A două zi m-am trezit ca si cand nimic nu se întâmplase. Pff... Se intamplasera multe, prea multe. Ma simt obosită, sleită de puteri. Tot ce vrea e sa pot sa dispar, sa nu trebuiască sa trec prin toate, sa nu se fii întâmplat nimic. Toate astea ma doar, mai ales ca ei au stat atâta timp ascunsi, au văzut cat am suferit si acum apar aşa pur si simplu si vor sa-i primim cu braţele deschise. Cum cacat vor sa facem/fac asta? Cum sa uit tot ce am simţit în ani ăştia? Cum sa ii pot considera aceiaşi? Doar...cum? E prea mult. Trebuie să mă gandesc foarte bine la ce vreau sa fac. Sa ii iert și sa fie totul bine, sau sa dispar și să nu mai aud nimic de ei. A trecut atâta timp și tocmai acum s-au găsit să iasă din umbra. Pff după ce ne-am chinuit singuri până acum... Îmi vine să-mi iau câmpii! Mă distruge psihic chestia asta, oricum emoțional eram praf.
Il sun pe Adam sa i spun că nu pot sa ajung azi, dar cred că știe și el asta. Azi e ziua în care trebuie să stau și să mă gândesc la tot ce s a întâmplat, să mă linistesc. Mă îmbrac și plec la o plimbare prin parc pentru a medita la ce ar trebui sa fac.
Mă plimb prin parc liniștită încercând să mi dau seama dacă mă bucur că parintii mei trăiesc sau sunt supărată pe ei că s au ascuns de noi. Și mătușa? Ea știa că ei trăiesc și nu ne a zis nimic? A putut ea sa ne vadă cum suferim? A lasat-o inima? Of până și ea ne a trădat și ne a mințit. Ce oameni vere! În cine să mai ai încredere că până și familia te trădează.
Of doamne. Chiar nu știu ce as putea sa fac. Sa i iert și sa fie totul ok sau să rămân supărată in continuare, a draq de viață!!
CITEȘTI
Viaţa Mayei
RomanceEu sunt Maya,am 16 ani,un frate de 14 ani pe nume Andrew,iar părinţi noştri au murit acum 2 ani intr-un accident auto.Locuim in New York cu mătuşa noastră,Lisa,care a renunţat la tot pentru a ne creste pe noi.Lisa ne este că a două mama.
