Pedeapsa

42 0 0
                                    

Sunetul provocat de tocurile pantofilor mei îmi creau o aşa zisă melodie pe care o adoram la propriu. Simţeam că mă calma pe fiecare minut în care păşeam hotărâtă către biroul directorului. Ştiam ce făcusem şi eram adusă la cunoştinţă că puteam fi exmatriculată din liceu. Nu regretam că am lovit profesorul de matematică. De când mă ştiu sunt o fire rebelă care face mereu numai ce doreşte. Decât să sfârşesc prin nota 2 mai bine.. am făcut ce mi'a şoptit mintea! Bat de 2 ori la uşă şi întru nemai aşteptând un răspuns.

''Ca de obicei ! Ce'ai mai făcut acum?''

''Pff nu mă ştiţi dumneavoastră pe mine?! Nu îl întrebaţi pe domnu' diriginte?''

''Domnişoară Anderson lăsaţi fiţele astea şi spuneţi'mi exact ce s'a întâmplat.''

''Ok,ok nu vă ambalaţi din start. Să zicem că am rănit profu' de mate''

''Motivul fiind care?''

''Voia să mă lase corigentă! Nu'mi spuneţi că nu ştiţi cum învăţ!''

''Poţi să pleci o să discut cu profesorul tău de matematică şi în acelaşi timp şi cu părinţii tăi''

''Am o vină în această ecuaţie?''

''Şi încă una mare! Am spus să pleci.''

Trântesc uşa în urma mea şi întru în sala de clasă. Colegii mă priveau nedumeriţi dar până la urmă ce'mi pasă mie ce cred ei? Ajung în bancă şi încep să mestesc o gumă doar pentru a părea perfect normală. Urăsc momentele astea de linişte!

''Ce căscaţi ochii aşa la mine? Am ceva pe faţă?''

''Domnişoară, aveţi nervii?''

Oh nu iar profesorul de matematică! Încep să nu'l suport şi cred că sentimentul e reciproc.

După orele super plictisitoare înainte să plec acasă dau o tură prin parc.. Sunt atâtea cupluri fericite în jurul meu.. Îmi vine greaţă numai când văd cum fac schimb de salivă. Niciodată nu am vrut să am un iubit fiindcă am văzut multe cazuri de genu' în care fetele plâng non-stop după băieţii, li se face dor şi etc,etc. Prefer să stau singură fără să depind de nimeni. Mă aşez pe o bancă puţin mai retrasă şi privesc fascinată minunatul peisaj. Este un lac albastru şi curat numai bun de admirat lebedele ce se plimbau graţioase şi cerul luminos.

''Ce faci aici, singură?''

''Bogdan? De unde ai ştiut că sunt aici?''

''Strig după tine de 10 minute continuu. Unde te gândeşti?''


Iubirea mea#Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum