, mascati în ghiocei, ca sa cerceteze daca poate da drumul primei serii deflori prima-varatice.Pe data, însa, crivatul îl gonea în "Alegro con fuoco" diabolici, silindu-l sa cearaiertare si rupându-i crengile ca semn de pedeapsa....în furxi vila lui Minovici se H^sena cocheta, ca o tarancuta vesela, iar zmeulde brazi îi râdea pe sub mustati, facându-i cu ochiul: "Ei, ce zici, leicuta, dezapezile astea mari? Apoi sa-ti spun eu, pe Furnica ce de mai erau, si-un ger,de gemeau mugurii..."începuse sa ninga.10 decembrie- Fugi, mai omule, de-aici, nu mai minti, ca doar n-ai baut gaz. Adica vrei sa maorbesti tu pe mine, ca ai fost bolnav din "surmenaj". Ma, da prost ma crezi. Cica"surmenaj". Si la cine? Fugi ma c-ai tras chiulul ca un tata. Hei, hei, "surmenaj"adica.Rezemat de banca, priveam aiurit la colegul care, cu o mutra hotarâta si veselaîn acelasi timp, îmi spunea aceste vorbe pe tonul cel mai simplu din lume.Uitasem sa mai scot si sapca, scapasem manusile din mâna si nu stiam cumsa-mi înghit lacrimile. O furie nebuna îmi lua mintile si ma tenta gândul sa iaucu amândoua mâinile lemne din lada si sa-i sfarm capul, dar ma stapânii. Ca saarat ca nu ma supar si ca afirm cele spuse, zâmbii, dar zâmbetul mi se slei pebuze, transformându-se într-un rânjet de mila, dându-mi expresia unuicondamnat.Toata ziua auzii râsete înfundate prin fund, iar când dirigintele citi biletul demotivare, cu motivul "oboseala nervoasa", toata clasa izbucni în râsete.Ma-ngalbenii, îmi pierdui mintile, dar d-l ce examina notele, nu preastralucitoare, bineînteles, spuse cu-n zâmbet ascuns: "Nu se moti-vea-za". Althohot.284285în recreatie plânsei în odaita de lânga laborator, iar în clasa, vazân-du-mi ochiirosii, baietii, colegii mei, întelesera.- Ia te uita cum se prepara Eliade pentru chiul, ma, da bine stii sa te prefaci,felicitarile mele.- Tu esti bun de actor, da\' tragic, când eroul plânge.-Zi, te-nvârtisi de-o saptamâna pe da\'i boj! Sa-ti fie de bine; da vezi ca ulciorulnu merge de multe ori la apa!Mama îmi iesi sprinten la usa.- Te mai doare capul "lelu"? Ce-au zisa baietii, da\' profesorii? Pe data îmischimbai fizionomia:- Bine, mama, nici nu ma mai doare capul, nici... A, dar sa vezi, la scoala totibaietii m-au întrebat ce-am avut, mai ales profesorii!...Observai cum i se lumineaza fata.- Zi, le-a fost dor de tine. Apoi, asa se face între colegi. Si murmurai aiurit, cumâna pe clanta usii:- Da... colegi.3 ianuarie 1922Ha! ha-ha-ha! ce de prostii, ce de prostii! Ha! ha-ha! Pâna acum am citit celepatruzeci de pagini din Jurnalul meu; sa mor de râs si mai multe nu. Bre, bre,ce filozofie! Tst tt!Bine ca m-am desteptat. Zi, îmi intrase în cap ca sunt mai ceva ca altii sifaceam filozofie. în loc sa-mi vad de lectii? Ce ti-e cu un om scrântit. Aveaudreptate baietii. Ce de melancolie, ce de melancolie, parca n-ar fi baiat de 15ani...Uite ce m-a pierdut pe mine: laboratorul si Jurnalul", în loc sa învat si sa iesbine în clasa, sa ajung si eu ceva.Ah! bine ca m-am desteptat, bine ca mi-au venit mintile la loc, bine ca amdevenit si eu om ca toti oamenii."Un om"; ce frumos suna, mai ales acum, în vacanta. Desigur, daca "suciforma"de care ma plângeam se prelungea pâna în vacanta, desigur ca mapucamsa tocesc filozofia si stiintele dupa obiceiul meu. începusem pe Conta,pe Maeterlinck si pe Ch. Richet si aveam de gând sa devorez teoriile luiEinstein, chimia analitica si întreaga entomologieAmspus: fereasca Dumnezeu pe om de scrânteala. Ia initiativa de "omul sucit";combate programa scolii, nu-i plac profesorii, fiindca facepe grozavu\' si e independent, pierde timpul cu experiente, observatii si lecturicare nu-i vor aduce nici un folos material si tot el cu ...-n sus. Cica e un omnenorocit. Esti nenorocit, fiindca nu stii sa te adaptezi, sa-ti modelezi soarta pecare o ai între degete, fiindca în loc sa te ai bine cu toti, sa minti si sa telingusesti cu predici, percepte morale si filozofice care nu au existat decât pehârtie si la exceptii, la anomaliile umane. D-aia esti nenorocit. Adica... eram. Deacuma, dupa ce primejdia a trecut, pot rasfoi alene frivolitatile moderne si faragândul de a le face critic, pot juca ruleta cât vreau, pentru ca de mult gândulcumpatarii nu ma mai preocupa, necum cel al jocului; pot lua si mânca pân-oivoi, fara sa ma gândesc ca lacomia multa etc... Asa, ce bine ma simt, ce binema simt, macar pentru sapte luni fac pentru douasprezece si chiar pentrudouazeci, ce bine, ce bine e!6 ianuariePe masa trei volume din filozofia pozitivista, asta merge la post, n-am ce facecu ele; metafizica lui Conta? Haide si cu ea la pod. Astea: Sinthese de la vie etde l\'âme, Hipnotism si sugestime, Sic cogito, Psihologia râsului, astea nu maifac doua parale, cu ele la lada. Restul, brosuri stiintifice, chimii, botanici,manuale de anatomie si fiziologie, pot ramâne, adica nu, n-am ce face cu ele,sus la pod. Asa, parca am mai scapat de mirosul de anticar ce te sufoca. A! Maisunt animalele! Ia sa va luati talpasita, cuconasilor, ca eu nu va mai suntstapân. Ia sa va torn eu o târ\' de cloroform, si sa va arunc. Ce sa-ti fac,cumatra salamandra, daca asa ti-a fost soarta, degeaba te mai bati între pereti,acum nu mai scapi.Asa, ia acum sa carabpnim si laboratorul; era o lada de potcoave, acolo o saputreziti daca n-oi gasi musterii si pentru mataluta.Ei, acum mai zic si eu ca-i odaie de elev, masa curata, numai cu cartile descoala, manuscriptele parte le-am ars, parte le-am azvârlit în pod, n-am opritdecât Jurnalul".Când m-o vedea mama asa vesel, cu gânduri omenesti, curatele, si potrivit, sastii ca-nnebuneste de bucurie. Ptii, ce bucurie. Sa stii ca o sa zica: "Pierdut afost..."Ei, asa mai zic si eu, baiat, nebaiat, dar vad ca te-ai apucat de treaba. Ce eradezordinea aia la tine? De te-ai pune pe lucru si la scoala, ar iesi ceva din tine.Si tata, sclipind de veselie, îsi mângâie mustata, în timp ce eu îl anunt ca am sama pun sa învat serios si-o sa ma fac medic, ca sa iasa mai multe parale, sausa urmez chimia industriala, sa ma fac fabricant,286287s-atunci o sa iasa si mai multe parale. Si tata, caruia nu-i venea sa-si creadaochilor, mormaia din când în când. Sa vedem..-.8 ianuarie- Ce-ti mai fac gânganiile?- Le-am dat dracului! Prietenul se uita uluit la mine.- Glumesti?- Ba foarte serios!- Si filozofia?- M-am plictisit si am lasat-o în voia Domnului.- Nu mai spune, care va sa zica, te-ai facut si tu "om". Foarte bine, cât privestepartea mea, te felicit. Ma duc sa le spun baietilor. La revedere!Cu pas grabit, amicul trecu bulevardul si o coti la dreapia, pe lânga Bisericaruseasca, în timp ce eu ma-ndreptai sa-mi iau o cravata, ca de ailalta râd sicurcile de ea, atât îi de roasa.Pe drum ma-ntrebam cum de n-am vazut eu pâna acum viata cât de frumoasa e si traiam numai în visuri, care celputin n-aveau darul sa ma înveseleasca? Cum am putut eu rezista atâtoraspecte pe care azi le doresc din tot sufletul, cum am putut suporta privirilecare se opreau ironice pe caietele mele roase si cârpacite, pe gulerul meuneglijent si pe sapca facuta farâme? Mare dobitoc am fost! Si pentru a sutaoara, poate, repetai tare: bine ca m-am desteptat. Si ca si cum aceasta ar fineutralizat orice pornire ideologica a mintii, mersei înainte fara nici un gând sicu ochii-n patru, ca sa ma bucur de atâtea frumuseti ce ma înconjurau.La un prieten acasa.- Aa! lume noua. Baieti, ascundeti calendarul ca a venit Eliade, sa nedovedeasca noua ca timpul e relativ. Ce mai veste, "doctore"? Cum stai cucercetarile?- De data asta o sa fiti la adapost de orice plictiseala savanta. Am dat draculuisi stiinta si filozofia, toti gargaunii astia stupizi, si m-am apucat sa traiesc si eu,sa devin si eu un om cumsecade.Toti ramasera cu gurile cascate. Nu le venira sa-si creada ochilor. Pesemne canu uitasera discursul meu prin care îi îndemnasem sa lase patimile la o parte sisa se apuce senin de stiinta sau când le dovedeam ca raportul prieteniei este siel relativ. Aveam memorie buna.- Acum ce s-a facut, s-a facut! exclamai eu vesel, si pe data gheata se rupse.- Ce noroc!- Haide, lasati asta! Scoate paltonul, ma Eliade, si haideti cu totii în salonas.Facem o bacara.- Mai bine ruleta, suntem multi.- Joci si tu?- Joc, cum sa nu joc.- Haideti, haideti.Si gazda, cu doi prieteni la brat, deschise larg usile. Si eu fredonând: " Quefaites-vous madame ici... "Ma simteam vesel, da\' vesel de tot. Placerea jocului cu totul noua pentru mine,ma atragea, ma înlantuia cu ispitele ei, ca bratele unei coconite enorme, contracareia orice aparare e de prisos.Cu toate acestea, eram multumit si paseam mândru alaturi de ceilalti.Când ma-ntorsei seara acasa, cu patruzeci de lei mai mult în buzunar si ametitînca de placerea vizitei în timpul careia fusesem obiectul tuturor discutiilor, masimteam mare, cu mult mai mare, si gesticulând Iara furie, repetam mereu:asta e viata ti au hârtoagele alea de miroase a prostii cale de-o posta, asta eviata. S-apoi, rasuflând usurat, bine, da\' bine ca m-am desteptat.13 ianuariePrima zi de scoala din viata mea de "om cumsecade".- Dumitrescu C. Ioan, Dumitrescu Victor, Eliade M., Farin Amler si Galimir, lalectie.Stiam; profesorul, cam surprins, ma întreba din nou. Din fericire eram pregatit.îsi lasa ochelarii si ma fixa câtva timp.- Iata o vacanta care ti-a folosit.- Bine! Sunt multumit. Poti sa te duci la loc. Nota noua! Ma-ngalbenii, facui fetefetesi ma asezai ca pe ghimpi în banca. Colegii se uitau zâmbind la mine.Nu-mi mai încapui în piele de fericire. Acasa:- Mama, m-a ascultat.Mama, care obisnuia sa vin cu cinci si sase, afara de chimie si limba românaunde aveam zece, se îngalbeni.- Iar te-a ascultat? Desigur ca mai mult de patru nu ti-a dat.- Ce patru, noua, noua.Si de bucurie începui sa cânt:- La-la-la-la-la.288289La masa, toti ma priveau cu respect si când spusei cu gravitate: ".\' duc sa-mifac lectiile", fetele se înveselira. Doar eu le eram nadejdea! Când închisei usa,auzii pe tata, înabusindu-si bucuria: - S-a dat pe brazda!Noapte. Pâna acum m-am caznit cu o problema. Degeaba, n-am putut. Ce sapoti tu daca nu înveti nimic de patru ani? Treaba e asta?Nu stiu de ce ma simt mai suparat decât atunci când umblam prin nori custiinta si filozofia mea.Eram sa-mi arunc jurnalul în foc, dar m-am oprit. Poate o sa-mi trebuiascacândva... De acum nici n-o sa mai scriu aici, pierd timpul degeaba. Las\' când osa fiu mare, tot de jurnal o sa stau. Acum... la scoala! Adio!15 februarieEi, nu face nimica, ce-o sa fie daca oi pierde câteva minute pe zi cu Jurnalul"? Obagatela, închipuieste-ti ca te-ai plimbat putin.Nu stiu de ce, dar nu pot fara el, nu pot dormi bine pâna ce nu-mi notezimportanta zilelor trecute.De când m-am cumintit, viata a trecut sub aceeasi forma ca în fiecare zi;acelasi lucru în fiecare ora, acelasi gând în fiecare minuta, sa învat. De ce? Nicieu nu stiu si nici nu încerc sa dau raspunsul.în tot cazul, rau nu e, caci cei dimprejur se bucura. Mama munceste cu maimulta bucurie, iar tata zâmbeste de câte ori îi arat vreo nota buna. Bietiiparinti! Cât i-am necajit! Nici nu-mi vine a crede ca atâta vreme îi suparam înfiecare zi cu ideile mele, nici nu-mi vine a crede ca pâna mai acum câtevasaptamâni zâmbeam la fiecare "succes" de-al meu, succes care nu le procuradecât lacrimi.Si cu toate acestea... nu sunt vesel, nu sunt fericit. Când aveam cartile mele defilozofie, când în micul laborator stam înfundat ore întregi, în timp ce altii îsipreparau lectiile, eram multumit, ma încredeam în mine, ca si cum toti aprobauaceasta. Si acum... muncesc ca un desperat ca sa obtin note bune, toti suntveseli si numai eu... numai eu nici macar nu pot zâmbi. De multe ori m-amîntrebat: "Pentru ce?"-Dar n-am vrut sa dau raspuns. Ma nelinistea gândul sarecunosc neputinta mea, ma înfricosa ideea de a fi un învingator stupid în luptapentru existenta si ma îngrozea gândul ca as putea din moment în momentmuri.înainte era altfel. Toti dimprejur, tristi si suparati, si numai eu, cu toatapaliditatea fetei, cu tot întunericul ochilor, "eram" fericit. Nu stiarnce se petrece, nu vream sa stiu si numai în gândurile si experientele mele îmiînchideam eu toata bucuria. La scoala, în lume, în casa, nu întâlneam decâtpriviri dusmane, stupide, si, cu toate acestea, eram fericit. De ce?Nu mai pricep nimic. Sunt într-un fel de somnolenta intelectuala, lipsit devointa si puterea de a judeca fara frica, stare care ma-înfioara. De ce?Mâine am lectii grele, le-am pregatit de mult... Ceasul douasprezece... CeDumnezeu, frate, cu insomnia asta? Nu pot dormi...De ce aceasta nemultumire? De ce aceasta stare animalica? De ce atâteabucurii fara bucurie? De ce?...Doua... mâine am teza... nu mi-e frica. Dar atunci de ce mi-e teama?Si noaptea care ma înconjoara momeste o aureola verzuie, lumina ce nu poatepatrunde în bezna adânca. Din fund, de la perete, îmi pare ca se desprindumbre... asi... tc-am spus... nu-i nimic, mi s-a parut. Ba nu, iata... De ce atâtateama? Si daca ma omoara, ce? Dar nu! Nu vreau! Mi-e frica... Si într-un spasmisteric apas nebuneste pe sonerie. Ce e asta? Nu suna?! A, asa e, e stricata.Simt cum frica, frica de necunoscut, de moarte, de tot, de tot ce vad... macuprinde. Si cum stau în lumina, pe peretele din stânga mi se deseneaza umbrastearsa de neguri, umbra tintuita ca o stafie, cu bratul întins, cu mâinilecrispate, cu capul întors si cu corpul încovoiat pe masa. Si atunci, ca dinpamânt, rasuna ca din pamânt propriile mele gânduri, materializate, izvorâteca niste fantome albe, înconjurându-ma si strigându-mi: "Esti nebun, estinebun".17 februarieNu, e cu adevarat curios, în fiecare dimineata ma scol mai abatut ca seara.Parca e un facut! Ce Dumnezeu atâta melancolie. Eram speriat si nudevenisem atât de mizantrop ca acum. Nu pot iesi pe strada. Si mi se pare catoti voiesc sa ma omoare, nu pot citi pâna nu inspectez usile, nu ma uit pefereastra de teama sa nu ma ocheasca cineva de pe strada. De tramvai,autobuz sau trasura nia vorba, mi se pare ca din moment în moment as puteasa ma sfarâm.Si când ma gândesc ca mai sunt doua ceasuri pâna la noapte.. Off! macuprinde neurastenia. Simt cum mi se moaie vinele, cum mi se îngusteazacreierul, cum tocesc mereu si prevad totul... De ce? Ei, nu pot nici sa scriu farasa nu las în caiet urmele gândurilor mele.290291Zece si jumatate. Tremur din tot corpul. Nimeni nu este acasa. Am zavorâtusile, am astupat ferestrele, am îngramadit scaune pe la usi, si acum, cu cutitulîn mâna, astept. Pe cine? Pe "ea". Stiu ca are sa vie, întruna tremur cum atingcutitul. Sa dau... sa-i sfarm oasele galbejite, sa-i rup coasa amenintatoare, s-odistrug pe "ea", pe... moarte. Asa? Ce-am spus? Nu... nu e nimic. Ce moarte?Stai sa... Cioc, cioc. Lumina se stinse, rupsesem firele de groaza, si acum scriula lumânare. Am luat cutitul, daca o vad... Ca trebuie sa vie. Asi, ce parere,parca visez. Cutit... da, dau, s-o omor. Sau... A... nu! nu! Sa ma... omor. De ce?Ca sa n-o vad. Cu cutitul, nu! nu pot... nu pot.Trei fara un sfert. Mi-am turnat toata apa din lighean în cap. A... acum ma simtmai usurat... Dar n-a venit? Cine sa vina? Ei, ma, da-o... Cioc, cioc, cioc!Cine e?...Cioc, cioc, cioc!Cine e?Lumina se stinse... Usa e zguduita din tâtâni. Nici un zgomot. Una, doua, trei.Ea e. Ea e... Moartea. Nu da, nu da, ce ti-am facut? Mor, capul, capul... Nu mor,da...Ce vrei cu mine? Ce cauti? Nu mor, da\' lasa coasa nu mai da.S~a aprins lumina. Tata în usa, galben ca un mort, ma priveste. Eu, cu camasarupta, zgâriat si plin de spume, scapasem cutitul si priveam aiurit. Nu maiîntelegeam nimic. Ba da! Ce! Vrea sa ma omoare, el a venit sa ma omoare.Uite, coasa, uite moartea.Lasa-ma, lasa-ma., nu ma bate. Ce-ai cu mine, ia-raa, ia-ma odata. Cutitul? Dece n-am dat? Uite ca pleaca, uite c-a plecat? Nu mai da, pleaca de-aici. haide,pleaca de-aici.Nu mai da, nu mai da...Cutremur-at de friguri si prins de vedenii rele, n-am putut dormi toata noaptea.Doctoral chemat în graba a dat gânditor din cap. La plecare l-am auzit: nu maiscapa. Si-a facut efectul... cel mult sa traiasca nebun. Auzi... nebun.Uite o carte... ba nu... e o ceasca. Ai... ce fel de ceasca? Seamana cu o biblie.Asi, cu o carte. Chiar asa, cu o carte mare... mare si rotunda... ca o capatânade mort. Ce "mort"? Ba nu... Moartea... Iara ea.292A... Uite ce frumos... porci, e o biserica. Ba nu! Nu vezi ca în fund e o padure......Parca nu vezi ca aiurez. Aiurez, desigur. Chiar print sa fiu, tot nu pot sa ampicioare... pâna la infinit mai trebuie sa mergi cât e clasa a cincea si cudomnul...Si vorbeam întruna... în minte mi se facuse un gol nemasurat... uitasem numelelucrurilor... Si înlocuiam cuvintele dupa cum îmi venea mai usor... Suparat, amadormit... nu pentru totdeauna.[ROMANUL UNUI OM SUCIT]Pe strada prafuita trec oameni flamânzi. Pasesc în nestire de-a lungul zidurilor,cu privirile absente. Toropeala le îngreuneaza madularele, le obosesterasuflarea. Ochii li se închid, si merg fara gânduri.Dintr-un fund îndepartat, tiui chemarea unei fabrici. Un licean umbla abatut,abia tinându-si ghiozdanul sub bratul ce alunecase în buzunarul tunicii. Apuc3pe o stradita umbro^a, obosit, visate, *M sa-si ridice privirea, pasind din ce înce mai încet. Se trudea sa-si stapâneasca gândurile. Voia sa cugete la unanumit lucru, sa cugete adânc si sa ia o hotarâre. Nu izbutea. Se oprea dm locîn loc, strângea din dinti, îsi schimba ghiozdanul în cealalta mâna si lovea deciuda cu piciorul în trotuarul scrijelat. Nu izbutea sa-si adune gândurile sipornea înainte neatent, descretindu-si dezamagit sprâncenele. în fata unuiburlan vinetiu fluiera si ridica capul, zâmbind dintr-o data fara sa stie de ce. Iitrecu prin minte gândul ca iarna burlanul va fi umplut de zapada, si se bucurade gândul acesta. Vazu strada acoperita cu troiene, streasinile îngreunate siburlanul adâncit în zapada. Repeta cu jumatate glas:"... Zapada, zapada, zapada, zapada..."Se necaji si îsi pripi pasul. "La urma urmei..."; si se hotarî sa potriveasca deacum lucrurile. îsi încorda grumazul.Nu mai ramâne îndoiala; se va trada de la usa. Ca întotdeauna, mama îl vaîntreba din pragul bucatariei, stergându-si un ochi înlacramat de aburii cepelortocate:- Ei? te-au mai "ascultat" la ceva astazi?Si el va raspunde:-Nu.Dar se va bâlbâi. Mama va întelege, si... Ei?! si la urma urmei, ce are sa-ifaca?... Nu e oare el un baiat... distins? Ba bine ca nu. Ar vrea sa mai vada pealtul în clasa tot asa de "citit" ca si el. Gândul superioritatii îi îndrepta trupul si-lfacu sa surâda.Sa nu se mai gândeasca... Nu are sa se mai gândeasca. Ei, o data... una, doua,trei... patru, cinci... Se pomeni ca numara în gând. Si-si aminti ca tot asanumara când, cu multi ani în urma, trecea vreodata pe294lânga sirurile de scolarite. Timid si miop, se împiedica în mers si i se dogoreauobrajii....Râse. Apoi se încrunta si vorbi ca în fata mamei. "Profesorul e un dobitoc: ostiu toti. Si tocmai niste lucruri care îmi scapasera..."- Pardon!întoarse ochii dupa domnul care-l izbise si i se paru ca seamana cu un inginerdesenat lânga o locomotiva jalnica pe o coperta a Ziarului stiintelor populare.Se încrunta iar si calca înainte obosit, asudat, cu ochii suparati de arsita. Nu-sidadea seama de nimic din cele ce gândea. Dar nu gândea nimic; visa numai. Sinu putea sti ce visa. Lucrul acesta i se întâmpla de multe ori când se întorceatârziu de la scoala. Erau orele suplimentare, care îl chinuiau de foame si decaldura. "Dar daca va vedea mama insuficientul la germana?"Strânse ochii si se scutura de amorteala visurilor. Poarta înalta de fier vopsit înverde o deschise larg si apoi o închise cu luare-aminte, fara zgomot.Totul se petrecu dupa cum îsi închipuise. Urca cu pasi ce voiau sa fie indiferentiscarita îngusta de lemn dinspre mansarda. Trecu prin odaita fratelui sauNicolaie si-si trânti obosit sapca într-un cuier. Apoi deserta geanta cârpita lacheietoare sub o masa care îi folosea drept laborator. Doua carti cu coperteleîntunecate, un caiet subred si o tabla veche de logaritmi se alipira umilite degramada "materialului didactic". Un carnet albastrui, cu o eticheta mare, alba,pe care scria: "Liceul Spiru Haret. Carnetul elevului Marin Popana, ci. VI. Reala"cazu peste stinghia împrejmuitoare. Prudent, baiatul îl vârî adânc sub maldarulde ter-feloage.îsi privi o clipa chipul în oglinda rotunda, îsi mângâie fruntea coltoasa -închipuindu-si, ca de obicei, ca ar fi un celebru doctor chimist -si-si sterse cubatista ochelarii. Când fu strigat la masa, îsi lua o fata indiferenta poruncindu-sisa fie cinic si majestuos.O odaita îngusta, pe care o masa o deslocuia aproape în întregime. Marin seaseza lânga sora cea mica, dupa ce se plânse de caldura. Supa se manca întacere, în absenta mamei, care rânduia friptura la bucatarie.- Mai iei?- Nu, multumesc. (Se sterge, fara a fi nevoie, cu servetul.) Tacere. Cezara, soracea mica, îl întreba când se da vacanta.- Nu stiu.- Cum nu stii?- (categoric) Pentru ca nu stiu.Sora cea mica se resemneaza, apucându-se sa farâmiteze miez de pâine. Tatalnu-si gaseste locul pe scaun. Priveste pe fereastra în salita. Suna, apoi scoatecapul pe usa./205- Jeanne! Jeanne.Câteva clipe de liniste completa, dupa care se auzi alaturi, în bucatarie,bombanind o voce încruntata. Mama intra cu o cratita fierbinte din care seridicau aburi. Avea fata înrosita, ochii micsorati de bataia focului si se stergeanecontenit de sudoare cu coltul sortului cârpit.- Ce mai ma chemi? Nu stiai ca e friptura pe foc? Doar n-am cincizeci de mâini!Tatal încearca timid:- Da\' Radita ce face?- Radita a muncit de azi-dimineata si pâna acum; n-a stat ca tine...- Putea sa vada ea de mâncare...- Si-n casa cine sa mature? Lesne îti vine dumitale, care te plimbi toata ziua.- Iar începi...- încep, da... nu va vine la socoteala când va spune omul adevarul...- ...ca de cinci ani n-aduci un ban în casa.Tatal începu sa înghita cu ochii atintiti în farfurie; era cel mai bun mijloc de-apotoli cearta. Se stia nervos, pripit în vorbe si încerca sa se stapâneasca câtmai e vreme. Mama îsi suceste scaunul si, încruntata, dumicateste o felierumena de pâine. Naduseala i-a lustruit ca o unsoare fata. Caldura, oboseala sidogoarea focului o fac sa tremure de necaz. Copiii manânca în liniste, obisnuiticu cearta zilnica, ce se sfârseste întotdeauna prin plecarea brusca a unuia dinparinti. S-au obisnuit chiar sa se gândeasca la altceva în timpul zgomotului devoci. La felul al doilea, dialogul e cu totul potolit.- De ce nu manânci?- M-am saturat.- D2\' ce-ai mâncat, sa te saturi asa de repede? Sora tace. Mama întreaba iar:- Ai mâncat la scoala pâinea cu unt? -Da.Iar tacere. Marin manânca indiferent.- Dar pe tine te-a ascultat azi la ceva?O clipa a voit sa spuna: nu. E atât de usor. Pâna mâine dimineata -când vatrebui iscalit carnetul, în care se treceau zilnic notele capatate -ar avea atâtatimp... Si nu va fi certat, iar dimineata va pleca la scoala, asa ca n-ar fi cicalitcu observatiile morale. Cu toate acestea spune:- Da, la germana.- Si cât ai luat?- Insuficient, pentru ca m-am încurcat la urma. Minciuna i se parea foartefireasca. Glasul nu-i tremura câtusi de putin. Priveste linistit înochii mamei si se mira cum poate fi atât de linistit. Doar stie câte observatii îlasteapta si câta suparare va încerca mama. Se admira, cu toate acestea,constient de seninatatea fetei. Si o pofta ciudata de râs îl cuprinde când segândeste la calmul muschilor faciali.- ...Asa te încurci tu întotdeauna. Zi mai bine ca nu stii nimic la germana.Pâna sa raspunda, pâna sa caute un raspuns care sa para o marturisire agreselii, intervine tatal, pedant:- De ce nu cauti sa dai mai multa atentie limbilor? Toti au spus ca tara germananu faci nimic la chimie...Mama:- îti pierzi vremea cu fleacuri si la scoala îti iau înainte toti nataraii. As vrea savad daca si Barbulescu, si Florin au "insuficient" la germana...- Nu ma comparati, va rog, cu toate mediocritatile. (Spune formula plictisit si înacelasi timp vesel ca scapa atât de usor.)- Si tu esti mai pricopsit... Ia sa-ti mai vezi de treaba si sa mai lasi laboratorul.Mi-ai prapadit o multime de lucruri, ai ars lumânarile si ai ajuns de râsulliceului.- (suparat) Las-sa râda.- Si d-aia dau eu, vasazica, bani sa te tin la scoala, ca sa râda toti de tine?!- Dar nu râde nimeni...- ...ca sa ramâi iar corigent.- Asta ma priveste pe mine.- Dar banii mei cine mi-i da? Ca tat-tu n-a adus un gologan de pâine...Tatal se arata nervos:- Iar te legi de mine?- ...O sa ramâneti pe drurmiri, de pacatosi ce sunteti.Tatal pleca din odaita cu o sticla de otet. Marin profita ca trecerea pe lângaperete e libera, îsi strânge servetul, sopteste un "merci pentru masa" si scapa.Grabeste pasii pe coridor, pe scara si se repede în mansarda din fund, unde estapânul netulburat. Rasufla greu, deschide toate ferestruicile ca sa se facacurent, leapada tunica si, cu camasa descheiata de-a lungul pieptului, seîntinde pe pat. O multumire, de multe ori încercata, îl cuprinde. A scapat de ogreutate care l-ar fi apasat ziua întreaga; acum îi e libera mintea.Marin se gândeste câteva clipe la parinti si se sileste sa-i fie mila. Ar vrea sa leierte totul, dar se înciudeaza când nu gaseste în sine nimic de iertat. Monologulinterior se desfasura abundent, si Marin închide ochii de placere... Ce pacat canici tatal nici mama nu erau niste intelectuali distinsi! Cum l-ar fi înteles atuncipe el. Ce? Parca el nu stie ca îi supara296297mereu cu scoala, cu laboratorul, cu cartile, pe care le citeste noaptea la lampa?Dar cum sa nu stie... Cu toate acestea, vezi, el nu-si poate pagubi gloria,viitorul sau de savant chimist, pentru dragul unor parinti ignoranti... El trebuiesa-si urmeze*calea, laboratorul si cartile care îi plac, nu sa-si umple capul cutoate stupiditatile (cuvântul îl alina) care i se predau la scoala. El e chimist, sase stie odata ca e chimist... Dar mai târziu, cu renumele pe care si-l va câstigaprin descoperirile lui - ooh! descoperirile!... are sa vada imbecilii de la liceu cinee el - câte mângâieri nu va aduce parintilor! Ii vedea sezând la masa într-oodaita, cu aceleasi fete ca acum, si pe el, Marin, intrând pe usa, cu o coala pecare scria: "Diploma Magna cum laudae"... Tatal, fara îndoiala, îsi ca puneochelarii de prezbit si va citi cu glas tare diploma, bucuros ca nu va mai ficicalit în acea zi mareata. Mama îl va saruta si va râde... Baiatul seînduioseaza; apoi, deodata, fata i se schimba, dunga dintre sprâncene i seadânceste, si Marin se ridica zgomotos de pe pat.- Trebuie sa ma apuc de lucru, ce dracu!Pronunta fraza hotarât si-si trece mâna prin parul tuns marunt, dupa poruncadirectorului. Apoi se asaza pe scaunul din fata masutei, pe care stau risipitecarti, si-si priveste "laboratorul". O masa acoperita de el cu tablite albe defaianta, gasite într-un ungher din pod. Pe masa, rezemata de peretele varuit, oetajera de bucatarie, pe rafturile careia stau însiruite borcanase si flacoanecolorate, sticlute etichetate, cutiute rotunde de carton, eprubete cu dopuriprovizorii de vata, tot ce gasise prin camara, prin cutiile mamei, prin pod saurascolind lazile din pivnita. în raftul de jos se odihneau, departate cu prudentauna de alta, doua retorte cu gâturile încovrigate. între ele se arata un balonasde sticla, pe jumatate plin cu o licoare albastruie si astupat cu un dop decauciuc. Pe restul mesei, sticle si fiole, un suport saracacios cu câtevaeprubete, o penseta rezemata de un vechi aparat Wolf, o lampa cu spirtastupata cu un bonet de sticla, niste hârtiute roscate, o sugativa pe care erauînfipte ace de marimi deosebite si un borcan mare în care Marin tinea apacurata, trebuincioasa experientelor... Privelistea aceasta îl fericea. Nu se puteahotarî sa-si ia ochii de la sirul de paharute Berzelius, în care precipitate colorateasteptau mâna chimistului. Se gândea... Când va fi un mare chimist, hei! va stiel cu ce sa se "ocupe". Tot probleme mari: transmutatia metalelor, de pilda. Sesi vede în mijlocul unei sali imense... ba nu, într-o odaita ca aceasta, darcelebru, ce are-a face! O odaita ca de alchimist, si el - încruntat ca. întotdeauna- aplecat asupra cartilor întelepte sau mânuind fantastice instrumente......Se ridica suparat de pe scaun si se hotarî sa vorbeasca tare, ca sa nu uitecele ce trebuia sa faca.- Ce dracu, unul ca mine sa-si piarda atât de neghiob timpul?!...Spala râzând o eprubeta, lasa într-însa apa si topi câteva boabe portocalii.- Bicromat de potasiu, bicromat de potasiu, a... saaa...Facu ochii mici si se însenina. Apoi deveni atent, tot mai atent.Dimineata începuse sa se încalzeasca atunci când tatal îl striga din capatulscarii ca îi aduce ceaiul. Marin se îmbraca frecându-se lenes pe cap si cascând.Apa adusa decuseara îa mansarda era calda; obrajii îi ramasera tot neracoriti.Se încrunta si-si încheie resemnat sireturile: îi placea în clipele acelea sa secreada un baiat persecutat. Dupa ce deschise si ultima ferestruica, îsi lua ocarte din gramada prafuita si o zvârli cu un necaz dorit cât mai aprig si maifiresc în ghiozdan, ca sa-l vada tatal care îi adusese pe o tavita un pahar scurtcu ceai.- Unde sa iscalesc?- La ziua de 17: acolo unde sunt ascultat.Tatal semna fara sa bage în seama "insuficientul". Marin, în timpul acesta, îsivadea o pofta nefireasca la sorbitul ceaiului. Când goli paharul, îsi trase tunica,vârî o data cu carnetul o revista împaturita în geanta, îsi lua sapca si se repezipe scara. La ultima treapta îsi dadu seama ca ghetele îi sunt nevacsuite. Priviîn treacat cutia cu crema si periile negre de sub scara si, prea obosit ca sa ia ohotarâre, deschise usa, pasi pripit în curte si zâmbi de cum fu în strada. Facudrumul batatorit zilnic fara sa-si dea seama de timp. Privi de câteva ori cerul sicopacii aplecati pe deasupra grilajurilor. încerca sa fluiere o arie, dar sunetelese topira repede. Zâmbi, strânse ochii, ofta fara pricina, apoi grabi umbletul,putin adus din spate, si deodata fu aproape sa vorbeasca tare de bucurie, îsiaminti ca e într-o sâmbata si ca a doua zi nu va fi scoala. La un colt se simtiurmarit si întoarse capul.- Salve, doctore!Baiatul care-i vorbi îl privi râzator si-i întinse mâna. Apoi, pe tonul cu care sespun vorbele menite sa aduca veselia:- Umbla doctorul cu ochii la fete... hai, doctore?... He, hei, berbantul!...Marin se simti magulit si, în acelasi timp, încurcat. Zâmbi si raspunse ca si cumlucrurile s-ar fi întâmplat întocmai:- Fii om serios... Apoi, schimbând vorba:- Ai facut la matematica?298299- Asi!... sunt ascultat...- Pfiii! stai bine!... Eu nu stiu cum am sa scap... Nici macar n-am copiatproblemele, si avem ora întâi...- Ai timp... Banciu întârzie întotdeauna.- Sa dea Dumnezeu!...Celalalt râse. Era cel mai bun prieten. Avusese pe vremuri aceeasi patima ca siMarin, - laboratorul -, dar dupa un an de entuziasm, de experiente prelungitepâna noaptea, când lipeau o lumânare pe speteaza unui scaun ca sa astepterezultatul ce întârzia într-o retorta, dupa sticle sparte, haine arse cu acizi,scânduri patate cu solutii, bani risipiti zilnic în drogherii, de unde se întorceaucu punglite roz, îsi parasi stiinta favorita, amânându-si activitatea pentruuniversitate. Era bogat si frumos; iar umblând lânga Marin, îsi potrivea mereusapca si tunica strânsa pe solduri. Ajunsesera în fata liceului. Poarta era largdeschisa, iar în curtea adumbrita de platani se fugareau zgomotosi câtiva elevidin clasa întâia.- Buna dimiaeata!întinsera mâna unui baiat din clasa a cincea, care-i saluta respectuos,scotându-si sapca.- Nu-l pot suferi pe baiatul asta.- Si mie mi-e antipatic. Are o mutra de tocilar. -Pai si este...- E premiant.- Fericit muritor...- N-as vrea sa-i fiu în piele.- Si parca eu as vrea?...Urcara trei trepte scazute, trecura printr-un coridor pe care se vânturau elevidin cursul inferior si alergara veseli pe scara cea mare ce ducea la etaj. îsizvârlira sepcile într-un cuier si intrara în clasa. Marin ramase în sirul dintâi albancilor. Dinu se strecura pâna în fund. Venisera aproape toti baietii. Potoliti,ca în diminetile de vara, îsi cautau fiecare câte un coleg cu care sa vorbeasca.Unul cânta lânga soba rece, cu o mâna în buzunar, cu barbia rezemata în piept.Pe ferestra deschisa priveau tristi câtiva elevi din aristocratiune. Prin banciîncepea frunzaritul caietelor; cei mai sârguitori, ca si cei avuti în note rele,repetau sau învatau. Marin si alti câtiva copiau pripit problemele, întrebânddeseori pe vecin.- Cât mai e, ma?- Patruzeci si cinci de minute... -M-am ars...- Cât ai scris?- De-abia am ispravit pe prima.- Lasa si tu asa. Spui ca celelalte nu le-ai putut face...Peste câteva clipe intra si profesorul de matematica, voinic, impunator,încrezut, cu catalogul cartonat în mâna.- Stai jos...Marin ascunse repede calimara si înapoie, înfrigurat, caietul dupa care copiase,unui baiat din fund. Tremura putin: nici încai nu stia despre ce era vorba înproblema.N-avu câtusi de putin noroc. Dupa ce cestorul dadu absentii, profesorul fixasever câteva clipe pagina si-l chema:- Sa iese Popana.Ajunse la tabla, aproape fara sa-si dea seama ca se petrec.cu el lucrurile si nucu altul. Aseza caietul pe catedra, în fata profesorului, si lua buretele împreunacu un ciot de creta.- Câte probleme am avut?- Trei.- Unde sunt?- N-am putut sa le fac pe ultimele do\'ia.Profesorul îl privi încruntat si cu un vadit dispret. Inconstient, Marin îi rabdaprivirea. Parca era ametit: pierduse notiunea exacta a situatiei. Nu puteacuprinde cu nici un chip realitatea. Se încrunta numai si-si strânse buzele sa nuzâmbeasca.- Fa problema. Stii enuntul? -Da,..Dar nu-l stia defel... îsi zbârci fata, îsi frânse degetele, se apuca de haina, ca savadeasca adânca chinuire a memoriei. Profesorul însa îl cunostea; credea canu-l ajuta mintea. Convins ca Marin lucreaza îndârjit la matematica, dar ca nuprea întelege si mai ales nu profita întru nimic din harnicia lui, era întotdeaunamai îngaduitor cu el decât cu altii, începu deci sa-i dicteze:- într-un cerc de raza R, zona nascuta de un arc, când cercul se învârteste înjurul unui diametru care trece printr-o extremitate a arcului, are ca baza uncerc, a carui suprafata este egala cu sfertul zonei. Sa se calculeze înaltimea x azonei.Marin desena încet un cerc; îsi amintise ca si în caiet facuse unul, alunecândcreionul pe marginea unui capac de calimara. îl sterse într-un colt si-l îndrepta.Profesorul întorsese scaunul si, cu bratul rezemat de speteaza, astepta.- Ei, cum faci?- Avem un cerc...îsi dete însa seama de ridicolul formulei repetate staruitor de toti acei care nusistiu lectia. Tacu încruntat si se multumi sa priveasca atent cercul. Larastimpuri strângea pumnii si încorda grumazul, ca si cum ar fi cautat aprinsdezlegarea. Era tactica lui la matematica. Cum300301nu o putea suferi si cum nu fusese nici o clipa atent la vreo lectie, iar acasa nusicopia nici problemele, de câte ori era scos la tabla, cauta sa se arate strâmtîn desteptaciune si fara tinere de minte, iar profesorul îl credea.- De ce nu stii, Popana?- Stiu, domnule Banciu, dar ma zapacesc... Si fara sa vrea, întari cele spuse prinobrajii dogorâti si bâlbâiala vorbelor.- Te zapacesti pentru ca n-ai învatat.- Ba am învatat, domnule Banciu, dar eu pricep greu matematica...- De ce ai venit atunci la real?- Credeam ca la Chimie industriala se intra numai cu realul... Nu stiam atunci...- Eu n-am ce-ti face... La loc.Se aseza în banca linistit: îi pierise tot necazul. Indiferent, îsi vârî în ghiozdancarnetul albastrui pe a carui ultima pagina scrisa se iscalise magistral I. Banciusub slovele unui citet "Insuficient". Fu chemat vecinul lui de catalog. Luându-sio fata atenta, Marin privea cifrele de pe tabla, gândindu-se ca corigenta lamatematica tinde sa se realizeze. Se încrunta brusc, ca sa-si poata urmari firulgândurilor. Copie un sfert de ecuatie pe caietul de clasa, apoi îsi atinti vagprivirea spre soba....E o nedreptate cele ce i se fac. Nu e rasplatit, nu e încurajat...începu sa-si vorbeasca cu patima....La urma urmei, ce-i trebuie lui matematica, germana si fleacuri d-astea? El echimist si naturalist; ce-i umple capul cu lucruri nefolositoare?... Si în aceeasiclipa se vazu într-o situatie exagerat de nenorocita, glasuind fraze foartefrumos alcatuite, cu atitudine de martir. El ar fi un geniu neînteles, persecutat,caruia însa la urma i se recunosc daruitele însusiri. Apoi, repede, imaginea seschimba într-un Marin victorios asupra lui însusi, dispretuitor si înconjurat deglorie. "Are sa vada ei..."Glasul scazut, aproape soptit printre buzele strânse, îl trezi... Vecinul sau decatalog, un italian cu ochii mici si obrajii caramizii, lucra cu aprindere. Marin îsiclatina capul, apoi voi sa ramâna iarasi singur cu el însusi. Dar gândurile îi erausugrumate de necazul ce-i crestea necontenit. Cauta sa se linisteasca înviziunea unui Marin-filozof, dar nu reusi decât în parte. îl atingea tot mai multrealitatea unui dispret din partea profesorilor. Voia sa i se recunoasca meritelepe care era sigur ca le are. Gândul unei razbunari, al unei apoteoze, îl întarâta.Se misca dispretuitor în banca, privi rece pe cei din fund si închise ostentativcaietul de notite. Dar nimeni nu-l lua în seama.Peste putin, suna de iesire. Ca întotdeauna, Banciu întârzie aproape toata recreatia pe catedra: nu-si gasise explicatia. Când iesi, Marin se ridica alene înpicioare si începu sa râda silit, ca nu cumva sa banuiasca302ceilalti ca "insuficientul" i-a lasat urme în suflet. Colegii de la modern asteptaucu ghiozdanele, afara. îsi facusera într-o sala de jos ora de latina si acum eraugrabiti sa intre în clasa, pentru ca aveau chimia.- Ce dracu v-a tinut atâta?- Noi facem carte, ba; ce, ca voi?!începura vesnicele riposte la care nu se lua seama si care aveau numaimenirea de a fi glumete.- "Ante, apud, ad, atversus..."- Ai gresit: "adversus". *- Pai ce: eu învat ca voi sase ore la latina pe saptamâna?- Te tâmpesti tu destul cu matematica... -Realisti!!!... insulte!Câtiva din fund se repezira peste banci, râzatori.- Aaaa... aoo... care e ala?- Care e nemernicul?- Sariti, modernul1...Doi baieti se strecurara zgomotosi pe deasupra bancilor, urmariti derazbunatorii realisti.- Tine-l, "babo"!- Baa...a... Ei! nu fii "scârbos"!- Da-i!- Astâmpara-te, Costandake...- A insultat menirea sfânta a realului. Sa-l crucificam!- ...\'re dreptate.- Sa-l crucificam. Sa... -Baa... Sariti!- ...spalam insulta cu sânge!Marin era printre cei mai aprigi. Se învârtea, apuca de picioare, sarea în spatelemodernistilor, palmuia glumet, cânta, se suia pe catedra predicând. Rasuflapripit, cu ochelarii alunecati de-a lungul nasului, micso-rându-si ochii din pricinaprafului. Broboane sarate de sudoare i se prelingeau pe fata. Cu reputatia luide cel mai "zapacit" si nervos baiat de clasa, nu parea însa prea bizar. Numaiun modernist marunt, Bana-teanu, cu nasul mare si cu cosi pe frunte, facândusiloc prin multime cu un ghiozdan frumos de piele, îl întreba:- Ce te-a apucat, doctore?- L-a pârlit Vanciu.Banateanu întreba, pocind dintr-adins numele:- Vanciu, Vanciu?... Condoleante!- Pai nu-mi pasa...Se întoarse în loc, trânti doi colegi care se "întrebau" reciproc la chimie si sevârî între multimea galagioasa de lânga catedra. îl rastig-303neau pe unul mic, gras, bondoc, - Galimir -, si el urla cât îl tinea gura. Doirealisti îl trageau de picioare si doi de mâini. Marin începu sa-l gâdile pe subvesta. Bondocul se zvârcolea între râs si raget, iar ceilalti hohoteau si faceauglume pe care le tipau ca sa se auda. Modernistii, dupa ce se adunara în numarmare, se repezira la rastignit si încercara sa-l scape. Cu îmbrâncituri, trânta,chiar cu ghionturi, izbutira sa libreze un picior si o mâna. Lupta era în toi, pestebanci, în jurul rastignitului, când de jos se auzi sunând vag clopotelul anuntândprofesorii. Morariu, cestorul de la real, ceru tacere.- Domnilor, va rog... treceti în banci. Poate mergem în laborator, si domnulVoitinovici are sa gaseasca zgomotul asta...Nici silueta mândra a cestorului, - pe care în adevar îl necajea onoarea ce i sefacuse -, nici glasul cestorului Bratasanu de la modern nu potolira lupta. Galimirizbutise sa scape si alerga acum peste banci ca sa se ascunda în mijloculmodernistilor. Cestorul îl ameninta.- Galimir, te dau pe lista!- Ce stric eu, ma Bratasanule.- Peni, astâmpara-te!- Ce faci gura acolo?- Ia vezi, c-acum te rastignim.Câtiva realisti râsera si se împartira pe la locuri. Multi îsi adusera aminte ca nustiu nimic la chimie si ca sunt neascultati.- Ce avem, ma?- Aldehida formica, cetonele si chinonele...- Si chinonele?- Alea nu le-a explicat, dar trebuia sa citim noi...Trei baieti lucrau de zor la tabla formule simetrice si le comparau cu cele dincarte. Atomii de carbon se asezau pripiti lânga cei de hidrogen si oxigen, întreliniute ce se departau de la nucleu ca niste raze. Numiri prelungite si greu depronuntat se memorizau cu glas tare, împreuna cu formulele substantelor siînsusirile lor chimice. Mai ramasera putini afara din banci; ceilalti rasfoiauînfrigurati caietele de note si consultau prevazatori si stiinta vecinilor.- Numai de nu ne-ar da extemporal. Banateanu se ridica revoltat, dintr-o bancadin fund.