Moartă pentru toţi.

4. Plecarea lui Bill.

Am deschis-o si am spus :
- Bine intră.
A ieşit din pădurea care înconjura luminişul în care se află bătrâna mea casă. M-a durut când l-am văzut. Bill era lat în umeri şi nu avea pic de grăsime pe el, asta ca rezultat al vieţii duse ca fermier pe pământul de lângă proprietatea mea. Era solid şi puternic datoritā anilor în care fusese soldat al Confederaţiei, înainte de moartra sa, în 1867. Nasul său drept părea copiat de pe o varză grecească. Avea părul castaniu-închis şi tuns scurt, iar ochii îi erau la fel de închişi la culoare. Arăta exact la fel ca atunci când ieşam împreună, şi va arăta mereu la fel. A ezitat înainte să treacă pragul, dar îi dădusem voie, şi m-am dat la oparte ca să poată trece şi intră în sufrageria plină de mobilă veche şi comfortabilă şi curată lună.
- Mulţumesc, spuse cu vocea lui rece şi catifelată, o voce care îmi provoca fiori de plăcere. Multe lucruri merseră prost între noi, dar nici unul dintre ele nu avea legătură cu patul.
- Voiam să vorbesc cu tine înainte să plec.
- Unde te duci ?
Am încercat să par la fel de calmă ca şi el.
- În Peru. La ordinele reginei.
- Încă mai lucrezi la baza ta de date ?
Nu ştiam nimic despre....