Lost inside

Prolog

Time to die

Întuneric... acel întuneric ce te lasă în neliniște. Acest întuneric ce te înghite în liniște.

Sunt aici, mă plimb împrejur, de fapt plutesc... plutesc deasupra norilor dar nu văd nici un nor. Nu văd nimic, întunericul acoperă totul. 

Sunt acolo.

 Înot... înot ținându-mi respirația ce mă arde chinuitor spulberându-mă ușor. Miros... miros a uitare, ceva încă dispare. Simt... simt întunericul din jurul meu, vreau să-l ating dar nu mă lasă... ceva mă apasă, mă scufund. Ochii îmi sunt închiși, mă simt adormit. Aș vrea să-i deschid, să mă ridic. Dar aud... îmi aud inima muribundă ce-mi adâncește corpul în plăcere. Fermecător, îmi surâde năucitor. De ce să mă ridic? Când este foarte bine aici. Nu știu unde sunt. Cine sunt? Nu-mi amintesc nimic... sunt pierdut. Încerc să mă regăsesc dar cu ce folos? Totul este fără sens. Aici e plăcut, mă simt bine. Corpul slăhușit nu vrea a se trezi... cred că voi adormi.

'Și cu fata cum rămâne?'

O voce îmi șopti.

-Cine ești?

'Sunt tu. Mai învins pentru nimic?'

-Eu? Dar nici nu știu cine sunt, vreau să-mi amintesc. Ar trebui? Poate e mai bine așa... de o fată parcă vocea îmi vorbi. 

A apărut, ceva s-a văzut, încerc să mă uit atent, pare un zâmbet latent... este ea, dar cine este această "ea"? Nu reușesc să-mi amintesc, am impresia că este cineva important... atunci de ce nu mă ridic?

Lucy... un nume răsună în mintea mea.
Pulsul s-a mărit, durerea s-a trezit, corpul devine îndurerat. Încerc să mă ridic, vreau să mă ridic... însă simt că pic.
Trebuie să ajung la ea, dar simt cum corpul mă trădează, pulsul se îngreunează... până la urmă nu mai văd nimic. Totul s-a prăbușit.

Al doilea volum al seriei "Time To Kill"