- Cine a spus extemporal? Ce extemporal? Nu ne-a anuntat.- Pai ce, ma, extemporalul se anunta?- Ce are a face... Voitinovici anunta întotdeauna mai dinainte: "O sa dam o micaextemporala".Când auzi stravechea si mult repetata propozitie a profesorului de chimie,Marin râse cu pofta. Era linistit: ora aceasta era una din putinele la care nu-iera teama.Fu neatent pâna la sfârsitul cursurilor. Dupa chinuitoarea ora de chimie, urmauna de istorie si una de franceza. Marin visa tot timpul. Spre sfârsitul orei defranceza începu sa-l doara capul: aerul stricat si caldura îl înabusisera. îsi privicolegii: toti palizi, cu ochii dusi pe fereastra. Nu mai era nimeni atent: obositi,dormitau molatec în banci, aproape tacuti, oftând la rastimpuri. Profesorulîntelegea ca rezervele s-au sfârsit si, cuprins el însusi de oboseala, seresemnase sa vorbeasca, pentru ca nu putea face altfel. în fundul clasei,cestorul Bratasanu lua notite si nu-l privea nimeni cu uimire, apucaturile-i debucher fiind de multa vreme cunoscute.Prin fereastra larg deschisa venea la rastimpuri racoarea relativa a unui aermai putin viciat. Marin îsi aduse aminte de mansarda lui, unde caldurileîncepeau sa ajunga de nesuferit si unde "laboratorul" îl stingherea. Pentruîntâia data încerca o senzatie de oboseala, de plictiseala scârbita pentruchimie. Fura câteva clipe în timpul carora nu reusea a întelege bucuria ce i-prputea-o aduce multimea ceea de borcamse desperecheate. Simti un gol însuflet; o deziluzie care i se lamurea cu cât tintea mai mult nemarginireaalbastra de deasupra casei vecine. îi lipsea parca ceva, si se gândea cu teamaca în dupa-amiaza aceea va fi liber sa citeasca orice carte ar vrea. Nu maisimtea nevoia experientelor, i se parea chiar ca e dezgustat de ele. Eradezorientat. Nu-i parea rau de despartirea aceasta brusca, dar n-ar fi dorit sase întâmple. Lucrul, de fapt, nu era nou pentru el: se stia nestatornic si cupatima. Suferise pâna atunci nenumarate alte dragoste: cea a marcilor postale,a plantelor, a pietrelor, a bibliotecii si a insectelor. Fara sa vrea, îi trecu repedeprin minte toate aceste tovarasii vechi. Unde îl va duce acum dragostea? Nustia, si aceasta îi nelinistea, caci acum nu se dezgustase de o stiinta ca sa seapuce de alta, ci si-o parasise brusc pe cea de pâna acum ca sa ramânasingur...îsi scutura capul. Nu, mersese prea departe: nu era înca dezgustat de chimie. îiplacea înca sa se gândeasca la ceasurile de dupa-amiaza, când va ispravi, cumanualul lui Minovici în fata, analiza manganului. îsi spunea: "Ce de precipitateminunate si nestatornice în culorile lor aprinse sau tulburi..." Zâmbea: ce prostera sa creada ca nu-i mai place chimia!... Cu toate acestea, entuziasmul îipierise.Când suna, coborî scarile încet, încet, ca niciodata.- Te-a molesit caldura, Herr Doktor. Se multumi sa raspunda:- Salutare!...Si sfârsind treptele, porni spre casa, fara sa astepte pe Dinu. Ca si ieri, dar dinalte pricini, se simtea mai bine singur. De ce sa fie nevoit sa râda si sa spunaglume? întelese ca-i e teama ca sa nu i se dezlipeasca304305masca. Si zâmbi la gândul ca era un prefacut. Apoi, încruntat, grabi pasul. Unprofesor trecu. îl saluta, dar nu fu vazut. îsi îndesa sapca cu necaz pe cap siîncepu sa bolboroseasca. Târziu numai, îsi aduse aminte ca se întoarce si astazicu un "insuficient".în odaita din mansarda, Marin citea pagini dintr-un caiet gros. Scrisul era pealocuri necitet, si baiatul îsi supara ochii, apropiindu-i micsorati de caiet. Fata îiera nemultumita si, nervos, sarea din timp în timp pagini întregi. Lectura îlplictisea. Era un manuscris vechi de doi ani, un proiect magnific de roman,intitulat Jurnalul unui om sucit. Marin îsi arrrnti melancolic serile d; toamna dinclasa ?. patra, când compunea inspirat frazele acelea lungi si nemestesugite,patrunse de un suflu romantic si scrise numai pe jumatate. Un presupus elev îsiînsemna zilnic impresiile. Acel elev nu era altul decât el, Marin Popana, a caruisensibilitate fara margini alcatuia pe aceea a "omului sucit".Nu mai citise de mult Jurnalul", si se simti acum deceptionat. îl deschisese cugândul sa-l continue, sa-l sfârseasca si sa-l publice, ca sa arate celor de la liceucine e el si cât a suferit. Si întelegea acum cu tristete cât de falsa era suferintalui si cât de mincinoase erau paginile , jurnalului", în care, pe ascuns, seidolatriza, batjocorind pe cei care nu-l întelegeau. închise caietul si, zmângalindcu creionul coperta, se gândea. Prin ferestruicile deschise, un vuiet învatuit,departat, ajungea cu râuriri de vis pâna la el. Odaita începea sa se înfierbânte.în adâncul sufletului, Marin era revoltat: împotriva scoalei, împotrivaprofesorului de germana, împotriva lui I. Banciu. Simtea crunt nevoia de a semanifesta, de a-si vadi darurile, de a se razbuna de umilinte. Privi masuta custiclute; un precipitat galben se adunase în fundul unui pahar cu peretii subtiri,acoperit cu o foaie de hârtie alba. Fara voie se gândi: bicromat de plumb. Si ise paru atât de încet drumul lui în tovarasia bicromatului de plumb..."Asta trebuie acuma, acuma, cât mai e timp... Are sa vada ei!..."Dar era sfârsitul lui mai: când sa-l scrie, când sa-l tipareasca?... Abatut, Marinse rezema cu tot spatele pe scaun....Nu mai e timp... Si corigenta la matematica...Chipul lui I. Banciu îi trecu prin fata ochilor, înfiorându-l... Dar poate nu varamâne... La urma urmei, sunt atâti profesori care îl simpatizeaza... Au sa-lsprijine când va fi conferinta de fine de an. Are savorbeasca Nanul, profesor de limba româna, are sa-l sustina si Moisescu de lastiinte naturale, si Soloveanu, si Moisil... Dar ce are a face? Matematica e"materie" principala la real. S-apoi, Banciu nu-l poate suferi... Nu scapa decorigenta... Nu poate sa scape... Ei?! si ce?!... Cu atât mai mult... Cu atât maimult?... Pai da, sa-l umileasca pe el mult, s-apoi are sa vada ei!Suparat de-a binelea, stapânit de gândul tiran al corigentei, se ridica de pescaun si se plimba prin odaie. Era lucru rar pentru el sa se plimbe prin odaie:gândea mai bine în fata mesei lunguiete din fata ferestruicei. Dar acum nuputea sta locului. începu sa vorbeasca singur...- Nu mai merge!Si se trânti pe pat: un pat de lemn vopsit rosu, ce ocupa aproape tot pereteledin fund.- Am sa scriu romanul! Trebuie sa-l scriu la vara! Nu se poate!... Se vazu într-ovara de prin carti, într-o vacanta împletita cu grâu, cunouri, cu nuci stufosi, scriind un roman Viziunea se sterse îndata. Amanuntele îiprecizara în contururi si culori vacanta. Are sa stea o luna în tabaracercetaseasca din Dumbrava Sibiului, si restul în Bucuresti. îl va scrie. Sihotarârea îl îmbucura într-atât, încât zâmbind, încruntându-se, fluierând,sagetând gesturi cu mâinile, coborî scarile si se duse, lucru rarpentru el, sa vada pe cei de jos.*Spre seara, veni Dinu. Batu în treacat la usa si intra, dupa ce-si zvârli o clipaochii în oglinda rotunda din odaia alaturata.- Salve, doctore!... Ce citesti?Marin îi arata coperta unui roman francez, apoi îl zvârli, îmbucurat - de venireaprietenului, la capatul mesei.- Stai jos! Ai sa suferi de caldura, dar trebuie sa te resemnezi si ai sa-ti scotihaina ca si mine...- Nu vine cineva?- Aa... nimeni!Apoi, râzând, aducând scaunul din odaia alaturata:- Cine poate rezista la caldurile astea caniculo-tropico-africane?... Si schimbândgrabit vorba:- Stii c-am recitit azi romanul? -Ei?!Dinu se aseza mai bine pe scaun, asteptându-se sa auda o conferinta întreaga.Caci, înca din iarna trecuta, Marin fagadui c-o sa-l reciteasca si sa-l completeze.Publicarea Jurnalului unui om sucit trebuia înde-pli-nita, dupa socoteala lui,când Marin va împlini cincisprezece ani Ori, de atunci, nu numai ca Jurnalul nuse publicase, dar nici încai sfârsit nu era. Marin se arata nehotarât, nestatornicsi nu lucra nimic. Se multumea306307numai sa tipareasca în Ziarul stiintelor populare articole asupra insectelor sicâteva fantezii tara greutate. Si de câte ori îl întreba Dinu, îsi motiva totul princhimia si cartile care îi luau tot timpul. Crezuse un timp ca Marin lucreaza înascuns, dar îsi daduse repede seama de neadevar. De data aceasta,curiozitatea îi era satisfacuta.- E o prostie! -Ce?- Jurnalul unui om sucit...Celalalt nu pricepu dintr-o data schimbarea aceasta brusca de pareri. Stia caMarin are o idee excelenta de Jurnal si era convins ca va pricinui zgomotîndeajuns la aparitia lui.- Da, o prostie... Nimic adevarat, si stii... stânjenitor de fals... Si prea dulceag...si prost scris... s-apoi autorul prea se crede. Toata lumea e neghioaba, numai ele geniu, si geniu neînteles... Banal... la foc!...Vorbea precipitat, batjocoritor si suparat. Se bâlbâia, cautând epitetechinuitoare. Rastignirea ace?.sta P usura. Si dupa ce exdama, putin teatral: "Lafoc!..." se simti mult mai liber. Era sigur ca nu va zvârli manuscrisul la foc, dargândul acesta îi facea bine.- Dar când ai vazut tu toate astea?- Azi... Am vrut sa-l sfârsesc si am... Dar stai sa vezi... Stii ca ma las de chimie,de laborator?Dinu îi strânse, comic, mâna. Râdea, dar bucuria îi era adevarata. Se simteaîncurcat stiindu-si prietenul singur pe un drum pe care altadata îl batatoreauîmpreuna,- Ei, ti-am spus eu? Nu face acum, la Universitate ..- M-am plictisit, 41 spun drept...- Târziu, dar în siarsit.- Dar m-apuc iar de insecte.- Pai romanul?...- îl scriu si p-aia, dar altfel... Ma gândesc eu... nu-i mai fac jurnal. Un romanrealist din viata elevilor. Stii, cu note. Cinstit. In fiecare zi însemn: dialoguri deia scoala, portrete, stari sufletesti. Nu s-a mai scris pâna acum un roman defelul asta...Dinu asculta multumit. întreaga schimbare a prietenului îl bucura. Observase siel, atunci când, entuziasmat, Marin îi citea zi cu zi paginile scrise în Jurnal, ca eceva silit într-Insul, dar nu îndraznise sa-si spuna gândul, pentru ca nu voia sa-lsupere, s-apoi, Marin era cunoscator în literatura iar ei prea putin. Acum, cândîî asculta vorbind, cu o repeziciune ametitoare, încâlcind cuvintele,simpiificânuu-le, gasind adjective inedite si vorbe ironice, începu sa aiba maimulta încredere în talentul iui. Era convins câ are talent si de aceea îl urmarea,curios sa vada ce-o sa produca.Si Marin vorbea, iar vorbind, vedea noua configuratie a romanului, vedeapersonajele, le ghicea gândurile, le stia cuvintele. Apoi, deodata, tacu. îi trecuprin minte o îndoiala care îl dezarma. Se mira totusi ca nici0 schimbare nu i se ghicea pe fata si ca prietenul îl socoteste înca tot atât deentuziasmat.Tacerea îl apasa pe Dinu.- Si când te apuci sa-l scrii?- Diseara...- Stii cum sa-ncepi0- Asta aflu atunci... Ce-i nevoie sa te mai gândesti?- Vasazica, nu mai aduni fise.- Ba adun... dar primul capitol din roman se petrece, stii, la tara, undeva. E învacanta, si eroul e la munte...- La munte?- Da, la murite... cum am fost si eu anul trecut, la Sacele... Si acolo seîndragosteste de o fata...- Pricep...- Ce pricepi?- Acum începe povestirea (ironic) cuceririlor tale... -Ei?berbantule!...Dinu socotea adevarate toate scrisorile trimise din Sacele si povestirile luiMarin asupra dragostelor sale cu domnisoarele frumoase din localitate. Seîndoise putin la început, stiindu-si prietenul prea putin aplecat asupra celorlumesti, dar închipuindu-si contrastul între Marin si tinerii din Sacele, îi explica,si numai asa, succesele erotice. Marin, traindu-le însa cu mintea atât de aprins,sfârsise prin a le darui un vestmânt de realitate si acum, când îl întrerupe Dinu,gândi: "Cum de nu pricepe el ca l-am mintit si î-am mintit pentru a avea si altimartori ai visurilor mele, afara de însasi imaginatia mea?" Dar raspunse faracodire:- A... nu, nu toate. Numai cea din urma, cu Liliana...- Asa o chema?- Dar cum?- Parca Maria...- A... nu, aia e alta, aia a fost înainte... Cu Liliana a fost ce-a fost. P-aia am iubito.Si suna atât de ciudat cuvântul "iubit" pe buzele baiatului adus din umeri,roscat, cu obrajii patrati si searbezi, cu ochii marunti, miopi... încât el însusi,dându-si seama de ridicol, rosi. Orisice alt cuvânt, afara de acesta: chimie,insecte, piatra, volum, volum... O umilinta dureroasa1 se strecura în suflet.308309Se smulse din gândurile care-i surpau "subiectul" romanului si rasturna unsuvoi de vorbe, în timp ce cu pulpele încolacea nervos picioarele scaunelor.- Liliana, da... Ei, p-aia o exagerez, îi exagerez caracterul, stii, o fac zglobie, maizglobie decât era... Aaa, am uitat sa-ti spun c-avea un par negru taiatstrengareste, o frumusete... Uu! ce par!... Pacat ca n-a vrut sa-mi dea ofotografie.- Si de ce nu ti-a dat?- N-a vrut ea... (naiv) zicea sa n-o calomniez... Fata, ce vrei?... Ei! din asta facgeniul rau al eroului meu, îl fac sa se îndragosteasca de ea, sa fie tinut îngheare s-apoi umilit. îti închipui ca ala, cum l-o chema, o sa sufere, o sa sezbata, sa tipe s-apoi sa alerge acasa, la Bucuresti. Si aci, dupa marea suferinta,se va arata acel "om sucit" pe care-l cunosti, îti place?- Frumos.- Si sa vezi mai înainte... Dar n-am fise... Apropo, pe eroina am s-o alatur cufirea verisoarei mele, stii, Anette. E data dracului.Dinu tacea zâmbind. Nu-si mai întelegea prietenul. Atâta elocventa pentrucauze straine preocuparilor lui...Tacu deodata si Marin. Se întunecase. îsi zâmbira unul altuia, câtva timp. Marinse gândea: "Cât de mult îl iubesc!" apoi, repede: "Ce stânjenitor cuvânt iubesc.Iubire: ce se potriveste ea cu mine? Eu... adica... la urma urmei, îmi bat joc deprostii care se lasa cuprinsi de pofte animalice (expresia îi placea). îidispretuiesc, sunt deasupra lor..."Aprinse lampa, închipuindu-si un Marin batrân, învatat, cu mâinile încrucisate,privind o multime fara ochi. Ochi si lampa... cum i se parea ca se aseamana.Dar de ce se aseamana?