Despre mine nu pot spune multe ...numele meu este Sara Stilton si am 16 ani .Viata mea era una obisnuita .Dar intr o zi totul s a schimbat.Sa incepem....de fiecare data cand inchid ochii vad acea silueta neagra care incearca sa imi transmita ceva ,dar cand deschid ochii dispare instant.Pare straniu dar asta e doar inceputul.Lucrul acesta a devenit un obicei simteam ca cineva era captiv in ochii si inima mea.Iar totul a inceput intr o zi de iarna friguroasa.Era atat de frig in cat ai fi putut sa faci inghetata din propriile lacrimi .La terminarea scolii am pornit pe drumul spre casa unde ma asteptau parintii nerabdatori.Dar dintr o data am auzit o voce care ma striga.Când acea voce mi a atins timpanul de în data m am întors....în spatele meu nu era nimic și nimeni în afara de zăpada alba așternuta nu de mult pe cărare.M am întors și mi am continuat drumul către casa.Dupa câteva secunde din nou acea voce destul de groasa și cunoscuta ma striga pe nume.Nu i am mai dat importanta crezând ca e o gluma și am mers cu capul plecat în jos tot în fata.Dintr o data ceva ma cuprinse de umăr, speriata și curioasa mi am întors privirea .Când am deschis ochii larg am zărit un chip cunoscut ,era un băiat cu 2 ani mai mare de cat mine care studia la aceeași școală dar nici o data nu am vorbit ....El era puțin mai retras ,stătea doar cu grupul lui chiar dacă toți din școală îl cunoșteau. ...El era genul de băiat care prefera o plimbare prin parc de cat o vizita la Mall .Avea niște ochi albaștri în care te puteai pierde,multe fete erau după el dar totuși el prefera sa se uite la mine de cat sa se bage în seama cu ele.Mereu observam ca ma privea dar credeam ca e doar în mintea mea .Dar în ziua aceea am realizat ca nu îmi făceam numai filme în capul meu ci lui chiar ii plăcea de mine.Cand am văzut ca el era cel care ma strigase inima începu sa îmi bata mai tare ca niciodata ,bătea atât de tare în cat îmi era frica sa nu o audă el.Era băiatul perfect ....avea un par negru creț și perfect ,buzele perfect conturate ,pana și numele era perfect.
Nu îmi venea sa cred ca e real acel moment.Era minunat dar și stânjenitor deoarece nu mai puteam scoate nici un sunet,eram mult prea emoționată. Într un final am scos un mic cuvânt cu buzele aproape lipite. Am spus un mic "bună ".El fiind mai tupeist s a oferit sa ma conducă pana acasă. De atunci a început o frumoasa poveste...