- Ce-ai spus?- N-ai auzit?- Nu fusei atent...- Cum o sa-l sfârsesti?- Aa... Romanul? Tot asa cum stii. La urma, eroul - eu adica - fuge la Constanta,pentru ca ramasese repetent Se face hamal în port, apoi ajunge pe un vas caretrebuia sa plece din zi în zi. Dar într-o dimineata citeste în Universul anuntuldat de Dan, frate-sau, prin care îl roaga sa se întoarca, pentru ca mama e raubolnava, iar ceilalti îngrijati. Acum, o situatie, stii, interesanta. Tipul e într-olupta sufleteasca apriga; ori îsi urmeaza visul lui de libertate, de calatorii înOrient, - atunci cine stie ce se întâmpla maica-sii -, ori se întoarce, si atunci...- Tu ce zici?- E prea tânar si nestatornic ca sa se poata hotarî la sacrificiile pe care i lecerea libertatea. Se întoarce, dara, abatut, fara nici o încredereîn vointa sa, trist. însa, cu cât se apropia de Bucuresti, parca o lumina i selamurea în suflet. Simtea ca e las sa fuga, ca suferintele au fost în buna partenumai în capul lui, ca lupta e frumoasa. într-un cuvânt, o lume noua. O ideenoua... o revolutie în sufletul lui... Ce zici?- Are sa fie greu.- Sigur... Dar am tot timpul trei luni. Stii ca la toamna trebuie sa apara.- Prea putin trei luni...- Fugi, mai!... Când m-oi asterne pe scris. Unde mai pui ca sunt lucruricunoscute. Doara eu sunt ala!... Dinu nu raspunse. Privi numai înspre rafturilecu carti si-l întreba:- N-ai tu cumva Pere Goriotl- Ba da, dar în româneste...- Ei, da-mi-l si asa.Marin scoase cartea dintr-un raft de jos, colbait.- Praful e culoarea locala, de biblioteca imensa. Dinu încerca un raspunsspiritual.- Aci numai praful e imens.- Asta asa e... Dar ce vrei? Trei ferestre: se face un curent de intra tot prafulstrazii... Canon întreg.- Ce n-as da eu sa am o odaita ca a ta...Dinu cuprinse cei patru pereti spoiti cu var, rafturile saracacioase pe care stauînghesuite carti, cu o privire zâmbitoare si dornica. îsi trase haina.- Nu-i nevoie sa ma conduci. Cunosc bine scara. Poti ramâne la Jurnalul unui omsucit. Succes si inspiratie.Marin se porni pe râs din capul întunecat al scarii.- Ha, ha, ha... Mai ales inspiratie... Vezi sa nu cazi.Când intra în odaita luminata prietenesc, grai: "La lucru!" Dar era numai uncuvânt, cum le spunea de atâtea ori, ca sa-si dea curaj. Relua romanul francez.Citi de câteva ori aceeasi fraza, fara s-o înteleaga. Gândul capitolului întâi dinJurnal îl persecuta. ŤJe la revetis pour la premiere...ť, dar cum am sa-ncep? La oserbare populara?... Ťfois une dimanche, connu...ť prea banal... într-o casa dinvecini, sa-l roage sa declame... Ťcomme ilconvenait, puisque c \'etait unvtement neuft>. Ce sa declame? ŤOh! quandcejour-lâ...ť Mai bine în padure, elsi ea...jour-laje parrus dans la cour du colege pendant la recrea...ť în padure, dedimineata, în padure. Du-te dracului!"Zvârli romanul pe masa si, deschizând înfiorat un caiet neînceput, se asternusa scrie, cu o slova rasfirata si de nepriceput:3*1Cap. IUN BAIAT SI O FATA I- Cititi mult?- Câteodata mai mult, câteodata mai putin.- Dar, asa în mijlociu...- Hm! Cam opt, noua ore pe zi.- Opt, noua ore pe zi? -Da.Fata îl privi uimita, ca pe un lucru rar. Niciodata nu i-ar fi trecut prin minte casunt oameni care citesc pâna la zece ore pe fiecare zi. Credea ca povestileacestea nu se petrec decât prin romane. Era, de altfel, o observatoare foarteslaba si niciodata "\'i si-ar fi putut H? seama ce se petrece în afara de mediul ei.Baiatul pleca ochii în jos, înrosindu-se pâna în radacina urechilor. Apoi, ca sa sedezvinovateasca:- Bine, dar nu citesc întruna. Mai scriu, mai lucrez la entomologie, mai traduc...Apoi, am colectie de pietre, ierbar... ma ocup si cu chimia.Vorbea repede, neluându-si ochii din vârful sandalelor, ca si cum s-ar fi lepadatde o greseala faptuita în nestiinta.Fata îi privea mereu, Iunecându-si ochii pe fata arsa de soare si patata cu cosistârpiti de nerabdarea aceea necajita caracteristica adolescentilor, care dinorisice neam si-ar trage viata si în orisice mediu si-ar trai zilele, în fundulsufletelor lor, doresc întotdeauna sa placa.Radu Giurgea era entomolog si, dupa cum marturisea el însusi, avea mareciuda pe oamenii care îsi pierdeau timpul cu dragostele. Umbla întotdeauna cunasturii tunicii descheieti, cu chipiul prafuit si ghetele nefacute, si aceastanumai din neglijenta si dispret pentru eleganta caraghioasa pe care otrâmbitau "aristocratii" clasei. Si dispretul acesta era departe de a fi fatarnicie.Era ceva involuntar, care-i napadea sufletul numai când privea fapta în sine,ceea ce se întâmpla foarte rar, caci Radu nu era mai niciodata cu gândul lalucrurile privite. Si cu toate acestea se necajea întotdeauna din pricina cosuriloracelea mici de pe barbie, care-i întunecau frumusetea în ochii fetelor.Caci Radu Giurgea, ca orisice adolescent înclinat spre visare, se socoteafrumos. Dar aceasta frumusete era un drept al sau, de care numai închipuirea-ise putea servi, si niciodata nu-i trecuse baiatului prin minte ca acest dardumnezeiesc l-ar putea întrebuinta, cu succes, în viata de toate zilele.înca, în rarele lui iesiri prin lume, i se parea ca, cu cât se apropie de pamânt, -pe unde nu-l duceau gândurile? -, cu atât îi scade minunata frumusete.O! si nu era frumos deloc baiatul!închipuiti-va un copilandru înalt si desirat, adus putin din umeri, cu capul maresi acoperit cu un par rar si galbejit, fruntea colturoasa, ochii mici si miopi, fatasmeada si cu un nas lung si ascutit, care-i dadea un aer de paiata melancolica.îmbracati acest trup schitat fugar cu o haina din acelea pe care burghezii lerecomanda de purtat "la tara", cu niste pantaloni largi, plini de prafulmusuroaielor de furnici pe care sezuse entomologul la pânda, cu niste sandaleiarasi bune de purtat "pe munte", puneti pe cap o sapca cu cozorocul reînnoitde patru ori, si aveti portretul în creion al tovarasului domnisoarei Aura. De-ar fisa-l facem în culori, ar trebui sa scriem câteva pagini, caci Radu, ca unadevarat naturalist si visator ce era, nu stia niciodata cu ce era îmbracat. Poateîn gândurile sale se creHea neîmbracat defH caci nu se sfia nio\'nrlata sa seculce pe namolul malurilor ca sa "observe" cine stie ce gânganie ciudata careplutea pe apa pârâului si iarasi îi venea foarte lesne sa se trânteasca pe toategramezile de lut proaspat, pregatindu-se sa întârzie acolo ore întregi ca sa-siîntregeasca cunostintele sale asupra industriei casnice la furnici. Din acestecauze, vestmintele cercetatorului lasau mult de dorit, atât în privinta structuriisubrede a tesaturilor, cât si esteticei coloritului.Dar fiti siguri ca Radu nu stia nimic.- Orisicât, vorbi fata, jucându-se cu un fir de paius ce i se prinsese de rochie, emult.- ...De!Apoi tacura. Tânarul naturalist era recunoscut ca fiind de o timiditate de carecolegii sai se rusinau. Umblând tot timpul dupa insecte sau pierzându-si noptileîn lectura unor carti tiparite parca anume ca sa înspaimânte pe amatorii deliteratura usoara, - carti care, cu toata eruditia lor, nu-l învatau niciodata cumse vorbeste cu fetele -, Radu avea toarte putine de spus în fata ochiloradumbriti sau uniformelor cu rochie scurta. îl zapacea privirea lor ca fundulunei prapastii, iar corpurile lor zvelte aveau ceva necunoscut într-însele, decare el, cercetatorul faptelor celor mai cunoscute, se înspaimânta. E ciudatobiceiul acesta la oamenii savanti de a dispretul tot ceea ce nu intra în razacunostintelor lor. Si pe el, Radu Giurgea, cât de mult îl atragea necunoscutul,cu toata groaza întunericului lui... Dar nu stia care necunoscut. Sunt mai multe,era sigur el ca sunt mai multe, si lui numai unul singur îi placea. Dar pe acelaunde sa-l gaseasca? în insecte? Apoi le-au studiat savantii pâna în vârfularipilor, si n-a mai ramas mustata de tântar nereprodusa în cei putin o duzinade manuale. Ce o sa mai descopere si el?... Si era atât de312313trist când se gândea la lucrul acesta... Dar de femei avea mereu teama, si maiales de fete.De altfel, Radu îsi însemnase pe hârtie schema întregii lui vieti, si, dupa cumera de asteptat, nici un rând nu era rezervat dragostelor cu urmari durabile.Neaplicând niciodata principiul conservarii speciei la viata pe care se pregateas-o duca, pasemite pentru ca nu-i pricepea înca însemnatatea, numea cu unsingur cuvânt pe toate reprezentantele sexului frumos, "femele". Si într-adevarca, în ochii lui, femeia se facea vinovata de mari si nenumarate greseli. Asacum o cunoscuse din romane, ea nu cerea decât bani si iar bani, si în cel maibun caz ardea de pasiuni pe care liceanul nu le întelegea, si ale caror urmari,sfâsietoare pentru altii, i se pareau ridicole. Si v-as putea aduce ca exemplucele câteva zeci de romane frantuzesti citite numai pe jumatate si cu însemnaripe margine: "nu e adevarat!", "stupid", "minte" etc. si puzderia de semne deîntrebare presarate mai la fiecare fraza.TVprinzându-si apH>i mintea si obiceiurile, era foarte naturi ns nce-la careclasifica cu atâta usurinta toate speciile de himenoptere din Valea Larga saramâna completamente dezarmat în fata unei viespi tinere, careia nu-icrescuse înca acul. Si de aceea, mutra lui zapacita si ochii care parca totcautau o cararuie pe unde sa se piarda în tufis înfaptuiau mare bucurie însufletul fetei.Trebuie sa stiti ca nu se afla pe lume o mai nevinovata placere pentru feteleacelea pe care baietii le-au numit cu oarecare dreptate "de viata" decât oconvorbire între patra ochi cu un baiat prostut, care se înroseste pâna laradacina parului. Si Radu era unul dintre aceia.Vazându-l ca tace, fata întoarse discret ochii, apoi, parca aducându-si amintede ceva, îl apuca de brat. Radu se îngalbeni.- Uite, zise ea, luminându-se de zâmbet... am uitat sa ma recomand... Aura,Aurora Onciu, si daca doriti si vârsta, clasa a sasea, faceti socoteala!Si recomandatia aceasta avea darul sa stârneasca adevarat belsug de râsasupra domnisoarei Aurora Onciu.Radu zâmbea cu inima strânsa si tot întrebându-se:- Ce tot are fata asta de râde?...-Marin! Marin! ...\'amasa!Trânti vesel tocul, închise calimara si usca cerneala pe ultimele rânduri. Iar, încredinta maiestriei capitolului Un baiat si o fata, coborârea scarilor a fost ceamai fericita clipa din copilaria lui.IVCâteva zile în urma, Marin parasi Jurnalul unui om sucit. Nu-l mai tragea inimaspre foile acelea desperecheate si se simtea obosit, scârbit de câte ori se asezala masa cu gândul sa scrie. în odaita, caldura îl ametea, îi gonea atentia. Citeacu greu, numai în camasa si cu pumnii apasati pe frunte. O adiere de somn îilegana la rastimpuri trupul si arunci îsi lasa privirile pe ferestruica din fata,dormitând. încerca sa se trezeasca afundându-si capul într-un lighean cu apaproaspata. Ochii se odihneau în raceala, se înviorau, iar luminitele înneguratede miopie se aprindeau.Se desparti de roman, linistit, asa cum se despartea întotdeauna de luciiuiiccare nu-i mai piaucau. Pierduse nadejdea unei reabilitari în u>ut profesorilorprin volumul pe care l-ar fi putut publica. Si pentru ca, deocamdata, nu gasisealt mijloc de a le vadi însusirile lui, se înciuda, se înrosi de necaz si îi urî cugândul.Aduna atent foitele scrise, fara sa le citeasca, si le înghesui pe toate într-un plicmare galben, pe care scrise: încercari pentru "Romanul unui om sucit". Credeaca e mai nimerit noul titlu. Cum nu mai putea fi vorba de Jurnal", trebuia numitRomanul unui om sucit. Iar când deschise ladita în care-si pastra hârtiile sicaietele lui, îl cuprinse un entuziasm neasteptat si vorbi: "Cât am scris, cât amscris!..." Gândul acesta îi înfiora spinarea de placere. Se ridica deodata nervos,desfacu bratele si ocoli de câteva ori odaita. O nemarginita încredere în sine îlnapadi si, încordându-si bratele, adaoga, amenintator, cu dintii strânsi: "Am sascriu, sa scriu!... ahhh!..." Tremura. Nu se putea linisti. Deschise ladita, luaplicul si-l zvârli pe masa. Se pregati sa înmoaie tocul, dar se simti deodata rece,nemiscat, trist, obosit, satul. Astupa cu luare-aminte calimara. Era atent si seîntreba: "Ce dracu mi-a venit?..."Sfârsi prin râs, un râs silit, pe care l-ar fi vrut ironic. Dezamagit, îsi alese apoilectura.*Nostalgia celor din urma zile de scoala.Bucuria vacantelor farâmitata de prea multa asteptare. Voluptatea libertatiisecatuita cu mintea în orele lungi, apasatoare, de la sfârsitul trimestrului.Impresia de searbad si inutil ce se strecura în suflet: oboseala nemarginita,simtamântul zadarniciei marei bucurii, care se apropia banal, îngrozitor debanal...314315Baietii veneau în diminetile limpezi cu tunicile descheiate, cu sepci de vara,unii veseli, altii melancolici. Ochii unora sufereau de lipsa al-bastrului nesfârsit.Erau suflete care visau nemarginirea, calatoriile prin locuri unde omul secontopeste cu firea. Dar nu stiau prea bine care vis l-ar dori repede îndeplinit.Caci lânga viziunea unui Orient îndumnezeit cu mintea, se alaturau, geloase,tarine si catune prietenoase, prapastii, pâraie, paduri de brazi si valurile inediteale unei mari despre care credeau multe... Si sufletele sufereau în aceastaîmpartire. Ele, care voiau sa se dea în întregime, sufereau nedreptatind unelevisuri. Si nu stiau ce sa aleaga: când se hotarau pentru hoinarerile din cartilede calatorii, se înfiorau în fata apusului indian, se simteau deodata întristati.începeau sa înteleaga cum sunt tintuiti de legaturile pamântului.Pe unul dintre visatori, un armean focos, îl cheama Haig Bracterian. Era înalt,bine legat, avea o fata negricioasa si ochii adânci. II iubeau toti si îl vorbeau debine; era stiut ca cel mai "simpatic" din tot liceul. Marin îi era prWft1. dar nu seprea v^itan nu-si împrumutai p^iduu carti, nu-sî încredintau confidente. îi eradrag si lui baiatul, sentimental, îndragostit de muzica, cititor patimas, darstiinta, pe care o mângâia Marin, îi era indiferenta celuilalt. îl judeca si el, catoti colegii, un viitor "savant". Dar Marin se îndoia; se bucura când visul îlducea din clasa a treia, dar îsi dete seama cât de fals este, ce masca senevoise sa poarte neîncetat, îl dureau notele rele, mediile proaste mai multdecât arata si întelegea ca nu se poate dezlipi cu totul de "prejudecatile"vârstei si situatiei lui de scolar. Cu toate acestea, se arata nesimtitor fata deprofesori, de lectii si pretindea ca dispretuieste pe cei supusi "maruntisurilor"acestora. Clipa aceea când sî-a dat seama cât de putin sincer îi este gândul, îiluase toate puterile. îsi ura fiinta si minciuna. îsi ura masca pe care,inconstient, o purta cu atâta seninatate. Dar clipa trecu mai repede decât ar ficrezut. Marin îsi spala voios mâinile la cismeaua din curte, trecu palmeleracorite peste fata, apoi alerga spre clasa.Aceeasi zapusala prafuita, aceleasi ferestre deschise prin care se strecura,înabusit, zgomotul bulevardului. Cei patruzeci si opt de colegi se ravaseau, caîntotdeauna, printre banci. Mai putin veseli, mai putin zgomotosi. Unii dormitaucu capul plecat pe brate, altii îsi dezmorteau madularele schimonosindu-siobrajii, scotând sunete prelungi si lovind cu piciorul în podea. Era ora deromâna, si multi dintr-însii nu aveau înca nota pe trimestrul al treilea. Rasfoiaucartile, oprîndu-si ochii pe vreun vers din Iliada sau recitind fara voie rânduridin Faclia de Pasti. Pe unii, asteptarea clipei decisive îi îngalbenise, pe altiidimpotriva, rascoliti atâta vreme de emotie, clipa suprema îi facuse nesimtitori.Marin se rezemase distrat de-a lungul bancii, ascultându-si la rastimpuri vecinii,care glasuiau între ei.- Cald "foarte"...- Uuuuf... si ce caldura!... Când s-o mai sfârsi si asta...- Rabda, neica, înca zece zile, cum ai mai rabdat...- Doua sute douazeci si doua...- ...pâna acum. Au trecut...- Sa vad daca trec si eu.- La ce ti-e frica?- Chimia.- Te trece conferinta.- Parc-o sa vrea Voitinovici?...- N-are ce face. Asa e regulamentul...în spatele lui, Marin auzi pe Bratasanu, premiantul clasei, învatân-du-si "lectia".- Gen epic, gen dramatic, gen liric; ... gen liric... gen liric... ce mai vine? Liric,dramatic, epic!... Elegia. Ce este, domnule, elegia? Elegia este atunci câuupoetul vrea sa ueMarin se trudea sa nu râda. Intr-un rând voi sa se scoale si sa-l întrebe denazbâtiile ce le cuvânta cu cartea închisa. Se gândi ca ar fi o obosealazadarnica: în minte îi veni nesfârsitele discutii între "intelectualii" clasei siBrâtasanu. Bataia aceea de joc. pe care premiantul nu o întelegea, i se paruacum o vorbarie goala. Cu necaz, recunostea fericirea "tocilaaiiui", care vatrece clasa cu cununa, si se gândea la corigenta aproape sigura, îamatematica, care-l astepta pe el. El, Marin Popana, tocmai ei, corigent. Vecheaimagine a urgisitului de soarta, a neîntelesi-lor de plebe, a eroilor de romane si a personajelor nuvelelor lui Brates-cuVoinestiîi rasari ruginita în minte. Pentru întâia data, imaginea aceasta îlînfurie împotriva-i. Masca pe care o purta; care era masca? Lasat în voiagândurilor, Marin simti ca-i lipseste ceva. Ce-i lipsea?...-Hauuuu\'L.Sari în sus, speriat. Crezuse ca vine profesorul de româna. în teama de a nu fisurprins tolanit lenevos pe banca, vazuse chiar fata rotunda si ciupita de varsata domnului Nanul, cu cioclul coliliu rasarind marunt în mijlocul barbiei, cuochelarii prinsi în siret negru, calcând masurat spre catedra. Era însa cu totulaltceva: profesorul telefonase la Directie ca, fiind bolnav, va lipsi de la ore douazile. Iar vestea, soptita discret de profesorul de gimnastica, se raspândisezgomotos în clasa, trâmbitata de câtiva "neascultati". înlaturarea pericoluluirisipise amorteala ce coplesise baietii. Aprinsi acum de bucuria celor cincizecide minute libere, pe "teren", sareau peste banci, se plesneau pe spinarile pline,calcau ghioz-316317dane, zvârleau râzând cocoloase de hârtie si-si strigau poreclele din cele patrucolturi ale clasei.- "Babo"!... "Babo", firi-al dracului!- Pp... pf... feata... feeeata! pp... p...- Baa...- Care a dat?- Marcala.- Unde-i Marcala?- "Cocos".- Ai fost aseara Bracterian?... Bracterian!- Ce-i, ma?- Ai fost? -Noo... O prostie...Ś* Nu te lua dupa ce scrie Rampa...- Ba, pârlitul^\'- Astâmpara-te, Marcala.- A fugit al dracului.- ... a dracului "Baba". Cineva îl ghionti pe Marin.- Scoala, doctore.- Matale ce poftesti?- Aicea nu se doarme.- Aicea se tipa.- Al dracului "Herr Doktor". Ironic, hai? Ia pune mâna, ba Popri-sane. Mai zici?Mai zici?Marin începu sa râda. Apoi schimba vorba.- Ce ne facem ora asta, "Babo"?"Baba" - vecinul lui de catalog, Perri Ermo Hanibal - se aseza pe margineabancii si vorbi cu o fata întristata.- Nu facem nimic, ba doctore.- Nu ne da voie pe teren?- Am încercat: nu ne lasa directorul. Te usuci aici si rabzi. Dar bine ca n-a venitsi Nanul: ne omora.Marin tacea. în clasa, zgomotul începuse sa se potoleasca; cartile se ivira pepupitre, baietii se asezara mai toti prin banci. Interventia cesto-rului era deprisos.- Va rog... Va rog, domnilor, nu faceti galagie, ca se aude jos la cancelarie...Morariu, cu gura mica, ochii mici, înalt, si cu tunica curata, lovea linistit cucreionul în catedra.- Va rog... Tacere... Faceti tacere...Perri ramasese cu ochii pierduti în gol. Marin se tolanise de-a lungul bancii siprivea tavanul.- Tu mergi la vara în tabara? întreba cel dintâi.- Tabara cercetasilor? Vasazica, e sigur ca se face?- Sigur. O organizeaza Velcicu, Nae, Raducanu... sub comanda lui Georgescu dela Marea legiune. O sa fie trai o luna de zile în padurea Sibiului... Dar cum seface de nu esti informat mai bine?- Nu prea ma duc pe la sediu.- Adica nu te duci deloc.- Ce vrei, mai, sa-ti spun? Nu le pot suferi papuseriile alora de la Marea legiune;costume baltate, drapele, ordine de zi, parca ar fi la cazarma.Perri vorbi fara convingere, molatec, ca ceva admis fara entuziasm.- Ei... mai! Au si ei dreptate. Gândeste-te ca nu esti numai tu si eu; sunt omultime de "pusti" d-aia, pe care nu-i poti tine altfel în frâu. Ce poti sa faci?- ...In tabara, însa, am sa merg. în august zici ca e?- De la 20 iulie, la 20 august.- Tocmai bine.318//. PRIMUL DONJUAN28 maiM-am apucat serios de Romanul unui om sucit. Trebuie sa-l scriu. Am modificatmult vechiul plan. Nu mai îl scriu la persoana I; prefer sa fie un romannaturalist, cu descrieri multe si cu dialoguri. Am sa pun si analiza; mie mi-aplacut întotdeauna sa ma analizez pe hârtie. Nu reusesc întotdeauna sa magasesc asa cum sunt, pentru ca ma înfierbânt la seri? si uit realitatea. De aceeapetrec ore frumoase când citesr Jurnalele mele. Mai la fiecare pagina apar altul.Oare sa fiu asa în realitate? Sau toate marturisirile mele nu sunt decât produsulfanteziei? Eu stiu ca de cele mai multe ori sunt sincer când scriu, când scriumai ales pentru mine. Daca nu-mi place, mp totul si zvârl în foc. Câte"memorii" de-ale mele n-am zvârlit eu în foc...Un roman naturalist e mai greu de scris, dar pot pune mai mult într-însul. Potpune analiza celorlalte personaje, care nu pot aparea într-un roman conceputsub forma de .jurnal", cum am facut pâna acum. Subiectul îl aveam pregatit înminte, iar cel dintâi capitol l-am si\' scris. Scena se petrece la Sacele, satul demunte unde am fost eu asta-vara. E ciudat cum am început sa cred si eu înrealitatea acestui capitol; l-am spus de atâtea ori, încât trebuie sa ma gândesccâteva clipe ca sa-mi dau seama ca nu e decât o minciuna. Ma mândresc:învalui cu atâta verosimilitate toate aventurile mele, încât sunt crezute si de ceimai sceptici dintre prieteni.Asta-vara, eu am petrecut o luna la Sacele si tot timpul am umblat dupainsecte, cu cartile lui Fabre sub brat. Trebuia sa scriu articolele de entomologiepentru Ziarul stiintelor, populare si ma vâram sub toate tufele si prin toatesanturile. Daca voiam sa prind necrofori, ma apropiam, cu batista la gura, decadavrele gainilor zvârlite de gospodine într-o curte parasita. Am fost, deci, tottimpul studios. Când ma duceam la Brasov, îmi compuneam o fata pedanta, casa inspir încredere orasenilor; iar când vizitam hora din Sacele, purtamtotdeauna în mâna un binoclu, ca sa atrag atentia. E drept, gazda mea avea ofata cam de-o vârsta cu mine si îndestul de frumoasa, dar eu am ramas tottimpul peste masura de corect.Când scriam însa prietenilor, procedam altfel. Pe fata gazdei o chema Ana, dareu le-am comunicat ca o cheama Etta, o dragalasa prescurtare de la Violetta.Pe deasupra, am vestit ca mai are si o verisoara, îndracita, care se numeaOtilia, precum si nenumarate prietene, care mai de care cu nume maifrumoase. întemeiat pe acest material, am închipuit mai întâi o dragoste cuEtta, apoi una cu Otilia, apoi înca una cu o fata al carei nume l-airfuitat si, însfârsit, cu o minunata scolarita din Braila (de ce tocmai din Braila?) ce sechema Liliana. Am dat amanunte asupra plimbarilor mele nocturne cutovarasele repede schimbate, asupra geloziei dintre cele doua verisoare,asupra lipsei mele de scrupule în privinta virginitatii celor doua fete, asuprapetrecerilor câmpenesti în care eram tinta tuturor privirilor si asupra multoraltor fantezii. Scriam toate acestea sincer, oprindu-ma la fiecare sfârsit depagina sa se usuce cerneala si bucurându-ma când întâlneam vreo frazareusita. Credeam si eu în ele, si-apoi întârziam ore întregi ca sa continui, numaipentru muie, scenele scrise prietenilor. Ma desfâiain de minune.Când am venit la Bucuresti, - cu un pachet întreg de "Convorbiri entomologice"în geanta -, prietenii mi-au cerut amanunte. Mai întâi, îmi spuneau ei, s-auminunat citindu-mi scrisorile, deoarece ma stiau prea putin aplecat asupracelor lumesti. Dar gândindu-se mai cu luare-a-minte, au crezut ca faptul nu eprea greu de lamurit, date fiind curiozitatea ce o stârneam eu în sat, chipulmeu savant si cunostintele mele uimitoare pentru domnisoarele din Sacele. Euregretam un singur lucru; ca scornisem atât de multe amanunte asupratovaraselor mele din vara, încât nu le mai puteam tine minte si riscam oricândsa fiu dat de gol. Mai multa prudenta nu ar fi stricat.Am povestit de atâtea ori evenimentele, încât pastram aceeasi ordine siaceleasi expresii. începusem chiar sa ma falesc fata de mine, ca si cum toateacele tovarase ar fi existat si-ar fi fost cucerite aievea. Din când în cândîncurcam unele date, unele numiri, fara ca însa - cred - sa se bage de seama.Poate ca Dinu banuieste ceva, dar nu gaseste un moment prielnic sa mi-omarturiseasca. Aceasta s-a petrecut ieri. I-am spus ca m-am apucat serios deroman. El s-a aratat vesel. Cred ca se îndoieste de talentul meu scriitoricesc,pentru ca nu-i dau sa citeasca decât articole entomologice sau niste amintirisearbade din cercetasie. E drept, acum doi ani, luasem obiceiul sa-i citescJurnalul, dar se întâmpla ca întâlneam pasaje atât de exagerate, încât roseamamândoi. Odata, mi-aduc aminte, i-am citit o pagina în care era vorba despre elsi am fost atât de stânjeniti, încât am întrerupt lectura. L-am tinut maiîntotdeauna la curent cu planurile mele literare, si el pretinde ca toate acesteaîl intereseaza. Dar eu tot cred ca se îndoieste.320321Ieri însa am întârziat mult de vorba asupra romanului. îi povesteam ordineaevenimentelor si schitam analiza personajelor. Când îmi cerea amanunte, leinventam pe loc, ramânând a socoti eu mai pe urma daca erau demne sau nude a fi scrise. Am alunecat însa pe o cale primejdioasa când am început a vorbidespre eroina romanului.- Am sa-i exagerez mult caracterul, i-am spus. Am s-o fac zburdalnica sirautacioasa fata de baieti. Eu am\'sa ma îndragostesc de ea în timpul uneiplimbari în padure, dar n-am sa-i spun, pentru ca n-am sa îndraznesc. Ea însava pricepe... E data naibii!Aici am început sa încurc lucrurile. Am povestit cucerirea Lilianei în amanuntelecu care povestisem pe cea a Otiliei.- Ia asculta, frate, m-a întrebat Dinu banuitor. Pe care ai iubit-o întâi?- Pe. Otilia, am raspuns eu sigur, pentru ca lucrurile acestea nu se uitaniciodata.- Si pe carp Ť\' n^oit-o din amânau?\'?- Care amândoua?- Otilia si Liliana.- Si pe una si pe alta.- Pâna acum îmi spuneai ca numai pe Otilia. Pe Liliana, fie ca o iubeai preamult, fie ca nu te-au ajutat împrejurarile...- Asa, ai uitat tu!Eu însa îmi adusesem foarte bine aminte ca lucrurile se întâmplasera asa cumsustinea Dinu, iar nu cum pretindeam eu.- Ia asculta, doctore, relua Dinu, hotarându-se poate sa ma dea de gol. Nu miamspus tu mie ca te plimbai cu Liliana prin padure, ca ati întâlnit un izvor, catu ai vrut sa bei, si ea ti-a propus sa bei din pumnii ei? Ca atunci când ti-aiapropiat buzele, ea ti-a zvârlit apa în ochi si tu ai sarutat-o?- Chiar asa s-a întâmplat.- Cred. Si nu mi-ai spus tu apoi mie ca ea a fugit si tu ai urmarit-o ore întregi?...- Nu ore întregi.- Ma rog. Si ca ai prins-o, în sfârsit, si ca, tocmai când cedase, ai auzit pasi prinapropiere si te-ai multumit numai s-o saruti? Si ca apoi a plecat în saptamânaaceea?- Ei, aici confunzi tu lucrurile. în realitate, nu a venit nimeni sa ne deranjeze.Cele ce spui s-au întâmplat cu Paula.- Care Paula?- Prietena Otiliei.- Parca o chema altfel...- Asi, iar confunzi!Dinu nu mai avea ce spune. Doar nu putea sti el mai bine decât mine cele ce saupetrecut asta-vara la Sacele. Dar cele ce mi-a spus în urma m-au pus îngrea încurcatura.- Hm! ciudat! facu el, silindu-se sa-mi vorbeasca indiferent si cu o mirare putinnaiva. Daca ti-as spune,- n-ai sa crezi.- Spune, nu-ti fie teama.- Foarte ciudat^ dar am citit o nuvela, de d\'Annunzio, îmi pare, în careamanuntele unei dragoste se potrivesc uimitor cu cele întâmplate tie.Eu trebuie ca m-am îngalbenit putin. De cum începuse vorba întelesesem. Dinucitise si el nuvela din care, fara voie, adunasem si eu elemente pentrucuceririle mele de asta-vara. Simteam cum îmi fuge pamântul de sub picioare.- ...Si acolo, o fata zvârle cu pumnii apa la un izvor si apoi fuge. Mie mi-a aparutideea ca o mântuire. M-am aratat vesel.- Acum înteleg. A citit si Liliana nuvela si a imitat pe eroina. Ti-am spus ca edata naibii...Mi s-a parut ca Dinu a regretat ca am gasit portita de scapare. în orice caz,cred ca nu l-am convins.Ma stânjeneau mult cuvintele de dragoste. Când pronunt "iubire" si "iubita" înfata unui prieten, si pronunt constient, nu în toiul unei avalanse de cuvinte dincare nu se mai întelege nimic, rosesc. Ma mira respectul acesta religios fata deun sentiment pe care nu l-am încercat niciodata. Am mintit întotdeauna si miamfagaduit sa mint înainte când se vorbeste de dragoste. Toti trebuie sacreada ca eu, vara, devin dintr-o data un Don Juan. în realitate, însa, suntfoarte timid si ma pricep numai sa imaginez scene de dragoste.Dar eu nu rosesc din timiditate. Rosesc, pentru ca atunci când rostesc cuvântul"iubire", eu ma vad într-o atitudine ridicola sau lânga o duduie prea frumoasa.Nu poate sti nimeni ce vad eu când rostesc cuvântul "iubire" si nimeni nu poateîntelege ridicolul acelei viziuni. Si câteodata sufar de aceasta neîntelegere.Eu sunt un baiat urât, cu buze subtiri si vestede, cu sprâncene neestetice, cuparul rosu si cu nasul gros si acoperit de par. în fata unei dudui nu pot spunetrei cuvinte fara sa ma bâlbâi si fara sa fac greseli de fonetica. Iar când ma vadîn genunchi la picioarele unei fete peste masura de frumoase, care ma iubeste,eu rosesc. Mi-e ciuda ca nimeni nu poate vedea atât de exact scena aceasta. Sicu toate acestea, e atât de reala, atât de caraghioasa în realitatea ei...322323Nu stiu de ce, dar ma vad întotdeauna cu ochelari lunguieti, cu cozi de nicheldupa ureche. Eu nu pot pricepe de ce nu ma vad asa cum sunt, cu ochelarimari de baga, cu cozi groase, si cu lentile scumpe?...Acum, când am obosit si vreau sa ma culc, supararea tot nu mi-a trecut. Stiu caam fost ridicol vorbind lui Dinu despre dragoste, eu, despre dragoste. De aceeam-am si batjocorit, ca sa ma linistesc. Nu vreau sa devin romantic ca ceilaltiprieteni. Un baiat ca mine, care studiaza chimia si publica articole stiintifice, nutrebuie sa-si piarda timpul cu fleacuri.Dar eu sunt necajit, pentru ca nu pot întelege de ce ma vad caraghios atuncicând rostesc cuvântul "iubire".2 iunieAzi am parasit romanul.Faptul ar merita poate mai multa însemnatate decât îi dau. Dar asta-seara suntplictisit si abatut. N-am nici o tragere de inima la scris. Nici nu-mi dau seama cecovârsitoare însemnatate are pentru mine parasirea romanului. Asta înseamnaca si anul viitor voi fi socotit de profesori drept acelasi elev mediocru de pânaacum. Pentru clasa a saptea, eu aveam alte gânduri. M-as fi înscris lalaboratorul de chimie de la "Casa Scoalelor" si as fi lucrat cu tragere de inima.Nu as mai fi avut teama de profesori: Romanul unui om sucit le-ar fi deschisochii si m-ar fi pretuit asa cum trebuie.Dar a trebuit sa-l parasesc. Se apropie sfârsitul anului si trebuie sa-mi îndreptnota la germana. Doua corigente odata m-ar doborî. Am început de pe acumsa-i obisnuiesc pe cei din casa cu corigenta la matematica, dar daca as ramânesi la germana, ar fi un dezastru.Trebuie sa învat ceva la germana. Trebuie apoi sa învat si la celelalte materii,caci au început tezele.Poate am sa scriu romanul în vacanta.X. CAPITOLUL ÎN CARE APAR FECIOARE, CASTELE SI BERETE SPANIOLEEu cred ca m-am înselat în toate paginile caietului acesta. Cred ca acum începsa ma cunosc mai bine. Sunt eu ambitiosul care îsi sfarâma pumnii strângânduisi care ar vrea sâ-muste cu dintii din carnea pulpelor fierbinti ale femeilor deneam mare? As vrea eu sa-mi vad chipul în toate vitrinele si sa se vorbeasca demine, si sa am patru fecioare pe luna, asa cum am auzit ca avea d\'Annunzio?...Poate eram necajit si excitat când scriam toate acestea. Acum ma întelegaltfel. Acum stau în padure si mi-e sila de acel eu din Bucuresti, rautacios,ascuns, mincinos si profitor de lucruri ce nu se pot capata. Aici, in Dumbrava,m-am schimbat, pentru ca in Bucuresti stateam în mansarda si respiram praf sidogoare, iar acum stau sub stejari...Romantic? Nu, scriu foarte sincer. Dar ma întreb: am dorit eu întotdeaunapulpe fierbinti sau numai mi se parea ca doresc? Poate ca doream, poate ca nudoream. Dar trebuie sa aflu ceva sigur, si bag de seama ca n-am sa izbutescniciodata sa ajung la aceasta. Pentru ca eu nu mai ma recunosc. Nu trebuie saafle nimeni aceasta, dar asa e. Nu ma recunosc nici în mansarda, nici labiblioteca, nici încruntat, nici scrâsnind din dinti. Nu sunt eu acela; o stiu sigur.Dar atunci, care sunt eu? Acela care scriu acum? Dar la Bucuresti, cine era?Nu mi-e necaz ca nu pot dezlega problema aceasta. Nu ma intereseaza. Ma aflufoarte bine asa cum sunt, fara nici o ambitie si fara nici un gând ascuns. Acolotrebuia sa port cu grija o masca, pentru ca nu cumva sa-mi zareasca cineva,cât de cât, fata. Aici însa, nu-mi pasa de nimic. Spun ce gândesc si nu sesupara nimeni.Trebuie ca exagerez. Am recitit rândurile de mai sus si am înteles: încerc sa maconving ca devin angelic. Oare ma schimb eu aici, în Dumbrava? Daca m-asschimba, ar baga de seama ceilalti, ar baga de seama Dinu, si s-ar mira, mi-arpune întrebari. Dar vad ca toti ma socotesc cel dinainte; simpatic si "original".Atunci, ce e adevarat din toate acestea? Unde ma mint eu, acum? Poate m-amschimbat, dar port înca masca? însa ceea ce era caracteristic la mine pânaacum era masca, iar daca m-am schimbat, trebuie sa lepad masca. Si atunci,daca m-am schimbat, de ce cred ceilalti ca sunt acelasi, ca port deci masca?Cine ma sileste s-o port?Dumneata pricepi ceva din toate astea?325Totusi, sunt convins ca m-am schimbat. M-am schimbat mult, deoarece idealulmeu din Bucuresti mi se pare aici searbad si josnic. Acum as vrea altceva. Euas marturisi ce vreau, dar mi-e teama ca am sa râd prea mult când mi-oi veniîn fire. Pentru ca eu tot stiu ca nu m-am schimbat.A doua ziE ciudat. Devin din ce în ce mai melancolic. Caut sa ramân singur, sa magândesc la cele ce-mi plac mie. Mie îmi plac acum lucruri foarte curioase. îmiplac fetele din Sibiu, care vin la noi în tabara si râd de toate nimicurile. Eu n-amcunoscut pe nici una, pentru ca mi-e teama de ele, si când vin, eu pornesc înpadure. Mi-e teama ca nu cumva sa-mi placa vreuna si sa încep sa oftez, salacramez si sa scriu epistole amoroase. Ceilalti le cunosc aproape toti si seplimba cu ele, si le saruta. îmi pare rau ca nu le pot saruta si eu, dar suntprudent si mi-e groaza de ridicol.Dar nu-mi plac numai fetele din Sibiu. îmi mai place sa visez o prietena cuparul scurt, cu care sa pornesc dupa insecte prin padure. Eu stiu de ce îmiînchipui prietena mea patimasa dupa entomologie, ca sa cred eu ca nu maleaga de ea decât o tovarasie stiintifica. Dar nu e asa. Pe fata cu parul scurt oiubesc.Ce?Ei, parca ma aude cineva?! O iubesc, si pace. Nu e nevoie sa-mi maireamintesti cosii si miopia, pentru ca ai început sa devii banal. Si-apoi n-ai aveanici un succes. Poti sa ma zugravesti ca o broasca purulenta, ca un motanbubos, ca un hoit de bivol în care colcaie viermii, si tot am sa sustin ca-miiubesc tovarasa cu parul scurt. Recunoaste-te de data aceasta învins. Daca veiputea mai târziu sa râzi, cu atât mai bine. Deocamdata, lasa-ma sa ma plimbcu tovarasa mea cautând insecte.Am spus ca are parul taiat. E foarte frumoasa, foarte inteligenta, foarte culta sima iubeste foarte mult. Mi-a spus-o, iar eu am fost fericit si am sarutat-o pegura. Lucrurile s-au petrecut astfel. Gasisem amândoi un cuib de Bombusterrestris si ne asezaram pe jos, ca sa nu ne scape nici un exemplar. Când eapotrivea batista la gura cuibului, parul îi aluneca peste urechi si-i flutura obrajii.Are o ceafa foarte frumoasa. Am uitat sa spun ca are o ceafa foarte frumoasa.Eu i-am spus, fara sa rosesc:- Te iubesc.Iar ea mi-a raspuns înrosindu-se:- Si eu te iubesc.Si atunci am sarutat-o pe gura.Ma întrebi daca nu s-a întâmplat si altceva? Nu, pentru ca pe aceasta o iubesc.Era în puterea mea, îsi lasase trupul pe bratele mele si închisese ochii. Mi separe ca am auzit-o chiar soptind ceva. Dar, pentru ca o iubesc, nu s-a întâmplatnimic. Altminteri, cadea si ea victima poftelor mele, cum au cazut acum un anfetele din Sacele.Si ceea ce e mai frumos, e ca sunt melancolic, încât nici nu pot mânca calumea. Am crezut la început ca e gluma; dar nu era. Nu mai mi-e foame. Masimt stingher, simt ca-mi lipseste ceva. Nu râd, si-mi fixez ochii pe solnita în tottimpul prânzului. Dorm mult, dar nu se poate chema ca dorm, pentru ca matrezesc de zeci de ori pe noapte, asteptând sa aud tipetele fetei pe care trebuies-o salvez. Stiam de mult ca menirea mea e sa salvez fete, dar acum lucrulacesta ma împiedica sa dorm. Si când visez, visez castele cu parcuri imense, încare stapâneste o desavârsita melancolie. Perechi, perechi, îndragostitii seplimba pe malurile lacului. Eu fac parte, în acelasi timp, din fiece pereche. Suntuimitor de frumos si port un costum din vremea Renasterii. Nu mai am parulrosu, ci niste plete negre, cârliontate. Mai am o sabie lunga si o pelerinavioleta. Ma cam încurca ochelarii, care nu prea s-ar potrivi cu bereta measpaniola, dar ii îndepartez cu cea mai mare usurinta, cu toate ca sunt sasedioptrii. îmi plac mai ales ochii. Niste ochi mari, tristi, mai ales tristi, cu genelelungi si tremurânde, cu pleoapele negre ca la actorii de cinematograf, cu oexpresie... Eu, aceasta ma bucura, ochii mei cei tristi mai pastreaza încaexpresia ochilor din timpul zilei, pe care îi cunosc toti, dar nu-i admira nimeni.Nu ma întrebati cum se face aceasta; nu datoresc lamuriri.Pe lac sunt si lebede, dar nu despre lebede vorbesc eu admiratoarelor mele. Levorbesc despre lucruri abstracte, metafizice, care le fac multa placere. Vorbescfoarte frumos, si toate fetele din parcul imens se pierd de dorul meu; eu ramânde cele mai multe ori impasibil. Când, însa, una din admiratoarele mele areparul retezat si citeste pe Fabre, o sarut pe gura. Asa sunt eu.Si nu ma intereseaza faptul ca parcul imens seamana cu codrul nostru destejar, castelul cu tabara noastra, lacul cu lebede cu lacul din Dumbrava, iarfetele care ma admira cu fetele din Sibiu, care nu ma cunosc. Plimbarile cuprietena mea - de obicei, o cheama Milly - prin padure sunt delicioase. Ele îmilasa în suflet o melancolie nesfârsita, care ma face sa cedez portia mea devarza cu carne lui Pake. Pake se mira de binefacerea mea; dar ce-mi pasa miede Pake? Ar fi în stare, vreodata, sa aibe si Pake o Milly a lui? Nici nu ma întrebdaca tovarasa mea l-ar putea place pe Pake. Pake = om cu carne si oasemulte. Dar eu, - ah! eu - atât de subtil, atât de trist, atât de chinuit deproblemele metafizice. Eu, fiinta adorabila, care cu adevarat pot iubi o fata cuparul scurt; eu, care ma multumesc sa sarut numai pe buze o fata ce-misopteste cuvinte placute în timp ce Pake... Eu, melancolic, ca un adevaratîntelept ce iubeste, eu, care singur din întreaga tinerime româna pot326327procura fetelor acele clipe sublime de dragoste abstracta, eu... si Pake! Dar cemipasa mie de Pake?...Ma duc cu Aura - e mai frumos asa: Aura - si în Sibiu. Ea zâmbeste si ma soarbedin ochi. Zâmbesc si eu, si o tin de mâna. E atât de frumoasa Aura! Mergem sine cumparam cutii pentru insecte, iar lemnarul ne priveste fericit. E fericit,pentru ca i-a fost dat si lui sa admire o pereche atât de potrivita.Eu nu mai port costumul din Renastere; acela e rezervat cuceririlor din timpulnoptii. Când ma duc în Sibiu, însa, îmi pun un costum de cercetas, care maprinde de minune. Am un brâu rosu, care îmi încinge mijlocul si-mi vadeste otalie, de-si sucesc fetele ochii ca sa ma vada. Am o bluza verde si nistepantaloni verzi.Aura e în culmea bucuriei. O duc la cofetarie si o silesc sa manânce cât maimulte prajituri. îi dau sa duca si acasa; pentru ca, asta se stie: Aura locuieste înSibiu si e singura la parinti. Mie ce-mi pasa? Am gasit geanta cu franci francezisi cheltuiesc cât ma îndeamna inima. Am de unde.Dar nu, zau, prea sunt melancolic. îmi dau foarte bine seama ca sunt de omelancolie apasatoare, nitelus caraghioasa si direct romantica. Nu numai caîmi dau seama, dar ma si distrez din pricina aceasta. Dar nu ma pot vindeca.Sunt trist, sunt foarte trist, si visez pe M.lly (pentru ca asa o cheama).Am voit sa iau notite pentru Romanul unui om sucit. Mi-a fost peste putinta; înloc sa însemn asa cum simt, eram ispitit sa batjocoresc putin. Si aceasta nu sepoate, pentru ca Romanul unui om sucit va fi un roman obiectiv, unde faptele sistarile sufletesti vor fi înregistrate fara suparare si fara batjocura.Si de câte ori ma gândesc la Roman, ma conving ca ar fi foarte bine sa-l începla toamna, imediat dupa corigenta. La Craciun va fi sfârsit, iar dupa Pasti vaaparea.Are sa fie atât de placut sa pot observa fetele domnilor profesori...A treia zi ŚDar asta nu se mai sfârseste! Dar am sa devin ridicol. Dar sunt. ridicol.Visez ziua întreaga si tânjesc. Câteodata uit ca ma aflu în Dumbrava Sibiului sisoptesc cu ochii pe jumatate închisi.- Vino, Milly! Te astept, Milly! Sunt atât de trist, Milly... Atât de trist, Milly!...Ce te-a apucat baiete?A patra zi Peste putinta sa-mi vin în fire. Au început sa observe si baietii.- Ce-i cu tine, doctore? Nu mai prinzi nici o insecta?- Nu mai prind. Ce am eu cu insectele?Acum nu mai visez castele si fete cu parul tuns; acum cred în ele. Melancolia aînceput sa-mi zdruncine si principiile mele, absolute pâna deunazi. Stiintele sicartile mi se par searbade, iar munca si ambitia mea inutile. Inutile! Asta manecajeste mai mult: cred în castele si nu mai cred în munca si ambitia mea.Asta are sa se sfârseasca rau. Ma simt lipsit de vointa. N-am sa pot lua nici ohotarâre. Si trebuie luata o hotarâre. Daca ramân luna întreaga în Dumbrava,nu stiu ce are sa se întâmple cu mine. Am sa devin altul. Si eu nu vreau sadevin altul, pentru ca am socoteli de regulat cu acela care sunt eu astazi si amde tras profit dupa urma necazurilor îndurate.Dar parca mai pot voi eu ceva acum? Pot numai pe hârtie. în realitate, as vreasa ma reixag în fundul unei paduri, sa leg o prieteni ou o fata de împarat, sa fiuun ascet temut, dar sa ma las ispitit de o fata cu parul tuns.Ce vreau eu astazi?Poate nu vreau nimic, ci numai doresc.Peste trei zileAzi s-a hotarât; trebuie sa ma mântuiesc. Pe mine ma asteapta alta viata. Eu namnevoie de idile. Trebuie sa înteleg o data ca n-am nevoie de idile. Acesteasunt bune pentru oamenii simpli, burghezi, marginiti si supusi poftelorimediate. Eu sunt de esenta superioara. Eu vreau sa ajung într-o zi cineva. Euam sa rup cu idilele si am sa parasesc fetele cu parul scurt.Am spus comandantului ca plec, pentru ca trebuie sa învat pentru corigenta.Am spus prietenilor ca nu mai pot ramâne, pentru ca nu mai am ce citi si madoare capul daca nu citesc. I-am mintit pe toti; ca doara nu era sa le spunadevarul. Nu-mi intra în obicei.Iar acum am sa plec. în mansarda mea am sa devin cel dinainte, omul care-mitrebuie. Cel de acum e trist; e trist, pentru ca are sa moara. Eu stiu ca are samoara. Cu atât mai bine; în mansarda mea nu primesc nici tineri cu beretaspaniola, nici fete cu parul tuns. Acolo sunt eu stapân. Acolo am sa ma asez lamasa mea si, când voi obosi citind, am sa strâng pumnii si am sa ma mângâigândindu-ma la carnea femeilor de neam nobil, din ale caror pulpe fierbinti voimusca odata si odata!...SCRISOARE DIN TABARA-l Fragment -Pregateste-te de clipe amare, dragul meu, si afla ca sunt hotarât sa teinformez, cât mai complet posibil, asupra starii sufletesti si sociale a-prietenilortai din tabara. Chiar daca lucrul acesta te intereseaza prea putin, resemneazateca porti în mâna teancul acesta de hârtii pe care gândesc a ti-l trimite.Pentru ca de citit, nu mai încape îndoiala ca nu vei îndrazni sa-l citesti, dat fiindpericolul mortal în care te poate aduce lectura acestei epistole prea putinvoltairiene...Stii foarte bine ca Sibiul e un oras în Transilvania si în acelasi timp capitala dejudet. Ceea ce nu stii e ca acest Sibiu (în Transilvania, capitala de judet)pastreaza alaturi de el un minunat codru de stejari, care poarta pitoresculnume de "Dumbrava Sibiului". Aici am descalecat noi, cincizeci de cercetasi,plus comandantii respectivi, ne-am întins optsprezece corturi mici, doua corturimari si doua corturi-magazii, si ne-am pregatit sa petrecem o luna de zile. Nicigând pe mine sa-ti zugravesc minunatiile naturii etc, etc. As izbuti sa fiu numaimai pedant si mai plictisitor ca de obicei. De aceea te anunt numai ca am fostprimiti în gara de muzici si autoritati, de fete unguroaice si de mesteri tipografi,de dascali, de scolarite, de domni cu cioc si de un cârd de vaci. Am parcursorasul cu fanfara în frunte, am dat de copaci si am început sa alergam. Amalergat pe o alee vreo jumatate de ceas, pâna ce daduram de un pod, de unluminis cu lumina electrica si cu niste corturi neîntinse. Tabara! Chiotele erauimpuse; mai putin zvârlitul bonetelor în aer.Entuziasm, orisice s-au spune, a fost din belsug. în a doua zi ne-am desteptat înploaie, o ploaie mohorâta de toamna. Si asa a început viata de tabara pe care oduc de o saptamâna. Dimineata ne sculam (cum dormim, vezi mai la vale) lasase, în sunetul unei goarne ragusite. Tu nu trebuie sa te îndoiesti o clipa dereaua noastra dispozitie când ne desteapta goarna. Mai întâi ne ghiontimtovarasii de saltea (saltea, vorba vine), apoi blestemam oleaca în gândgornistul, cercetasia, tabara, comandantul, Sibiul, Dumbrava Sibiului, sfârsind aiesi înfuriati afara din cort. In ce ma priveste, operatia aceasta e întotdeaunaîntârziata la mine din pricina ochelarilor, pe care nu-i gasesc. în fiecare noapte,la culcare, eu îi pun la marginea cortului, pe iarba. Cum însa, datorita unuicomplex de cauze necunoscute, eu ca si, de altfel, ceilalti tovarasi, descriem înfiece noapte o miscare curba de translatie (aa! tu esti modernist!), ochelariimei întârzie întotdeauna sa-mi cada sub degetelecare bâjbâie de-a lungul cortului... Pornim apoi la spalat, la o cismea afara dintabara. Acolo trebuie sa fac coada, pentru ca ceilalti tovarasi, neavând ochelaripe care sa nu-i gaseasca dimineata, sosesc cu mult mai devreme decât mine.Ma resemnez întotdeauna si astept cu stergarul sub brat, în timp ce aud dedeparte, tocmai de la corturile grupei întâia, unde sunt si eu, tipetele lui Pake.Te întrebi, desigur, caror pricini se datoresc aceste tipete care ma distreaza înlungile clipe de asteptare. Afla, dragul meu, ca Pake e înzestrat cu o leneimensa, cum nici tu, nici un muritor, nu-ti poti face idee. Trebuie sa te sui cupicioarele pe el pâna sa-l faci atent la îngrozitoarea (pentru Pake) frazainformativ-imperativa pe . care i-o spui: "A sunat gornistul! Scoala-te!". Dupaaceea, linistit, te scoli si-l dezvelesti de tot ce are pe el, ca sa-i risipesti aburiicalzi ai somnului. Dupa cum te-ai asteptat însa, Pake ramâne nesimtitor sidoarme vârându-si capul în iarba. Atunci recurgi la o cana cu apa, apoi la unbaston cercetasesc, apoi îl calci pe mâini (el si le baga sub pântec), îi pisezipicioarele cu o pereche de bocanci (el nu simte) si, la urma, exasperat ca seanunta ceaiul si tu nu esti spalat, ceri ajutorul lui Livbv-ski, al lui Oprisan si alaltor Herculi din grupele vecine si, apucând câte doi la un picior si trei de cap, îltârâti afara din cort, gramadindu-va toti cu ciomege si satâre sa aparatiintrarea acestei cazone locuinti. în pozitia aceasta, Pake se multumeste sa urlecât îl tine gura, câteva minute, facând deliciile celorlalti cercetasi si desteptândpe comandant, pe tiganul ajutor de bucatar, care doarme sub un car, si pemadama de la dugheana de peste drum de tabara, care cu totii îi seamana.Apoi se potoleste, cere sticla de eau de Cologne din colt (pe el nu-l mai lasa saintre), scoate o batista si-si cerceteaza particica cu particica obrajii, barbia,fruntea, buzele, sprâncenele si, la urma, dintii. Apoi îsi ia o strachina imensa sialearga la cazanul cu ceai, strigând "ca ce fel de treaba e asta, ca el asteaptaaici de o jumatate de ceas, ca asta nu e regula, ca de ce nu-si fac toti datoriacum si-o face el, ca ce e întârzierea aceasta, ca ne apuca amiaza" etc, sisfârseste întotdeauna bombanind. "Fir\'ati ai dracului de somnorosi!". Deaceea, dragul meu, pricepi acum cum eu -sarmanul de mine - care ma scol cuprea putina întârziere, îl gasesc întotdeauna pe Pake alimentându-se cu ceai, întimp ce tot eu trebuie sa fac coada la cazan. Când vin si eu bucuros de lichidulrosu, fierbinte, dulce si ma pregatesc a-l ironiza pe Pake, care ar trebui sa fiecu cana goala, îl gasesc - împotriva tuturor asteptarilor - cu ea plina.- Supliment! - îmi striga el, strâmbându-se.Si închipuieste-ti starea nervilor mei când, obtinând acel rarisim supliment, îlvad pe el din nou cu cana plina, aburind. Atunci ma informeaza cu amanunte:- I-am spus: "O cana pentru domnul comandant Vulpe". Si mi-a dat. Acummanânc.- Dar comandantul Vulpe?- Pai el nici nu-i în tabara...- Si daca te prinde?- Daca m-o prinde, ma deznoada în bataie... si continua sa-si înmoaie statornicfelii întregi de pâine neagra în cana smaltuita...Acesta-i planul. Ceea ce urmeaza e atât de vast, atât de complet, încât artrebui scrise anale întregi ca sa-i redea un palid chip. în fiece zi, o grupa "deservici": matura tabara, aduna lemne, curata cartofi, spala vasele, aprindefocul, târguiette din Sibiu, duce scrisori la posta si le aduce pe acelea pe carescrie Tabara Sibiu. Poste-Restante si, în sfârsit, sarcina cea mai grea,pregateste - pe lânga un foc strasnic - sezatoarea pentru seara. Când vinerândul gnipei mele, eu iau o cutie mare, încing curelele curiei de herborizat sima prezint la Livovski:- Plec dupa insecte si dupa plante!- Pai bine, doctore, tocmai astazi, când avem atâta treaba?- Azi e rarwre: se prind himeronterele de minune. îndeosebi xilo-phegaviolaceea nu apare decât pâna la amiazi si trebuie neaparat sa prind câtevaexemplare.îmi iau un aer savant si îmi potrivesc pedant ochelarii pe nas. Apoi:- Daca însa spui ca ai treaba, ramân, cu toate ca te anunt ca nu ma pricepdecât la adusul apei. Când ma va întreba comandantul cum stau cu fauna si cuflora taberei, eu am sa-i spun asa cum sunt lucrurile; ca nu-mi dai voie saumblu dupa insecte si ca ma pui sa aduc apa la bucatarie. Vorbesc foarteserios. Seful, exasperat de aceasta scena care se repeta din trei în trei zile, îmispune:- Hai, du-te; si vezi de nu întârzia si tu atât...- Eu stau pâna ce gasesc o xilophega violaceea.Pornesc agale printre copaci. De cele mai multe ori vânez într-adevar gânganiisau culeg plante caracteristice. Altadata, însa, ma întind la umbra si dorm pânace ma apuca foamea. Atunci prind repede vreun fluturas, îmi încarc bratul cuburuieni - daca gasesc vreo sopârla moarta, cu atât mai bine - si pornesc spretabara, cu un aer preocupat sau multumit, dupa împrejurari.- Admirabile ranunculacee si un exemplar de Rosa vulgara cum n-am întâlnitpâna acum. Trebuie sa fie o varietate noua... Dar ia priveste microlepidopterulacesta (si-i arat un fluturas saracacios, cu aripile scuturate de polen). Hai? Cezici?Seful, baiat cumsecade, dar neinitiat în tainele entomologiei, ma priveste lung,încurcat si multumit în acelasi timp ca are sub ordinele lui un cercetas atât desavant.- Ce sa zic? Frumos. Dar, unde dracu l-ai gasit?- P-asta? Dac-ai sti cât am alergat dupa el... M-am facut numai apa... Dar nupot sa ma plâng. Microlepidopter ca asta n-are nici Muzeul.Seful, cum nu se poate mai vesel, ma invita sa ma cinsteasca cu ciocolata, îndosul lui, eu, milos, dau drumul fluturasului.Mai greu o duc când, dupa o asemenea zi de lene, ma întâlnesc cucomandantul taberei. îmi face semn cu mâna de departe sa vin la el, în fatacortului. încruntat, calcând indiferent, ca un adevarat savant, eu vin cu iarbasub brat si cu sopârla în mâna dreapta.- Cum merge, naturalistule?- Admirabil! Chiar azi... -Ei?- Am gasit niste specii de chinocinocialiaginacee (numele e nascocit subinspiratia momentului) rarisim, domnule comandant, jarisim.-Numai spune!...- Daa! Ma mir si eu de atâta noroc...- Ei! Si unde sunt acelea de le zice...- Chinocino...?- Asa, asa1- Uite astea!Si eu scot câteva paie verzi sau cine stie ce soi de urzici si le întind. Dinnefericire, Vulpe, care, nu paraseste nici o clipa pe comandant, s-a ocupat petimpuri cu botanica. De aceea se apropie cu un aer de cunoscator si apuca culuare-aminte paiele. Eu, care stiu cu ce s-a ocupat Vulpe pe vremuri, suntpregatit pentru orice întrebare.- Pai astea sunt graminee, camarade.Eu, surâzând îngaduitor fata de ignoranta lui Vulpe, îi arat obisnuitele noduriale gramineelor.- Vedeti astea?- Nodurile astea? Le vad.- Le vedeti cum sunt?- Cum sunt?- Nu distingeti? Nu sunt foioase.- Cine nu sunt foioase?- Nodurile. -Ei?!- Pai cum e?! Astea le deosebeste de graminee. Si îl privesc dispretuitor. Vulpese încurca, se preface ca priveste staruitor nodurile si deodata se lumineaza.- Aa! da, da, da, da, da... Vezi dumneata? asa e domnule... Nu sunt foioase!...Eu privesc în ochi pe comandant, care râde.- Ai vazut, Vulpe? Ai vazut copilul? Apoi catre mine, tainic.- Dar tot mai stie Vulpe botanica. Nu se lasa Vulpe, nu se lasa...333Apoi începem sa vorbim despre alte lucruri. Eu aduc discutia asupraentomologiei, cu care Vulpe nu s-a ocupat niciodata, si tin adevarate dizertatii.Se mai aduna si alti comandanti si câtiva cercetasi mai rasariti. Toti seminuneaza de stiinta mea si îmi cer amanunte.- Pai viespile cum le prinzi?- Viespile? Foarte simplu: pun mâna pe ele. Toti, admirativ, mirându-se:- Pe viespi?- Daaa... Eu stiu cum sa le apuc... Eu li-s tata lor.- Si cum le apuci?- De cap.- De cap?! -- Daa... Si când vor sa ma întepe, îsi înteapa capul si mor.Aici ramân cu gura cascata. Nu se asteptau la întorsatura care a luat-opovestirea mea. Eu continui netulburat:- Iar pe vipere le prind cu siretul de ghete... _ 9- Si pe sobolani în batista...Nici unul nu mai vorbeste. Eu las ierburile jos, ca sa pot gesticula mai în voie.- Cu fluturii îi mai greu, pentru ca disting usor culoarea rosie (ce legaturaare?...). Dar si pe ei îi prind. Prind si scorpioni, cu amoniac... Pe coropisnite lescot cu zahar ars.Nu-ti poti închipui admiratia tuturor. Comandantul nostru e însa vanitos. M-asilit sa pregatesc o colectie a insectelor din tabara, pe care s-o aratevizitatorilor, mândrindu-se cu stiinta cercetaseasca. Eu i-am spus:- Domnule comandant, o colectie nu se face cu una cu doua... Si îmi trebuiecutii mari...- Las-ca faci tu si fara cutii... mi-a raspuns.Si atunci m-am multumit sa înfig gânganiile în niste ciuperci uriase, pe care letaiam felii-felii, ca sa fac economie. Veneau vizitatorii, admirau -tabara, stateaude vorba cu comandantul, cu cercetasii. Când se pregateau sa plece,comandantul trimitea sa*ma cheme. Ma scoteau anevoie din cort.- Hai, doctore, c-au venit vizitatorii...Eu vin bombanind, dar îmi iau de departe o mutra severa de savant.- Uite, domnii ar dori sa le arati colectia...- Ah, fac indiferent, sunt numai niste biete himenoptere, coleoptere silepidoptere prost conservate. Specii rare am eu acasa. Câteva exemplare dinNepa cinerare de toata frumusetea...Domnii ma privesc, compatimindu-ma în gând. Comandantul priveste mândrudomnii.- Ati vazut?... cinerare! 7"
